ICCJ. Decizia nr. 3723/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Dare de mită (art. 255 C.p.), reţinerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 272 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3723/2013

Dosar nr. 10341/118/2012

Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 556 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosar nr. 10341/118/2012, s-a dispus condamnarea inculpatelor:

- O.S., la pedeapsele de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii executării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b), c C. pen., după executarea pedepsei închisorii de 3 ani;

- 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 26 raportat la art. 272 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpata O.S. să execute în final pedeapsa cea mai grade 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă coplementară a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b), c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dipus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatei O.S., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinţei penale de condamnare .

În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata O.S. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa ; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei O.S. asupra dispoziţiilor art. 83 şi 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aspecte ce se vor comunica în scris inculpatei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 118 alin. (1), lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata O.S. a sumei de 25 lei reprezentând contravaloarea folosului necuvenit.

- M.A. la pedepsele de:

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.;

- 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 272 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpata M.A. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86 şi art.86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei M.A., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinţei penale de condamnare.

În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata M.A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa ; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă sau ocupaţie şi să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În baza art. 359 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei M.A. asupra dispoziţiilor art. 83 şi 86 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aspecte ce se vor comunica în scris inculpat.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M.A., perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 08 martie 2012 la 15 martie 2012.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 353/P/2012 din data de 04 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, au fost trimise în judecată inculpatele:

M.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. şi reţinere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 272 C. pen. şi O.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1)C. pen. şi complicitate la infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art.26 raportat la art. 272 C. pen.

S-a reţinut prin actul de sesizare, în esenţă că, inculpata M.A. la data de 05 martie 2012 a dat inculpatei O.S., grefier arhivar la Judecătoria Mangalia, mai multe foloase materiale pentru a o determina pe aceasta din urmă să îi dea, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, dosarul de urmărire penală, privind, printre alţii, pe inculpatul I.R., judecat de către instanţa arătată.

S-a mai reţinut că la data de 05 martie 2012, inculpata M.A. a reţinut un volum al Dosarului de urmărire penală nr.2095/P/2012 aflat în faza de judecată pe rolul Judecătoriei Mangalia, iar inculpata O.S., grefier arhivar la Judecătoria Mangalia, la data de 05 martie 2012 a primit mai multe foloase de la inculpata M.A., pentru a-i da acesteia, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, un volum al unui dosar de urmărire penală dedus judecăţii pe rolul instanţei arătate.

Inculpata O.S., în calitatea sa de grefier arhivar la Judecătoria Mangalia, la aceeaşi dată i-a dat inculpatei M.A. un volum al unui dosar de urmărire penală dedus judecăţii pe rolul instanţei arătate şi i-a permis să îl scoată din sediul judecătoriei, ajutând-o astfel cu intenţie pe aceasta să reţină respectivul volum pe parcursul mai multor ore.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor I.C., O.R.H., Ş.D.S., C.N.M.; înscrisuri; înregistrări de imagini; planşe foto procese verbale de percheziţie; alte procese-verbale; două C.D.-uri ce cuprind imaginile înregistrare de camerele de supraveghere din sediul Judecătoriei Mangalia, declaraţiile clor două inculpate.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatele, martorii I.C., O.R.H., Ş.D.S., C.N.M. şi martorul încuviinţat inculpatei M.A., numitul R.L.

Inculpatele au solicitat încuviinţarea probei cu acte în circumstanţiere, probă care a fost admisă de instanţa de fond.

Astfel, pentru inculpata O.S. s-au depus: fişa postului, fişă de evaluare, fişă de apreciere, adeverinţă S.N.G. şi pentru inculpata M.A. s-a depus contract individual de muncă, fişă post secretară, fişă activităţi.

La data de 07 martie 2012, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, la data de 05 martie 2012, inculpata M.A., concubina numitului I.R., trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, cauza fiind pe rolul Judecătoriei Mangalia, s-a deplasat la sediul acestei instanţe unde a luat legătura cu o persoană de sex feminin, angajată în funcţia de arhivar, căreia i-a dat mai multe foloase materiale, pentru ca aceasta să îşi încalce atribuţiile de serviciu şi să îi dea dosarul de urmărire penală, privindu-1 pe concubinul său.

Din analiza probelor administrate în faza urmăririi penale, reconfirmate prin declaraţiile martorilor audiaţi în timpul cercetării judecătoreşti, a martorului încuviinţat, ca şi din declaraţiile celor două inculpate, a rezultat că în schimbul foloaselor respective, inculpata M.A. a primit dosarul de la angajata instanţei, l-a scos în afara sediului şi l-a ţinut un interval de timp de aproximativ trei ore, după care, s-a întors cu el, însă a fost prinsă de către jandarmii care asigurau paza instanţei.

Instanţa de fond a mai reţinut că în susţinerea situaţiei de fapt expusă, este şi declaraţia martorului I.C., angajata al Jandarmeriei Române (atât cele date în faza urmăririi penale, cât şi cea dată în cadrul cercetării judecătoreşti (fila 30) care a declarat că la data de 05 martie 2012 se afla la în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, asigurând împreună cu mai mulţi colegi paza Judecătoriei Mangalia, postul lor fiind dotat cu monitoare conectate la sistemul de supraveghere al instanţei.

Potrivit declaraţiilor aceluiaşi martor, în jurul orei 11:30, în sediul instanţei a intrat o persoană de sex feminin care avea asupra sa o pungă din plastic şi care a intrat în biroul în care funcţiona arhiva penală în care îşi desfăşura activitatea învinuita O.S.

Martorul I.C. a arătat că o cunoştea din vedere pe femeia respectivă ca fiind concubina numitului l.R. că aceasta a rămas în biroul arhivei penale timp de aproximativ o oră, având asupra sa aceeaşi pungă care părea că ar conţine un obiect voluminos.

Deoarece, inculpata M.A. părea grăbită, era agitata, martorul s-a deplasat la postul de pază unde a verificat înregistrările camerelor de supraveghere.

Urmare vizionării înregistrărilor, martorul a constatat că după ce inculpata M.A. a intrat în biroul în care lucra inculpata O.S. a scos din pungă un pachet de cafea pe care i l-a înmânat acesteia din urmă.

Având în vedere acest gest, inculpata O.S. i-a dat mai multe volume ale unui dosar pe care inculpata M.A. a început să le studieze şi să le fotografieze cu telefonul mobil, iar după aproximativ o oră, inculpata M.A. i-a mai dat inculpatei O.S. o ciocolată, precum şi o altă pungă mototolită. Inculpata O.S. i-a dat apoi celeilalte inculpate alte volume din dosar, aceasta din urmă luând un volum pe care l-a introdus în punga de plastic pe care o avea asupra sa şi a părăsit sediul instanţei.

Având în vedere cele constatate, martorul şi-a anunţat colegii si superiorii despre incident, dar şi pe preşedinta Judecătoriei Mangalia.

