ICCJ. Decizia nr. 3722/2013. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3722/2013
Dosar nr. 5566/95/2011
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 30 august 2011 Tribunalul Gorj a dispus condamnarea inculpaţilor:
- B.S.M., administrator la SC D. SRL Vâlcea, la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.;
- M.G., la pedeaspsa de 4 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. b) C. pen.;
- P.M.V., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. art. 76 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaţilor drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii B.S.M., M.G. şi P.M.V. la plata către partea civilă SC B. SRL Timişoara a sumei de 52.083,13 RON despăgubiri civile; în solidar inculpaţii B.S.M., M.G. şi P.M.V. la plata către partea civilă SC V. SR. Vâlcea a sumei de 59.400 RON, cu titlu de despăgubiri civile; în solidar inculpaţii B.S.M. şi P.M.V. la plata către partea civilă SC S. & V. SRL Craiova a sumei de 14.701,26 RON despăgubiri civile; în solidar inculpaţii B.S.M., M.G. şi P.M.V. la plata către partea civilă SC E. SRL Rm-Vâlcea a sumei de 9.825,49 RON despăgubiri civile; în solidar inculpaţii B.S.M., M.G. şi P.M.V. la plata către partea civilă SC G. SRL Bucureşti a sumei de 170.557,57 RON despăgubiri civile.
S-a dispus ca despăgubirile civile să fie actualizate la data plăţii, cu indicele de inflaţie şi dobânzile legale.
A fost obligat inculpatul M.G. la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare statului, iar inculpaţii B.S.M. şi P.M.V. la câte 1200 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi frimiterea în judecată a inculpaţilor: B.S.M. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.; P.M.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; M.G. pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
La data de 11 ianuarie 2007 C.G., administrator la SC E. SA Râmnicu Vâlcea a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că în cursul lunii noiembrie 2006 a livrat mărfuri către SC D. SRL Vâlcea în valoare de 9800 RON, iar pentru plata mărfurilor reprezentanţii acestei societăţi au emis o filă de CEC care a fost refuzată la plată, solicitând tragerea la răspundere penală a învinuiţilor şi recuperarea prejudiciului creat.
La data de 18 ianuarie 2007 SC V. SRL Râmnicu Vâlcea, prin administratorul legal B.I. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2006 a livrat mărfuri diferite sortimente către SC D. SRL Vâlcea în valoare de 59.400 RON, iar pentru plata acestora reprezentantul societăţii a emis două file de CEC care au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil, solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia şi recuperarea prejudiciului creat.
La data de 24 ianuarie 2007 T.S.C., reprezentant al SC S. & V. SRL Craiova a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că în cursul lunii decembrie 2006 a livrat mărfuri către SC D. SRL Vâlcea în valoare de 23.502, 67 RON, iar pentru suma de 14.701,26 RON reprezentanţii acestei societăţi au emis o filă de CEC fără acoperire bancară solicitând tragerea la răspundere penală a învinuiţilor şi recuperarea prejudiciului creat.
La data de 23 februarie 2007 SC B. SA Timişoara prin administratorii legali, V.I. şi B.N. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că în perioada 23 noiembrie 2006-30 noiembrie 2006 a livrat mărfuri diferite sortimente către SC D. SRL Vâlcea în valoare de 63.785,13 RON, iar pentru suma de 52.85,13 RON reprezentanţii acestei societăţi au emis trei file de CEC care au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil, solicitând tragerea la răspundere penală a învinuiţilor şi recuperarea prejudiciului.
La data de 28 februarie 2007 SC G. SRL Bucureşti, prin administratorul legal A.A.A. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că în cursul lunii noiembrie 2006 a livrat mărfuri către SC D. SRL Vâlcea în valoare de 170.555 RON, iar pentru plata acestora reprezentanţii societăţii au emis două file de CEC care au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil, solicitând tragerea la răspundere penală a acestora şi recuperarea prejudiciului creat.
În urma efectuării cercetărilor cu privire la aceste sesizări, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 243/P/2007 din 17 octombrie 2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.S. şi P.M.V. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a inculpatului M.G. pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 15 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., aceştia fiind condamnaţi prin sentinţa penală nr. 25 din 05 mai 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 245 din 01 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei privind activitatea infracţională desfăşurată de învinuitul B.S.M. în dauna SC B. SRL Timişoara, SC R. SRL Rm. Vâlcea, SC S. & V. SRL Craiova, SC E. SRL Rm. Vâlcea, SC G. SRL Bucureşti.
De asemenea, a fost disjunsă cauza privind activitatea infracţională desfăşurată de învinuiţii P.M.V. şi M.G. alături de învinuitul B.S.M. la prejudicierea SC G. SRL Bucureşti, acestea făcând obiectul prezentei cauze.
În urma efectuării cercetărilor au rezultat următoarele:
Inculpaţii P.M.V., B.S.M. şi M.G. se cunosc de mai mult timp, între aceştia existând relaţii apropiate.
În perioada noiembrie-decembrie 2006, în baza unei înţelegeri prealabile, inculpaţii B.S.M., P.M.V. şi M.G. împreună cu numita C.S., au achiziţionat marfa de la cinci societăţi comerciale din municipiul Râmnicu Vâlcea, Craiova, Timişoara şi Bucureşti, pentru care învinuitul B.S.M. a emis file CEC fără acoperire bancară.
Inculpatul B.S.M., care în prezent se sustrage şi de la urmărirea penală, fiind plecat din ţară din anul 2007, în calitate de asociat unic şi administrator al SC D. SRL Vâlcea, a deschis cont bancar la R. Bank, Agenţia H., a ridicat un carnet de file CEC pe care le-a folosit pentru plata mărfurilor ridicate de ceilalţi învinuiţi de la SC B. SA Timişoara, SC V. SRL Râmnicu Vâlcea, SC E. SRL Rm-Vâlcea, SC S. & V. SRL Craiova şi SC G. SRL Bucureşti, cecurile fiind refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont.
