ICCJ. Decizia nr. 3646/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3646/2013
Dosar nr. 4697/30/2011
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 368 din 8 octombrie 2012, Tribunalul Timiş în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul T.G., pentru infracţiunea de înşelăciune, la o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 362 din 5 aprilie 2005 a Judecătoriei Petroşani (definitivă la 8 noiembrie 2005) şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute atât această pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cât şi pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, astfel că inculpatul T.G., va executa pedeapsa totală de 14 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa închisorii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 348 C. proc. pen., art. 170 C. proc. pen., art. 445 C. proc. pen., a declarat ca fiind false şi a dispus anularea următoarelor înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SRL Timişoara şi SC S.C. SRL Moşniţa Nouă; - rubricile din factura nr. X1 din 23 iunie 2008: „S.O.C.”, „total” şi „semnătura de primire”; - rubricile din factura nr. X2: „S.O.C.”, „24 iunie 2008 SC S.C. SRL”, „semnătura de primire”, „total de plată” şi „22 iulie 2008 Timişoara”; - biletul la ordin nr. Y1 şi biletul la ordin nr. Y2.
În baza art. 14 C. proc. pen. art. 346 C. proc. pen., art. 999 şi urm. C. civ., a obligat inculpatul T.G. la plata sumei de 25.460,96 RON către partea civilă SC E.C. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 13.459,4 RON către partea civilă SC Z.T.I. SRL Salonta, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 129.195,42 RON către partea civilă SC B.G. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 4.000 RON către partea civilă SC C.O. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 25.010,49 RON către partea civilă SC P.P. SRL Periam, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 6.000 RON către partea civilă SC R.C. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 47.563,23 RON către partea civilă SC M.K.O. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 169.389,36 RON către partea civilă SC A.T. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 33.374,74 RON către partea civilă SC C.M. SRL Giarmata Vii, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 26.776,57 RON către partea civilă SC E.S. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării şi la plata sumei de 7.494,45 RON către partea civilă SC R.D. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 8.000 RON cheltuieli judiciare faţă de stat. A dispus plata sumei de 200 RON din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2791/P/2008 din 27 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, înregistrat la această instanţă la data de 30 iunie 2011 sub număr unic Dosar nr. 4697/30/2011, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul T.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., fapte aflate în concurs real.
S-a reţinut că inculpatul în baza unei unice rezoluţii infracţionale, în perioada 2004-2009 a desfăşurat mai multe activităţi infracţionale activităţi prin care, în numele SC T.A. SRL, SC H.T.I. SRL, SC S.P. SRL, SC S.C. SRL şi SC T.H.I. SRL, cu prilejul încheierii şi derulării contractelor, i-a indus în eroare pe reprezentanţii SC E.C. SRL Timişoara, SC Z.T.I. SRL Salonta, SC B.G. SRL Timişoara, SC C.O. SRL Timişoara, SC P.P. SRL Periam, SC R.C. SRL Timişoara, SC M.K.O. SRL Timişoara, SC A.T. SRL Timişoara, SC C.M. SRL Giarmata Vii, SC E.S. SRL Timişoara şi SC R.D. SRL Timişoara, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase şi prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv emiterea de titluri de plată care nu puteau fi decontate, pentru care nu exista disponibilul necesar sau în numele unor societăţi pe care nu le reprezenta, astfel încât să-i determine să fie de acord cu încheierea şi executarea contractelor, ştiind că el nu-şi va executa obligaţiile contractuale ce-i reveneau, ceea ce a avut ca urmare producerea unor prejudicii de peste 200.000 RON părţilor civile. Această faptă constituie înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba de unsprezece acte materiale. Fapta a fost comisă cu intenţie directă şi scopul calificat de obţinere de foloase materiale injuste iar inculpatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
S-a mai reţinut că inculpatul T.G., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna iunie 2008 s-a prezentat de mai multe ori la SC A. SRL Timişoara unde, folosindu-se de numele de S.O.C. şi de calitatea de reprezentant al SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia a ridicat mărfuri în valoare de 169.389 RON, a semnat în dreptul numelui „S.O.C.” şi în dreptul menţiunilor care apăreau pe facturile nr. X1 (la „total”, „semnătura de primire”) şi X2 (la „S.O.C.”, „semnătura de primire”, „total de plată”, „22 iulie 2008”), cu referire la identitatea reprezentantului SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, şi a emis un bilet la ordin pe care a semnat, sub această identitate, la rubricile „avalizat” şi „S.O.C.”. Această faptă constituie infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba de 9 acte materiale. Fapta a fost comisă cu intenţie directă, inculpatul aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus: scoaterea de sub urmărire penală faţă de T.G. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 11 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., fapte constând în aceea că, inculpatul în calitate de persoană răspunzătoare, în baza procurii generale de administrare a SC E.E.N.P. SRL Giroc, ar fi creat un prejudiciu de 1.558.851 RON bugetului de stat, deoarece ar fi achiziţionat produse petroliere (combustibil uşor tip I, combustibil lichid P, solvent uşor tip I, combustibil M) şi a comercializat benzină şi motorină, operaţiuni financiare pe care nu le-a trecut în evidenţa contabilă a SC E.E.N.P. SRL. S-a reţinut pentru această faptă ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele dosarului nu a rezultat că inculpatul ar fi deţinut calitatea de administrator al SC E.E.N.P. SRL, întrucât, din actele existente la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş reiese că A.O.L. avea calitatea de asociat şi administrator unic al SC E.E.N.P. SRL ca şi faptul că, în luna martie 1998, aceasta a încheiat o procură generală de administrare prin care o împuternicea pe M.M. să administreze cu puteri depline societatea. Singurul act din care rezultă faptul că inculpatul T.G. ar fi avut calitatea de administrator al SC E.E.N.P. SRL sunt declaraţiile olografe date de acesta pe parcursul efectuării actelor premergătoare, declaraţii care nu pot sta la baza stabilirii vinovăţiei acestuia în lipsa unor documente legale care să lămurească raporturile în care s-a aflat el cu această societate comercială, iar prin reţinerea acestor declaraţii, ca temei al acuzării, ar fi încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, deoarece ar însemna ca declaraţiile sale să stea la baza autoincriminării.
De asemenea prin acelaşi rechizitoriu s-a mai dispus şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.V. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de T.G. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (2 acte materiale), art. 290 C. pen. (4 acte materiale), art. 291 C. pen. (2 acte materiale), art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 4 şi art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, nefiind administrate probe prin care să se stabilească că a luat la cunoştinţă despre solicitarea Gărzii Financiare cu privire la controlul faţă de SC S.C. SRL Moşniţa Nouă care nu mai desfăşura nici o activitate la sediul din Moşniţa Nouă, iar T.G. nu mai locuia la adresa de domiciliu; neînceperea urmăririi penale faţă de H.T.J. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 290 C. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de S.O.C. şi C.I. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 26, 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26, art. 290 C. pen., art. 26, art. 293 C. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de M.M. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 11 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., deoarece deţinea calitatea de administrator al SC E.E.N.P. SRL, însă sunt incidente art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru că de la data comiterii faptelor aprilie-iulie 2002 a trecut mai mult de 8 ani, fiind îndeplinit termenul de prescriere a răspunderii penale; neînceperea urmăririi penale faţă de C.I. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 4 şi art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, fiind aplicabile art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru că nu mai avea nici o calitate la SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, când au fost trimise invitaţiile Gărzii Financiare şi a aflat despre instrumentele de plată emise de inculpat; neînceperea urmăririi penale şi faţă de persoana juridică SC S.P. SRL Oradea sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.
La dosar s-a ataşat Dosarul de urmărire penală nr. 2791/P/2008 din 27 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, s-au administrat probe cu înscrisuri, au fost audiaţi martorii S.E., R.I., S.S., H.L.F., G.A., H.T.J., H.T.S., D.M., B.D.M., C.I., M.V., B.N.F., G.D.V., G.R.G., P.I.E., M.I., P.T., P.I., B.F., S.O.C., C.G., I.C.M.C., N.M.C., T.C.M., B.D.G. şi M.D.P.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală şi cele administrate în faza de cercetare judecătorească au confirmat starea de fapt descrisă în rechizitoriu, astfel că instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul T.G. având calitatea de asociat al SC T.A. SRL Timişoara, înregistrată la 1 aprilie 2003 la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş, la această societate fiind asociat alături de inculpatul şi numitul O.R. care deţinea şi calitatea de administrator. La data de 30 decembrie 2004 a fost înregistrată deschiderea procedurii de lichidare a acestei societăţii comerciale. De la această dată, instanţa de judecată a dispus intrarea în faliment a SC T.A. SRL Timişoara, fiind numit, ca administrator judiciar, lichidatorul judiciar T.I., care a deschis la Banca S.P.I. Romania un cont de lichidare pentru care doar el avea drept de semnătură în bancă.
La data de 22 decembrie 2006 a fost închisă procedura falimentului şi s-a dispus radierea debitorului SC T.A. SRL Timişoara, iar din raportul întocmit de lichidator rezultă că societatea nu avea nici un bun, avea datorii către bugetul de stat şi nu au fost predate documente contabile.
În perioada în care era asociat la SC T.A. SRL Timişoara, inculpatul T.G., în data de 8 martie 2004 s-a prezentat la sediul SC E.C. SRL Timişoara, unde a luat legătura cu martorul C.M., căruia i-a spus că este reprezentantul SC T.A. SRL Timişoara şi se ocupă de construirea unui hotel în Timişoara, motiv pentru care are nevoie de fier beton, cei doi stabilind verbal detaliile livrării cantităţilor necesare.
În aceeaşi zi, respectiv 8 martie 2004 i-a fost livrată o parte din marfa solicitată şi anume: oţel beton în cantitate de 7080 kg pentru care s-a emis factura nr. X3 în valoare de 154.231.711 ROL, iar restul de marfă şi anume: oţel beton, a fost livrată pe data de 12 martie 2004, pentru care s-a emis factura nr. X3 în valoare de 226.434.390 ROL. Marfa a fost transportată în ambele zile de furnizor la SC I.M. SRL, unde urma să se construiască hotelul menţionat de inculpat. O parte din marfa livrată a fost achitată de numitul T.G. în numerar în zilele de 8 martie 2004 pentru care s-a emis chitanţa nr. X5 în valoare de 30.000.000 ROL, 12 martie 2004 pentru care s-a emis chitanţa nr. X6 în valoare de 25.000.000 ROL, 13 martie 2004 pentru care s-a emis chitanţa nr. X7 în valoare de 25.000.000 ROL, 15 martie 2004 pentru care s-a emis chitanţa nr. X8 în valoare de 10.000.000 ROL. În aceeaşi zi respectiv 8 martie 2004 marfa livrată de furnizoare către SC T.A. SRL şi anume oţel beton în cantitate de 7080 kg a fost refacturată de numitul T.G. pe societatea SC U.D.I. SRL la care numitul T.G. este asociat către societatea SC I.M. SRL pentru care s-a emis factura nr. X9 în valoare de 118.745.320 ROL. În data de 12 martie 2004 restul de marfă livrată către SC T.A. SRL şi anume oţel beton în cantitate de 10455 kg a fost refacturată de inculpatul T.G. pe aceeaşi societate (SC U.D.I. SRL) către societatea SC I.M. SRL pentru care s-a emis factura nr. X10 în valoare de 227.056.462 ROL. Contravaloarea mărfii refacturate de SC U.D.I. SRL a fost achitată integral în numerar de SC I.M. SRL.
Din chitanţele aflate la dosarul cauzei a rezultat că marfa livrată de SC T.A. SRL a fost refacturată de SC U.D.I. SRL către SC I.M. SRL în aceleaşi cantităţi (7080 kg şi 10455 kg) s-a făcut la un preţ mai mic decât preţul facturat de SC T.A. SRL.
Din examinarea rulajului de cont al SC T.A. SRL Timişoara a reieşit că mişcările prin cont au fost reduse, iar biletul la ordin emis la data de 19 aprilie 2004 de inculpat către SC E.C. SRL Timişoara a fost refuzat la plată pentru lipsă parţială de disponibil, în sensul că, din suma de 32.000.000 ROL, a fost acceptată şi achitată suma de 56.481,92 ROL, lipsind suma de 31.943.518,08 ROL.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 iulie 2006 efectuat de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Timiş a stabilit că semnăturile depuse pe biletul la ordin emis în numele SC T.A. SRL Timişoara şi în favoarea SC E.C. SRL Timişoara au fost efectuate de către inculpat.
Referitor la acţiunea civilă exercitată de SC E.C. SRL Timişoara, aceasta prin reprezentant, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 25.460,9619 ROL, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate şi neachitate de inculpat.
Instanţa a constatat că referitor la această faptă inculpatul a dat declaraţie doar în faza actelor premergătoare, declaraţie în care a recunoscut că a ridicat fierul beton de la SC E.C. SRL Timişoara, că a făcut comanda în numele SC T.A. SRL, al cărei administrator era O.R., şi că a refacturat pe numele SC U.D.I. SRL marfa vândută către SC I.M. SRL Timişoara, a recunoscut că a emis biletul la ordin care a fost refuzat la plată din lipsa disponibilului, dar a arătat că nu a avut intenţia de a-i înşela pe reprezentanţii SC E.C. SRL Timişoara, ci firma sa a intrat în incapacitate de plată, nu a recunoscut că s-ar fi prezentat la SC E.C. SRL Timişoara ca administrator al SC I.M. SRL Timişoara sau că ar fi spus că el construieşte hotelul, iar cu privire la refacturarea către SC I.M. SRL Timişoara a arătat că a făcut această operaţiune deoarece avea datorii faţă de această societate.