După aproximativ trei ore, inculpata M.A. a revenit la sediul instanţei şi a fost surprinsă de jandarmi având asupra ei un volum din Dosarul de urmărire penală nr. 2095/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În această împrejurare, au fost încheiate acte de constatare de către lucrătorii jandarmeriei, iar inculpata M.A. a declarat ca a luat dosarul din arhiva penală a Judecătoriei Mangalia pentru a face fotocopii ale actelor conţinute.

În susţinerea aceleiaşi situaţii de fapt au dat declaraţii asemănătoare şi martorii: O.R.H., Ş.D.S. si C.N.M. (atât în faza urmăririi penale, cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti: filele 31, 32, 33), toţi angajaţi ai Jandarmeriei Române, de serviciu la Judecătoria Mangalia în data de 05 martie 2012.

Din înscrisurile întocmite de organele jandarmeriei la data de 05 martie 2012, din rapoartele acestora şi din procesul-verbal aflate la dosar s-a făcut dovada aceleiaşi situaţii de fapt ca cea stabilită din declaraţiile martorilor arătaţi anterior.

În faza de urmărire penale, din declaraţiile martorei N.A. L., preşedinta Judecătoriei Mangalia, a rezultat că inculpata O.S. nu ar fi trebuit să permită studierea dosarului de către inculpata M.A. şi în nici un caz nu ar fi trebuit să permită ca dosarul să fie luat de către aceasta din urmă şi scos din sediul instanţei.

În faza de urmărire penală, la data de 08 martie 2012 au fost efectuate percheziţii domiciliare la locuinţele celor două inculpate.

Asupra inculpatei M.A. a fost găsit un telefon în memoria căruia, au fost identificate mai multe fotografii ale actelor Dosarului penal nr. 2095/P/2012, respectiv declaraţii de martor, planşe foto, procese verbale de cercetare la fata locului, etc, individualizate în procesul verbal de percheziţie.

La locuinţa inculpatei O.S. au fost găsite şi ridicate numeroase înscrisuri aparţinând Judecătoriei Mangalia care au fost ridicate şi sigilate.

Documente au fost inventariate separat de către lucrătorii de politie într-un proces verbal aflat la dosarul cauzei.

După terminarea percheziţiilor domiciliare, organele de urmărire penală s-au deplasat la sediul Judecătoriei Mangalia unde au constatat că instanţa era dotată cu mai multe fotocopiatoare aflate în stare de funcţionare.

Tot în faza de urmărire penală, de la sediul Judecătoriei Mangalia au fost ridicate mai multe înscrisuri: referat întocmit de preşedinta instanţei, notă explicativă a învinuitei din data de 05 martie 2012, proces verbal întocmit de organele jandarmeriei la aceeaşi dată şi fişa postului ocupat de inculpata O.S. grefieră la acea instanţă, care coroborate reconfirmă situaţia de fapt expusă şi reţinută.

Potrivit unei note interne a Judecătoriei Mangalia (aflată la dosarul de urmărire penală, fila 77) eliberarea de copii de pe înscrisurile aflate în dosare se face numai către părţile din dosar sau către reprezentanţii lor legali.

Datele personale şi C.N.P.-ul persoanelor din declaraţii se anonimizează la eliberarea copiilor de către grefierul arhivar.

Din cuprinsul notei explicative întocmite de inculpată şi înregistrată la Judecătoria Mangalia sub nr. 172/15 din data de 05 martie 2012 (fila 79 dosar urm. pen.), O.S. a arătat că la aceeaşi dată a dat spre xeroxare vol. III al Dosarului de urmărire penală nr.2095/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Conform fişei postului, inculpata O.S., grefiera arhivar la compartimentul arhiva penală a Judecătoriei Mangalia avea ca atribuţii, printre altele, acelea de a pune la dispoziţia publicului si de a tine evidenta persoanelor care primesc dosarele spre studiu si de a asigura păstrarea în bună stare a registrelor si dosarelor.

Urmare vizionării imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere ale Judecătoriei Mangalia s-a putut constata că la scurt timp după ce inculpata M.A. a intrat în biroul în care funcţiona arhiva penală şi după ce a purtat o scurtă discuţie cu învinuita O.S., aceasta din urmă i-a dat inculpatei un număr de aproximativ cinci volume.

Inculpata M.A. a scos din sacoşa pe care o avea asupra ei un pachet de cafea pe care a depus-o pe biroul coinculpatei, care era chiar arhivar la instanţă, în spatele tejghelei.

După acest gest, T.M.A. a studiat o perioadă de timp dosarele puse la dispoziţie şi a făcut fotografii cu telefonul mobil, apoi a restituit grefierei o parte din dosarele pe care le studiase, a scos din pungă o ciocolată pe care a pus-o pe biroul grefierei.

Prima instanţă a constatat că folosul necuvenit a fost remis în două etape distincte şi a constat în două obiecte, urmate de efectuarea unor activităţi ilegale sub acceptarea grefierei care era ţinută profesional tocmai să nu permită încălcarea legii a regulamentului de ordine interioară şi să respecte fişei postului.

La finalul celor două oferte - nerefuzate de inculpata O.S.-inculpata M.A. a luat unul din volumele puse la dispoziţie de către grefieră si l-a introdus în punga din care anterior scosese pachetul de cafea si ciocolata, după care a părăsit biroul, fără ca inculpata O.S. să se opună în vreun fel.

Inculpata O.S. a declarat (la urmărire penală) că la data de 05 martie 2012, la locul ei de muncă a venit inculpata M.A. care i-a cerut permisiunea să facă fotocopii din Dosarul de urmărire penală nr.2095/P/2012. Iniţial, inculpata a refuzat deoarece inculpata nu era parte în dosar, însă ulterior, a acceptat propunerea. în aceste împrejurări, inculpata a scos din sacoşă un pachet de cafea pe care i l-a înmânat grefiera nu l-a refuzat, după care a început să studieze si să fotografieze actele dosarului cu telefonul mobil.

Apoi, inculpata M.A. i-a cerut coinculpatei (grefiera) să îi permită să scoată din sediul instanţei un volum din dosar si, cu această ocazie, i-a dat şi o ciocolată.

Grefiera arhivară, aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a fost de acord cu propunerea iar inculpata M.A. a luat un volum din dosar şi a plecat cu el din instanţă.

În jurul orei 15:00, preşedinta instanţei a întrebat-o pe învinuită(grefiera) despre dosar, ocazie cu care i-a comunicat acesteia că inculpata M.A. părăsise instanţa având asupra ei un volum.

Ca atare, O.S. a apelat-o telefonic pe coinculpată şi i-a cerut să revină cu volumul respectiv, aceasta conformându-se.