Astfel, activitatea infracţională a inculpaţilor B.S.M., P.M.V. şi M.G. constând în prejudicierea celor cinci societăţi comerciale a fost următoarea:
1. În jurul datei de 20 noiembrie 2006 numita C.S. a contactat telefonic pe numita D.L., administrator la SC B. SRL Timişoara, prezentându-se sub numele de B.C., soţia administratorului SC D. SRL Rm-Vâlcea, B.S.M. solicitând informaţii în legătură cu produsele aflate în stoc, preţul acestora şi modalitatea de plată.
C.S. i-a comunicat reprezentantei părţii vătămate că este de acord cu modalitatea de plată, respectiv 20% avans în numerar, iar restul cu file CEC, spunându-i totodată că nu se poate deplasa la punctul de lucru al furnizorului, ea având lucrări contractate în mun. Deva şi că la sediul furnizorului se va prezenta un delegat care va avea asupra sa toate actele necesare, în original, inclusiv filele CEC.
Reprezentata părţii vătămate a notat pe o coală de hârtie numărul de telefon de pe care a fost apelată, introducând acest număr şi în agenda telefonică, cu numele de „D. C." şi respectiv „Şofer Vâlcea" pentru numărul de telefon aparţinând delegatului, respectiv învinuitul P.M.V. La data de 30 noiembrie 2006 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. xx din 30 noiembrie 2006 având ca obiect cumpărarea de mărfuri în sortimentele şi cantităţile comandate, la preţurile convenite de părţi, modalitatea de plată fiind cu filă de CEC, conform art. 7 din contract.
Astfel, în dimineaţa de 23 noiembrie 2006 la sediul furnizorului s-a prezentat inculpatul P.M.V. care a ridicat primul transport de marfă cu factura fiscală din 23 noiembrie 2006 în sumă de 28.461,19 RON, plătind în numerar suma de 4750 RON, acesta purtând tot timpul convorbiri telefonice cu numita C.S.
Pentru diferenţa de 23.711,19 RON, acesta a emis fila de CEC seria BB cu titlu de instrument de plată. Acesta a relatat părţii vătămate că este antreprenor în cadrul societăţii SC. D. SRL Vâlcea şi că nu cunoaşte detalii tehnice cu privire la mărfuri. Termenul scadent a fost fixat pentru data de 23 decembrie 2006, la 30 de zile conform înţelegerii avute de partea vătămată cu C.S.
După câteva zile, C.S. a sunat din nou şi a solicitat un nou transport de marfa, inculpatul P.M.V. ocupându-se de această dată de livrare care a fost făcută cu factura fiscală din 27 noiembrie 2006 în sumă de 24.715,30 RON, pentru plata diferenţei în sumă de 19.765,30 RON predând fila de CEC seria CC, după ce în prealabil a plătit avansul de 4950 RON.
În data de 30 noiembrie 2006, ca urmare a unei noi solicitări telefonice a numitei C.S., inculpatul P.M.V. a efectuat un nou transport de marfa cu facturile fiscale din 30 noiembrie 2006 în sumă de 8.380 RON şi în sumă de 2.227,68 RON, achitând în numerar suma de 2000 RON, iar pentru de diferenţa de 8.608,64 RON aferentă celor două facturi fiscale a predat o a treia filă de CEC seria DD, în aceleaşi condiţii toate cele trei file de CEC fiind semnate de către învinuitul B.S.M.
Fiind introduse la plată de către giratari ai furnizorului filele de CEC au fost refuzate din lipsă totală de disponibil, clientul aflându-se în interdicţie bancară, După această dată numita C.S. şi inculpatul P.M.V. nu au mai răspuns la telefon, fiind activată mesageria vocală. Marfa a fost valorificată învinuitului SC Da. SA Tg-Jiu de către inculpatul.M.G., emis la un preţ inferior celui de achiziţie.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 52.085 RON nerecuperată până în prezent.
2. În ziua de 23 noiembrie 2006 C.S. a contactat telefonic pe numitul B.I., administrator al SC V. Rm. Vâlcea prezentându-se sub numele de B.C., soţia administratorului SC D. SRL Vâlcea, B.S.M. femeie de afaceri având lucrări de valori mari contractate în judeţul Sibiu şi i-a propus acestuia achiziţia întregului stoc de marfa, canapele din piele de lux import Italia care să fie plătite cu file de CEC.
Susnumita i-a comunicat părţii vătămate că nu se poate deplasa personal la punctul de lucru al furnizorului, ea fiind plecată în mun. Timişoara, iar soţul ei în mun. Tg-Jiu, şi că la sediul furnizorului se va prezenta un delegat care va avea asupra sa toate actele necesare, în original, inclusiv filele CEC.
Reprezentantul părţii vătămate, administratorul B. a acceptat propunerea numitei C.S. şi în dimineaţa zilei de 25 decembrie 2006 la punctul de lucru al părţii vătămate s-a deplasat inculpatul P.M.V. care cunoştea despre conţinutul discuţiilor purtate de numita C.S. cu administratorul vătămat, acesta solicitând să încarce în autocamionul tip T.I.R. întregul stoc de marfa, furnizorul conformându-se solicitării, după ce a dat la verificarea societăţii în evidenţele băncii, observând că aceasta nu este în incidenţă bancară.
A fost emisă factura fiscală din 25 noiembrie 2006 în valoare de 28.350 RON, semnată de primire de inculpatul P.M.V. Pentru plata acesteia inculpatul a emis fila de CEC seria PP deja semnată de inculpatul B.S.M. care a fost completată în prezenţa delegatului de contabila furnizorului, data scadentă de 22 noiembrie 2006 fiind stabilită de comun acord, telefonic, şi cu numita C.S. Aceasta a susţinut că marfa va ajunge în judeţul Sibiu, aspecte confirmate furnizorului şi de către inculpatul P.M.V., însă, în realitate marfa a fost valorificată în mun. Tg-Jiu de către inculpatul M.G.
În perioada următoare, numita C.S. a ţinut legătura telefonic cu administratorul societăţii furnizoare dând asigurări că fila de CEC va fi decontată la data scadentă şi a solicitat o nouă colaborare.
