ICCJ. Decizia nr. 3634/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3634/2013
Dosar nr. 4667/62/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 308/S din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Braşov, s-a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov având ca obiect schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul K.V. din infracţiunea de evaziune fiscafă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 310 acte materiale în infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 255 acte materiale şi evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 55 acte materiale, iar pentru inculpatul K.V.B. din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 20 acte materiale în infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., 3 acte materiale şi evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 17 acte materiale.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului K.V. din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 310 acte materiale în infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale şi evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 308 acte materiale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului K.V., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale.
În baza art. 181, art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului K.V. amendă administrativă în cuantum de 200 RON.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului K.V. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 308 acte materiale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.V.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (20 acte materiale).
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul K.V. să plătească părţii civile Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin D.G.F.P. Braşov suma de 70 RON plus majorări şi penalităţi de întârziere de la data săvârşirii faptei şi până la data recuperării integrale a prejudiciului conform art. 119 şi urm. din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc.
Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin D.G.F.P. Braşov faţă de cei doi inculpaţi.
În baza O.G. nr. 75/2001 şi H.G. nr. 742/2008 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea definitivă la D.G.F.P. Braşov pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni în cazierul fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că urmare a reclamaţiei părţii civile la data de 16 martie 2011, organele de cercetare penală din cadrul Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Braşov s-au sesizat cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscal şi fals în declaraţii de către învinuitul K.V., constând în aceea că, acesta ar fi predat în perioada 3 august 2005-29 octombrie 2010 la SC T. SA Braşov mai multe cantităţi de deşeuri reciclabile feroase şi neferoase, declarând că provin din „gospodăria proprie”, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului de 16% reţinut cu stopaj la sursă.
În urma cercetărilor efectuate se susţine faptul că în perioada 18 august 2008-29 octombrie 2010 inculpatul K.V., însoţit de către fiul acestuia, K.V.B., a predat la SC T. SRL cantitatea de 158.158 kg deşeuri feroase şi neferoase K.V. semnând un număr de 290 adeverinţe de primire şi plată.
În cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale având în vedere lipsa bunurilor sau resurselor materiale aparţinând inculpaţilor.
În declaraţiile date în cursul urmării penale în faţa procurorului dar şi în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul K.V. a recunoscut faptul că a semnat mai multe adeverinţe de primire şi plată la rubrica „gospodărie proprie”, cât şi cea de la rubrica „am primit”, recunoscând faptul că a predat personal de mai multe ori cantităţi de deşeuri reciclabile, primite ca plată de la persoane fizice, înscrise pe mai multe adeverinţe de primire şi plată şi a încasat sumele menţionate însă în nici un caz pe 290 adeverinţe cum se reţine în actul de sesizare. Inculpatul a precizat că în 2009 sau 2010 cu ocazia predării unei cantităţi de fier vechi a uitat buletinul la SC T. SRL iar a doua zi când s-a dus nu l-a mai găsit, fiind nevoit să solicite eliberarea unuia nou, astfel că este posibil să fi fost înscrise datele sale din acel buletin. Nu a recunoscut actele de complicitate reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare în sensul că l-ar fi ajutat în 20 rânduri pe fiul său să predea fier vechi iar banii încasaţi cu sustragerea de la plata impozitului i-ar fi împărţit cu acesta. Este posibil să-l fi însoţit de 2 ori pe fiul său însă nu i-a oferit nici un ajutor în condiţiile în care nu poate ridica şi căra datorită protezei de la picior şi nu a primit nici un ban, fiul său ajutând cu pâine familia sa săracă.
Inculpatul K.V.B. a arătat că a mai predat uneori fier vechi însă nu a intenţionat nici un moment să se sustragă de la plata impozitului către stat şi nu poate preciza dacă recunoaşte semnăturile de pe cele 20 de adeverinţe de primire şi plată menţionate în actul de sesizare.
