ICCJ. Decizia nr. 3822/2013. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3822/2013
Dosar nr. 3043/110/2012
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23/D din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3043/110/2012, s-a dispus respingerea cerererii de schimbarea a încadrării juridice ca nefondată.
A fost condamnat inculpatul V.V., domiciliat în com. Pânceşti sat Pânceşti, jud. Bacău, aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 100 alin. (2) şi art. 109 alin. (1) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen., de la data la care va deveni major.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestul preventiv începând cu data de 14 aprilie 2012 până la zi.'
Conform art. 861, art. 862, art. 103 alin. (1) şi art. 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supravegherea Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Conform art. 103 alin. (3) din C. pen. s-au impus următoarele obligaţii pentru inculpatul V.V. până la împlinirea vârstei de 18 ani:
- să nu frecventeze barurile şi unităţile în care se consumă băuturi alcoolice din com. Pânceşti jud. Bacău;
- să presteze 150 ore de muncă în folosul comunităţii, la Consiliul local al com. Pânceşti, jud. Bacău, activitate ce va fi supravegheată de Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
Conform art. 863 alin. (1) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul V.V. va avea următoarele obligaţii:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 1101 alin. (3), art. 864 alin. (2) şi art. 83 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni ori al neîndeplinirii cu rea credinţă a obligaţiilor stabilite de lege şi de instanţă.
Conform art. 350 alin. (1), (3) lit. b) din C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul V.V. şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.
În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (5) şi art. 346 din C. proc. pen. a fost inculpatul V.V. la plata sumei de 33.278 lei către partea civilă B.N.A., reprezentând daune materiale 13.278 lei şi daune morale 20.000 lei.
S-au respins restul pretenţiilor, ca nefondate.
În temeiul art. 14 şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligată inculpata să plătească suma de 4.392,78 lei către S.J.U. Bacău, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei B.N.A..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a constatat ca inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei către stat reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către partea vătămată B.N.A. reprezentând cheltuielilor judiciare efectuare de aceasta.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1321/P/2012 din 17 mai 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.V., domiciliat în com. Pânceşti, sat Pânceşti, jud.Bacău, aflat în Penitenciarul Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 100 alin. (2) şi art. 109 alin. (1) C. pen. constând în aceea că, în noaptea de 13/14 aprilie 2012, în jurul orelor 00.00 - 00.30, în urma unei altercaţii avută anterior, în aceeaşi seară, cu partea vătămată B.A.N., a urmărit-o pe aceasta în timp ce se îndrepta spre locuinţa vărului său E.A.N. şi i-a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă în zona capului cauzându-i leziuni traumatice ce i-au pus viaţa în primejdie.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul, partea vătămată, părţile responsabile civilmente şi martorii L.V.M., V.I.F., V.I., T.S., T.V., T.D., E.C.C., P.V., E.A.N. şi Ş.I.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză în ambele faze ale procesului penal, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 13 aprilie 2012, în jurul orelor 20.00 - 20.30 inculpatul V.V. s-a aflat în barul administrat de martorul Pruteanu Viorel, bar situat în satul Pânceşti com. Pânceşti jud. Bacău unde a consumat bere. în acelaşi bar se afla şi partea vătămată B.N.A. care consuma la rândul său băuturi alcoolice. Pe fondul acestui consum şi a influenţei alcoolului asupra comportamentului uman, la un moment dat cei doi au avut o altercaţie, aplanată în final de celelalte persoane prezente.
Conflictul a fost stins pe moment pentru că inculpatul, dorind să se răzbune i-a cooptat şi pe martorii E.C.C. şi V.I.F. (fratele său) ambii aflaţi la domiciliile lor, cu intenţia de a o bate partea vătămată. Toţi trei s-au deplasat la barul amintit unde nu au mai găsit-o pe aceasta, dar au plecat în căutarea ei pe traseul spre domiciliu.
Au reuşit până la urmă să o găsească pe o uliţă, după ce au urmărit-o mult timp şi aceasta a încercat să se ascundă şi apoi să se apere, aruncând cu pietre în cei trei tineri, lovindu-l pe martorul E.C.C.