Astfel, în zilele de 12 decembrie 2006 şi 13 decembrie 2006 tot inculpatul P.M.V. s-a deplasat din nou la sediul părţii vătămate de unde a mai ridicat marfa cu facturile fiscale din 12 decembrie 2006 în sumă de 17.850 RON şi respectiv din 13 decembrie 2006 în sumă 18.600 RON, cumulul facturilor fiscale fiind de 36.450 RON, plătind, totodată un avans de 2000 de dolari SUA (echivalentul a 5.400 RON la cursul zilei), iar pentru diferenţa de 31.050 RON inculpatul P.M.V. a remis o nouă filă de CEC seria RR care era semnată de către inculpatul B.S.M., scadentă tot în data de 22 decembrie 2006.
Cu această ocazie partea vătămată l-a fotografiat pe inculpatul P.M.V. în momentul ridicării mărfii, fotografii depuse la dosarul cauzei.
Marfa a fost de asemenea transportată în mun. Tg-Jiu unde a fost valorificată de acelaşi inculpat M.G., în numerar, în scurt timp, la un preţ mult inferior celui de achiziţie.
La data scadentă, 22 decembrie 2006, partea vătămată a introdus la plată ambele file de CEC, însă ca urmare a solicitării telefonice a numitei C.S. de a le retrage şi a le introduce în data de Cf 27 decembrie 2006 acesta s-a conformat. La această dată filele de CEC au fost însă refuzate la plată din lipsă totală de disponibil iar numita C.S. nu a mai răspuns la telefon, activându-şi mesageria vocală. Filele de CEC au fost semnate de către inculpatul B.S.M., aspecte probate de concluziile raportului de expertiză grafoscopică nr. 109286 din 21 februarie 2011.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 59.400 RON, nerecuperat până în prezent.
3. În data de 08 decembrie 2006, aflându-se în mun. Craiova inculpatul P.M.V. a contactat pe partea vătămată T.S.C., director în cadrul SC S. & V. SRL Craiova, care se afla la punctul de lucru al părţii vătămate, şi i-a spus acestuia, în mod neadevărat, că este angajat la SC D. SRL Vâlcea, societate administrată de B.C. şi că are de efectuat lucrări de construcţii în oraşul Filiaşi, arătându-se interesat de achiziţia de marfa, oţel beton, panouri din tablă zincată, ş.a., partea vătămată schimbând numărul de telefon mobil cu învinuitul.
După un interval mic de timp de la despărţirea celor doi, numita C.S. l-a sunat pe acesta, prezentându-se drept „B.C.", soţia administratorului B.S.M., ea confirmând cele relatate anterior de inculpatul P.M.V., despre care a spus că este angajatul ei şi că se ocupă de aprovizionările de marfă, aspecte neconforme cu realitatea.
În aceiaşi zi de 08 decembrie 2006 inculpatul P.M.V. a ridicat primul transport de marfa cu factura fiscală din 08 decembrie 2006 în sumă de 8.801,41 RON, a plătit suma de 2500 în avans cu chitanţa din 08 decembrie 2006 şi a lăsat la plată fila de CEC seria ZZ, semnată anterior de învinuitul B.S.M. spunându-i furnizorului că va transporta marfa în oraşul Filiaşi, unde are lucrările de construcţii. În realitate marfa a fost transportată în municipiul Tg-Jiu.
A doua zi, în 09 decembrie 2006 partea vătămată a ridicat personal un nou transport de marfa, tablă zincată, în oraşul Turceni, cu factura fiscală din 09 decembrie 2006 în sumă de 4.410,38 RON şi livrându-i marfa inculpatului P.M.V. care l-a aşteptat pe T.C.S. în incinta fostului A. din oraşul Turceni. În aceiaşi zi, devenind suspicios partea vătămată T.C.S. i-a solicitat inculpatului P.M.V. plata primului transport, lucru pe care l-a obţinut după ce i-a comunicat telefonic numitei C.S. că va anunţa.organele de poliţie.
Inculpatul P.M.V. i-a achitat părţii vătămate T.C.S. suma de 4.000 RON în numerar cu chitanţa din 09 decembrie 2006 şi încă 2.300 RON cu chitanţa din 10 decembrie 2006, astfel încât contravaloarea facturii fiscale din 08 decembrie 2006 a fost integral achitată cu numerar.
În zilele următoare C.S. a sunat din nou şi i-a comunicat părţii vătămate că neînţelegerea s-a datorat inculpatului P.M.V., angajatul său, care a consumat băuturi alcoolice şi a schimbat destinaţia mărfurilor, motiv pentru care a şi fost concediat şi a solicitat o nouă colaborare. Inculpatul P.M.V. a sunat personal pe şoferul părţii vătămate T.C.S. şi a confirmat cele spuse de inculpată, implorând partea vătămată să accepte o nouă colaborare deoarece el a rămas fără un loc de muncă, lucru neadevărat, învinuitul neavând nici o calitate în cadrul SC D. SRL Vâlcea.
Partea vătămată având încredere în buna-credinţa numitei C.S. a acceptat să livreze în continuare marfa aceasta fiind transportată din Craiova în Tg-Jiu de către numitul P.D.D.R. cu facturile fiscale din 19 decembrie 2006 în sumă de 5.145,44 RON şi din 22 decembrie 2006 în sumă de 5.145,44 RON cumulul celor trei facturi fiscale din data de 09 decembrie 2006, 19 decembrie 2006 şi 22 decembrie 2006 în sumă totală de 14.701,26 RON inculpatul P.M.V. a remis fila de CEC seria GG semnată de inculpatul B.S.M. scadentă la 28 decembrie 2006.
La scadenţă partea vătămată T.C.S. a introdus la plată fila de CEC în litigiu care a fost refuzată total din lipsă de disponibil în cont, astfel că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 14.701,26 RON nerecuperată până la finalizarea cercetărilor.
Ulterior nici C.S. şi nici învinuitul P.M.V. nu au mai răspuns la telefon, activându-şi mesageria vocală.