În cursul urmăririi penale s-a efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafică având ca obiect stabilirea dacă semnăturile de la rubricile „primitor al sumei” şi declaraţia pe proprie răspundere privind provenienţa deşeurilor de pe 55 adeverinţe de primire şi plată. Se concluzionează în acest raport că nu se poate stabili dacă semnăturile de la rubricile „primitor al sumei” şi declaraţia pe proprie răspundere privind provenienţa deşeurilor de pe 55 adeverinţe de primire şi plată, printre care şi cele 20 adeverinţe reţinute în actul de sesizare în sarcina inculpatului K.V.B. reproduc sau nu semnăturile inculpaţilor.
Faţă de aceste concluzii şi de poziţia procesuală a inculpaţilor în cursul cercetării judecătoreşti instanţa de fond a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză grafică prin care să se stabilească dacă semnăturile de la rubricile „primitor al sumei” şi declaraţia pe proprie răspundere privind provenienţa deşeurilor de pe cele 310 adeverinţe de primire şi plată deduse judecăţii şi aflate în dosarul de urmărire penală au fost executate de către inculpaţii K.V.B. şi K.V.
Raportat la întregul material probator instanţa de fond a constatat că acuzarea în cazul inculpatului K.V.B. se sprijină doar pe propria declaraţie a inculpatului, în sensul că ar fi predat fier vechi în perioada menţionată, nu poate preciza de câte ori, a încasat nişte sume de bani fără a cunoaşte obligaţia de plată a impozitului către stat. Faţă de cele expuse, văzând concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică dar şi ale raportului de expertiză grafică şi principiul „in dubio pro reo” instanţa a constatat că nu se poate stabili cu certitudine vinovăţia inculpatului K.V. pentru ceie 308 acte materiale de evaziune fiscală.
Raportat la circumstanţele reale ale faptei de evaziune fiscală în formă continuată, 2 acte materiale, la valoarea mică a prejudiciului produs statului în anul 2005+70 RON şi la persoana şi conduita inculpatului K.V., care este în vârstă de 62 ani, pensionar de boală, care are infirmitate permanentă, proteză la un picior amputat şi diabet insulino dependent, nu are antecedente penale, prezenta faptă din 2005 fiind un incident izolat în viaţa sa, a avut o atitudine sinceră şi cooperantă în cursul urmăririi penale,Tribunalul constată că fapta acestuia astfel cum a fost descrisă mai sus nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind suficientă aplicarea unei sancţiuni cu amendă administrativă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, sub aspectul netemeiniciei hotărârii atacate, în ceea ce priveşte greşita încadrare juridică şi ulterior aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ inculpatului K.V., dar şi în ceea ce priveşte achitarea inculpatului K.V.B.
Prin decizia penală nr. 51/AP din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi de partea civilă D.G.F.P. Braşov împotriva sentinţei penale nr. 308S din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Braşov pe care a desfiinţat-o în întregime şi în rejudecare:
În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) , art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen. (310 acte materiale) inculpatul K.V. la a fost condamnat o pedeapsă de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului exerciţiu! drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani şi 5 luni.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen. (20 acte materiale) a fost condamnat inculpatul K.V.B. la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Inculpatul K.V.B. a fost obligate, în solidar cu inculpatul K.V., să plătească părţii civile Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov, suma de 2.130 RON plus majorări şi penalităţi de întârziere calculate de la data scadenţei până la data plăţii şi pe inculpatul K.V., să plătească părţii civile Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov, suma de 13.993 RON plus majorări şi penalităţi de întârziere calculate de la data scadenţei până la data plăţii.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 şi art. 6 alin. (11) din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătoreşti de condamnare, s-a dispus comunicarea către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi D.G.F.P. Braşov a câte unei copii după dispozitivul hotărârii, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare în Registrul Comerţului, respectiv Cazierul Fiscal.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru inculpaţi, în cuantum de câte 300 RON pentru fiecare, s-a dispus a fi înaintate din fondurile Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în mod greşit a reţinut prima instanţă de fond că în cauză nu se poate stabili cu certitudine vinovăţia inculpaţilor pentru toate actele materiale de predare a materialului feros şi neferos la centru de colectare şi de declarare în mod nereal că acesta provine din gospodăria proprie, deoarece în cauză sunt suficiente probe din care reiese, dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpaţii au comis toate actele materiale reţinute în sarcina acestora prin actul de sesizare.