Ulterior după data începerii urmăririi penale şi în faţa instanţei, inculpatul nu s-a mai prezentat pentru a fi audiat.
Instanţa a reţinut însă că din declaraţia martorului C.M., administrator al SC E.C. SRL Timişoara, rezultă că, în luna martie 2004, au livrat mai multe cantităţi de oţel beton la cererea învinuitului, care i-a spus că este asociat al firmei SC I.M. SRL Timişoara care construieşte în Timişoara un hotel care îi aparţine; că inculpatul s-a recomandat şi ca reprezentant al SC T.A. SRL Timişoara şi a solicitat ca marfa să fie facturată pe numele acestei societăţi; că nu a existat un contract scris, ci au fost întocmite doar facturi fiscale; că a convenit cu inculpatul să achite în numerar marfa livrată în aceiaşi zi; că inculpatul i-a creat convingerea că firma SC T.A. SRL Timişoara este solvabilă; că fierul beton achiziţionat de inculpat a fost livrat direct la hotelul aflat în construcţie, aşa cum a cerut inculpatul; că inculpatul a achitat în numerar mărfurile înaintea fiecărei livrări; că în data de 12 martie 2004 SC E.C. SRL Timişoara a făcut un transport cu materiale de construcţii pentru care inculpatul a achitat parţial în numerar contravaloarea şi un alt transport pentru care nu a achitat contravaloarea, ci s-a angajat să o achite, în aceeaşi zi, cu un ordin de plată, asigurându-i că are sumele de bani necesare şi că a introdus la plată ordinul de plată, deşi în realitate nu făcuse această operaţiune; că atunci când s-a dus la locul construcţiei unde livraseră fierul beton, pentru a încerca să-şi recupereze banii, a aflat că, în realitate, hotelul aparţine SC I.M. SRL şi că inculpatul nu are nicio legătură cu construcţia hotelului respectiv şi nicio calitate în societatea comercială care îl construieşte; că inculpatul T.G. a refacturat, în numele SC U.D.I. SRL, la un preţul mai mic decât cel al mărfurilor livrate de ei, oţelul beton achiziţionat de la ei şi că reprezentanţii SC I.M. SRL au plătit integral contravaloarea acestui fier beton, fiindu-i prezentate chitanţele care îi dovedeau plăţile efectuate; că ulterior inculpatul a mai achitat în numerar o parte din sumele restante, iar la data de 19 aprilie 2004 i-a înmânat un bilet la ordin în valoare de 3.200 ROL care a fost refuzat la plată, deoarece nu existau lichidităţi. Martorul a arătat că în data de 29 aprilie 2004 inculpatul le-ar mai fi remis un alt bilet la ordin în valoare de 3.600 ROL pe care l-au încasat şi că inculpatul deşi s-a angajat să achite diferenţa de 25.460,9619 ROL nu a mai făcut nicio plată.
De asemenea, martorul D.D., angajat al SC E.C. SRL Timişoara, a arătat că, din contravaloarea de 29.000 ROL a mărfurilor livrate inculpatului, acesta a achitat 3.600 cu bilet la ordin, iar biletul la ordin emis la 19 aprilie 2004 a fost refuzat la plată, ceea ce le-a întărit convingerea că au fost înşelaţi.
Din depoziţia martorului S.E., administrator al SC I.M. SRL Timişoara a reieşit că, la începutul lunii martie 2004, inculpatul T.G., pe care îl ştia de mai multă vreme, i-a spus că are de vânzare o cantitate de fier beton provenită de la o societate comercială care are o datorie faţă de firma lui, fără a-i spune numele firmei, şi că, în schimbul datoriei, va primi o cantitate de oţel beton; că i-a oferit spre vânzare această cantitate de fier beton la un preţ mai mic decât preţul pieţei, spunându-i că astfel urmăreşte să-şi recupereze banii. Martorul a arătat că a comandat cantitatea de oţel beton necesară construcţiei pe care o făcea în Timişoara, iar inculpatul i-a livrat cantitatea de 7.080 kg oţel în 8 martie 2004 şi 10.455 kg de oţel beton în 12 martie 2004, pentru care i s-a achitat în numerar suma de aproximativ 345.000.000 ROL, facturată de inculpat pentru oţelul beton livrat, primind în schimb chitanţe fiscale. Martorul a declarat că ulterior a mai comandat oţel beton, dar inculpatul nu i-a mai livrat marfa şi după aproximativ o lună de la livrarea oţelului beton, a fost căutat de un reprezentant al SC E.C. SRL Timişoara care l-a întrebat dacă inculpatul T.G. este asociat la SC I.M. SRL Timişoara şi dacă au plătit oţelul beton livrat, iar el i-a arătat copii după facturile şi chitanţele emise de inculpat pentru plata oţelului beton livrat de inculpat.
Aşadar, probele dosarului (înscrisurile menţionate şi declaraţiile martorilor) au confirmat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă şi scop calificat pentru a-i induce în eroare pe reprezentanţii SC E.C. SRL, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase şi prin folosirea de mijloace frauduloase, cu prilejul încheierii şi derulării contractului, astfel încât să-i determine să-şi execute obligaţiile contractuale, în scopul de a obţine un folos material injust, ştiind că el nu-şi va executa obligaţiile contractuale ce-i reveneau.
Referitor la partea civilă SC Z.T.I. SRL Salonta s-a reţinut că între reprezentanţii acesteia şi inculpatul T.G. au existat relaţii comerciale din anul 2005, valoarea mărfurilor achiziţionate fiind mică.
În data de 25 ianuarie 2006, inculpatul, în calitate de reprezentant al SC T.A. SRL Timişoara, a lansat o comandă pentru diferite produse destinate autovehiculelor, de o valoare mare, inculpatul solicitând transportarea acestora la o adresă din Timişoara.
Pentru aceste mărfuri comandate, reprezentanţii părţii civile SC Z.T.I. SRL Salonta au emis factura nr. X11 din 31 ianuarie 2006, în valoare de 6.486,7 RON şi factura nr. X12 din 1 februarie 2006, în valoare de 6.968,4 RON, pe aceste facturi inculpatul T.G. fiind trecut ca reprezentant al SC T.A. SRL Timişoara. Apoi mărfurile comandate au fost transportate la destinaţia indicată de inculpat, acesta a făcut recepţia mărfii, a semnat facturile şi a emis, pentru plata facturilor, în numele SC T.A. SRL Timişoara, un bilet la ordin pentru suma de 6.480,7 RON, emis cu data de 31 ianuarie 2006 şi scadent în 5 februarie 2006, şi un alt bilet la ordin pentru suma de 6.968,7 RON, emis cu data de 1 februarie 2006 şi scadent la 16 februarie 2006. Cele două bilete la ordin semnate şi ştampilate de inculpat au fost înmânate de inculpat reprezentantului SC Z.T.I. SRL Salonta, respectiv martorului D.M., ocazie cu care inculpatul l-a asigurat pe acesta că firma sa este solvabilă şi nu vor exista probleme cu decontarea celor 2 bilete la ordin, la solicitarea martorului inculpatul prezentând şi un bilanţ al SC T.A. SRL Timişoara, fără a-i comunica faptul că, în realitate, societatea se afla în lichidare judiciară.
Datorită solicitărilor insistente ale inculpatului, biletele la ordin emise în numele SC T.A. SRL Timişoara au fost introduse la plată peste termenul de prezentare şi au fost refuzate, deoarece semnătura nu corespundea cu specimenul depus în bancă, plătitorul nu recunoştea emiterea acestor bilete la ordin, SC T.A. SRL Timişoara fiind în lichidare, iar administrator era lichidatorul T.I.
Dată fiind această situaţie, martorul D.M. a discutat telefonic cu inculpatul T.G., care i-a spus că a făcut o greşeală dar că va plăti marfa, însă, în urma unor verificărilor pe care le-a făcut, a aflat că, în realitate, mărfurile cumpărate de inculpat de la SC Z.T.I. SRL Salonta au fost revândute de acesta la preţuri mult mai mici.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 iulie 2006 întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Timiş, a reieşit că pe biletele la ordin emise la 31 ianuarie 2006 şi 1 februarie 2006, în numele SC T.A. SRL Timişoara şi în favoarea SC Z.T.I. SRL Salonta, semnăturile depuse la „semnătura emitentului” şi la „văzut” au fost executate de inculpatul T.G.
Partea civilă SC Z.T.I. SRL Salonta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 13.459,4 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate şi neachitate de inculpat.
În declaraţia dată în faza actelor premergătoare, inculpatul a recunoscut că a avut relaţii comerciale cu SC Z.T.I. SRL Salonta, că s-a prezentat ca asociat al SC T.A. SRL Timişoara, că a ridicat marfă de la aceştia şi că a emis două bilete la ordin, semnate şi ştampilate, dar a susţinut că le-a lăsat drept garanţie şi că nu a reuşit să achite contravaloarea acestor mărfuri, deoarece, la rândul său, nu a reuşit să vândă mărfurile şi să încaseze contravaloarea acestora, susţinând şi că va depune facturile de retur marfă. Această susţinere nu a putut fi reţinută de instanţă pentru că probele dosarului dovedesc că inculpatul a acţionat cu intenţie directă şi scop calificat pentru a-i induce în eroare în modalitatea mai sus arătată, pe reprezentanţii SC Z.T.I. SRL.
Referitor la partea civilă SC B.G. SRL Timişoara, instanţa a reţinut că la data de 15 ianuarie 2007 această parte civilă a formulat o plângere penală faţă de T.G., deoarece în cursul anului 2006, în calitate de reprezentant al SC T.A. SRL Timişoara, în baza contractului de vânzare-cumpărare produse petroliere cu amănuntul din 3 aprilie 2006, inculpatul a ridicat produse petroliere pentru care s-au emis facturi fiscale, din care o parte au fost achitate în numerar, eliberându-se chitanţe fiscale sau ordine de plată, iar pentru partea rămasă, în valoare totală de 129.195,42 RON, respectiv 13 facturi fiscale, inculpatul nu a mai făcut nicio plată; inculpatul T.G. a emis în data de 12 decembrie 2006 un bilet la ordin scadent la 16 ianuarie 2007, în valoare de 129.125,42 RON, însă la data de 14 decembrie 2006 reprezentanţii SC B.G. SRL Timişoara, verificându-i bonitatea la Banca R.I.B. Timişoara, au constatat că SC T.A. SRL Timişoara nu avea cont deschis la această bancă şi că societatea era în lichidare.
Astfel, din probele administrate în cauză s-a reţinut că la data de 3 aprilie 2006, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unor produse petroliere între SC B.G. SRL Timişoara şi SC T.A. SRL Timişoara inculpatul T.G. semnând acest contract în calitate de reprezentant legal al SC T.A. SRL Timişoara, obiectul contractului fiind livrarea lunară de produse petroliere, cantităţile fiind lăsate la latitudinea cumpărătorului, stabilindu-se modalitatea de facturare şi de plată. În acest contract s-a prevăzut la punctul IV. „Garanţii materiale”: „cumpărătorul acceptă fără condiţie completarea şi introducerea în bancă a unei file CEC sau bilet la ordin în alb, semnată şi ştampilată lăsată drept garanţie dacă nu se achită în termenele stabilite prin contract sumele datorate”.
Pe baza acestui contract, au fost întocmite mai multe facturi fiscale privind ridicarea unor cantităţi de combustibil în valoare totală de 299.773 RON, pe majoritatea facturilor inculpatul T.G. fiind trecut la numele delegatului, mijlocul de transport, iar inculpatul a fost cel care a semnat facturile.
Cu privire la împrejurările încheierii contractului, martorul B.I. a declarat că, în 3 aprilie 2006, inculpatul T.G., ca administrator al SC T.A. SRL Timişoara, i-a cerut să încheie un contract de vânzare a unor produse petroliere şi că, la încheierea contractului, i-a lăsat un bilet la ordin în alb, ca şi garanţie a plăţilor ulterioare; în perioada 3 aprilie 2006-15 noiembrie 2006 inculpatul achiziţionând produse petroliere în sumă de 299.773 RON, din care a rămasă neachitată suma de 129.195,42 RON, iar majoritatea plăţilor au fost făcute de inculpat prin ordine de plată. În data de 12 decembrie 2006 martorul l-a chemat pe inculpat la sediul firmei sale şi acesta a emis, în numele SC T.A. SRL Timişoara, un bilet la ordin scadent în data de 12 ianuarie 2007 pentru suma restantă, inculpatul completând la toate rubricile biletul la ordin, pe care l-a semnat şi ştampilat şi, în aceeaşi zi, i-a remis un extras de cont prin care confirma creanţa existentă. Dar în 15 ianuarie 2007 când a introdus biletul la ordin în bancă i-a fost restituit deoarece SC T.A. SRL Timişoara nu avea cont deschis la Banca R.I.B. Sucursala Timişoara, atunci aflând şi că societatea era în lichidare judiciară de la data de 25 noiembrie 2004, iar la 7 mai 2007 Banca O.T.P. Sucursala Timişoara i-a comunicat faptul că biletul la ordin emis în numele SC T.A. SRL Timişoara nu se poate opera, deoarece contul IBAN al emitentului este incorect şi nu aparţine nici unei instituţii bancare.