Acesta din urmă a fost primul care a lovit partea vătămată cu pumnii în zona cefei şi cu piciorul în umărul stâng, dar inculpatul V.V. cu ajutorul unei şipci sau un băţ i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona capului şi apoi peste picioare şi s-a oprit doar la solicitarea celorlalţi doi tineri din grup. Victima a rămas la pământ, fără cunoştinţă, fiind găsită de o persoană care locuia în apropiere şi apoi transportată cu ambulanţa la S.J.U. Bacău unde a fost suspusă la două intervenţii chirurgicale fiind internat timp de 18 zile.
În urma examinării victimei şi a documentaţiei medicale, medicii legişti au stabilit că partea vătămată B.N.A. prezintă leziuni traumatice - traumatism encefalic acut cu fractură cominutivă F-T-P dr. cu hematom extradural şi hemoragie meningo arahnoidiană, contuzii hemoragice intra parenchimatoase drept-operat, iar leziunile s-a putu produce prin lovire şi au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale.
Totodată, aceştia au apreciat leziunile encefalice au avut caracter tanatogenerator şi au fost de natură a-i pune viaţa în primejdie din punct de vedere al criteriologiei medico-legale - la 17 dup.
Fapta descrisă mai sus a fost recunoscută de inculpat în declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale, declaraţia acestuia coroborându-se cu cele ale părţii vătămate (arată că inculpatul era singurul care avea un par în mână fiind lovit de acesta în umărul stâng şi în cap - filele 15,16 dup) şi ale martorilor E.C.C. (acesta susţine că inculpatul a lovit victima cu şipca în cap), V.l.F. (în declaraţia dată în timpul urmăririi penale susţine aceeaşi variantă), LV.M. (V.l.F. i-a spus că fratele său la bătut pe B., în realitate dorind să-l bată pe I.), T.V., T.D. (au găsit victima în drum), T.S. (în ambulanţă partea vătămată i-a spus că a fost bătut de băieţii lui S. - porecla familiei V.), P.V.
În timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul V.V. a precizat a aplicat lovituri părţii vătămate doar la nivelul membrelor, însă aceste declaraţii au fost înlăturate fiind contrazise de cele menţionate în paragraful anterior
În drept, fapta inculpatului V.V. de a lovi victima aflată într-un loc public, cu un băţ/şipcă in zona encefalică, leziunile cauzate punându-i viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen.
Astfel, constatând că fapta pentru care a fost trimisă în judecată există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată, instanţa, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea acestuia.
La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acestora instanţa, conform art. 72 C. pen. a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege .pentru aceasta infracţiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret instanţa a constatat că fapta inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 174 C. pen. (viaţa persoanei), aceasta a cooperat cu organele judiciare şi a recunoscut comiterea faptei în timpul urmăririi penale, era în stare de ebrietate la momentul în care a lovit victima, nu are antecedente penale.
De asemenea inculpatul este minor fiind aplicabile prevederile art. 99 alin. (3), 100 şi 109 alin. (1) C. pen. cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă la 5 - 12 ani şi 6 luni închisoare, acestea urmând a fi reduse la jumătate conform art. 20 C. pen.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prev. de art. 52 C. pen.
Faţă de lipsa antecedentelor penale, de efectul pe care 1-a avut asupra acestuia perioada de detenţie şi de şansele reale de corectare a conduitei şi prevenirii reiterării comportamentului deviant, perspective identificate de consilierul de probaţiune şi menţionate în referatul de evaluare, instanţa a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, fapt pentru care a fost suspendată executarea pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, conform art. 861, art. 862, art. 103 alin. (1) şi art. 1101 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, s-a reţinut că natura faptelor săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Conform art. 350 alin. (1), (3) lit. b) C. proc. pen. instanţa a revocat măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul V.V. şi a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.
Inculpatul au fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 14 aprilie 2012.
Ca urmare, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 14 aprilie 2012 la zi.