Prima instanţă a mai reţinut că legătura directă şi repetată dintre cele două inculpate pe parcursul celor trei ore cât a lipsit volumul de urmărire penală, rezultă din faptul că inculpata O.S. a spus iniţial inculpatei M.A. să nu se întoarcă pentru că are treabă(se declanşaseră verificările de conducerea instanţei), iar apoi i-a spus să revină cât mai repede complicitatea inculpatei O.S. la reţinerea sau distrugerea de înscrisuri de către coinculpată fiind deplin dovedită , nu doar prin înmânarea volumului de urmărire penală, pe care chiar grefiera i l-a băgat în sacoşă, a lăsat-o să plece din arhivă şi din instanţă, dar şi prin contactul telefonic ţinut cu coinculpată M.A. (inculpata M. declară, fila 22: "în jurul orelor 14,00 m-a sunat pe telefonul mobil şi m-a întrebat când revin. I-am spus că mă "întorc imediat. Când m-a sunat coinculpată mi-a zis să nu revin în acel moment pentru că are nişte probleme la serviciu"). Tot inculpata M.A. în aceeaşi declaraţia arată şi că: "Inculpata mi-a băgat acel volum în sacoşă şi mi l-a dat. Mi-a spus să am grijă de el şi să mă întorc imediat ce rezolv". Aceste aspecte sunt surprinse şi de camerele de supraveghere aflate în sediul arhivei penale.

Inculpata M.A. a declarat (la urmărire penală) că la data de 05 martie 2012 s-a prezentat la sediul Judecătoriei Mangalia şi a solicitat grefierei de la arhiva penală să îi permită să studieze dosarul în care concubinul său, L.R., avea calitatea de inculpat.

Aceeaşi inculpată a mai arătat că a scos din geantă telefonul mobil şi a început să facă fotografii ale actelor din dosar, iar la un moment dat, a cerut permisiunea inculpatei O.S. să facă şi fotocopii ale documentelor respective.

Potrivit susţinerilor inculpatei M.A., inculpata O.S. a fost de acord, iar ea a luat volumul, a ieşit cu el din sediul instanţei şi a mers la un spaţiu comercial unde funcţiona un fotocopiator.

În jurul orei 14:00, inculpata M.A. a fost sunată de către inculpata O.S. care i-a cerut să îi cumpere un pachet de ţigări, însă la scurt timp, a fost sunată din nou de către aceasta care i-a cerut să nu mai vină, deoarece avea unele probleme la locul de muncă, fără să intre în detalii.

Ulterior, inculpata M.A. a primit un nou telefon de la inculpata O.S., cele două stabilind ca prima să restituie dosarul. Instanţa de fond a mai reţinut că, tot în cadrul declaraţiei date la urmărire penală, inculpata M.A. a declarat că a venit cu volumul în sediul Judecătoriei Mangalia, însă a fost oprită de jandarmii de serviciu, care au chemat-o acolo şi pe preşedinta instanţei.

Aceeaşi inculpată a mai precizat că nu îşi aminteşte să îi fi dat inculpatei O.S., cafea, ciocolată sau alte foloase, în schimbul serviciului prestat.

Aceste declaraţii s-au mai nuanţat cu ocazia audierii celor două inculpate în cadrul cercetării judecătoreşti.

Astfel, inculpata M.A. (fila 22) după ce a confirmat situaţia de fapt, a arătat, între alte aspecte că ar fi cerut voie inculpatei O.S. să facă fotografii cu telefonul mobil din acel dosar de urmărire penală(fotografii pe care le-a făcut) şi că inculpata O.S. i-a dat voie.

A mai recunoscut că avea asupra sa un pachet de cafea şi o ciocolată şi că le-a dat inculpatei O.S.(care le-a primit), dar fiind vorba de 05 martie 2012 perioada mărţişorului, a motivat aceste gesturi.

După ce a primit acele „atenţii" a arătat că grefiera i-a permis să părăsească sediul instanţei cu acel volum de urmărire penală pentru a face xerocopii la un chioşc din apropierea instanţei.

A mai precizat că inculpata O.S. i-a băgat acel volum de urmărire penală în sacoşe şi i l-a dat, spunându-i să aibă grijă de el şi să se întoarcă imediat după ce rezolvă şi că, în jurul orelor 14,00 a sunat-o grefiera pe telefonul mobil a întrebat-o când revine şi i-a spus să se întoarcă imediat.

A recunoscut că a ţinut dosarul în posesia sa cam 2 ore şi că în acest timp, având dosarul de urmărire penală în maşină l-a plimbat prin oraş, a făcut xerocopii şi a mai făcut nişte cumpărături.

Inculpata, deşi a recunoscut că a oferit grefierei cele două"atenţii", ciocolata şi pachetul cu cafea, nu s-a considerat vinovată de dare de mită, deoarece valoarea acestora era mică şi nu le-a oferit pentru a o determina pe grefieră în vreun fel la ceva", dar pentru reţinere de înscrisuri se consideră vinovată.

Prima instanţă a apreciat că aprecierea inculpatei în sensul că valoarea „atenţiei" nu era mare, nu poate fi acceptată, deoarece, deşi nu avea o valoare mare, acel folos necuvenit a fost apt a o determina pe grefieră să o lase să-şi rezolve „problema".

Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că, darea de mită este dovedită sub aspectul tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii deoarece darea acelor foloase necuvenite au determinat-o pe grefieră să facă în mod evident acte contrare îndatoririlor sale de serviciu.

S-a mai avut în vedere că, nu se poate accepta ideea unor atenţii cu ocazia mărţişorului şi a zilei femeii, deoarece nu erau oferite ca o apreciere sau gratitudine, ci au avut un scop precis determinat-intenţia directă fiind calificată prin scopul urmărit, anume acela a realizării fotografiilor cu telefonul mobil şi a scoaterii dosarului din sediul instanţei, a reţinerii acestuia nelegal 3 ore a xerocopierii unor documente ce se aflau în acel dosar.

Prima instanţă a apreciat că se poate observa cu certitudine că declaraţia inculpatei M.A. confirmă întreaga situaţie de fapt şi dovedeşte vinovăţia ambelor inculpate sub aspectul săvârşirii tuturor infracţiunilor faţă de care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.

Inculpata O.S. în declaraţia dată (fila 23) recunoaşte că în ziua de 05 martie 2012 a primit de la coinculpată o ciocolată şi un pachet de cafea, dar le-ar fi primit "cu ocazia mărţişorului".

A mai recunoscut că inculpata a plecat cu volumul de urmărire penală din instanţă, că s-a înapoiat după 2 ore şi recunoaşte că ştia că nu avea voie să-i dea acel volum de urmărire penală şi nici s-o lase pe coinculpată să plece cu acesta din sediul instanţei şi că ştia că avea telefonul mobil la ea şi a auzit când coinculpată făcea fotografii cu telefonul din dosar , declarând:„deşi acest lucru nu este permis conform R.O.I."

Aceeaşi inculpată a mai arătat că lucrează la Judecătoria Mangalia de 16 ani, din întregul conţinut al declaraţiei rezultând fără dubiu că avea cunoştinţă de regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată (R.O.I.).

Instanţa de fond a apreciat că"motivaţia" oferită, în sensul că pachetul de cafea şi ciocolata le-a considerat doar atenţii de 1 şi 8 martie nu poate fi primită, deoarece tocmai acele"atenţii"au determinat-o să facă acte contrare îndatoririlor sale de serviciu şi să pună în pericol grav un înscris oficial care a ieşit nelegal din incinta unei instanţe judecătoreşti-aspecte cu privire la care inculpata era în deplină cunoştinţă de cauză.