Instanţa de fond a reţinut ca fiind dovedită fără dubiu comiterea a două acte materiale, de către inculpatul K.V., raportat la adeverinţele din 4 august 2005 şi din 20 mai 2008, depuse în original, cu privire la care în raportul de expertiză s-a reţinut că semnăturile au fost executate de numitul K.V.
Chiar dacă în raportul de expertiză menţionat s-a constatat că toate celelalte adeverinţe de predare primire sunt depuse în copie, totuşi s-a reţinut că semnăturile de pe cea mai mare parte din acestea reproduc semnăturile numitului K.V. De asemenea, de pe un număr de 20 de adeverinţe, depuse tot în copie, s-a reţinut în acelaşi raport de expertiză că nu se poate stabili dacă acestea reproduc sau nu semnăturile numiţilor K.V.B. S-a reţinut că pentru niciuna dintre adeverinţele de primire şi plată examinate de expert nu se exclude posibilitatea ca semnăturile de pe acestea să aparţină inculpaţilor. Dimpotrivă, pentru cele mai multe dintre acestea se stabileşte că reproduc semnătura inculpatului K.V., însă nefiind depuse originalele adeverinţelor, expertul nu a putut reţine că semnăturile au fost executate de acest inculpat. Acest mijloc de probă trebuie coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, iar instanţa trebuie să reţină situaţia de fapt care se conturează în urma examinării ansamblului probatoriului administrat în cauză.
Astfel, susţinerea expertului că semnăturile de pe cele mai multe adeverinţe examinate (depuse în copie) reproduc semnătura inculpatului K.V. se coroborează cu declaraţiile date de cei doi inculpaţi în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, în care aceştia recunosc săvârşirea faptelor, precum şi cu faptul că pe toate declaraţiile de predare primire luate în considerare de organele de urmărire penală apar numele inculpaţilor. Aceste probe dovedesc cu certitudine că inculpaţii au predat materialele feroase şi neferoase din toate adeverinţele în care s-au consemnat datele personale ale acestora. Nu există nicio altă explicaţie plauzibilă pentru folosirea datelor personale ale inculpaţilor în toate adeverinţele luate în considerare de organul de urmărire penală.
S-a reţinut că în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la data de 27 februarie 2012, inculpatul K.V. arată că „mi-au fost prezentate un număr de 8 adeverinţe de primire şi plată eliberate de către SC R. SA pe numele meu şi un număr de 302 adeverinţe de primire şi plată eliberate de către SC T. SA pe numele meu. Recunosc că pe aceste adeverinţe de primire şi plată datele de identificare sunt ale mele, dar pe un număr de 20 adeverinţe de primire şi plată semnăturile de la rubricile „semnătura” şi „primitor al sumei” sunt ale fiului meu K.V.B. care mă mai însoţea la predarea fierului vechi, iar pentru a pleca mai repede de la centrul de colectare, unul dintre noi preda fierul, iar altul mergea la ghişeu să întocmească adeverinţele şi să încaseze banii. Pe celelalte 290 adeverinţe de primire şi plată eliberate pe numele meu, semnăturile de la rubricile „semnătura” şi „primitor al sumei” îmi aparţin mie. În acest fel se poate explica şi faptul că expertul nu a putut stabili dacă semnăturile de pe cele 20 de adeverinţele menţionate la pct. 3 din concluziile Raportului de expertiză grafică efectuat în cursul judecăţii în fond, reproduc sau nu semnăturile numiţilor K.V. şi K.V.B. Aceste adeverinţe (depuse în copie) conţin numele şi datele de identificare ale inculpatului K.V., însă semnătura a fost executată în numele acestuia de fiul său, inculpatul K.V.B., în condiţiile arătate de inculpatul K.V. în declaraţia reprodusă mai sus. De altfel, chiar şi inculpatul K.V.B. recunoaşte acest lucru, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la data de 27 februarie 2012, unde arată că „unele adeverinţe de primire şi plată au fost eliberate pe numele meu, cu datele mele de identificare şi pe care am semnat eu la predător şi la rubrica de încasare a sumei de bani, iar alteori când eu nu aveam cartea de identitate la mine, erau trecute datele de identificare ale tatălui meu dar am semnat eu pe ele”. În aceste condiţii nu se poate reţine că există vreun dubiu cu privire la predarea de către cei doi inculpaţi a materialului feros şi încasarea sumelor de bani menţionate pe toate adeverinţele reţinute în actul de sesizare.