În ceea ce priveşte latura civilă instanţa a constatat că partea vătămată B.N.A. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata unor daune materiale în cuantum de 30.000 lei (contravaloarea asigurare medicală, alimentaţie adecvată, medicamente, cheltuieli de transport, pierderea capacităţii de muncă) şi a unor daune morale în cuantum de 40.000 lei.
Potrivit art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente.
Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.
Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile:
a) în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă.
De asemenea, se acordă despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.
Acţiunea civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.
Conform art. 1391 alin. (1) din noul C. civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
Aplicând aceste prevederi la cauza de faţă, instanţa a constatat că prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat un prejudiciu moral părţii vătămate dar într-un cuantum mai mic decât cel solicitat de aceasta, astfel încât, în temeiul art. 14 alin. (5) şi art. 346 C. proc. pen. instanţa a obligat inculpatul la plata unor daune morale în cuantum de 20.000 lei.
Potrivit art. 1387 alin. (1) din noul C. civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile, art. 1388 şi 1389 după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. în afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.
În cazul părţii vătămate au existat asemenea cheltuieli dovedite cu înscrisuri - contract de împrumut 9.000 lei, contract împrumut amanet 1.650 lei, chitanţă asigurări de sănătate - 378 lei, echivalentul câştigului în muncă de care a fost lipsit în condiţiile în care lucra ca ziler - 2.250 lei (45 de zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală 50 lei - câştigul zilnic), toate acestea ajungând la suma de 13.278 lei la plata căreia inculpatul a fost obligat conform art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (5) şi art. 346 din C. proc. pen.
Restul pretenţiilor materiale au fost respinse ca nefondate.
Totodată inculpatul a fost obligat, în temeiul art. 14 alin. (3) şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 la plata sumei de 4.392,78 lei către S.J.U. Bacău, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei B.N.A.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată la data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul V.V. la plata sumei de 1.000 lei către partea vătămată B.N.A., reprezentând cheltuieli judiciare efectuare de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul V.V.
Prin Decizia penală nr. 83 din 07 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 369 C. proc. pen., s-a luat act, că apelantul inculpat V.V. şi-a retras apelul formulat împotriva sentinţei penale 23/D din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3043/110/2012.
S-a constatat că apelantul inculpat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 193 din C. proc. pen. obligă apelantul inculpat la plata sumei de 700 lei către partea vătămată B.N.A. reprezentând cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta în apel.
II. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva aceleaşi sentinţe penale, în ceea ce priveşte reţinerea greşită a dispoziţiilor art. 862 C. pen. în loc de art. 110 C. pen., modul de soluţionare a laturii civile şi a cheltuielilor judiciare.
A fost desfiinţată sentinţa atacată, sub aceste aspecte şi reţinând cauza spre rejudecare, în fond:
S-a dispus înlocuirea dispoziţiilor art. 862 C. pen. cu dispoziţiile art. 110 C. pen.
În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b), alin. (5), art. 161 şi art. 346 din C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul V.V. în solidar cu părţile responsabile civilmente V.V. şi V.A. către partea civilă B.N.A. la plata sumei de 70.000 lei, din care 30.000 daune materiale şi 40.000 lei daune morale.
În temeiul art. 14 şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească suma de 4.392,78 lei către S.J.U. Bacău, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei B.N.A.
În baza art. 191 alin. (1) şi 3 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 1.500 lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare la fond.
În temeiul art. 193 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 lei către partea vătămată B.N.A., reprezentând cheltuielilor judiciare efectuare de aceasta la fond.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. în baza art. 192 alin. 3 cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că la termenul de judecată din 07 mai 2013 apelantul inculpat a declarat că îşi retrage apelul.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat că apelul declarat de procuror este fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului şi a stabilit o încadrare juridică corectă.
Cât priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului, instanţa de apel a considerat că pedeapsa stabilită de prima instanţă este adecvată, corespunzând funcţiilor de constrângere şi reeducare, precum şi scopului preventiv.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a constatat că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, în raport cu circumstanţele reale de săvârşire, descrisă detaliat în partea expozitivă a sentinţei apelate, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care caracterizează pozitiv persoana sa.