S-a mai reţinut că întreaga situaţia, de fapt este confirmată în detaliu de toţi martorii audiaţi şi în cadrul cercetării judecătoreşti, respectiv l.C., O.R.H., Ş.D.S. si C.N.M., care au menţinut integral declaraţiile date în faza urmăririi penale, filele 30, 31, 32, 33, toţi angajaţi ai Jandarmeriei Române, de serviciu la Judecătoria Mangalia în data de 05 martie 2012.

Totodată, instanţa de fond a mai avut în vedere că la declaraţiile acestor martori se adaugă şi declaraţia martorului suplimentar audiat în cadrul cercetării judecătoreşti, numitul R.L. (fila 54) care reconfirmă situaţia de fapt expusă, arătând, între alte aspecte că a surprins-o pe inculpata M.A. când s-a întors la sediul instanţei că avea un dosar asupra ei într-o sacoşă şi că-în acel moment-a legitimat-o şi aceasta a prezentat cartea de identitate.

Prima instanţă a apreciat că nu poate fi primită apărarea formulată, în sensul că nu era vorba de un dosar original de urmărire penală, în condiţiile în care în acel volum de urmărire penală înscrisurile era notate "conform cu originalul" fiind de notorietate că în cazul unei disjungeri a cauzelor penale, la unele dintre instanţe se păstrează copii conforme cu originalul ce au aceeaşi forţă probantă ca şi originalul, fiind înscrisuri emise de un organ de urmărire penală, ca atare condiţia impusă de art. 272 C. pen., aceea a reţinerii unui înscris emis de un organ de urmărire penală este deplin îndeplinită.

S-a mai avut în vedere că, pentru a avea relevanţă penală, este necesară doar reţinerea în mod nelegal pe o perioadă mai lungă ori mai scurtă de timp a unui astfel de înscris oficial, condiţie legală îndeplinită.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că potrivit doctrinei penale, reţinerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală constă în luarea sau în păstrarea în mod nelegal a înscrisului în posesia făptuitorului , ceea ce face ca înscrisul să nu se afle acolo nude trebuia să se găsească (Drept penal Român Parte Specială, Octavian Loghin, Tudorel Toader, ed. 1998, pag. 425) condiţie confirmată în totalitate de situaţia de fapt. Ca atare, nu se are în vedere accepţiunea cuvântului reţinere din vorbirea curentă, aşa cum expune apărarea pentru inculpata M.A.

Înapoierea înscrisului reţinut nu are relevanţă, deoarece varianta normativă a reţinerii unui înscris emis de un organ de urmărire penală s-a consumat la momentul luării pe nedrept a acelui înscris şi la părăsirea sediului instanţei de judecată.

Împiedicarea în orice mod ca înscrisul să ajungă la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată este doar o altă modalitate normativă de săvârşire a infracţiunii de reţinere sau distrugere de înscrisuri.

Complicitatea la reţinerea sau distrugerea de înscrisuri faţă de inculpata O.S. este evidentă în condiţiile în care ajutorul dat de aceasta era absolut necesar, fără „intervenţia" prin pasivitate, prin efectuarea unor acte contrare îndatoririlor de serviciu, cealaltă inculpată nu ar fi putut să ia în stăpânire, să reţină şi să părăsească aproximativ 3 ore sediul instanţei cu acel volum de urmărire penală.

S-a mai reţinut că, situaţia de fapt expusă şi reţinută este dovedită nu doar de declaraţiile, în mare parte de recunoaştere ale celor două inculpate din ambele faze procesuale, declaraţia martorului R.L., dar şi prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: declaraţii martori I.C., O.R.H., Ş.D.S., C.N.M.; înscrisuri; înregistrări de imagini; planşe foto; procese verbale de percheziţie; alte procese verbale; două C.D.-uri ce cuprind imaginile înregistrare de camerele de supraveghere din sediul Judecătoriei Mangalia, din coroborarea cărora s-a dovedit vinovăţia inculpatelor M.A. şi O.S. sub aspectul săvârşirii tuturor infracţiunilor faţă de care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.

Instanţa de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatei M.A. care la data de 05 martie 2012 a dat inculpatei O.S., grefier arhivar la Judecătoria Mangalia, mai multe foloase materiale pentru a o determina pe aceasta să îi dea, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, dosarul de urmărire penală privind, printre alţii, pe inculpatul L.R., judecat de către instanţa arătată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei M.A. care la data de 05 martie 2012 a reţinut un volum al Dosarului de urmărire penală nr.2095/P/2012 aflat în faza de judecată pe rolul Judecătoriei Mangalia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de reţinere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 272 C. pen.

Fapta inculpatei O.S., grefier arhivar la Judecătoria Mangalia, care la data de 05 martie 2012 a primit mai multe foloase de la inculpata M.A., pentru a-i da acesteia, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, un volum al unui dosar de urmărire penală dedus judecăţii pe rolul instanţei arătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei O.S., grefier arhivar la Judecătoria Mangalia, care la data de 05 martie 2012 i-a dat inculpatei M.A. un volum al unui dosar de urmărire penală dedus judecăţii pe rolul instanţei arătate si i-a permis să îl scoată din sediul judecătoriei, ajutând-o astfel cu intenţie pe aceasta să retină respectivul volum pe parcursul mai multor ore, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la reţinere sau distrugere de înscrisuri prevăzută.

La stabilirea şi individualizarea pedepselor pentru inculpata O.S., instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, gradul pericol social care rezultă din modalitatea concretă de comitere a infracţiunilor de către inculpată care, în calitatea sa de grefier arhivar la Judecătoria Mangalia, la data de 05 martie 2012 a primit mai multe foloase de la inculpata M.A., pentru a-i da acesteia, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, un volum al unui dosar de urmărire penală dedus judecăţii pe rolul acelei instanţei, ca şi fapta aceleiaşi inculpate care la aceeaşi dată i-a dat inculpatei M.A. un volum al unui dosar de urmărire penală dedus judecăţii pe rolul instanţei arătate si i-a permis să îl scoată din sediul judecătoriei, ajutând-o astfel cu intenţie pe aceasta să retină respectivul volum pe parcursul mai multor ore-remarcând nu doar aspectul că inculpata, care făcea parte din personalul auxiliar al instanţelor de judecată s-a lăsat convinsă prin foloase necuvenite să încalce atribuţiile sale de serviciu şi să facă concret acte contrare acestor îndatoriri de serviciu, dar faptele sale au adus o atingere gravă prestigiului justiţiei, în condiţiile în care o persoană străină de un dosar penal, aflat în custodia unei instanţe de judecată, care nu avea nicio calitate legală să obţină copii sau acces la actele acelui dosar, prin oferirea unor foloase (chiar cu o valoare modestă, observându-se uşurinţa cu care a cedat acestor foloase) a obţinut nelegal nu doar posibilitatea fotografierii cu telefonul mobil a mai multor acte din dosar, dar chiar luarea în posesie a acelui dosar şi părăsirea sediului instanţei aproximativ 3 ore pentru xerocopierea unor acte din acel volum de urmărire penală.