Faptul că în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti inculpaţii şi-au schimbat parţial declaraţiile date în cursul urmăririi penale, fără a oferi vreo explicaţie plauzibilă cu privire la această schimbare, nu poate conduce la reţinerea vreunui dubiu cu privire la starea de fapt, aşa cum a considerat instanţa de fond. În declaraţiile date în faţa instanţei de judecată cei doi inculpaţi recunosc că au predat la centrele de colectare fier vechi, pe care l-au achiziţionat de la diverse persoane, însă susţin că este posibil să fi predat mai puţin fier vechi decât rezultă din adeverinţele depuse la dosar, în care sunt consemnate datele lor de identificare. Singura explicaţie oferită de inculpatul K.V. pentru acest lucru este că în 2009 sau 2010 cu ocazia unei predări de fier vechi şi-ar fi uitat buletinul la cântar la SC T. SA şi că ar fi posibil ca alte persoane să fi predat fier vechi pe numele său. Inculpatul nu face însă nicio dovadă în sprijinul acestei afirmaţii, făcută pentru prima dată în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată. În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, mai aproape de momentul comiterii faptelor, inculpatul recunoaşte în semnăturile de pe toate adeverinţele de predare primire a materialului feros şi neferos. Or, dacă ar fi fost adevărată susţinerea inculpatului K.V. din fata instanţei de fond, acesta ar fi arătat acest lucru În declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală şi nu ar fi recunoscut în totalitate participarea la toate cele 310 acte materiale de predare a fierului vechi.
În consecinţă, Curtea a reţinut că în cauză este dovedită participarea inculpatului K.V. la toate cele 310 acte materiale de predare a fierului vechi la centrele de colectare, respective, în calitate de autor pentru 290 de acte materiale, unde figurează că a predat personal materialul feros şi în calitate de complice pentru 20 de acte materiale, unde autor este inculpatul K.V.B. Inculpaţi au recunoscut că au colaborat, pentru predarea materialului feros, deoarece au mers împreună să-l predea chiar şi în situaţiile în care în documentele de predare primire se treceau datele inculpatului K.V.B. Cum însă în cazul infracţiunii continuate actele de autorat sunt principale, încadrarea juridică a infracţiunii continuate reţinute în sarcina inculpatului K.V. va fi aceea de autor al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (310 acte materiale).
Referitor la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului K.V.B., din actele şi lucrările dosarului s-a reţinut că se poate stabili cu certitudine participarea acestuia ca autor la 20 de acte materiale de predare a materialului feros, potrivit adeverinţelor eliberate pe numele acestuia. Inculpatul recunoaşte în declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale cât şi în cele date în cursul judecăţii, că a predat la centrele de colectare material feros achiziţionat de la diferite persoane, folosind datele sale de identificare. De asemenea şi acest inculpat a recunoscut că a fost ajutat de tatăl său, inculpatul K.V., împreună cu care mergea la centrele de colectare pentru predarea materialului feros.