4. În cursul lunii decembrie 2006 numita C.S. l-a contactat pe numitul C.G., administrator al SC E. SA Rm. Vâlcea prezentându-se sub mele de B.C., soţia administratorului SC D. SRL Vâlcea, B.S.M., femeie de afaceri deosebit de ocupată având lucrări de construcţii de valori mari contractate în staţiunea Rânca, jud. Gorj şi i-a propus acestuia achiziţia de marfă, radiatoare, prize, etc. care să fie plătite cu file de CEC. C.S. i-a comunicat părţii vătămate că nu se poate deplasa personal punctul de lucru al furnizorului şi că aici se va prezenta un delegat care va avea asupra sa toate actele necesare, în original, inclusiv filele CEC.
Astfel, la data de 14 decembrie 2006 la punctul de lucru s-a deplasat inculpatul P.M.V., care cunoştea despre conţinutul discuţiilor purtate de numita C.S. cu administratorul părţii vătămate, acesta prezentând furnizorului documentele solicitate în original.
Inculpatul P.M.V. a ridicat mărfurile cu factura fiscală din 14 decembrie 2006 în sumă de 4.687,40 RON şi a lăsat la plată fila de CEC seria nr. MM deja ştampila şi semnată de către inculpatul B.S.M., în sumă de 4687,40 RON, iar marfa a fost transportată de inculpatul P.M.V. în mun. Tg-Jiu, de unde a fost preluată de inculpatul M.G. care a valorificat-o în numerar la SC Da. SA Tg-Jiu, în aceiaşi zi, fără a alimenta contul bancar. Sumele de bani provenite din valorificarea mărfurilor au fost împărţite între învinuiţi şi numita C.S.
În data de 19 decembrie 2006 partea vătămată a mai livrat marfa cu factura fiscală din 19 decembrie 2006 în valoare de 5138,09 RON întrucât numita C.S. a sunat din nou şi a mai solicitat către societatea a nouă achiziţie spunând că de data acesta va trimite un alt delegat deoarece inculpatul P.M.V. avea soţia bolnavă, aspecte neconforme cu adevărul.
Pentru marfa ridicată în tranşa a doua nu a fost emis un instrument de plată, însă partea-vătămată se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 9825,49 RON fila de CEC emisă iniţial refuzată la plată.
5. În cursul lunii decembrie 2006 inculpatul M.G. împreună cu inculpatul P.M.V. şi inculpatul B.S.M. l-au contactat pe martorul D.G. socrul lui M.G., căruia i-au solicitat să-i ajute să achiziţioneze marfă, tablă zincată, tablă neagră şi fier beton de la o societate comercială unde acesta avea cunoştinţe, pentru plata căreia să emită file de CEC. Învinuitul D.G. s-a oferit să-i ajute, având în vedere relaţiile de rudenie pe care le are cu inculpatul M.G. şi prin intermediul martorului N.T. din Bucureşti au contactat partea vătămată SC G. SRL Bucureşti reprezentată de administratorul A.A.A.
După negocierea telefonică a sortimentelor de marfă, a preţurilor şi modalităţilor de plată, inculpaţii P.M.V., B.S.M. şi martorul D.G. s-au deplasat în Bucureşti, după ce în prealabil la solicitarea numitului D.G., inculpatul B.S.M. îi fusese cumpărate haine costum şi cravată pentru a fi credibil ca administrator, la punctul de lucru al societăţii furnizoare unde s-a încheiat contractul din 18 decembrie 2006, prin care societatea furnizoare se obliga să livreze către societatea administrată de inculpatul B.S.M., SC D. SRL Vâlcea mărfurile specificate în comenzile confirmate, care cuprind descrierea şi individualizarea lor, cantităţile, preţurile, ş.a.
Conform prevederilor stipulate în cap. VI, pct 6.3. plata urma să se facă în două tranşe, un avans de 15% în momentul emiterii comenzii, restul plăţii făcându-se prin intermediul unei file CEC scadentă la 30 de zile din momentul ridicării mărfii. Cu această ocazie inculpatul B.S.M. a emis şi două file de CEC cu titlu de instrument de plată, conform prevederilor contractuale, fila de CEC seria nr. TT în valoare de 98.627,86 RON scadent la 19 ianuarie 2007 şi respectiv fila de CEC seria nr. HH în valoare de 71.929,71 RON scadent 22 ianuarie 2007. După data semnării contractului, respectiv la data de 22 decembrie 2006 societatea furnizoare SC G. SRL Bucureşti neavând în stoc marfa contractată cu SC D. SRL Vâlcea; a contactat o altă societate din Bucureşti cu care avea legături de afaceri şi de la care a solicitat furnizarea de marfa şi a încheiat procesul verbal din 22 decembrie 2006 cu SC S.P. SA Bucureşti, prin care a girat către această societate filele de CEC emise de învinuitul B.S.M. cu titlu de instrument de plată către SC G. SRL Bucureşti.
La data de 27 decembrie 2006 inculpatul B.S.M. întorcându-se din mun. Bucureşti în Tg-Jiu, prin procura specială autentificată sub nr. 6223 a împuternicit pe inculpatul P.M.V. să-l reprezinte în faţa organelor competente de orice grad, putând efectua în acest sens cu depline puteri acte de administrare pentru SC D. SRL.
În baza acestei procuri inculpatul P.M.V. însoţit de martorul D.G. s-au deplasat din nou în mun. Bucureşti de unde au achiziţionat marfa contractată cu facturile fiscale emise anterior, nr. F1 în valoare de 15.465,24 RON, nr. F2 în valoare de 41.364,28 RON, nr. F3 în valoare de 35.297,44 RON, nr. F4 în valoare de 22.200,9 RON şi nr. F5 în valoare de 75.729,71 RON, în total 190.057,57 RON, documente semnate de primire a mărfii de către inculpatul P.M.V., în baza procurii speciale emise de inculpatul B.S.M.
Pentru plata acestor facturi fiscale inculpatul B.S.M. emisese anterior, cu titlu de instrument de plată, două file de CEC în valoare de 98.627,86 RON scadent 19 ianuarie 2007 şi respectiv în valoare de 71.929,71 RON scadent 22 ianuarie 2007, total 170.557,57 RON, diferenţa până la valoarea facturilor constituind-o plata în numerar cu chitanţe fiscale, 15% conform clauzelor contractuale.