S-a mai reţinut că apare inacceptabilă atitudinea inculpatei-un grefier fără abateri disciplinare, cu o vechime de 16 ani în meseria sa, care ştia clar că ceea ce face este absolut nelegal şi interzis, că sunt camere de supraveghere şi, totuşi, a acceptat, în schimbul unor foloase materiale necuvenite, să facă acte contrare îndatoririlor sale de serviciu, fiind, în egală măsură complice la reţinerea sau distrugerea de înscrisuri de către cealaltă inculpată.

S-a apreciat că faptele inculpatei O.S. sunt cu atât mai grave, cu cât se poate observa posibilitatea facilă cu care un funcţionar ce face parte din personalul auxiliar al instanţelor de judecată cedează unor foloase necuvenite şi face acte nelegale, acţiunile sale afectând nu doar prestigiul justiţiei, ca serviciu public, dar chiar siguranţa unor înscrisuri oficiale-un volum dintr-un dosar penal plimbat 3 ore prin oraşul Mangalia de către cealaltă inculpată, care a făcut între timp şi nişte cumpărături, a lăsat documentul nesupravegheat şi a făcut xerocopii din acel dosar.

În egală măsură, s-a ţinut seama că inculpata O.S. nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are 48 ani, a dat dovadă în mare parte de sinceritate, faptele sale, deşi foarte grave, putând fi considerate accident în comportament.

La stabilirea şi individualizarea pedepselor pentru inculpata M.A., s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, gradul pericol social care rezultă din modalitatea concretă de comitere a infracţiunilor de către inculpată - care la data de 05 martie 2012 a dat inculpatei O.S., grefier arhivar la Judecătoria Mangalia, mai multe foloase materiale pentru a o determina pe aceasta să îi dea, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, dosarul de urmărire penală privind, printre alţii, pe inculpatul luzeirRaim, judecat de către instanţa arătată şi, la aceeaşi dată a reţinut un volum al Dosarului de urmărire penală nr. 2095/P/2012 aflat în faza de judecată pe rolul Judecătoriei Mangalia timp de 3 ore şi la-a scos nelegal din sediul instanţei prin oraşul Mangalia unde a făcut xerocopii din acel dosar - remarcând nu doar aspectul că inculpata nu avea nicio calitatea legală să obţină accesul la acel volum de urmărire penală, dar şi aspectul că aceasta-cu intenţie directă, calificată prin scopul urmărit, a venit pregătită cu folosul necuvenit, pe care nu s-a jenat şi nici temut să i-l ofere , în două etape, coinculpatei O.S., pentru a face fotografii cu telefonul mobilul din acel dosar şi apoi pentru a-l lua în posesie, de a părăsi instanţa timp de 3 ore cu documentul oficial şi a face xerocopii în oraşul Mangalia.

Inculpata ştia că nu are voie să facă acest lucru, avea asupra sa o cerere făcută de apărător, după cum chiar ea declară, dar care nu era aprobată de conducerea instanţei (aspect precizat chiar de coinculpata O.S. în declaraţia sa, fila 23), însă această "aprobare" i-a dat-o chiar grefiera, după primirea folosului necuvenit.

În egală măsură, s-a ţinut seama că inculpata M.A. nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, este tânără, a dat dovadă în mare parte de sinceritate, faptele sale, deşi foarte grave, putând fi considerate totuşi ca un accident în comportamentul acesteia. Având în vedere că inculpata M.A. nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind o persoană integrată social, a fost în mare parte sinceră, este tânără, faptele, deşi grave, putând fi considerate ca un accident în conduita sa, instanţa apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, dar cu impunerea unui control judiciar strict pe parcursul unui termen de încercare cu o durată corespunzătoare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatele O.S. şi M.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de apelanta inculpată O.S.:

Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatei O.S., atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, impunându-se reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special, prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi schimbarea modalităţii de executare, fiind întrunite condiţiile impuse de art. 81 C. pen. şi aceasta raportat atât la circumstanţele reale în care s-au comis faptele cât şi în raport de circumstanţele personale ale inculpatei.

S-a solicitat să se aibă în vedere, faptul că, nu s-au produs dificultăţi sau întârzieri în soluţionarea cauzei, dosarul fiind luat doar pentru 2 ore, mai mult, nici una dintre inculpate nu a realizat că încalcă vreo dispoziţie legală.

Se relevă că, primirea unei atenţii pentru a da dosarul la studiu şi copiere, nu este relevantă, de vreme ce dosarul putea fi dat oricum fără nici o „atenţie", datorită atribuţiilor de serviciu, însă, întrucât prezenţa inculpatei M. a coincis cu luna mărţişorului, s-a dat şi acea atenţie.

S-a mai susţinut că, modalitatea în care a acţionat apelanta inculpată poate fi explicată şi prin aceea că, era foarte ocupată şi nu a realizat că face un lucru grav, însă trebuie avut în vedere că nu s-a creat nici o dificultate în actul de justiţie, nu a urmărit un scop.

Alături de aceste circumstanţe reale, s-a soliciatat să se aibă în vedere circumstanţele personale ale inculpatei, care pot fi reţinute şi ca circumstanţe atenuante şi anume că a îndeplinit funcţia de arhivară de la înfiinţarea instanţei, respectiv de 16 ani, cu caracterizări foarte bune şi cu o activitate ireproşabilă.

S-a făcut trimitere la încheierea prin care Curtea de Apel Constanţa, la punerea în libertate a inculpatei, a apreciat că prezintă un grad minim de periculozitate şi că s-a adus o atingere minimă a valorilor sociale ocrotite de legiuitor şi aceasta şi în raport de suma mică a obiectului mitei.

S-a mai solicită să se aibă în vedere conduita inculpatei înainte şi după săvârşirea faptei, situaţia inculpatei care a rămas văduvă la 29 de ani şi şi-a crescut singură copilul, care a terminat facultatea şi acum îşi întreţine mama.

În apelul formulat de apelanta inculpată M.A.:

În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 C. pen., impunându-se achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa elementului material al infracţiunii.

În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 C. pen., impunându-se achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa, atât a elementului material al infracţiunii, cât şi la forma de vinovăţie prevăzută de legiuitor pentru această infracţiune.

Ca motiv subsidiar, instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatei M.A., atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, impunându-se reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special, prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi schimbarea modalităţii de executare, fiind întrunite condiţiile impuse de art. 81 C. pen. şi aceasta raportat atât la circumstanţele reale în care s-au comis faptele cât şi în raport de circumstanţele personale ale inculpatei.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 255 C. pen., se relevă că, o primă cerinţă esenţială pentru existenţa înfracţiunii este aceea ca promisiunea, oferirea sau darea să aibă ca obiect bani sau alte foloase, nefiind pedepsite demersurile constând în rugăminţi, insistenţe sau recomandări chiar dacă ar avea ca efect determinarea funcţionarului să efectueze un act nelegal.

S-a considerat că, a doua cerinţă esenţială este aceea ca banii sau foloasele să fie necuvenite şi să aibă caracter de retribuţie, să constituie o răsplată pentru efectuarea unui act determinat.