Faţă de aceste aspecte, instanţa de apel a arătat în mod greşit instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului K.V. din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 310 acte materiale în infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale şi evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 308 acte materiale, dispunând achitarea acestuia pentru această din urmă infracţiune deoarece nu ar fi fost săvârşită de el, iar pentru prima infracţiune pentru că nu ar prezenta gradul de pericol social al faptei.
S-a reţinut că în drept, faptele inculpaţilor K.V. şi K.V.B. de a comercializa în perioada 3 august 2005-29 octombrie 2010 deşeuri feroase şi neferoase în cantitate de 158158 kg, încasând suma totală de 100.765,8 RON, declarând în mod nereal că provine din gospodăria proprie, în scopul de a se sustrage de la plata impozitului de 16% pe venit cu stopaj direct la sursă, producând astfel un prejudiciu bugetului consolidat al statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (310 acte materiale) pentru inculpatul K.V. şi respectiv de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (20 de acte materiale) pentru inculpatul K.V.B.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, curtea a ţinut cont de gravitatea faptelor reţinute în sarcina acestora, de perioada de timp pe care s-a întins comiterea infracţiunii continuate, de cuantumul prejudiciului produs bugetului statului şi de faptul că inculpaţii nu au achitat nicio parte din acest prejudiciu până în acest moment. Toate aceste circumstanţe de natură să agraveze răspunderea penală a inculpaţilor exclud aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 181 C. pen., privind lipsa de pericol social al faptelor săvârşite. De asemenea, la stabilirea cuantumului pedepselor curtea a ţinut cont de faptul că inculpaţii nu au antecedente penale, sunt integraţi în familie şi societate şi chiar dacă au avut o poziţie oscilantă în faţa organelor judiciare, aceştia s-au prezentat de fiecare dată când au fost chemaţi, dând declaraţii în cauză.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov a declarat recursul de faţă, solicitând dispunerea măsurilor asigutorii asupra bunurilor inculpaţilor până la achitarea integrală a prejudiciului cauzat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul declarat, atât în raport cu motivul de casare invocat cât şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Definind înţelesul noţiunii şi reglementând scopul măsurilor asigurătorii, art. 163 C. proc. pen. prevede că aceste măsuri se iau de organele judiciare în cursul procesului penal şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile aparţinând învinuitului sau inculpatului şi, după caz, persoanei responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produsă prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării amenzii.
În acest sens trebuie reţinut faptul că, potrivit reglementărilor mai sus arătate măsurile asigurătorii nu pot fi dispuse decât asupra unui bun care aparţine inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, fapt pentru care trebuie făcută dovada certă a proprietăţii bunului asupra căruia se solicită a se institui sechestrul, măsură care nu poate să se întemeieze pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza unor probe sigure, reflectă realitatea obiectivă. Măsurile asigurătorii trebuie instituite asupra unor bunuri ce aparţin inculpaţilor, bunuri care trebuie indicate şi descrise în actul de instituire, neputând fi instituite în mod generic, asupra tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale inculpaţilor.
În cauză se constată că nu s-au putut institui aceste măsuri, deoarece nu s-a făcut vreo dovadă că inculpaţii ar avea bunuri proprii asupra cărora să se instituie astfel de măsuri.
Potrivit adresei din 2 iunie 2011 emisă de Primăria comunei T., inculpatul K.V. figurează în evidenţele primăriei cu un singur bun impozabil, un autoturism, iar inculpatul K.V.B. nu deţine bunuri impozabile (adresa din 25 ianuarie 2012 la dosar urmărire penală).
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărîrea pronunţată este legală şi temeinică şi urmează ca recursul declarat de A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov împotriva deciziei penale nr. 51/AP din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, privind pe intimaţii inculpaţi K.V. şi K.V.B., să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru fiecare intimat inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov împotriva deciziei penale nr. 51/AP din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, privind pe intimaţii inculpaţi K.V. şi K.V.B.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru fiecare intimat inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3633/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3635/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