Marfa astfel achiziţionată a fost transportată în mun. Tg-Jiu de inculpatul M.G. s-a ocupat de valorificarea ei către SC F.P. SRL Tg-Cărbuneşti administrată de martorul R.D. şi SC N.I. SRL Drăguţeşti, administrată de martorul U.D.N.
Datorită faptului că valoarea mărfurilor comercializate de această dată era considerabil mai mare decât cele achiziţionate anterior, astfel încât efectuarea de către clienţi a plăţii în numerar era restrânsă la limita plafonului zilnic de casă de 5.000 RON, fiind practică o plată în numerar a unei sume cu o valoare mai mare de un miliard ROL, iar o plată prin virament bancar ar fi alimentat conturile SC D. SRL Vâlcea, astfel încât furnizorii ar fi beneficiat de sumele de bani alimentate prin introducerea spre decontare a filelor CEC, inculpatul M.G. l-a contactat pe martorul A.M., administrator al SC M.P. SRL Tg-Jiu, la care avea o datorie mai veche şi i-a propus acestuia să folosească societatea sa ca pe un intermediar prin care să livreze indirect marfa către beneficiarii SC F.P. SRL Tg-Cărbuneşti administrată de martorul R.D. şi SC N.I. SRL Drăguţeşti, administrată de martorul U.D.N.
Martorul A.M. a acceptat acest lucru şi a refacturat marfa el oprind pentru sine un comision, adaosul comercial, restul sumelor de bani au fost preluate de către inculpatul M.G. În aceleaşi împrejurări inculpatul M.G. l-a contactat şi pe martorul M.I., nepotul martorului G., împuternicit cu administrarea SC G.I. SRL Tg-Jiu mijlocind marfa şi prin intermediul societăţii acestuia.
SC G. SRL Bucureşti a girat filele de CEC către SC S.P. SRL Bucureşti, societate care a introdus la scadenţă la plată instrumentele bancare, acestea fiind refuzate din lipsă totală de disponibil, astfel că s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 170.557,57 RON;
Cu privire la faptele săvârşite de inculpaţii P.M.V., M.G. şi numita C.S., prin prejudicierea SC S. & V. SRL Craiova; SC E. SA Rm. Vâlcea, SC B. SA. Timişoara, SC V. SRL Rm. Vâlcea, arătăm că aceştia au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 825 din 05 mai 2009 pronunţată în dosarul Judecătoriei Tg. Jiu nr. 1766/318/2009, sentinţă rămasă definitivă prin decizia penală nr. 245 din 01 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova.
În timpul cercetării penale inculpaţii P.M.V. şi M.G. au recunoscut faptele săvârşite.
Inculpatul B.S.M., administratorul SC D. SRL Drăgoiu, jud. Vâlcea, a fost singurul dintre învinuiţi care a deţinut specimen de semnătură în bancă şi care a semnat toate filele de CEC în litigiu emise de societatea pe care o administra către-părţile vătămate SC S. & V. SRL Craiova, SC E. SA, Rm-Vâlcea, SC B. SA Timişoara, SC V. SRL Rm. Vâlcea precum şi SC G. SRL Bucureşti, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 109286 din 21 februarie 2011 a Serviciului de Criminalistică din cadrul IPJ Gorj.
Acesta nu a putut fi audiat, întrucât s-a sustras de la urmărirea penală din anul 2007.
De asemenea, a fost căutat la domiciliu în repetate rânduri, a fost citat procedural şi a fost audiată de către organele de poliţie mama învinuitului, martora B.M., care a declarat că nu mai cunoaşte nimic despre fiul ei din anul 2007 şi că acesta este plecat în străinătate, fiind întocmite acte procedurale în acest sens.
Verificările, întreprinse au stabilit că inculpatul B.S.M. nu figurează încarcerat în vreuna din unităţile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din România şi de asemenea nu figurează în bazele de date privind evidenţa informatizată a persoanelor din M.A.I. că ar fi decedat.
Prima instanţă a apreciat că în drept, s-a stabilit că fapta inculpatului B.S.M., care în perioada noiembrie-decembrie 2006, prin acte repetate şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpaţii P.M.V., M.G. şi numita C.S., au indus în eroare SC B. SA Timişoara, SC V. SRL Rm-Vâlcea, SC E. SRL Rm-Vâlcea, SC S. & V. SRL Craiova şi SC G. SRL Bucureşti, cu ocazia încheierii şi executării unor convenţii, prin emiterea de instrumente de plată pentru a căror valorificarea nu exista provizia sau acoperirea necesară, urmată de prejudicierea acestor societăţi cu suma totală de (301.431,36 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
Totodată, instanţa de fond a apreciat că:
- fapta inculpatului P.M.V., care în luna noiembrie 2006, împreună cu inculpaţii B.S.M. şi M.G., au indus în eroare SC G. SRL Bucureşti, cu ocazia încheierii şi executării unor convenţii, prin emiterea de instrumente de plată pentru a căror valorificarea nu exista provizia sau acoperirea necesară, urmată de prejudicierea acestei societăţi cu suma de 170.557,57 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen.;
- fapta inculpatului M.G., care în luna noiembrie 2006, după înţelegere prealabilă cu inculpaţii B.S. şi P.M.V., a valorificat marfa obţinută prin inducerea în eroare a SC G. SRL Bucureşti, cauzând un prejudiciu în sumă de 170.557,57 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen.
S-a mai reţinut că, la termenul de judecată din data de 17 mai 2011, instanţa de fond a ataşat dosarul penal nr. 1766/318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu şi constatând că actul material de înşelăciune şi respectiv complicitate la înşelăciune pentru care inculpaţii P.M.V. şi M.G. au fost trimişi în judecată în prezenta cauză, intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care cei doi inculpaţi au fost condamnaţi de Judecătoria Târgu Jiu prin sentinţa penală nr. 825/2009, pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi respectiv pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., existând astfel cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. pen., a dispus prin încheierea din 17 mai 2011 următoarele:
1. Reunirea Dosarului nr. 1766/318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu, cu Dosarul nr. 5566/95/2011 al Tribunalului Gorj.