Din înscrisurile depuse de SC B.G. SRL Timişoara rezultă că, în baza contractului încheiat, în perioada 3 aprilie 2006-15 noiembrie 2006, s-a făcut alimentarea cu combustibil a unor autovehicule de la staţiile SC B.G. SRL Timişoara, fiind întocmite facturi fiscale pe care apar numele şi datele de stare civilă ale inculpatului, care a semnat de primire facturile iar o parte din plăţi a fost efectuată, în perioada 20 mai 2006-9 octombrie 2006, în numele SC T.A. SRL Timişoara, însă nu a fost acceptat biletul la ordin în valoare de 129.195,42 RON, emis de inculpat, scadent la 16 ianuarie 2007, bilet în care la rubrica „Emitent” „Cont numărul” şi „Deschis la” inculpatul a trecut Banca R.I.B. Timişoara şi un număr de cont fictiv, care nu aparţine nici unei instituţii bancare din România.
Partea civilă SC B.G. SRL Timişoara s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 129.195,42 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate şi neachitate de inculpat.
Referitor la partea civilă SC C.O. SRL Timişoara, instanţa a reţinut că la data de 23 mai 2007 această parte civilă a depus o plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului T.G., deoarece, în calitate de reprezentant al SC T.A. SRL Timişoara, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care se obliga să predea materiale refolosibile, fapt ce i-a determinat pe reprezentanţii SC C.O. SRL Timişoara să-i achite în avans suma de 4.000 RON, însă inculpatul nu a predat nici un material refolosibil, deşi a trecut termenul prevăzut la pct. V, alin. (4), din contractul de vânzare-cumpărare din 3 aprilie 2006, încheiat între SC C.O. SRL Timişoara şi SC T.A. SRL Timişoara, reprezentată de inculpatul T.G., care a şi semnat contractul, în care s-a stipulat că „în cazurile speciale şi la cererea furnizorului, beneficiarul poate acorda un avans în sumă de 4.000 RON acesta urmând a fi acoperit cu livrări de marfă, în termen de 30 de zile de la data acordării, în caz contrar furnizorul va suporta o penalitate de 50% pe zi pentru suma neacoperită prin livrări”. În urma demersurilor făcute de reprezentanţii SC C.O. SRL Timişoara pentru recuperarea avansului, s-a constatat că, din ianuarie 2005, SC T.A. SRL Timişoara se afla în lichidare, fiind radiată de la O.R.C. Timiş.
Astfel probele administrate în cauză dovedesc că, la data de 3 aprilie 2006, între reprezentanţii SC C.O. SRL Timişoara şi inculpatul T.G., ca reprezentant al SC T.A. SRL Timişoara, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect materialele refolosibile, prin contract inculpatul obligându-se să furnizeze materiale refolosibile beneficiarului SC C.O. SRL Timişoara, iar beneficiarul acordându-i în avans suma de 4.000 RON, ce urma să fie acoperită prin livrarea de mărfuri, în următoarele 30 de zile de la primirea banilor.
În aceeaşi zi inculpatul a remis reprezentanţilor SC C.O. SRL Timişoara chitanţa nr. X13, emisă în numele SC T.A. SRL Timişoara, pe antetul chitanţei fiind trecute datele SC T.A. SRL Timişoara şi numărul de cont şi banca la care era deschis contul de către lichidatorul SC T.A. SRL Timişoara, la data de 6 octombrie 2005, contul de lichidare al acestei societăţi comerciale, fiind aplicată o ştampila pe care apare impresiunea „SC T.A. SRL Timişoara”, diferită de specimenul depus în bancă, iar inculpatul a semnat chitanţa prin care confirma primirea avansului din contractul încheiat în 3 aprilie 2006.
Concludente pentru această faptă sunt înscrisurile mai sus menţionate aflate la dosar, care se coroborează cu declaraţia martorului G.A., administrator al SC C.O. SRL Timişoara, care a arătat că, în luna aprilie 2006, inculpatul s-a prezentat la societatea lor, şi-a declinat calitatea de reprezentant al SC T.A. SRL Timişoara, i-a spus că societatea sa are cantitate de deşeuri metalice provenite din şine de cale ferată, a solicitat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru aceste materiale. După întocmirea contractului inculpatul l-a semnat şi ştampilat apoi a solicitat şi primit ca avans suma de 4.000 RON, sumă pentru care a eliberat chitanţă, însă ulterior nu a mai livrat materialele contractate şi, în urma verificărilor făcute, s-a constatat că SC T.A. SRL Timişoara, la momentul respectiv, era radiată urmare a închiderii procedurii de faliment, aspect pe care inculpatul nu i l-a comunicat.
Partea civilă SC C.O. SRL Timişoara a precizat că prejudiciul cauzat de inculpat, la care se calculează şi penalităţile de întârziere, este în sumă totală de 696.000 RON, sumă cu care s-a făcut constituirea de parte civilă în cauză.
Totodată, instanţa a constatat că probele dosarului confirmă şi activitatea infracţională desfăşurată în dauna părţii civile SC P.P. SRL Periam şi în dauna părţii civile SC R.C. SRL Timişoara, de către inculpatul T.G., prin folosirea SC H.T.I. SRL Timişoara. Această societate a fost înregistrată în evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş la data de 19 octombrie 2006, asociaţi fiind inculpatul T.G. şi H.L.F., care a deţinut şi calitatea de administrator până la data de 10 iulie 2008, când a fost declanşată procedura insolvenţei şi a fost numit ca lichidator judiciar Cabinetul Individual de insolvenţă P.A., societatea a avut sediul la domiciliul martorului H.L.F. şi a avut deschis un cont la Banca R.I.B., printre obiectivele de activitate fiind intermedierea în comerţul cu combustibil, respectiv comerţul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi, ca şi al produselor derivate.
Astfel, inculpatul T.G., în calitate de reprezentat al SC H.T.I. SRL Timişoara, la data de 27 decembrie 2006, a indus în eroare pe H.T.J., administrator al SC P.P. SRL, cu privire la posibilitatea livrării cantităţii de 9.463 litri motorină, lăsându-i impresia că are posibilitatea de a-i livra cantitatea respectivă de motorină provenită de la SC R.P. SA Bucureşti, pentru a-l determina să încheie contractul şi să achite contravaloarea mărfii, deşi în realitate nu exista nici un contract între firma sa şi SC R.P. SA Bucureşti.
În acest sens, probele administrate în cauză dovedesc faptul că, în cursul lunii decembrie 2006, între inculpatul T.G. şi H.T.J., care se ocupa efectiv de administrarea SC P.P. SRL (împreună cu tatăl său, care era administratorul înregistrat la O.R.C., H.T.J. având drept de semnătură în numele acestei societăţi, fapt care rezultă şi adresa din 2 iunie 2009 a Băncii B.P., Agenţia Periam), a avut loc o discuţie telefonică, informală, privind posibilitatea achiziţionării de către SC P.P. SRL a unei cantităţi de motorină la un preţ mai mic, de la una dintre firmele deţinute de inculpat. După această discuţie în data de 27 decembrie 2006, SC H.T.I. SRL Timişoara, a emis factura fiscală nr. X14 cu privire la vânzarea unei cantităţi de motorină către SC P.P. SRL, la datele privind expediţia fiind trecute numele şi datele de stare civilă ale martorului H.L.F., dar la semnătura şi ştampila furnizorului apare semnătura inculpatului T.G., care i-a spus martorului H.T.J. că îi va trimite pe fax această factură şi a cerut să-i plătească imediat suma respectivă, susţinând că benzina provine de la SC R.P. SA şi trebuie plătită în avans, inculpatul asigurându-l pe martor că benzina va fi livrată în 28 decembrie 2006, adică a doua zi după efectuarea plăţii. Pentru a-l convinge pe martor să fie de acord cu termenii înţelegerii şi să efectueze plata, pe factura întocmită inculpatul a făcut menţiunea „marfa este de provenienţă SC R.P. SA şi va fi însoţită de certificatul de calitate şi de calibrare”.
Contravaloarea acestei facturi a fost plătită de H.T.J., din fondurile SC P.P. SRL, prin ordin de plată, la data de 27 decembrie 2006, banii fiind ridicaţi de inculpat. Deoarece nu a mai livrat nicio cantitate de combustibil, inculpatul i-a înmânat lui H.T.J. fila CEC, completată la toate rubricile, mai puţin data emiterii, fila CEC fiind semnată şi ştampilată de inculpat, cei doi stabilind ca H.T.J. să o completeze dacă nu va fi livrat combustibilul. În luna ianuarie 2007, deoarece inculpatul nu a livrat combustibilul, H.T.J. a completat fila CEC, pe care a trecut data de 17 ianuarie 2007, după care a introdus-o la plată, însă fila CEC i-a fost restituită, pe documentele băncii fiind făcută doar menţiunea „refuzat în preverificare”, respectiv „exclus din şedinţa de verificare”.
Din declaraţia martorului H.T.J. a reieşit că, atunci când a stabilit înţelegerea contractuală cu inculpatul, acesta i-a spus că are un depozit de carburanţi şi se ocupă cu comercializarea de combustibil, că are de vânzare o cantitate de motorină de provenienţă SC R.P. SA şi că, dacă o va cumpăra, motorina va fi însoţită de un certificat de calitate. Aceste asigurări primite de la inculpat l-au determinat să încheie tranzacţia şi să efectueze plata. Martorul a mai arătat că, după data de 28 decembrie 2006, văzând că motorina nu i-a fost livrată, l-a sunat de nenumărate ori pe inculpat, care tot timpul îl asigura că maşina cu combustibil fie este pe drum spre el, fie chiar urmează să plece şi că, în ianuarie 2007, învinuitul a venit la Periam şi, în prezenţa martorului P.T., contabilul SC P.P. SRL, i-a promis că îi va livra motorina a doua zi.
Despre împrejurările în care a fost încheiat contractul între SC P.P. SRL şi SC H.T.I. SRL, şi referitor la împrejurările în care inculpatul a emis fila CEC aflată în litigiu, martorii H.T.J. şi B.N.F. au declarat că B.N.F. îl cunoştea pe inculpat de mai multă vreme, iar, atunci când martorul H.T.J. i-a spus că are nevoie de motorină la un preţ mai mic, martorul B.N.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul T.G., despre care ştia că se ocupă cu comercializarea de carburanţi, inculpatul confirmându-i că are în depozit motorină de la SC R.P. SA. Martorul B.N.F. este cel care i-a pus pe cei doi în legătură şi a asistat la discuţiile în care inculpatul i-a spus lui H.T.J. că va merge cu el la bancă şi îi va da o filă CEC pe care să o introducă la plată dacă în termen de câteva zile nu primeşte motorina.
După ce a purtat aceste discuţii cu inculpatul, numitul H.T.J. şi tatăl său, H.T.S., care asistase şi el la discuţiile purtate acasă la martorul B.N.F., l-au însoţit pe inculpat la Banca R.I.B., inculpatul a intrat în bancă, de unde a ieşit cu un carnet de file CEC, a completat parţial, semnat şi ştampilat prima filă CEC pe care i-a înmânat-o, martorii fiind încredinţaţi de inculpat că acea filă CEC este un mijloc de plată.
Martorul H.T.J. a precizat că el nu a cunoscut tipurile de formulare CEC şi nu şi-a dat seama că inculpatul i-a lăsat un CEC pe baza căruia se puteau efectua operaţiuni de ridicare de numerar din contul deschis la Banca R.I.B. numai de reprezentanţii legali ai SC H.T.I. SRL; că, în 17 ianuarie 2007, el a completat rubricile libere şi a introdus fila în bancă însă cei de la Banca B.P. i-au spus că acea filă CEC nu poate fi decontată deoarece nu poate fi folosită pentru ridicarea de bani; că inculpatul nu i-a spus că nu ar avea disponibil în cont şi că fila CEC nu poate fi introdusă la plată decât de el sau că el ar fi trebuit să fie de faţă la ridicarea banilor, deoarece era o filă CEC pentru ridicare de numerar, care nu poate fi folosită pentru efectuarea de decontări între societăţi comerciale.
De asemenea, martorul H.T.S. a declarat că ştie despre contractul încheiat de fiul său cu inculpatul, care s-a angajat să le livreze o cantitate de motorină provenită de la SC R.P. SA; că, în ianuarie 2007, s-a dus cu fiul său la Timişoara, la martorul B.N.F., şi a asistat la discuţiile purtate de fiul său şi inculpat cu privire la datoria pe care inculpatul o avea la societatea lor pentru motorina plătită şi nelivrată; că inculpatul s-a dus cu ei la Banca R.I.B. spunându-le că le va da o filă CEC, a intrat în bancă şi a ieşit cu o filă CEC pe care a completat-o în faţa lor, a semnat-o şi ştampilat-o în numele SC H.T.I. SRL şi le-a spus că, dacă nu vor primi motorina în două zile, pot introduce fila CEC la plată; că fila CEC nu le-a fost dată ca şi garanţie, ci ca mijloc de plată; că a asistat la discuţiile telefonice purtate de fiul său cu inculpatul, care amâna termenul de plată a banilor sau de livrare a motorinei, considerând că au fost înşelaţi de inculpat, care în realitate nu avea niciun contract de livrare de motorină cu SC R.P. SA sau cu vreo altă societate.