O ultimă cerinţă ar fi aceea ca actul pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire făptuitorul promite, oferă sau să bani sau alte foloase, să fie un act referitor la îndatorirea de serviciul a funcţionarului, ori a unui act contrar acestor îndatoriri.

În speţă, obiectul mitei se reduce la valoarea de 25 lei, preţul unui pachet de cafea de 250 gr şi a unei ciocolate apreciindu-se că, raportat la valoarea şi natura bunurilor, acestea nu pot constitui o retribuţie efectivă pentru realizarea defectuoasă a actului îndeplinit de către funcţionar.

Totodată, se apreciază că valoarea bunurilor oferite se poate circumscrie noţiunii de obiect simbolic, ceea ce conduce la inexistenţa acestei infracţiuni.

În mod greşit, s-a dispus condamnarea inculpatei M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni din perspectiva formei de vinovăţie sau a scopului cu care a acţionat aceasta, dar şi sub aspectul elementului material.

Se apreciază că lipsa intenţiei rezultă din faptul că înscrisurile din volumul de urmărire penală nu-l priveau pe concubinul inculpatei şi nu au legătură cu pretinsa activitate infracţională a acestuia.

Se arată că, scopul care în care volumul de urmărire penală a fost luat, acela de a fi xerocopiat cu restituirea lui ulterioară , exclude o acţiune de reţinerea înscrisurilor în vederea păstrării definitive sau vremelnice.

În subsidiar, se arată că instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepselor aplicate inculpatei, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, impunându-se prin reţinerea de circumstanţe atenuante stabilirea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Se consideră că sunt întrunite condiţiile impuse de art. 81 C. pen. pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În acest sens , se face trimitere atât la circumstanţele reale în care s-au comis faptele, cât şi la circumstanţele personale ale inculpatei.

Prin Decizia penală nr. nr. 60/P din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de apelantele inculpate O.S., domiciliată în Mangalia, jud. Constanţa şi M.A., domiciliată în Mangalia, jud. Constanţa, împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 10341/118/2012.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr.556 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 10341/118/2012 şi rejudecând dispune:

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., art. 181 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei O.S. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. în ref. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei O.S. sancţiunea cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata O.S. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la reţinere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., art. 181 C. pen., a fost achitată inculpata M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. în ref. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei sancţiunea cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei.

În baza art. 11 pct.2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 272 C. pen.

S-a constatat că faţă de inculpata M.A. s-a luat măsura reţinerii şi arestării preventive de la data de 08 martie 2012 la 15 martie 2012.

În baza art. 192 alin. (1) pct. l lit. d) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele O.S. şi M.A. la plata a câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile inculpatelor rămân în sarcina statului.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parţiale avocaţi oficiu, în sumă de câte 50 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea avocaţilor A.A.E. şi F.E.

Examinând legalitatea şi temeinicia susmenţionatei sentinţe din perspectiva criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 372 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat următoarele:

Instanţa de fond a stabilit de comun acord cu materialul probator administrat în cauză, însă, pentru ambele inculpate, a apreciat în mod eronat, în raport de infracţiunea prev. de art. 254 C. pen. şi respectiv art. 255 C. pen. că, faptele prezintă, în concret gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar pentru infracţiunile prev. de art. 272 C. pen. şi de art.26 rap. la art. 272 C. pen., că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate.

Ca situaţie de fapt, instanţa de apel a reţinut că, inculpata O.S., potrivit fişei postului, a îndeplinit funcţia de grefier arhivar la compartimentul arhiva penală a Judecătoriei Mangalia şi avea ca atribuţii, printre altele, acelea de a pune la dispoziţia publicului si de a tine evidenta persoanelor care primesc dosarele spre studiu si de a asigura păstrarea în bună stare a registrelor si dosarelor.

Potrivit unei note interne a Judecătoriei Mangalia, eliberarea de copii de pe înscrisurile aflate în dosare se face numai către părţile din dosar sau către reprezentanţii lor legali.

La data de 05 martie 2012, la compartimentul arhivă al Judecătoriei Mangalia s-a prezentat inculpata M.A. care i-a cerut permisiunea să facă fotocopii din Dosarul de urmărire penală nr.2095/P/2012.

Deşi avea cunoştinţă de nota internă a Judecătoriei Mangalia, contrar atribuţiilor sale de serviciu, inculpata a acceptat eliberarea de copii, moment în care inculpata M.A. i-a dat celeilalte inculpate un pachet de cafea pe care inculpata O.S. l-a primit.

În continuare, inculpata M.A. a studiat şi a fotografiat actele dosarului cu telefonul mobil.

Apoi, inculpata M.A. i-a cerut inculpatei O.S. să îi permită să scoată din sediul instanţei un volum din dosar, ocazie cu care i-a dat o ciocolată.

Grefiera arhivară, aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a fost de acord cu solicitarea iar inculpata M.A. a primit un volum din dosar pe care l-a pus în sacoşa aflată asupra sa şi a părăsit sediul instanţei, revenind cu dosarul după aproximativ 2 ore, la solicitarea telefonică a inculpatei O.S.

Instanţa de apel a apreciat că prezintă relevanţă în cauză faptul că, înainte de a primi volumul şi de a pleca cu acesta, inculpata M.A. a lăsat inculpatei O.S. actul său de identitate.

Volumul luat de inculpata M.A. face parte din Dosarul de urmărire penală nr.2095/P/2012 aflat în faza de judecată pe rolul Judecătoriei Mangalia şi care priveşte printre alţii şi pe inculpatul L.R., concubinul inculpatei.

Totodată, s-a apreciat că relevante sub aspect probator sunt: declaraţiile martorilor I.C., R.H., Ş.D.S., C.N.M., în calitate de angajaţi ai Jandarmeriei Române, ce au fost de serviciu la Judecătoria Mangalia în data de 05 martie 2012, planşe foto, procese verbale de cercetare la fata locului, procesele verbale de percheziţie, referat întocmit de preşedinta instanţei, notă explicativă a inculpatei O.S. din data de 05 martie 2012, proces verbal întocmit de organele jandarmeriei la aceeaşi dată, fisa postului ocupat de inculpata O.S. şi declaraţiile inculpatelor.

Referitor la declaraţiile inculpatelor, instanţa de apel a reţinut că, deşi au recunoscut darea şi primirea foloaselor, acordul privind scoaterea dosarului din instanţă şi scoaterea efectivă a dosarului din sediul Judecătoriei Mangalia, momentele în care, raportat la îndeplinirea efectivă a atribuţiilor de serviciu, aceste foloase s-au primit, şi-au construit apărarea pe faptul că, aceste foloase nu au fost date pentru ca inculpata O.S. să îşi încalce atribuţiile de serviciu ci ca o atenţie, într-o perioadă în care, potrivit obiceiurilor se dau cadouri simbolice în considerarea persoanelor.

S-a apreciat că apărarea inculpatelor nu poate fi primită, astfel cum în mod corect a apreciat instanţa de fond, având în vedere următoarele considerente:

În mod normal, obiectele cu caracter simbolic se dau în momentul în care, atât persoana care le primeşte, cât şi persoana care le dă, intră în contact.