2. Desfiinţarea sentinţei penale nr. 825/2009 a Judecătoriei Tg-Jiu privitor numai pe inculpaţii P.M.V. şi M.G.
3. Menţinerea actelor îndeplinite şi măsurilor dispuse de Judecătoria Tg-Jiu în Dosarul nr. 1766/318/2009, privitor pe inculpaţii P.M.V. şi M.G.
4. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul P.M.V. a fost trimis în judecată, din art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicare art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41-42 C. pen., precum şi schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul M.G. a fost trimis în judecată din art. 26 rap. art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., în art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen.
A fost admisă cererea formulată de inculpaţii P.M.V. şi M.G. privind judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen.
S-a respins cererea procurorului de disjungere a cauzei faţă de inculpatul B.S.M.
Dispunând astfel, desfiinţarea sentinţei sus menţionate a Judecătoriei Târgu Jiu şi reunirea cauzelor privind pe inculpaţii P.M.V. şi M.G., precum şi schimbarea încadrării juridice a faptelor faţă de aceştia în modul arătat mai sus, instanţa de judecată a pronunţat faţă de cei doi inculpaţi o soluţie cu privire la toate actele materiale pentru care aceştia au fost trimişi în judecată anterior, prin rechizitoriul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi condamnaţi prin sentinţa penală nr. 885/2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, precum şi cu privire la actul material ce intră în conţinutul infracţiunii continuate pentru care aceşti inculpaţi au fost trimişi în judecată în prezenta cauză.
S-a reţinut prin primul act de trimitere în judecată a inculpaţilor P.M.V. şi M.G. că: inculpatul P.M.V. împreună cu inculpata C.S. au indus în eroare partea civilă SC S. & V. SRL Craiova, producându-i un prejudiciu în sumă de 14.701.26 RON; inculpatul P.M.V. şi inculpata C.S. cu complicitatea inculpatului M.G. au indus în eroare partea civilă SC V. SRL Vâlcea, producându-i un prejudiciu în cuantum de 59.400 RON;
Aceeaşi trei inculpaţi, prin mijloace frauduloase specifice infracţiunii de înşelăciune, au păgubit partea civilă SC B. SA Timişoara, cauzându-i un prejudiciu în sumă de 52.085,13 RON şi în acelaşi mod, cei trei inculpaţi au păgubit prin mijloace frauduloase partea civilă SC E. Rm-Vâlcea cauzându-i un prejudiciu în sumă de 9.825,49 RON.
Instanţa de fond a apreciat că aceste patru acte materiale comise de către inculpaţii P.M.V. şi M.G. vor intra alături de actul material pentru care fiecare dintre aceştia au fost trimişi în judecată în prezenta cauză, în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de înşelăciune calificate aşa cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, respectiv prevăzute şi pedepsite de art. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicare art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41-42 C. pen., pentru inculpatul P.M.V. şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicare art. 75 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. pentru inculpatul M.G.
La termenul din 17 mai 2011, înainte de a trece la cercetarea judecătorească, inculpaţii P.M.V. şi M.G. au declarat că recunosc în totalitate săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi nu au solicitat administrarea de probe în cauză, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, împrejurare în care, văzând şi dispoziţiile art. 3201 alin. (1)-(7) C. proc. pen., instanţa a constatat că ansamblul probator al cauzei se coroborează pe deplin, în sensul în care face dovada existenţei faptelor, astfel cum au fost descrise şi reţinute prin actele de sesizare.
Cererea de judecare a celor doi inculpaţi pe baza disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost admisă prin încheierea susmenţionată, întrucât actul material de înşelăciune comis în dauna părţii civile SC G. SRL Bucureşti numai pentru care aceştia au fost trimişi în judecată în prezenta cauză, a fost ultimul săvârşit de inculpaţi în ordinea cronologică a comiterii tuturor celor cinci acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate, astfel că toate instituţiile de drept penal şi procesual penal, inclusiv dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. se aplică în raport de data comiterii ultimului act material ce intră în conţinutul infracţiunii continuate, acesta fiind momentul consumării infracţiunilor reţinute în sarcina acestor doi inculpaţi.
Prima instanţă a apreciat că faptele săvârşite de către cei 2 inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:
Fapta inculpatului P.M.V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune continuată şi în forma calificată prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicare art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41-42 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Fapta inculpatului M.G. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de complicitate la înşelăciune calificată prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicare art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41-42 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere că în cauză, pe lângă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpaţii beneficiind de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.
Sub aspectul circumstanţelor personale a inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au copii minori în întreţinere şi conform caracterizărilor depuse la dosar, au o comportare bună în cadrul comunităţii în care locuiesc.
Faţă de toate aceste circumstanţe reale şi personale, inculpaţii nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, având în vedere şi cererea inculpaţilor de a fi judecaţi în cadrul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., manifestând astfel o conduită procesuală sinceră şi cooperantă cu instanţa de judecată, ceea ce a determinat judecarea cu celeritate a cauzei, s-a apreciat că în cauză se impun a fi reţinute dispoziţiile art. 74-76 C. pen., în favoarea celor 2 inculpaţi.
Instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul preventiv educativ al pedepselor, aşa cum este consacrat prin disp. art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea inculpatului M.G. a unei pedepse de 4 ani închisoare, acesta având o contribuţie mai redusă la săvârşirea actelor materiale, sub forma complicităţii sale, neparticipând sub nicio formă la comiterea actului material de înşelăciune săvârşit în dauna SC S. & V. SRL Craiova şi prin aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare inculpatului P.M.V., care a participat la comiterea tuturor celor cinci acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate, în calitate de autor.
Instanţa de fond a mai reţinut că cercetarea judecătorească a fost continuată cu privire la inculpatul B.S.M. pentru infracţiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată în prezenta cauză, întrucât şi în cursul urmăririi penale, precum şi în cursul cercetării judecătoreşti acesta s-a sustras fiind plecat în străinătate de mai mulţi ani aşa cum rezultă din declaraţia mamei sale dată la tribunal la data de 17 mai 2011, precum şi din conţinutul proceselor-verbale care consemnează executarea mandatelor de aducere a acestuia.