S-a reţinut că, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău rezultă că inculpatul minor este la prima abatere de natură penală, a avut o conduită conformă cu normele sociale, a abandonat şcoala din cauza greutăţilor financiare şi s-a preocupat de prestarea unor activităţi lucrative aducătoare de venit, ajutându-şi astfel familia. Inculpatul minor are abilităţi sociale bine conturate, este respectuos şi responsabil, apropiat de membrii familiei sale, a manifestat deschidere, interes pentru soluţionarea cauzei în care este implicat şi totodată ruşine, atât pentru supărarea produsă familiei, cât şi din cauza deteriorării imaginii sale în comunitate. în concluzie, inculpatul minor este bine integrat în familie şi comunitate, nu are un comportament infracţional structurat, implicarea sa în faptă fiind în strânsă legătură cu factorii conjuncturali şi a neanticipării consecinţelor ce pot decurge din anumite fapte.
În aceste condiţii, Curtea a apreciat că pedeapsa principală aplicată inculpatului minor în cuantum de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea comisă, cu suspendarea executării sub supraveghere, este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.
În acord cu opinia instanţei de fond, Curtea a considerat că perioada arestării preventive, condamnarea pronunţată constituie un avertisment pentru inculpat şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi infracţiuni
Deşi, în mod corect, a dispus suspendarea executării sub supraveghere, instanţa de fond a stabilit în mod greşit temeiul termenului de încercare.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 75/2007 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului minor, instanţa va stabili un termen de încercare în condiţiile art. 110 C. pen. şi nu potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul laturii civile, Curtea a reţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală sub aspectul omisiunii obligării inculpatului minor în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale pentru fapta minorului (art. 1372 noul C. civ.).
Potrivit art. 161 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, în cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii.
Audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, atât inculpatul (fila 73 verso dos. fond ) cât şi părţile responsabile civilmente V.V. şi V.A. (filele 74-75 verso dos. fond ) au fost de acord să despăgubească partea civilă cu sumele solicitate (70.000 lei, din care 30.000 daune materiale şi 40.000 lei daune morale), astfel încât se impunea acordarea acestora în totalitate.
Ca o consecinţă a obligării părţilor responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, s-a apreciat că se impune obligarea acestora şi la plata cheltuielilor judiciare (art. 191 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 193 C. proc. pen.).
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, au declarat recurs părţile responsabile civilmente V.V. şi V.A., criticând soluţia instanţei de apel sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate părţii civile, arătând că sunt în imposibilitate să plătească suma stabilită.
Examinând cauza, atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alineatul 2 că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recurenţii şi-au motivat recursurile la data declarării căii de atac, criticile de recurs fiind expuse în memoriul aflat la fila 4 a dosarului.
Înalta Curte constată că soluţia dispusă de instanţa de apel, de obligare a inculpatului V.V. în solidar cu părţile responsabile civilmente V.V. şi V.A. către partea civilă B.N.A. la plata sumei de 70.000 lei, este legală, în cauză făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 161 alin. (3) C. proc. pen.
Prin declaraţiile date în faţa instanţei de fond (filele 74, 75) părţile responsabile civilmente V.V. şi V.A. au fost de acord cu pretenţiile civile formulate de către partea civilă, iar această poziţie reprezintă un act de dispoziţie asupra căruia nu se mai poate reveni ulterior.
Astfel, faţă de limitele recursului strict legate de probleme de drept şi de incidenţa dispoziţiilor art. 161 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de recurs nu poate reaprecia cuantumul despăgubirilor stabilit de instanţa de apel.
În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile responsabile civilmente V.V. şi V.A. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 07 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părţi responsabile civilmente vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile responsabile civilmente V.V. şi V.A. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 07 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentele părţi responsabile civilmente la plata sumei de câte 110 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat V.V., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3722/2013. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... | ICCJ. Decizia nr. 3826/2013. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... → |
|---|