Instanţa de apel a mai avut în vedere că, în măsura în care pachetul de cafea şi ciocolata ar fi fost date de inculpata M.A. în momentul în care ar fi intrat în biroul în care funcţiona arhiva şi li s-ar fi atribuit explicit o asemenea semnificaţie, în lipsa altor elemente, s-ar fi putut însuşi apărarea celor două inculpate.

Totodată, instanţa de apel a mai reţinut că, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, iniţial, înainte de remiterea foloaselor, inculpata M.A. a formulat o cerere a cărei îndeplinire depindea de modul în care inculpata O.S. îşi îndeplinea atribuţiile de serviciu, respectiv studierea şi fotocopierea unui dosar în care inculpata M.A. nu avea calitatea de parte şi nici nu era reprezentantul legal al vreuneia.

Deşi, în apărare, s-a invocat că inculpata M.A. nu avea cunoştinţă de regulamentul instanţei şi nici nu i s-a adus la cunoştinţă acest regulament, s-a reţinut că, iniţial, inculpata O.S. a refuzat, tocmai datorită lipsei calităţii celeilalte inculpate de a avea acces la dosarul respectiv, ulterior a acceptat încălcarea regulamentului, moment în care s-a remis, cu titlu de folos şi pachetul de cafea, succesiunea evenimentelor relatate demonstrând că inculpata M.A. avea cunoştinţă de faptul că nefiind parte în dosar nu putea avea acces la acesta.

De asemenea, s-a mai reţinut că, un alt element în înlăturarea apărării, constând în aceea că acele foloase au fost remise cu titlu de simbol, este faptul că, cele două obiecte nu au fost înmânate inculpatei O.S. amândouă deodată, ci-numai după ce se va fomula cerere care trebuia aprobată de inculpata O.S. şi care implica şi o încălcare a atribuţiilor de serviciu de către aceasta.

S-a mai avut vedere că, ciocolata a fost dată după ce inculpata M.A. a solicitat scoaterea dosarului în afara instanţei în vederea fotocopierii şi până în momentul în care efectiv volumul de urmărire penală a fost remis de inculpata O.S.

Împrejurarea că inculpata M.A. îşi însoţea cererile de remiterea unor bunuri, probează şi faptul că, avea cunoştinţă că îndeplinirea lor, în modalitatea solicitată, implică şi o încălcare a atribuţiilor de serviciu de către inculpata O.S.

Totodată, instanţa de apel a mai avut în vedere că, faptul că inculpata O.S. avea numărul de telefon al inculpatei M.A., fără ca între acestea să existe alte relaţii care să implice nu numai cunoaşterea dar şi existenţa în agenda telefonică a inculpatei O.S. a acestui număr de telefon, probează că cele două inculpate se cunoşteau şi menţineau legătura tocmai în considerarea calităţii pe care inculpata O.S. o deţinea la Judecătoria Mangalia.

S-a apreciat că este neîntemeiată critica potrivit cu care nu ar fi întrunite elementele constitutive nici ale infracţiunii de dare de mită şi nici a celei de luare de mită, urmare a inexistenţei caracterului de retribuire a folosului pentru actul îndeplinit şi aceasta a valorii derizorii a acestor foloase, având în vedere următoarele considerente:

Indiferent de valoarea foloaselor date şi primite, esenţial este să se analizeze poziţia subiectivă a persoanelor care dau şi respectiv primesc asemenea foloase, respectiv dacă, dincolo de valoarea lor, le dau şi le primesc cu caracter de retribuţie şi dacă asemenea acte au determinat sau nu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Având în vedere că, iniţial inculpata O.S. a refuzat remiterea dosarului spre studiu unei persoane care nu avea calitatea cerută, însă după remiterea pachetului de cafea s-a răzgândit, precum şi faptul că, fiecare cerere, înainte de a fi îndeplinită, a fost însoţită de remiterea unui folos, conduc la concluzia că inculpata M.A. a dat acţiunii sale de remitere a unui folos semnificaţia unei retribuţii iar inculpata O.S. a atribuit acelui folos un caracter de retribuţie.

Valoare obiectului mitei trebuie apreciată şi din perspectiva importanţei actului ce implica îndeplinirea unei atribuţii de serviciu, ori, în speţă, studierea dosarului şi scoaterea acestuia din sediul instanţei, nu constituie acte de o oarecare importanţă care să reclame o retribuţie de valoare mai mare, cu atât mai mult cu cât se cunoştea faptul că dosarul va fi readus în instanţă după realizarea fotocopiilor, acest fapt fiind probat de împrejurarea că s-a reţinut actul de identitate al inculpatei M.A.

În raport de aceste argumente, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect s-a apreciat art. 254 C. pen. şi art. 255 C. pen.

S-a apreciat însă, că raportat atât la circumstanţele reale în care s-au comis faptele, cât şi la circumstanţele personale ale celor două inculpate că, faptele comise nu prezintă în concret gradul de pericol social al unor infracţiuni, în cauză fiind incidente dispoziţiile art.181 C. pen.

Astfel, din perspectiva circumstanţelor reale în care s-au comis faptele, s-a evidenţiat, valoarea deosebit de mică a foloaselor materiale remise de inculpata M.A. şi primite de inculpata O.S., respectiv 25 de lei, natura obişnuită a acestora, pachet de cafea şi o ciocolată, faptul că studierea şi fotografierea unor file din dosar de o persoană ce nu avea calitatea de parte sau de reprezentant legal, putea fi lesne suplinită prin primirea de către inculpată a unei împuterniciri de la inculpatul I.R., având în vedere că inculpata era concubina acestuia sau se putea apela la avocatul angajat în cauza respectivă, singurul motiv, în lipsa altor elemente, pentru care s-a procedat în această manieră fiind celeritatea şi nu a avut nici o consecinţă asupra judecării cauzei respective.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat că aceleaşi concluzii se impun şi din perspectiva scoaterii unui volum de urmărire penală din sediul instanţei, având în vedere că înscrisurile aflate în acel volum nu îl priveau pe inculpatul I.R., fiind evident că inculpata M.A. nu avea cunoştinţele necesare pentru a aprecia asupra importanţei volumului solicitat a fi fotocopiat, scopul pentru care l-a scos din instanţă fiind efectiv acela de a-l fotocopia, acţiune care putea fi realizată şi în interiorul instanţei, împrejurarea că, imediat ce i s-a cerut remiterea volumului, inculpata M.A. s-a conformat.

S-a mai reţinut că, inculpata O.S. a acţionat în baza unei cereri scrise a inculpatei M.A. şi reţinut actul de identitate al acesteia în momentul în care i-a remis dosarul, ceea ce conduce la concluzia că nu s-a urmărit un alt scop decât cel efectiv, că acţiunile celor două inculpate nu au un caracter ocult, neurmărindu-se ascunderea acestui fapt, cu atât mai mult cu cât, inculpata O.S. avea cunoştinţă de existenţa camerelor de supraveghere.