Instanţa de fond a reţinut că vinovăţia inculpatul B.S.M. a fost pe deplin dovedită, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, prin coroborarea declaraţiilor inculpaţilor P.M.V. şi M.G., declaraţiile martorilor A.M., A.A.A., R.D., T.S.C., D.M.O., U.D.N., C.D.L. şi C.G.V. coroborate şi cu contractele de vânzare-cumpărare încheiate de către acesta în calitate de administrator al SC D. SRL Vâlcea, declaraţia martorei C.S., condamnată în primul dosar penal, filele CEC emise de către inculpat şi refuzată la plată din lipsă totală de disponibil, borderourile de încasare a filelor CEC, raportul de expertiză grafoscopică nr. 109286 din 21 februarie 2011 care, atestă.faptu că inculpatul B.S.M. a fost singurul care a deţinut specimen de semnătură în bancă şi care a semnat toate filele de CEC în litigiu emise de societatea pe care o administra către cele 5 părţi civile.
Instanţa de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului B.S.M. care în perioada noiembrie-decembrie 2006 în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii P.M.V. şi M.G. şi împreună cu numita C.S., a achiziţionat marfa de la cele cinci societăţi comerciale susmenţionate, pentru care acest inculpat a emis file CEC fără acoperire bancară întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei inculpatului B.S.M., instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., cu privire la împrejurările comiterii actelor materiale de înşelăciune, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului care s-a sustras în mod constant, atât în cursul urmăriri penale, cât şi în cursul judecăţii, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, contribuţia sa majoră în raport cu a celorlalţi inculpaţi la comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată în dauna celor cinci părţi civile ale prezentei cauze, prejudiciul mare cauzat în totalitate de 306.569,45 RON, ceea ce atrage şi calificarea infracţiunii de înşelăciune în dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată acestui inculpat este în măsură să asigure reeducarea şi îndreptarea sa, în vederea reintegrării în societate.
În cursul urmăririi penale, precum şi în cursul cercetării judecătoreşti reprezentanţii celor cinci societăţi comerciale păgubite prin activitatea infracţională a inculpaţilor s-au constituit părţi civile cu sumele de bani pe care acestea nu le-au recuperat de la inculpaţi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţii P.M.V. şi M.G.
În recursul Parchetului s-a criticat sentinţa, pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece în mod greşit a fost admisă cererea de judecare a inculpaţilor P.M.V. şi M.G. potrivit procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., greşit a fost desfiinţată hotărârea atacată, prin încheierea de la 17 mai 2012, înainte de pronunţarea hotărârii de condamnare şi pentru greşita încadrare juridică dată faptei comise de inculpatul B.S.M., cu privire la care se impunea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
De asemenea, Parchetul a criticat hotărârea apelată pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor P.M.V. şi M.G., în cauză nejustificându-se reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante în favoarea lor, solicitând astfel, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale, desfiinţarea încheierii din 17 mai 2012, reţinerea alin. (2) al art. 215 C. pen., cu privire la inculpatul B.S.M. şi înlăturarea circumstanţelor atenuante pentru ceilalţi doi inculpaţi şi condamnarea tuturor inculpaţilor la pedepse cu executare în regim de detenţie.
Inculpatul P.M.V. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, cu reţinerea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen., deoarece nu şi-a însuşit marfa şi nu are antecedente penale, iar ca modalitate de executare aplicarea art. 861 C. pen.
Inculpatul M.G. a criticat sentinţa pentru greşita desfiinţare a sentinţei penale prin încheiere, fiind evident că instanţa nu putea desfiinţa o sentinţă printr-o încheiere, ci printr-o altă sentinţă, invocând dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., privitoare la prezenţa sa şi asistarea lui de apărător, respectiv încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, deoarece la 17 mai 2012 nu s-au pus concluzii în acest sens şi solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri.
A mai criticat hotărârea pentru netemeinicie, în sensul că nu s-a dat eficienţă sporită dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen., solicitând, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen.
Prin decizia penală nr. 38 din 07 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţii P.M.V. şi M.G., împotriva sentinţei penale nr. 133 din 30 august 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 5566/95/2011.
A fost desfiinţată sentinţa apelată.
A fost desfiinţată, în parte, încheierea de la 17 mai 2012, în ceea ce priveşte desfiinţarea sentinţei penale nr. 885/2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, cu privire la inculpaţii P.M.V. şi M.G.
În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 885/2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, numai cu privire la inculpaţii P.M.V. şi M.G.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.S.M., din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. a fist condamnat inculpatul B.S.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi face aplicarea art. 57 C. pen., pentru inculpatul B.S.M.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariu apărător oficiu în cuantum de 600 RON s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Dolj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
S-a constatat că în mod nelegal Tribunalul Gorj, prin încheierea de la 17 mai 2012, dispunând reunirea Dosarului nr. 1766/318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu cu Dosarul nr. 5566/95/2011 al Tribunalului Gorj, a desfiinţat sentinţa penală nr. 885/2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, cu privire la inculpaţii P.M.V. şi M.G., înainte de pronunţarea hotărârii de condamnare.
În acest sens, instanţa de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., dacă în cursul judecăţii se descoperă că în conţinutul infracţiunii imputate inculpatului intră şi alte acte materiale - pentru care s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă - instanţa, prin încheiere reuneşte cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunţând o nouă hotărâre, în raport cu toate actele care intră în conţinutul infracţiunii şi desfiinţează hotărârea anterioară.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat că potrivit dispoziţiilor legale susmenţionate, desfiinţarea hotărârii anterioare nu putea fi făcută decât după ce instanţa care a reunit cauzele a pronunţat o nouă hotărâre de condamnare, în raport cu toate actele care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, astfel încât desfiinţarea hotărârii anterioare trebuia să fie consecinţa pronunţării unei noi hotărâri, care să o înlocuiască pe cea anterioară.
Instanţa de apel a constatat, însă că susţinerile apărătorului ales al inculpatului M.G. sunt nefondate, nefiind în prezenţa nulităţii absolute prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., invocate de acesta.