Aceste declaraţii se coroborează şi cu declaraţia martorului P.T., contabil al SC P.P. SRL, care a arătat că inculpatul s-a prezentat în luna ianuarie 2007 la SC P.P. SRL, unde a purtat discuţii cu administratorul H.T.J., angajându-se să livreze până a doua zi motorina datorată, fapt care nu s-a întâmplat; că inculpatul i-a dat lui H.T.J. o filă CEC pentru a-i recupera banii plătiţi pentru motorina nelivrată, însă fila CEC respectivă nu putea fi folosită pentru plăţi între societăţi, ci doar pentru ridicarea de numerar din bancă de către societatea emitentă a filei CEC; că H.T.J. nu i-a arătat fila CEC înainte de a o introduce în bancă, astfel încât el nu a avut posibilitatea să-i spună că nu poate fi folosită pentru efectuarea de plăţi.
În urma controlului efectuat la SC H.T.I. SRL Timişoara de către comisarii Gărzii Financiare, Comisariatul Regional Timiş, la solicitarea SC P.P. SRL, s-a stabilit că factura fiscală nr. X14, întocmită în 27 decembrie 2006 de SC H.T.I. SRL Timişoara, cu privire la vânzarea unei cantităţi de motorină către SC P.P. SRL, a fost înregistrat în contabilitatea SC H.T.I. SRL Timişoara, iar suma virată de SC P.P. SRL a fost înregistrată în evidenţele SC H.T.I. SRL Timişoara şi această sumă a fost apoi ridicată de asociatul societăţii, inculpatul T.G., ca avans ridicare marfă.
În declaraţia sa martorul H.L.F., administratorul societăţii SC H.T.I. SRL Timişoara, a arătat că nu avea cunoştinţă despre existenţa acestei facturi şi nici despre tranzacţia încheiată de inculpat în numele SC H.T.I. SRL Timişoara; însă a cunoscut faptul că inculpatul a ridicat o sumă de bani ca avans de ridicare a mărfii dar nu a cunoscut şi nu l-a interesat modul în care inculpatul a folosit banii respectivi şi că inculpatul i-a spus că a emis acea factură proformă, el aflând de la comisarii Gărzii Financiare că factura respectivă a fost înregistrată în contabilitatea societăţii, însă el nu cunoaşte când şi în ce împrejurări s-a făcut această înregistrare. Martorul a mai arătat că de la data înfiinţării societăţii şi până la data audierii sale (1 august 2007) societatea nu a desfăşurat nicio activitate comercială şi nu a avut niciun raport comercial cu vreo firmă de produse petroliere, iar toate actele contabile (facturi, chitanţe) se aflau la inculpatul care avea acces la ştampilele societăţii, şi ştampila, aplicată pe fila CEC emisă pentru SC P.P. SRL, îi aparţinea inculpatului.
Din verificările efectuate s-a stabilit faptul că între SC H.T.I. SRL şi SC R.P. SA nu a existat niciodată vreo relaţie comercială, iar societatea nu a desfăşurat niciodată activităţi de intermediere sau de vânzare de combustibil, că SC H.T.I. SRL nu a funcţionat niciodată la sediul social, unde în fapt domiciliază mama martorului H.L.F.
Partea civilă SC P.P. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 25.010,49 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor plătite şi nelivrate de inculpat.
Inculpatul a fost audiat la urmărirea penală şi a recunoscut că el a purtat discuţiile preliminare cu H.T.J., că i-a spus că are contracte de livrări cu alte societăţi şi că motorina va fi însoţită de un certificat de calitate, a recunoscut că a întocmit factura proforma pe care a trimis-o pe faxul SC P.P. SRL şi că a ridicat banii din contul SC H.T.I. SRL, însă a negat că a avut intenţia de a-l înşela pe acesta cu prilejul încheierii sau executării contractului de vânzare-cumpărare, susţinând că a fost în imposibilitatea de a livra cantitatea respectivă de combustibil datorită unor probleme apărute cu partenerii care urmau să-i livreze combustibilul respectiv, recunoscând că i-a dat fila CEC menţionată martorului H.T.J. însă a susţinut că i-a dat-o drept garanţie, că i-ar fi spus că nu este mijloc de plată şi să nu o introducă în bancă deoarece banii trebuie ridicaţi în prezenţa sa, că înţelegerea pe care o avea cu H.T.J. era, ca, dacă nu se livrează marfa, să se prezinte împreună cu el la bancă pentru ca să scoată banii din fondurile SC H.T.I. SRL Timişoara şi să-i remită lui H.T.J. pentru recuperarea datoriei. La dosarul cauzei inculpatul a depus două bilete la ordin prin care încearcă să arate că a restituit o mare parte din suma datorată părţii vătămate SC P.P. SRL, susţinând şi că, anterior, a mai achitat suma de 3.000 RON, considerând că prejudiciul creat părţii vătămate a fost recuperat.
Inculpatul, în declaraţia dată la urmărirea penală la data de 7 iunie 2007 a arătat că nu a putut livra marfa către SC P.P. SRL deoarece SC R.P. SA nu mai lucra în perioada respectivă şi că ar fi fost indus în eroare de reprezentanţii acestei firme, cu care a avut o înţelegere verbală pentru livrarea de combustibil, că a fost pus în imposibilitatea de a livra motorina întrucât SC R.P. SA nu i-ar fi reînnoit contractul datorită problemelor financiar, că SC H.T.I. SRL nu a avut nicio altă activitate comercială în afara acestui contract încheiat cu SC P.P. SRL şi că administratorul SC H.T.I. SRL nu a avut nicio implicare. În declaraţia din 28 ianuarie 2008 inculpatul a recunoscut că nu avea depozit de carburanţi dar a declarat că avea cisterne de la SC E.O. SRL Timişoara, societate cu care colabora în sensul că lua motorina şi o ducea cumpărătorului, ceea ce ar fi intenţionat să facă şi cu SC P.P. SRL însă a arătat că nelivrarea motorinei către SC P.P. SRL s-a datorat SC R.P. SA-ului, care nu i-ar fi livrat combustibilul iar cei de la SC E.O. SRL nu i-au onorat comanda.
Instanţa nu a putut reţine aceste susţineri ale inculpatului pentru că din probele dosarului mai sus analizate, rezultă în mod indubitabil faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie directă şi scop calificat pentru a-i induce în eroare în modalităţile mai sus descrise, pe reprezentanţii SC P.P. SRL şi a-i determina să-şi execute obligaţiile contractuale, în scopul de a obţine un folos material injust, ştiind că el nu-şi va executa obligaţiile de a livra combustibilul promis.
Referitor la partea civilă SC R.C. SRL Timişoara, instanţa a reţinut că aceasta a depus la data de 22 iulie 2008 prin asociatul unic şi administratorul P.I., o plângere penală prin care solicita efectuarea de verificări faţă de reprezentanţii SC H.T.I. SRL pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune constând în aceea că, la data de 11 decembrie 2007, SC R.C. SRL Timişoara a comandat cantitatea de 26 m3 de beton de la SC H.T.I. SRL, fiind emisă factura fiscală nr. X15. Pentru suma de 6.000 RON, plătită de SC R.C. SRL Timişoara în numerar, SC H.T.I. SRL a eliberat chitanţele nr. X16 din 11 decembrie 2007 şi X17 din 12 decembrie 2007, însă, ulterior, SC H.T.I. SRL nu a livrat marfa, reprezentantul SC R.C. SRL Timişoara considerând că a fost indus în eroare.
Astfel din probele dosarului rezultă că referitor la relaţia comercială desfăşurată între SC H.T.I. SRL Timişoara şi SC R.C. SRL Timişoara, s-a stabilit faptul că, la data de 11 decembrie 2007, inculpatul, în calitate de administrator al SC H.T.I. SRL Timişoara, a întocmit factura fiscală nr. X15 privind vânzarea unei cantităţi de beton către SC R.C. SRL Timişoara, factură pe care a semnat-o şi ştampilat-o, inculpatul fiind cel care a eliberat chitanţele nr. X16 din 11 decembrie 2007 şi nr. X17 din 12 decembrie 2007, în valoare totală de 6.000 RON, reprezentând contravaloarea betonului facturat către SC R.C. SRL Timişoara, inculpatul fiind cel care a semnat chitanţele şi a aplicat ştampila SC H.T.I. SRL.
Documentele menţionate aflate la dosar s-au coroborat cu declaraţia martorului P.I., asociat unic şi administrator al SC R.C. SRL Timişoara, rezultă că, în decembrie 2007 l-a cunoscut pe inculpatul T.G., care s-a recomandat ca administrator al SC H.T.I. SRL Timişoara, iar acesta i-a oferit spre cumpărare o cantitate de beton, despre care a susţinut că ar fi achiziţionat-o de la SC G.B. SRL dar nu a ridicat-o şi nu mai are nevoie de betonul respectiv, fiind dispus să-l vândă la un preţ mai bun şi să facă livrarea în termen scurt. Deoarece avea nevoie de o cantitate mai mare de beton, martorul P.I. a fost de acord să cumpere betonul şi, în 11 decembrie 2007, la sediul firmei sale, învinuitul i-a emis factura fiscală nr. X15 în valoare de 6.757,29 RON, pentru cantitatea de 26 m3 de beton. Contravaloarea mărfii a fost achitată de martor, inculpatului, în numerar, la 11 decembrie 2007, 3.000 RON, şi la 12 decembrie 2007, 3.000 RON, pentru sumele achitate inculpatul eliberând chitanţe.
Acelaşi martor a mai arătat că inculpatul s-a angajat să-i livreze betonul în data de 12 decembrie 2007, direct la locul în care efectua lucrarea, însă nu i-a fost livrată nicio cantitate de beton, deşi inculpatul l-a asigurat că-i va livra betonul a doua zi. Ulterior inculpatul i-a promis că-i va restitui banii în termen de 7 zile, însă inculpatul nu a mai livrat betonul şi nici nu i-a restituit banii. Din verificările pe care martorul le-a făcut, a constatat că, la data emiterii facturi, SC H.T.I. SRL Timişoara nu cumpărase şi nu avea de ridicat nicio cantitate de beton de la SC G.B. SRL, astfel încât situaţia prezentată de inculpat în acel moment nu era reală şi, dacă ar fi ştiut acest lucru, nu i-ar fi plătit contravaloarea betonului.
Din adresa din 14 aprilie 2008 a SC G.B. SRL Timişoara rezultă că, în perioada 1 octombrie 2008-15 decembrie 2008, această societate nu au livrat beton către SC H.T.I. SRL, şi nu a avut contract de vânzare-cumpărare beton cu SC H.T.I. SRL şi că SC H.T.I. SRL nu a efectuat plăţi în avans pentru livrarea de beton.
Partea civilă SC R.C. SRL Timişoara prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 6.000 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor plătite şi nelivrate de inculpat.
În ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul T.G. prin folosirea SC S.P. SRL Oradea, instanţa a reţinut că la data de 10 ianuarie 2007 a fost depusă plângere penală de către reprezentanţii SC M.K.O. SRL Timişoara, solicitându-se efectuarea de cercetări faţă de SC S.P. SRL Oradea şi faţă de reprezentantul acestei societăţi comerciale, M.V., în legătură cu încheierea contractului de vânzare produse petroliere din 7 noiembrie 2006 şi în legătură cu emiterea unui bilet la ordin lăsat ca garanţie la încheierea contractului.
La data de 8 iulie 2007 în cauză a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului M.V., în sarcina căruia a fost reţinută comiterea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., constând în aceea că a încheiat, în numele SC S.P. SRL Oradea, un contract de livrare motorină, cu SC M.K.O. SRL Timişoara, o parte din motorină fiind luată de alte persoane, care nu aveau nicio calitate în SC S.P. SRL Oradea, şi împotriva inculpatului T.G., în sarcina căruia a fost reţinută comiterea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., constând în aceea că şi-a atribuit calitatea de reprezentant al SC S.P. SRL Oradea, semnând în numele acestei societăţi un contract de achiziţii carburanţi, pe care i-a luat şi nu i-a plătit.
Instanţa a reţinut că probele administrate în cauză dovedesc că, în luna noiembrie 2006, inculpatul T.G. s-a prezentat la SC M.K.O. SRL Timişoara, societate cu care desfăşurase de mai mulţi ani relaţii comerciale prin intermediul firmelor pe care le-a administrat, şi a discutat cu martorul M.D.P., administrator al SC M.K.O. SRL Timişoara. În cursul acestei discuţii inculpatul T.G. i-a spus martorului că este angajat al unei societăţi din Oradea, care se ocupă cu colectarea de fier vechi, i-a propus ca maşinile acestei societăţi să fie alimentate la staţiile SC M.K.O. SRL Timişoara şi a fost de acord cu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a carburanţilor pentru autovehiculele SC S.P. SRL Oradea.
În urma acestor discuţii numitul M.D.P. a întocmit contractul de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 2006, pe care a trecut datele indicate de inculpatul T.G., ca reprezentant al SC S.P. SRL Oradea trecându-l pe învinuitul M.V., despre care inculpatul T.G. i-a spus că este şeful de depozit care are dreptul de a încheia contracte. Martorul M.D.P. a semnat şi ştampilat contractul, pe care i l-a dat inculpatului T.G., care i-a spus că îl va duce la SC S.P. SRL Oradea pentru a fi semnat şi ştampilat iar după câteva zile, inculpatul T.G. i-a restituit contractul, care era semnat şi purta ştampila SC S.P. SRL Oradea lăsându-i totodată, ca şi garanţie la încheierea contractului, conform celor stipulate în contract, un bilet la ordin, semnat şi ştampilat.
Din declaraţia numitului M.D.P., administrator la SC M.K.O. SRL Timişoara, rezultă că la negocierile pe care le-a purtat cu inculpatul T.G., era convins că inculpatul reprezintă SC S.P. SRL Oradea deoarece, în vara aceluiaşi an, inculpatul T.G. fusese la sediul SC M.K.O. SRL Timişoara împreună cu P.S., despre care ştia că este patronul SC S.P. SRL Oradea, iar, cu aceea ocazie, inculpatul T.G. i-a spus că este angajatul lui P.S., respectiv director zonal la punctul de lucru din Timişoara al SC S.P. SRL Oradea şi se ocupă de achiziţionarea de fier vechi, martorul precizând că ulterior i-a văzut împreună de mai multe ori. De asemenea, martorul a mai arătat că inculpatul T.G. a fost cel care i-a indicat numerele de înmatriculare ale autoturismelor aparţinând SC S.P. SRL Oradea care urmau să fie alimentate de la pompele de benzină ale SC M.K.O. SRL Timişoara, iar acest fapt i-a întărit convingerea că inculpatul T.G. era reprezentantul SC S.P. SRL Oradea, cu atât mai mult cu cât chiar inculpatul T.G. circula cu un autoturism al SC S.P. SRL Oradea. Martorul a mai arătat că el le-a comunicat lucrătorilor din staţia P. numerele maşinilor care puteau alimenta, iar, atunci când maşinile respective luau combustibil, se întocmeau avize de însoţire a mărfii, pe care erau trecute datele maşinii, ale delegatului, cantitatea de combustibil şi suma aferentă, că facturarea mărfii se făcea în perioada 15-30 din fiecare lună, iar plata urma să se facă în numerar sau prin instrumente bancare în termen de 7 zile de la facturare, că facturile emise erau înmânate inculpatului T.G., care semna facturile şi aplica ştampila SC S.P. SRL Oradea.
După încheierea acestui contract, în perioada 9 noiembrie 2006-11 decembrie 2006, SC M.K.O. SRL Timişoara a emis mai multe facturi fiscale şi avize de însoţire a mărfii, corespunzător cantităţii de combustibil cu care angajaţii SC S.P. SRL Oradea au alimentat maşinile, fără ca SC S.P. SRL Oradea să achite contravaloarea carburanţilor furnizaţi. Pentru că SC S.P. SRL Oradea nu a făcut nicio plată, martorul M.D.P. a luat legătura cu inculpatul T.G., care i-a comunicat că există întârzieri din cauza plăţii salariilor dar că se va plăti contravaloarea combustibililor, fapt ce l-a determinat să continue livrarea combustibililor până în luna decembrie, cu atât mai mult cu cât a fost sunat de o persoană, care s-a recomandat a fi P.S. şi care a confirmat cele spuse de inculpatul T.G. asigurându-l că plata va fi efectuată în câteva zile, însă nefiind efectuată vreo plată, în data de 11 decembrie 2006, numitul M.D.P. a somat SC S.P. SRL Oradea să-şi achite datoriile.
După această somaţie, reprezentanţi ai SC S.P. SRL Oradea au comunicat lui M.D.P. că trebuie să ia legătura cu reprezentantul societăţii de la punctul de lucru din Timişoara, învinuitul M.V., precum şi faptul că reprezentanţii SC S.P. SRL Oradea nu au cunoştinţă despre emiterea vreunui bilet la ordin lăsat ca şi garanţie la semnarea contractului.
Potrivit declaraţiei martorului M.D.P., în cursul discuţiilor pe care acesta le-a avut cu învinuitul M.V., acesta a recunoscut încheierea contractului, dar i-a spus că el i-a dat inculpatului T.G. sumele de bani necesare pentru achitarea combustibililor.
În continuare între cele două societăţi comerciale au avut loc negocieri iar la data de 20 decembrie 2006 s-a procedat la realizarea unui concilierii, la conciliere au participat, din partea SC S.P. SRL Oradea, învinuitul M.V., în calitate de director depozit Timişoara, şi inculpatul T.G., în calitate de director zonal Timiş, însă pe parcursul acestei medieri învinuitul M.V. nu a recunoscut realitatea tuturor facturilor emise de SC M.K.O. SRL Timişoara către SC S.P. SRL Oradea, cantitatea ce reprezenta diferenţa fiind recunoscută doar de către inculpatul T.G.
Doar cu ocazia acestei concilieri numitul M.D.P. a aflat că inculpatul T.G. nu este angajatul SC S.P. SRL Oradea şi că învinuitul M.V. a recunoscut că a semnat contractul de vânzare-cumpărare, precum şi că ar fi primit o parte din cantităţile de combustibil livrate, iar cealaltă cantitate de combustibil a fost recunoscută doar de inculpatul T.G., care, deşi s-a angajat să achite contravaloarea combustibilului respectiv, nu a făcut nicio plată. Martorul a mai susţinut că învinuitul M.V. a arătat că nu a fost de acord cu semnarea biletului la ordin lăsat ca garanţie, deşi aceasta era o clauză din contractul pe care îl semnase, şi că biletul la ordin respectiv a fost semnat de inculpatul T.G., fapt pentru care nici nu l-a introdus la plată, iar învinuitul M.V. şi inculpatul T.G. s-au certat; învinuitul M.V. a spus că el folosea ştampila cu nr. 23 şi ştampila cu nr. 9 este o ştampilă care aparţine casieriei de la punctul de lucru din Timişoara al SC S.P. SRL Oradea, dar a recunoscut că era folosită de inculpatul T.G. şi că de comun acord a pus acea ştampilă pe contractul de vânzare-cumpărare.
După această conciliere, SC S.P. SRL Oradea a achitat suma recunoscută, de 18.054,81 RON, rămânând neachitată suma de 47.563,23 RON ce reprezintă contravaloarea combustibililor ridicaţi de inculpatul T.G., care au fost folosiţi în interes personal de inculpat.
În declaraţia dată de învinuitul M.V. acesta a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul T.G., despre care ştie că a avut mai multe afaceri cu P.S. şi că erau prieteni; că inculpatul T.G. nu era angajat al SC S.P. SRL, dar era o prezenţă constantă în cadrul punctului de lucru din Timişoara al acestei societăţi; că inculpatul T.G. folosea maşina înmatriculată pe numele SC S.P. SRL, maşină pe care o primise de la P.S.; că în noiembrie 2006 inculpatul T.G. i-a propus încheierea unui contract cu SC M.K.O. SRL pentru aprovizionarea cu combustibil a autoturismelor SC S.P. SRL, iar el a fost de acord cu încheierea acestui contract deoarece îi convenea termenul şi modalitatea de plată; că a semnat şi ştampilat cu ştampila nr. 9 contractul de vânzare cumpărare din 7 noiembrie 2006 între SC M.K.O. SRL Timişoara şi SC S.P. SRL Oradea, contract care i-a fost adus de inculpatul T.G.; că nu a fost de acord cu lăsarea ca garanţie a unui bilet la ordin, dar a omis să elimine această clauză din contract; că nu cunoaşte împrejurările emiterii biletului la ordin aflat în litigiu dar semnătura existentă nu îi aparţine nici lui, nici lui P.S., ei fiind singurii care aveau drept de semnătură în numele SC S.P. SRL; că inculpatul T.G. l-a asigurat că nu vor fi probleme cu încheierea contractului, chiar dacă nu a fost de acord cu lăsarea unui bilet la ordin ca garanţie; că inculpatul T.G. avea acces la ştampila cu nr. 9 a SC S.P. SRL; că inculpatul T.G. i-a spus să nu îşi facă probleme în legătură cu facturarea şi plata acestor combustibili şi că el i-a remis anumite sume de bani aferente unor bonuri fiscale prezentate de inculpatul T.G., crezând că acesta va plăti combustibilul livrat de SC M.K.O. SRL; că, în luna decembrie, atunci când au fost somaţi de SC M.K.O. SRL pentru plata combustibilului, au constatat că fuseseră emise facturi care nu le parveniseră şi că era facturată o cantitatea mult mai mare de combustibil decât cea care figura în evidenţele lor; că a constatat că pe facturile şi avizele de însoţire prezentate de SC M.K.O. SRL, care nu îi fuseseră predate de şoferii SC S.P. SRL, apărarea numele şi semnătura inculpatului T.G. şi ştampila cu nr. 9 a SC S.P. SRL, care aparţine casieriei din Timişoara; că inculpatul T.G. a recunoscut ridicarea combustibilului, primirea facturilor ca şi faptul că a semnat în numele societăţii şi s-a obligat să plătească diferenţa de 47.563,23 RON; că ei au achitat contravaloarea combustibilului care efectiv a fost livrată.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 2006 între SC M.K.O. SRL Timişoara şi SC S.P. SRL Oradea a reprezentat voinţa celor două societăţi comerciale de a desfăşura relaţii comerciale, martorul M.D.P. declarând că printre cei care au alimentat la SC M.K.O. SRL Timişoara au fost învinuitul M.V. şi P.S., acest contract fiind executat deoarece reprezentanţii SC S.P. SRL Oradea au ridicat şi au achitat contravaloarea combustibililor furnizaţi către ei, chiar dacă aceasta reprezintă doar o parte din valoarea combustibililor livraţi. Din avizele de însoţire a mărfii emise către SC S.P. SRL Oradea reiese că pe acestea apar angajaţi ai SC S.P. SRL Oradea, iar maşinile alimentate care figurează pe avizele de însoţire a mărfii aparţin acestei societăţi comerciale şi printre persoanele care au şi-au alimentat autoturismele figurează învinuitul M.V., iar pe unele avize este aplicată ştampila personală folosită de învinuitul M.V.
Din declaraţiile martorilor rezultă că învinuitul M.V. a fost cel care a trimis angajaţii SC S.P. SRL Oradea la staţia de alimentare a SC M.K.O. SRL Timişoara, de unde ridicau cantităţi mari de combustibil şi tot el era cel care ţinea evidenţa cantităţii de combustibil ridicată şi a actelor primite de angajaţi, toate avizele primite de şoferii SC S.P. SRL fiind semnate de aceştia şi apoi predate gestionarului sau lui M.V., nefiind stabilit că M.V. a acţionat în baza unei înţelegeri pe care ar fi avut-o cu inculpatul T.G. S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind vorba de un litigiu comercial, care priveşte contestarea de către SC S.P. SRL Oradea a cantităţii de combustibil furnizată de SC M.K.O. SRL Timişoara.
Referitor la această faptă în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.G., din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că a intermediat încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 2006 între SC S.P. SRL Oradea şi SC M.K.O. SRL Timişoara, şi a creat reprezentanţilor SC M.K.O. SRL Timişoara impresia că reprezintă interesele SC S.P. SRL Oradea, a semnat şi a aplicat ştampila cu nr. 9 pe contractul de vânzare-cumpărare şi pe biletul la ordin lăsat ca garanţie la SC M.K.O. SRL Timişoara, că între inculpatul T.G., învinuitul M.V. şi numitul P.S. existau legături mai vechi, a cunoscut modalitatea de desfăşurare a contractului şi a alimentat maşina pe care o folosea, şi a recunoscut, atât prin minuta încheiată în 20 decembrie 2006, cât şi în faţa martorului M.D.P., că a profitat de această posibilitate pentru a-şi însuşi cantitatea respectivă de combustibil, deoarece o parte din semnăturile de pe avizele de însoţire a mărfii nu au fost recunoscute de martorii B.F., S.S., pe facturile fiscale şi pe unele avize de însoţire a mărfii fiind semnătura sau datele inculpatului T.G., care a recunoscut acest fapt cu ocazia concilierii ce a avut loc între SC S.P. SRL Oradea şi SC M.K.O. SRL Timişoara.
Deşi cu privire la această faptă inculpatul nu a dat nicio declaraţie în dosar pentru că nu s-a prezentat, s-a apreciat că din probe rezultă în mod indubitabil că, profitând de împrejurările descrise mai sus, inculpatul T.G. a acţionat cu intenţie directă şi scop calificat pentru a-i induce în eroare pe reprezentanţii SC M.K.O. SRL, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, cu prilejul executării contractului de furnizare de combustibil, deoarece le-a spus că este angajatul SC S.P. SRL şi că maşina sa face parte din categoria maşinilor ce urmează a fi aprovizionate în baza contractului încheiat, astfel încât i-a determinat să-şi execute obligaţiile contractuale, respectiv să-i furnizeze combustibil, în scopul de a obţine un folos material injust, ştiind că el nu-şi va executa obligaţiile contractuale ce-i reveneau şi că nu va achita contravaloarea acestui combustibil.
Partea civilă SC M.K.O. SRL Timişoara a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 47.563,23 RON, reprezentând contravaloarea combustibilului ridicat şi neachitat de inculpat.
Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul T.G. prin folosirea SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, instanţa a reţinut că această societate a fost înregistrată la data de 19 iunie 2006 în evidenţele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş, societatea având ca asociaţi şi administratori pe B.M. şi S.D., iar ulterior acţionariatul societăţii a suferit mai multe modificări, în sensul că la data de 12 octombrie 2007 B.M. şi S.D. i-au cedat lui S.F. câte 3 părţi sociale fiecare, din cele 10 părţi sociale deţinute de fiecare, S.F. devenind şi administrator de la 7 noiembrie 2007; la data de 26 februarie 2008 inculpatul T.G. a dobândit calitatea de asociat, urmare a preluării celor 6 părţi sociale deţinute de S.F., de la aceiaşi dată el fiind numit şi administrator; la 11 aprilie 2008 inculpatul T.G. a cedat toate părţile sale sociale, câte 3 fiecăruia, numiţilor C.I. şi E.D., C.I. devenind şi administrator; la data de 3 iulie 2008 inculpatul T.G. a preluat toate cele douăzeci de părţi sociale (preluând acţiunile deţinute de B.M., S.D., C.I. şi E.D.), iar de la data de 23 iunie 2008 el a fost numit administrator.
Din documentele depuse la dosar de Banca R.D.G. Sucursala Timişoara, a reieşit că la data de 19 septembrie 2007 a fost deschis contul curent al SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, drept de semnătură cu puteri depline având S.D., B.M. şi S.O.C., care avea calitatea de director general, fiind depus şi specimenul ştampilei folosite de societate. De la data de 10 iunie 2008 S.O.C. şi C.I. au dobândit drept de semnătură, iar de la de 17 iulie 2008 în bancă a fost depusă fişa cu specimenul de semnătură al inculpatului T.G. şi specimen pentru noua ştampilă a SC S.C. SRL Moşniţa Nouă.
Aşadar inculpatul nu a avut drept de semnătură pentru acest cont decât după data de 17 iulie 2008, chiar dacă reprezentanţii SC S.C. SRL Moşniţa Nouă au depus o fişă cu specimene de semnături pentru acelaşi cont, fişă care poartă data de 3 martie 2008 şi în care la poziţia 3 se regăseşte inculpatul T.G.
Înscrisurile aflate la dosar, au evidenţiat că un alt cont curent al SC S.C. SRL Moşniţa Nouă a fost deschis, la data de 12 februarie 2008, la Banca C.E.C., Sucursala Timişoara, ca reprezentanţi ai societăţii cu drept de semnătură fiind trecuţi inculpatul T.G. şi S.D. şi a fost depus un specimen al ştampilei folosite de societate. Extrasul de cont a relevat că pe perioada desfăşurării activităţii, în conturile SC S.C. SRL Moşniţa Nouă mişcările au fost nesemnificative şi nu reflectă desfăşurarea unei activităţi comerciale constante.
Conformei adresei din 26 mai 2009 a Băncii Naţionale a României, după data preluării societăţii de către inculpatul T.G., au fost înregistrate mai multe incidente de plată cu file CEC şi bilete la ordin respinse la plată din cauza lipsei de disponibil, SC S.C. SRL Moşniţa Nouă fiind în interdicţie bancară în perioada 5 august 2008-5 august 2009.
Probele dosarului dovedesc că la data de 23 iunie 2008, T.G. s-a prezentat la SC A.T. SRL Timişoara unde s-a prezentat cu o altă identitate, şi anume cea a lui S.O.C., administrator al SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, calitate în care a încheiat contractul din 23 iunie 2008 privind achiziţionarea unor mărfuri şi în baza acestui contract, T.G. a ridicat mărfuri în valoare de 169.389,36 RON, pentru care au fost emise două facturi ce au fost semnate de inculpat cu numele lui S.O.C., iar pentru plata mărfurilor inculpatul a emis două bilete la ordin, care nu au fost introduse la plată deoarece reprezentanţii SC A. SRL Timişoara au constatat faptul că persoana care şi-a declinat identitatea de S.O.C. era în realitate inculpatul T.G.
Astfel, la data de 23 iunie 2008, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare între SC A. SRL Timişoara, reprezentată de martorul M.I., şi SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, reprezentată de „S.O.C.” în calitate de administrator, obiectul contractului fiind achiziţionarea de materiale de construcţii, însă, în realitate, persoana care a solicitat încheierea contractului şi care a semnat în numele SC S.C. SRL Moşniţa Nouă a fost inculpatul T.G., care a aplicat o ştampilă cu impresiunea „SC S.C. SRL Moşniţa Nouă”, care, la acel moment, nu era folosită de această societate comercială, modelul respectiv fiind în uz abia după data de 17 iulie 2008, dată la care inculpatul a preluat societatea. În baza acestui contract, SC A. SRL Timişoara a livrat marfa comandată de inculpat şi a întocmit factura nr. X1 din 23 iunie 2008, în valoare de 87.714,90 RON, în care, la rubrica delegat, apărea numele „S.O.C.”, dar seria de buletin indicată nu îi aparţine martorului S.O.C., iar CNP- ul este cel al inculpatului, care a şi semnat la rubricile „total” şi „semnătura de primire”.
La data de 24 iunie 2008, SC A.T. SRL Timişoara, a întocmit factura nr. X2, pentru suma de 81.674,46 RON, pe care au fost făcute mai multe menţiuni, iar semnăturile din dreptul numelui „S.O.C.”, din dreptul consemnării „24 iunie 2008 SC S.C. SRL”, „semnătura de primire”, „total de plată” şi „22 iulie 2008 Timişoara” au fost efectuate de către inculpatul T.G.
Cele două facturi poartă menţiunea că plata mărfurilor s-a făcut cu bilete la ordin scadente în 18 iulie 2008, respectiv 19 iulie 2008.
Pentru plata acestor mărfuri a fost emis, la data de 24 iunie 2008, biletul la ordin nr. Y1, pentru suma de 81.644 RON, şi, la data de 23 iunie 2008, biletul la ordin nr. Y2, pentru suma, de 87.714, 90 RON, scadente la data de 19 iulie 2008, pe ambele bilete la ordin fiind trecut la rubrica „avalizat” numele „S.O.C.” dar numărul cărţii de identitate şi CNP-ul trecut sunt cele ale inculpatului, care a efectuat toate semnăturile în numele SC S.C. SRL Moşniţa Nouă şi în numele lui S.O.C. şi a aplicat o ştampilă diferită de cea care era în uz.
La data de 21 iulie 2008 ambele bilete la ordin, emise pentru contul SC S.C. SRL Moşniţa Nouă deschis la Banca R.D.G., au fost refuzate la plată pe motiv lipsă total disponibil şi lipsă de mandat pentru semnatar.
Ca urmare a demersurilor făcute de reprezentanţii SC A.T. SRL Timişoara, la data de 5 august 2008 inculpatul T.G. s-a prezentat în faţa notarului public, unde a dat două declaraţii autentice în cuprinsul cărora recunoştea că el a fost cel care a semnat biletele la ordin emise pentru plata facturilor întocmite de SC A.T. SRL Timişoara pentru SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, ca şi faptul că numele „S.O.C.” a fost trecut din greşeală, însă datele de identificare, seria şi numărul cărţii de identitate, respectiv CNP-ul îi aparţin.
În sensul celor reţinute de instanţă sunt înscrisurile de la dosar şi declaraţia martorului M.I., administrator al SC A. SRL Timişoara, din care rezulta că, în anul 2008, societatea pe care o administra a primit o oferă din partea SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, iar martorul P.I.E. a fost contactat telefonic de o persoană care i-a spus că se cheamă S.O.C. Ulterior, la data de 23 iunie 2008, la sediul societăţii SC A. SRL Timişoara, s-a prezentat un reprezentant al SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, care s-a arătat interesat de achiziţionarea de mărfuri, motiv pentru care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 23 iunie 2008, persoana care a semnat ca reprezentant al SC S.C. SRL Moşniţa Nouă semnând în numele administratorului S.O.C., identitate pe care şi-a declinat-o în faţa angajaţilor SC A. SRL Timişoara.
Ulterior, martorul M.I. a aflat că, în realitate, persoana respectivă nu era S.O.C., ci inculpatul T.G., care nu numai că a afirmat că se numeşte S.O.C. dar a şi semnat contractul cu acest nume şi a aplicat pe contract şi pe biletele la ordin o altă ştampilă decât cea care era în uz; inculpatul a fost cel care a semnat pe facturile de primire în numele lui S.O.C. şi a emis, completat, semnat şi ştampilat biletele la ordin folosite pentru plata mărfurilor achiziţionate, bilete la ordin care erau avalizate de inculpatul T.G. în numele lui S.O.C.; la data de 25 iunie 2008, inculpatul T.G. s-a prezentat din nou pentru a achiziţiona marfă, dar când angajaţii SC A. SRL Timişoara i-au cerut un act de identitate, inculpatul s-a întors la maşină pretextând că merge după acte, s-a urcat în maşină şi a plecat; atunci când au luat legătura telefonic cu S.O.C., la numărul de telefon indicat pe oferta primită anterior, acesta le-a spus că nu el este cel care a achiziţionat mărfuri de la societatea lor şi au constatat că S.O.C. nu este aceiaşi persoană cu cea care se prezentase la ei sub această identitatea; că S.O.C. le-a spus că cel care cumpărase mărfuri de la ei este inculpatul T.G.; în aceiaşi zi s-au dus cu organele de poliţie la depozitul unde fusese transportată marfa, însă nu li s-a permis accesul; la 25 iunie 2008, inculpatul T.G. a recunoscut în faţa organelor de poliţie că el a fost cel care a achiziţionat mărfurile; în acest sens, fiind depuse la dosar două declaraţii olografe prin care inculpatul T.G. recunoaşte că el a fost cel care a achiziţionat mărfurile ca reprezentant al SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, că el a semnat contractul şi a emis biletele la ordin aflate în litigiu şi că S.O.C. nu a fost cu el.
De asemenea, în declaraţia dată de martorul P.I.E., director general al SC A. SRL Timişoara, acesta a arătat că el, împreună cu administratorul M.I., se ocupă de activităţile comerciale şi transporturile efectuate de societate; la începutul lunii iunie 2008 au primit o ofertă de la SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, ofertă semnată de directorul S.O.C.; datorită faptului că preţurile din ofertă erau atrăgătoare, a sunat la numărul de telefon indicat ca fiind al lui S.O.C. şi a discutat cu acesta, însă S.O.C. i-a spus că momentan nu se poate livra marfă deoarece nu au în stoc; persoana cu care a vorbit la telefon a spus că îl cunoaşte pe numitul M.I., ceea ce i-a creat încredere; după câteva zile, la sediul societăţii, a venit o persoană care a spus că este S.O.C. şi, la 24 iunie 2008, a cumpărat o cantitate de fier beton, în baza contractului încheiat în 23 iunie 2008; persoana respectivă a semnat de primire pe facturile întocmite, el constatând că este aceiaşi semnătură cu cea de pe contract, iar pentru plata mărfii a emis două bilete la ordin avalizate, pe care le-a completat, semnat ca S.O.C. şi ştampilat cu ştampila SC S.C. SRL Moşniţa Nouă; biletele la ordin au fost respinse la plată pentru lipsă totală de disponibil şi lipsă mandat semnatar; în data de 26 iunie 2008, aceiaşi persoană, care susţinea că este S.O.C., s-a prezentat la sediul societăţii pentru a mai ridica fier beton, însă gestionarul lor a refuzat să-i onoreze comanda, motiv pentru care persoana respectivă l-a căutat iar el i-a cerut să-i prezinte un act de identitate; persoana respectivă i-a spus că merge la maşină să-şi aducă documentele dar nu s-a mai întors; atunci când a sunat din nou la numărul de telefon de pe oferta primită, a vorbit cu S.O.C. căruia i-a cerut să vină la sediu SC A.T. SRL Timişoara, ocazie cu care au constatat că nu este aceiaşi persoană cu cea care încheiase contractul şi care achiziţionase marfa folosind acelaşi nume, iar ulterior, fiindu-i prezentate de organele de poliţie mai multe fotografii, l-a recunoscut în poze pe cel care şi-a declinat identitatea lui S.O.C., acesta fiind inculpatul T.G.
Din procesul-verbal întocmit la data de 24 octombrie 2008, de organele de poliţie, ca urmarea prezentării pentru recunoaştere, rezultă identificarea făcută după fotografii, de martorul P.I.E., a persoanei care s-a prezentat la sediul SC A.T. SRL Timişoara cu numele de S.O.C., ca fiind inculpatul T.G.
De altfel şi martora B.D.G., economist la SC A.T. SRL Timişoara a arătat că, în 23 iunie 2008 s-a prezentat o persoană care a susţinut că este S.O.C., reprezentant al SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, că i-a întocmit o factură fiscală pentru o sumă de 87.714,90 RON, pe care persoana respectivă a semnat-o, că pe factură au fost trecute datele de identificare ale persoanei care s-a prezentat ca fiind S.O.C., aşa cum i-au fost comunicate de acesta, că pentru achitarea facturii persoana respectivă a emis un bilet la ordin completat, semnat şi avalizat, iar ulterior, fiindu-i prezentate de organele de poliţie mai multe fotografii, l-a recunoscut în poze pe cel care şi-a declinat identitatea lui S.O.C., acesta fiind inculpatul T.G.