S-a mai constatat că şi cel de-al doilea motiv invocat de Parchet în sensul greşitei încadrări juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.S.M. este fondat, din probatoriul administrat în cauză pe parcursul procesului penal, rezultând că cei doi inculpaţi au indus în eroare cele 5 societăţi comerciale prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase şi acţionând împreună cu inculpata C.S., care se prezenta sub numele de „B.C. - soţia administratorului SC D. SRL Vâlcea, inculpatul B.S.M.".
Aşa fiind, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. (2) C. pen., înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume ori calităţi mincinoase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, în baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.S.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
Cu privire la motivul invocat de Parchet, în sensul că, în mod greşit a fost admisă cererea de judecare a inculpaţilor P.M.V. şi M.G., potrivit procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen., s-a apreciat că acesta este nefondat, deoarece cei doi inculpaţi înainte de a trece la cercetarea judecătorească au învederat instanţei că recunosc în totalitate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe noi, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, astfel încât corect s-a făcut aplicarea în cauză faţă de aceştia a dispoziţiilor legale susmenţionate.
Totodată, s-a apreciat că nici motivul de netemeinicie invocat de Parchet sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor P.M.V. şi M.G. nu este fondat, faţă de cei doi inculpaţi instanţa de fond reţinând în mod just circumstanţele judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., în raport de conduita procesuală sinceră şi cooperantă a acestora, împrejurarea că inculpaţii au copii minori în întreţinere, iar conform caracterizărilor depuse la dosarul cauzei, aceştia au o comportare corespunzătoare în cadrul comunităţii în care locuiesc şi s-au prezentat în faţa autorităţilor.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat, de asemenea, că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt just individualizate, atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare şi nu se impune reducerea acestora, executarea pedepselor conform dispoziţiilor art. 57 C. pen., fiind de natură să atingă scopul preventiv şi educativ, astfel cum este definit în art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 38 din 07 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpaţii P.M.V. şi M.G. împotriva deciziei penale nr. 38 din 07 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În recursul său, inculpatul P.M.V., prin apărătorul său, a solicitat admiterea căi de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate şi prin acordarea unei eficiente mai mari dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea sa, reducerea pedepsei aplicate, sub limita minimă prevăzută de textul incriminator şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul art. 86 C. pen., având în vedere că a avut o atitudine procesuală sinceră, a recunoscut şi regretat faptele săvârşite, nu şi-a însuşit marfa achiziţionată, nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întreţinere şi conform caracterizărilor depuse la dosar, are o comportare bună în cadrul comunităţii în care locuieşte.
În recursul său, inculpatul M.G., prin apărătorul său, a solicitat admiterea căi de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate şi prin acordarea unei eficiente mai mari dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea sa, reducerea pedepsei aplicate sub limita minimă prevăzute de textul incriminator şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul art. 861 C. pen., având în vedere că a recunoscut şi regretat faptele săvârşite, a avut o atitudine procesuală sinceră, cooperând cu organele de urmărire penală în vederea aflării adevărului, nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întreţinere şi conform caracterizărilor depuse la dosar, are o comportare bună în cadrul comunităţii în care locuieşte.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.
Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice se constată că pedepsele aplicate inculpaţilor de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel au fost just individualizate, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, reduse cu 1/3, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., gradul ridicat pe pericol social al faptelor săvârşite, rezultat din mijloacele şi metodele utilizate, împrejurările săvârşirii acestora, inculpaţii, cu ocazia încheierii şi executării unor convenţii cu părţile civile SC G. SRL Bucureşti, SC S. & V. SRL Craiova, SC V. SRL Vâlcea, SC B. SA Timişoara, şi SC E. Râmnicu Vâlcea au emis instrumente de plată pentru a căror valorificare nu exista provizia sau acoperirea necesară, valoarea ridicată a prejudiciului.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de fond şi instanţa de apel, în mod corect au ţinut seama şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Astfel, din fişele de cazier judiciar rezultă că inculpaţii P.M.V. şi M.G. sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând şi regretând faptele, au o familie organizată şi copii minori, iar caracterizările ataşate la dosar confirmă că aceştia au o conduită bună în comunitate în care domiciliază.
Înalta Curte reţine că pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., aplicată inculpatului P.M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. art. 76 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi 76 lit. b) C. pen. a fost corect individualizată, situându-se sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, (art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. prevede limite de pedeapsă cuprinse între 10 şi 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., se reduce cu 1/3, rezultând limite cuprinse între 6 ani şi 4 luni şi 13 ani şi 4 luni închisoare, reduse prin aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., acest ultim text de lege prevăzând că atunci „când minirnul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an").
De asemenea, pedeapsa aplicată inculpatului M.G., de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) pentru săvărşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c), 76 lit. b) C. pen. este situată sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Instanţa de recurs constată că, în raport de pericolul social concret pe care îl prezintă faptele comise de inculpaţi, limitele de pedeapsă, scopul ei şi criteriile de individualizare, instanţa de prim control judiciar în mod corect a menţinut soluţia instanţei de fond, care în mod judicios a stabilit cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor care este apt să conducă la formarea unei atitudini pozitive a acestora faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale, răspunzând principiului proporţionalităţii în raport cu gradul concret de pericol al faptelor şi cu datele personale ale inculpaţilor, fiind adecvate şi suficiente pentru realizarea scopului de prevenţie specială, de coerciţie şi de reeducare, astfel cum acesta este definit de art. 52 alin. (1) C. pen. şi a dispus executarea acestora în regim privativ de libertate, apreciind în mod corect că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins decât în această modalitate.
Înalta Curte mai reţine că, în speţă, nu pot fi identificate alte elemente de natură să conducă instanţele la concluzia că se impune reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât, riposta societăţii trebuie să fie direct proporţională cu gravitatea infracţiunii săvârşite, pentru a nu fi ştirbită încrederea cetăţenilor în actul de justiţie.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.M.V. şi M.G. împotriva deciziei penale nr. 38 din 07 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.M.V. şi M.G. împotriva deciziei penale nr. 38 din 07 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3678/2013. SECŢIA PENALĂ. Evadarea (art. 269... | ICCJ. Decizia nr. 3822/2013. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... → |
|---|