Din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere întocmit, la data de 6 noiembrie 2008, de organele de poliţie, s-a precizat identificarea făcută după fotografii, de martora B.D.G., a persoanei care s-a prezentat la sediul SC A.T. SRL Timişoara cu numele de S.O.C., acesta fiind inculpatul T.G.
De asemenea, martorii C.I. şi S.O.C., au arătat că au deţinut calitatea de asociat şi administrator, respectiv director general la SC S.C. SRL Moşniţa Nouă până la data de 30 iunie 2008, dată de la care asociat unic şi administrator a devenit inculpatul T.G., şi, până la data preluării societăţii de către inculpat, SC S.C. SRL Moşniţa Nouă nu a avut relaţii comerciale cu SC A.T. SRL Timişoara, nu au cunoştinţă despre relaţiile comerciale derulate, despre contractul de vânzare-cumpărare încheiat, despre biletele la ordin emise, aceste documente nefiind semnate şi ştampilate de ei în numele SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, iar ştampila aplicată nu este cea care era în uz, şi S.O.C. nu a avut niciodată calitatea de administrator. Martorul S.O.C. a mai arătat că a aflat despre existenţa contractului încheiat cu SC A.T. SRL Timişoara în 26 iunie 2008 de la reprezentanţii acestei societăţi comerciale, iar ulterior a aflat că inculpatul T.G. este cel care a încheiat contractul, a semnat şi ştampilat, în numele SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, contractul şi biletul la ordin, deşi la acel moment nu era nici administrator nici asociat al SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, ci era doar un simplu angajat; nu cunoaşte motivul pentru care inculpatul a trecut pe toate documentele numele său, dar el nu a semnat şi ştampilat niciun act; datele de identitate care sunt trecute pe actele întocmite de T.G. nu îi aparţin; că ştampila aplicată nu era folosită de societate în acel moment şi nu era înregistrată la bancă şi nici la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş, ştampila respectivă fiind ulterior înregistrată de inculpatul T.G.; marfa a fost revândută de inculpatul T.G.; că în momentul în care C.I. a preluat societatea inculpatului i-a fost retras dreptul de a emite instrumente de plată, de a semna contracte sau alte acte în numele societăţii şi nu mai avea specimen de semnătură în bancă; la momentul încheierii contractului cu SC A.T. SRL Timişoara doar el, C.I. şi ceilalţi asociaţi aveau drept de semnătură; T.G. s-a prezentat în faţa instanţei care judeca acţiunea de executare silită pornită de SC A.T. SRL Timişoara împotriva lor şi a recunoscut că el a fost cel care a semnat în numele administratorului SC S.C. SRL Moşniţa Nouă şi a emis cele două bilete la ordin pe care le-a şi avalizat şi ştampilat.
În susţinerea declaraţiei martorului S.O.C., care a contestat acest contract inclusiv în procedura executării silite declanşate de SC A.T. SRL Timişoara împotriva SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, s-a depus sentinţa civilă nr. 12917, pronunţată la data de 20 octombrie 2008, în Dosarul nr. 12475/325/2008 al Judecătoriei Timişoara, în care este consemnată recunoaşterea făcută, în faţa instanţei de judecată, de către inculpatul T.G. şi constatarea instanţei privind persoana care a emis biletele la ordin aflate în litigiu, ca şi declaraţiile date de T.G. prin care a recunoscut că el este cel care a încheiat contractul şi a emis biletele la ordin pe care le-a înmânat reprezentanţilor SC A.T. SRL Timişoara.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 6 mai 2009, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Timiş, a stabilit că semnăturile de la poziţiile „văzut”, „avalizat” şi „semnătura emitentului” din biletele la ordin emise de către SC S.C. SRL Moşniţa Nouă la datele de 23 iunie 2008 şi 24 iunie 2008, au fost executate de către inculpatul T.G., iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 29 mai 2009, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J.Timiş, a stabilit că semnătura efectuate la poziţia „cumpărător” din contractul de vânzare-cumpărare din 23 iunie 2008 a fost executată de către inculpatul T.G.
SC A.T. SRL Timişoara s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 169.389,36 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate şi neachitate de inculpat, la care se adaugă şi penalităţile de întârziere.
Constatându-se că S.O.C. şi C.I. nu au desfăşurat nicio activitate prin care, cu intenţie, să-l fi ajutat sau să-i fi înlesnit inculpatului T.G., în orice mod, săvârşirea faptelor imputate, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 26, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26, art. 290 C. pen., art. 26, art. 293 C. pen., iar faţă de T.G., care nu şi-a declinat calitatea falsă în faţa vreuneia dintre instituţiile prevăzute limitativ în alin. (1) al art. 293 C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru art. 293 C. pen.
Referitor la partea civilă SC C.M. SRL Giarmata Vii instanţa a reţinut că la data de 10 iulie 2008, inculpatul a lansat în numele SC S.C. SRL Moşniţa Nouă o comandă către SC C.M. SRL Giarmata Vii, solicitând livrarea unor cantităţi de fier beton, iar la data de 11 iulie 2008 inculpatul T.G. s-a deplasat la sediul SC C.M. SRL Giarmata Vii de unde a ridicat mărfurile respective, fiind întocmită factura nr. X18 pentru suma de 33.374,74 RON. Conform înţelegerii stabilite între cele două părţi, pentru plata mărfurilor, inculpatul a emis (completat parţial, semnat şi ştampilat) fila CEC, însă la 1 august 2008, când a fost introdusă în bancă, această filă CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil şi litigiu cu privire la drepturile de proprietate.
Declaraţiile martorilor C.G. şi I.C.M.C. au confirmat că, la data de 10 iulie 2008, s-a primit comanda în baza căreia inculpatului T.G. i-a fost livrată o cantitate de fier beton, că pentru plata mărfii facturate inculpatul a emis o filă CEC, iar la termenul stabilit pentru plata acesteia, după 30 de zile, s-a refuzat efectuarea plăţii deoarece SC S.C. SRL Moşniţa Nouă nu avea lichidităţi în contul deschis la Banca C.E.C., cont pentru care fusese emisă fila CEC, şi marfa nefiind achitată şi s-au considerat înşelaţi de inculpatul T.G., pe care l-au recunoscut după fotografie.
Partea civilă SC C.M. SRL Giarmata Vii, prin reprezentant legal s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 33.374,74 RON, contravaloarea mărfurilor ridicate şi neachitate de inculpat.
În ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul T.G. prin folosirea SC T.H.I. SRL Timişoara, s-a constatat că această societate a fost înscrisă în evidenţele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş la data de 19 mai 2008, asociaţi fiind inculpatul T.G. şi N.I., inculpatul T.G. avea şi calitatea de administrator cu drept de semnătură în bancă pentru contul deschis la Banca R. la data de 22 mai 2008, cont al cărui rulajul a fost nesemnificativ, însă din adresa din 1 octombrie 2009 a Băncii Naţionale a României rezultă că SC T.H.I. SRL figurează în baza de date cu 13 incidente de plată cu bilete la ordin, faţă de SC E.S. SRL Timişoara şi SC R.D. SRL Timişoara.
Astfel, referitor la partea civilă SC E.S. SRL Timişoara, s-a reţinut că inculpatul T.G. în calitate de reprezentant al SC T.H.I. SRL, în perioada 24 octombrie-31 octombrie 2008 a achiziţionat marfă de la SC E.S. SRL Timişoara, pentru care au fost emise facturi, pentru plată cărora inculpatul a emis la data de 28 noiembrie 2008, un bilet la ordin în valoare 14.065 RON, care a fost refuzat la plată pe motiv că lipseşte numărul de cont IBAN.
Referitor la relaţia comercială dintre SC T.H.I. SRL Timişoara cu SC E.S. SRL Timişoara, probele administrate în cauză dovedesc că SC E.S. SRL Timişoara a emis, în perioada 24 octombrie 2008-31 octombrie 2008, un număr de 6 facturi fiscale privind achiziţionarea unor pavele de către SC T.H.I. SRL, pe facturi fiind trecute la „date privind expediţia” şi la rubrica „am primit un exemplar al facturii şi sunt de acord cu plata SC T.H.I. SRL” numele, seria şi numărul de buletin ale inculpatului, care a semnat pe facturi.
În data de 28 octombrie 2008 inculpatul T.G. s-a prezentat din nou la sediul SC E.S. SRL Timişoara pentru a ridica marfa şi, cu acea ocazie, a emis, completa, semnat şi ştampilat, un bilet la ordin pentru suma de 14.065 RON, pe care l-a înmânat martorei G.G.T., pentru a achita sumele restante datorate SC E.S. SRL Timişoara, însă, la scadenţă, atunci când a fost introdus la plată, CEC-ul a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.
Din declaraţia martorei G.G.T., reprezentant desfacere la SC E.S. SRL Timişoara, rezultă că, în data de 24 octombrie 2008, inculpatul T.G., în calitate de administrator al SC H.T.I. SRL Timişoara, s-a prezentat la sediul SC E.S. SRL Timişoara pentru a achiziţiona pavele, fiindu-i întocmită factura fiscală nr. X19 din 24 octombrie 2008 în valoare de 19.065,94 RON, aceasta fiind o factură de avans, din care inculpatul a achitat o sumă de 5.000 RON, urmând ca diferenţa să fie achitată cu bilet la ordin; în momentul emiterii facturii, inculpatul T.G. a ridicat o parte din marfă, restul mărfii urmând să fie ridicată ulterior, atunci când urma să aducă biletul la ordin prin care să plătească diferenţa de preţ; inculpatul T.G. a ridicat mărfuri până la 31 octombrie 2008, data scadenţei biletului la ordin pe care l-au primit de la el; după refuzul la plată al biletului la ordin, a discutat de mai multe ori cu inculpatul, care a asigurat-o că îi va plăti, chiar i-a spus că introdusese în bancă un ordin de plată, însă nu a achitat nicio sumă.
Conform declaraţiei martorelor G.G.T. şi T.C.M., angajate ale SC E.S. SRL Timişoara, atunci când a completat biletul la ordin, inculpatul T.G. nu a trecut niciun număr de cont, motiv pentru care biletul la ordin nu a fost acceptat de bancă pentru că nu putea fi decontat. Martorele au arătat că, i-au comunicat acest lucru inculpatului, care a venit la sediul SC E.S. SRL Timişoara, a completat numărul de cont al SC H.T.I. SRL Timişoara, însă biletul la ordin a fost refuzat din nou la plată, de această dată pentru lipsa totală a disponibilului.
Din documentele depuse de SC E.S. SRL Timişoara rezultă că, între data emiterii de către inculpat a biletului la ordin pentru achiziţionarea mărfurilor şi data refuzului său la plată, inculpatul s-a prezentat de mai multe ori la sediul SC E.S. SRL Timişoara, de unde a ridicat mărfuri, fiind emise facturile fiscale nr. X20 din 31 octombrie 2008, nr. X21 din 29 octombrie 2008, nr. X22 din 29 octombrie 2008, nr. X23 din 24 octombrie 2008, nr. X24 din 24 octombrie 2008, facturi pe care la rubrica expediţie apar datele şi semnătura inculpatului şi ştampila SC T.H.I. SRL Timişoara, inculpatul însuşindu-şi conţinutul facturilor şi sumele de plată, plata acestor mărfuri urmând să fie făcută prin emiterea de bilete la ordin sau în numerar, însă, în realitate, inculpatul nu a făcut nicio plată.
Partea civilă SC E.S. SRL Timişoara s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 26.776,57 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate şi neachitate de inculpat.
În ceea ce priveşte partea civilă SC R.D. SRL Timişoara, instanţa a reţinut că la data de 14 iulie 2009 reprezentanţii SC R.D. SRL Timişoara au formulat o plângere penală în care solicitau efectuarea de cercetări faţă de T.G., care, în calitate de reprezentant al SC T.H.I. SRL, ar fi achiziţionat mărfuri pe care ulterior nu le-a achitat, iar pentru a garanta plata acestor mărfuri le-ar fi remis un bilet la ordin care, atunci când a fost introdus la plată, a fost refuzat din cauza lipsei de disponibil.
Plângerea a fost înregistrată sub nr. 9734/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, fiind apoi conexată la dosarul cu numărul de mai sus.
La data de 21 octombrie 2009 faţă de T.G. s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., constând în aceea că, inculpatul T.G. la data de 21 mai 2009, în calitate de administrator al SC T.H.I. SRL, pentru plata mărfii cumpărate de la SC R.D. SRL Timişoara, a emis un bilet la ordin în valoare de 7.494,45 RON, care a fost refuzat la plată pe motiv de lipsă disponibil.
Probele administrate în cauză, dovedesc că, în aprilie 2009, inculpatul T.G. s-a prezentat la sediul SC R.D. SRL Timişoara, unde a solicitat livrarea şi montarea a două aparate de aer condiţionat pentru Restaurantul „T.” din Timişoara, urmând ca plata să se facă după montarea agregatelor.
Astfel, la data de 30 aprilie 2009 a fost întocmită factura proforma nr. X25, iar apoi, la data de 5 mai 2009, a fost întocmită factura nr. X26 pentru suma de 9.590,45 RON, din care inculpatul a achitat, în avans, suma de 2.096 RON, diferenţa de 7.494 RON urmând să fie achitată la finalizarea lucrării. Pe facturile întocmite apar datele de identitate şi semnăturile inculpatului, care nu şi-a respectat obligaţia de a achita diferenţa restantă.
Ca urmare a insistenţelor reprezentanţilor SC R.D. SRL Timişoara, inculpatul le-a înmânat acestora un bilet la ordin, ca garanţie, până la încasarea sumei, iar, la data de 4 iunie 2009, văzând că inculpatul nu şi-a achitat debitul, reprezentanţii SC R.D. SRL Timişoara au depus în bancă biletul la ordin primit de la inculpat, biletul fiind respins la plată pentru lipsă totală de disponibil.
Din declaraţia martorei N.M.C., angajată a SC R.D. SRL Timişoara, reiese că, după finalizarea lucrării, inculpatul T.G. le-a spus că el a făcut plata, însă, dintr-o eroare, banii i-au fost returnaţi şi, pentru a dovedi cele afirmate, inculpatul le-a înmânat un bilet la ordin, care urma să le rămână ca şi garanţie până la încasarea sumei însă inculpatul nu a achitat această sumă, deşi a aflat că a fost facturată marfa Restaurantului „T.”.
Partea civilă SC R.D. SRL Timişoara prin reprezentant legal s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.494,45 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor ridicate de inculpat şi neachitate.
Faptele mai sus descrise săvârşite de inculpatul T.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:
- înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale) şi art. 37 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul în scopul de obţinere de foloase materiale injuste, cu intenţie directă şi în baza unei unice rezoluţii infracţionale, în perioada 2004-2009 a desfăşurat mai multe activităţi infracţionale mai sus arătate, prin care în numele SC T.A. SRL, SC H.T.I. SRL, SC S.P. SRL, SC S.C. SRL şi SC T.H.I. SRL, cu prilejul încheierii şi derulării contractelor, i-a indus în eroare pe reprezentanţii SC E.C. SRL Timişoara, SC Z.T.I. SRL Salonta, SC B.G. SRL Timişoara, SC C.O. SRL Timişoara, SC P.P. SRL Periam, SC R.C. SRL Timişoara, SC M.K.O. SRL Timişoara, SC A.T. SRL Timişoara, SC C.M. SRL Giarmata Vii, SC E.S. SRL Timişoara şi SC R.D. SRL Timişoara, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase şi prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv emiterea de titluri de plată care nu puteau fi decontate, pentru care nu exista disponibilul necesar sau în numele unor societăţi pe care nu le reprezenta, astfel încât să-i determine să fie de acord cu încheierea şi executarea contractelor, ştiind că el nu-şi va executa obligaţiile contractuale ce-i reveneau, ceea ce a avut ca urmare producerea unor prejudicii de peste 200.000 RON părţilor civile;
- şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut de art. 290 C. pen., în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) şi art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptă comisă cu intenţie directă de către inculpatul care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna iunie 2008 s-a prezentat de mai multe ori la SC A. SRL Timişoara unde, folosindu-se de numele de S.O.C. şi de calitatea de reprezentant al SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia a ridicat mărfuri în valoare de 169.389 RON, a semnat în dreptul numelui „S.O.C.” şi în dreptul menţiunilor care apăreau pe facturile nr. X1 (la „total”, „semnătura de primire”) şi X2 (la „S.O.C.”, „semnătura de primire”, „total de plată”, „22 iulie 2008”), cu referire la identitatea reprezentantului SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, şi a emis un bilet la ordin pe care a semnat, sub această identitate, la rubricile „avalizat” şi „S.O.C.”.
În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului pentru fapta de înşelăciune în formă continuată, în speţă instanţa a apreciat că vinovăţia este determinată de existenţa intenţiei inculpatului de inducere în eroare părţile vătămate, în dosar fiind administrate probe atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească prin care s-a clarificat inducerea în eroare, respectiv existenţa unui element fraudulos în plan subiectiv, cunoaşterea de către inculpat a lipsei disponibilului la momentul emiterii instrumentelor de plată, pe care se bazează, în afara omisiunii de plată, condamnarea inculpatului. De asemenea, probele dosarului privind vinovăţia inculpatului, se referă şi la împrejurarea că reprezentanţii părţilor civile deşi au convenit cu inculpatul asupra modalităţilor de plată, nu au cunoscut la data încheierii contractelor, că inculpatul nu poate plăti sumele datorate astfel cum s-a obligat.
Inculpatul nu a fost audiat în faza de cercetare judecătorească întrucât deşi a fost citat la termenele de judecată la toate adresele menţionate în dosar, acesta nu s-a prezentat, iar la data de 15 iunie 2012 s-a depus la dosar dovada de executare a mandatului de aducere emis cu referire la domiciliul din Timişoara, str. B., în care s-a precizat că nu mai locuieşte la această adresă şi că s-a stabilit în comuna D., şi fiind citat la această din urmă adresă în procesul-verbal privind mandatul de aducere este menţionat că inculpatul nu a locuit la această adresă deoarece este o casă în construcţie, nu se poate locui şi nici nu este cunoscut la această adresă, iar termenul de judecată din 12 septembrie 2012 după închiderea dezbaterilor inculpatul s-a prezentat în sală, comunicându-i-se termenul la care s-a amânat cauza 8 octombrie 2012, însă la acest termen nu s-a mai prezentat pentru a fi audiat.
Din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul a dat declaraţii în faza actelor premergătoare doar referitor la fapta comisă în dauna părţilor civile SC E.C. SRL, şi SC Z.T.I. SRL, şi au fost depuse la dosar două declaraţii olografe în care inculpatul a recunoscut că el a achiziţionat mărfurile ca reprezentant al SC S.C. SRL Moşniţa Nouă, a semnat contractul şi a emis biletele la ordin, prezentându-se sub o altă identitate, însă cu privire la celelalte acte materiale comise, inculpatul nu a mai putut fi audiat în faza de urmărire penală întrucât nu s-a mai prezentat la citaţiile emise, aflându-se referatul întocmit în 24 iunie 2011 prin care se constată că inculpatul s-a sustras de la chemarea organelor de urmărire penală, motiv pentru care nu a fost posibilă prezentarea materialului de urmărire penală.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul are antecedente penale care atrag starea de recidivă postcondamnatorie, deoarece, prin sentinţa penală nr. 362 din 5 aprilie 2005, pronunţată de Judecătoria Petroşani, sentinţă rămasă definitivă la data de 8 noiembrie 2005, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, iar ultimul act material reţinut în sarcina sa în prezentul rechizitoriu a fost comis la data de 30 aprilie 2009, dată la care inculpatul i-a înşelat pe reprezentanţii SC R.D. SRL şi la care s-a consumat infracţiunea de înşelăciune care formează obiectul prezentului dosar. Cu privire la această pedeapsă nu a intervenit reabilitarea de drept deoarece termenul cerut de lege se îndeplinea la data de 8 mai 2009 iar fapta imputată inculpatului s-a consumat la 30 aprilie 2009. În raport de această condamnare sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. a), art. 83 C. pen., inculpatul săvârşind faptele în termenul de încercare al suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a mai constatat că inculpatul a mai fost cercetat şi trimis în judecată şi în alte dosare penale pentru fapte similare însă soluţiile nu sunt definitive. Astfel în Dosarul nr. 5/P/2005 al D.N.A. Oradea, la data de 27 februarie 2006 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T.G. pentru comiterea mai multor infracţiuni [fapte prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2)-(5) C. pen., art. 290 C. pen.]. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 1312/111/2006 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 284 din 7 decembrie 2011, soluţie nedefinitivă la acest moment. În Dosarul nr. 3310/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, la data de 4 februarie 2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T.G. pentru comiterea mai multor infracţiuni [fapte prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 33 lit. a) C.pen.]. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. 1819/271/2009, nefiind încă pronunţată o soluţie în cauză.
Având în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social grav al faptelor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, comise în formă continuată, împrejurările comiterii prin mijloace frauduloase de către inculpatul care i-a indus în eroare pe reprezentanţii părţilor vătămate cu prilejul încheierii şi derulării contractelor, pentru a-i determina la încheierea şi executarea contractelor, cu consecinţa cauzării unor prejudicii importante părţilor civile şi ţinând seama că inculpatul a mai comis anterior fapte de acelaşi gen, că este recidivist [art. 37 lit. a) C. pen.], precum şi de conduita inculpatului care nu s-a prezentat în faza de cercetare judecătorească, instanţa l-a condamnat pe inculpatul T.G. pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni închisoare, iar pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, apreciindu-se că aceste pedepse sunt de natură să asigure o coerciţiune mai fermă inculpatului, prevenirea săvârşirii de infracţiunii şi încadrarea în comunitate a inculpatului.
Întrucât faptele inculpatului sunt comise în condiţiile concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., s-a făcut aplicarea acestor dispoziţii legale, precum şi a dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 12 ani şi 6 luni închisoare.
Constatând ca obligatorie faţă de dispoziţiile art. 215 alin. (1) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, văzând şi jurisprudenţa C.E.D.O. care opinează asupra unei aprecieri individuale de la caz la caz cu privire la oportunitatea interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., instanţa i-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Văzând că inculpatul a săvârşit faptele în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 362 din 5 aprilie 2005 a Judecătoriei Petroşani (definitivă la 8 noiembrie 2005) şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute atât această pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cât şi pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, astfel că inculpatul T.G., urmează a executa pedeapsa totală de 14 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa închisorii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 348 C. proc. pen., art. 170 C. proc. pen., art. 445 C. proc. pen., a declarat ca fiind false şi a dispus anularea următoarelor înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SRL Timişoara şi SC S.C. SRL Moşniţa Nouă; - rubricile din factura nr. X1 din 23 iunie 2008: „S.O.C.”, „total” şi „semnătura de primire”; - rubricile din factura nr. X2: „S.O.C.”, „24 iunie 2008 SC S.C. SRL”, „semnătura de primire”, „total de plată” şi „22 iulie 2008 Timişoara”; - biletul la ordin nr. Y1 şi biletul la ordin nr. Y2.
Având în vedere că prin faptele inculpatului au fost cauzate prejudicii în dauna părţilor civile, prejudicii a căror valoare rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, instanţa în baza art. 14 C. proc. pen. art. 346 C. proc. pen., art. 999 şi urm. C. civ., l-a obligat inculpatul T.G. la plata sumei de 25.460,96 RON către partea civilă SC E.C. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 13.459,4 RON către partea civilă SC Z.T.I. SRL Salonta, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 129.195,42 RON către partea civilă SC B.G. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 4.000 RON către partea civilă SC C.O. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 25.010,49 RON către partea civilă SC P.P. SRL Periam, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 6.000 RON către partea civilă SC R.C. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 47.563,23 RON către partea civilă SC M.K.O. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 169.389,36 RON către partea civilă SC A.T. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 33.374,74 RON către partea civilă SC C.M. SRL Giarmata Vii, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării; la plata sumei de 26.776,57 RON către partea civilă SC E.S. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării şi la plata sumei de 7.494,45 RON către partea civilă SC R.D. SRL Timişoara, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei la data executării.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 8.000 RON cheltuieli judiciare faţă de stat şi a dispus plata sumei de 200 RON din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpat.
Împotriva sentinţei penale nr. 368 din 8 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 4697/30/2011 din 30 iunie 2011 a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală sub nr. 4697/30/2011 din 3 ianuarie 2013.
Pentru motivarea apelului procurorului s-a depus un memoriu, prin care a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, să se dispună şi efectuarea înregistrării în registrul comerţului a hotărârii de condamnare.
Prin decizia penală nr. 24 din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, s-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi, rejudecând s-a dispus să fie comunicată o copie legalizată a sentinţei O.N.R.C. în vederea înregistrării menţiunii referitoare la condamnare.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.
Împotriva deciziei penale nr. 24 din 6 februarie 2013, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.G. solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel întrucât aceasta nu s-a pronunţat şi cu privire la apelul său.
În subsidiar, inculpatul solicită casarea ambelor hotărâri şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond deoarece nu a fost legal citat şi nu şi-a putut face apărările necesare.
În ipoteza în care cele două motive de recurs nu vor fi primite, inculpatul solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât fapta nu există.
Inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10, 18 şi 21 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, hotărârea recurată fiind supusă casării în temeiul art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârile sunt supuse casării când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Inculpatul T.G. a susţinut cu ocazia dezbaterii recursului său că a exercitat calea de atac a apelului împotriva hotărârii primei instanţe însă acest apel nu a fost soluţionat de instanţa de prim control judiciar.
Din verificările efectuate a rezultat că într-adevăr inculpatul T.G. a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 368 din 8 octombrie 2012 la data de 18 octombrie 2012, apel înregistrat la Tribunalul Timiş.
De asemenea, din actele dosarului nu rezultă ca instanţa de prim control judiciar să se fi pronunţat printr-o altă hotărâre asupra apelului declarat de inculpat.
Având în vedere că inculpatul a declarat apel împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă, apel ce nu a fost soluţionat, Înalta Curte apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., dispoziţii ce impun casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre soluţionare, inculpatul urmând să-şi facă apărările pe care le consideră necesare raportat şi la împrejurarea că judecarea cauzei în fond şi apel s-a efectuat în absenţa sa.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte două critici formulate de către inculpat şi întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 21 C. proc. pen., astfel că în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală recurată şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Timişoara.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează decizia penală recurată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi de inculpatul T.G., la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Timişoara.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3638/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3648/2013. Penal → |
|---|