Totodată, s-a mai reţinut că circumstanţele personale deosebit de favorabile ale inculpatei O.S. care a îndeplinit funcţia de grefier arhivar la aceiaşi instanţă timp de 16 ani, fără ca în această perioadă să îşi fi încălcat atribuţiile de serviciu, fiind caracterizată ca o persoană serioasă, de încredere, care îşi îndeplinea cu responsabilitate toate atribuţiile de serviciu corespunzătoare postului de grefier arhivar, lucrând, urmare a deficitului de personal şi în alte compartimente ale instanţei.

În acelaşi sens sunt şi integrarea familială, responsabilitatea în creşterea copilului şi în întreţinerea mamei sale, comportamentul prosocial, intenţia de se reintegra în muncă imediat după comiterea faptei tocmai pentru a-şi susţine familia, şi nu în ultimul rând conştientizarea faptului că a acţionat în mod greşit şi regretul exprimat în acest sens.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatei M.A., instanţa de apel a reţinut că aceasta este integrată familial, are suportul familiei de bază, comportamentul, atât înainte cât şi ulterior comiterii faptei, a fost adaptat normelor de convieţuire socială, nu a mai intrat în conflict cu legea penală şi a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal.

Stabilind că faptelor le lipseşte pericolul concret necesar pentru a fi caracterizate ca infracţiuni, instanţa de apel a apreciat case impune, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 11 C. pen., achitarea inculpatei O.S. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. şi a inculpatei M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că, deşi faptele comise nu prezintă în concret gradul de pericol social al unor infracţiuni, instanţa de apel a avut în vedere că totuşi, acestea prezintă un anumit grad de pericol social, care impune a fi sancţionat, astfel încât, în baza art. 181 alin. (3) C. pen. în ref. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv amenda penală.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice, instanţa de apel a apreciat că raportat la faptul că, întrucât în categoria înscrisurilor la care se referă art. 242 C. pen. nu intră şi cele care sunt emise de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie, nu se poate admite această cerere.

S-a mai reţinut că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 272 C. pen. şi respectiv art. 26 rap. la art. 272 C. pen.

Se susţine că, în speţă, elementul material al infracţiunii prev. de art. 272 C. pen., s-a realizat prin reţinere, ceea ce presupune, în opinia instanţei de apel, o acţiune de luare urmată de ţinerea în posesie a unui înscris, respectiv a mai multor înscrisuri ce erau cuprinse într-un volum de urmărire penală, ceea ce presupune şi o apropriere a acestora, intenţia inculpatei de a se comporta, în raport de acele înscrisuri ca şi cum ar fi ale sale.

Reţinerea presupune şi o inacţiune, respectiv de a nu înapoia, de a nu restitui acel înscris în vederea păstrării definitive sau vremelnice, perioadă în care cel ce a reţinut acele înscrisuri se comportă ca şi cum ar fi ale sale.

În raport de situaţia de fapt stabilită, instanţa de apel a apreciat, sub aspect subiectiv că inculpata M.A. nu a acţionat cu intenţia de a reţine acele înscrisuri, de a le ţine în posesie, de a se comporta în raport de acele înscrisuri ca si cum ar fi ale sale ci cu intenţia de a face xerocopii şi de a le remite imediat ce această operaţiune a fost terminată.

Această concluzie se impune având în vedere că, fotocopierea nu s-a realizat în interiorul instanţei urmare a faptului că inculpata O.S. nu avea timpul necesar de a se ocupa de această activitate.

Un alt argument în acest sens este şi faptul că, înainte de a da dosarul, inculpata O.S. a primit o cerere scrisă de la inculpată, s-a plătit o taxă şi s-a reţinut actul de identitate al solicitantului, respectiv al inculpatei M.A.

De asemenea, relevantă este şi atitudinea inculpatei M.A. care, solicitându-i-se să aducă dosarul, s-a prezentat imediat şi l-a predat.

Concluzia se impune şi în raport de faptul că, înscrisurile din volumul de urmărire penală nu aveau nici o legătură cu inculpatul I.R., concubinul inculpatei M.A. şi nu aveau relevanţă în soluţionarea cauzei, astfel încât nu există nici o motivaţie obiectivă sau subiectivă pentru ca acel volum să fie reţinut pentru o perioadă mai mare sau mai mică, fiind evidentă lipsa oricărui interes într-un asemenea demers, de se reţine înscrisurile respective.

Mai mult, la verificarea volumului de urmărire penală s-a constatat că nu s-au luat înscrisuri, nu s-au modificat, acesta fiind restituit în starea în care a fost dat.

Atât acţiunea inculpatei O.S. de a da volumul de urmărire penală cât şi acţiunile inculpatei M.A. de a-l lua şi de a-l scoate din sediul instanţei nu pot fi apreciate că s-au realizat cu intenţia de a-1 reţine, ambele inculpate având reprezentarea că volumul cu înscrisuri a fost dat şi luat pentru a se realiza xerocopii după acesta urmând să fie ţinut în timpul necesar realizării xero copiilor şi restituirii lui imediate.

Împotriva Deciziei penale nr. 60/P din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea, în parte, a hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond numai în ceea ce priveşte dispoziţia de condamnare a inculpatei O.S. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. şi a inculpatei M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

În motivarea recursului, parchetul a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că faptele de luare de mită şi dare de mită pentru care au fost trimise în judecată inculpatele O.S. şi M.A., nu prezintă pericolul social al unor infracţiuni, în realitate, acestea fiind infracţiuni de pericol, prin însăşi natura lor.

Cu privire la critica invocată în motivele scrise de recurs de către parchet, vizând greşita achitare a inculpatelor pentru complicitate la infracţiunea de reţinere de înscrisuri şi pentru infracţiunea de reţinere în înscrisuri, la termenul de judecată din 26 noiembrie 2011 reprezentantul de şedinţă publică, a arătat că înţelege să renunţe la susţinerea lui, întrucât acest motiv putea fi examinat numai prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., care prevedea că „hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare" care în prezent nu mai este în vigoare, fiind abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 C. proc. pen., stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2)¹ că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 17aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen. intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Criticile parchetului privind greşita achitare a inculpatei O.S. pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., respectiv achitarea inculpatei M.A. pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., întrucît faptele nu prezintă pericolul social al unor infracţiuni, au în vedere modalitatea de interpretare a probelor de către instanţa de apel, prin trimiteri la conţinutul mijloacelor de probă administrate în cauză.

Pornind de la principiul impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia, examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, instanţa de recurs nu poate cenzura situaţia de fapt.

Raportat la aceste considerente şi stabilind limitele în cadrul cărora pot fi analizate criticile parchetului, Înalta Curte constată că deşi aceasta a invocat ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17¹ C. proc. pen., „când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii", din expunerea motivelor care susţin această critică, în esenţă, rezultă că ele vizează situaţia de fapt reţinută în cauză de instanţele inferioare, respectiv , în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatelor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. pentru infracţiunile de luare de mită şi de dare de mită pentru care au fost trimise în judecată inculpatele O.S. şi M.A., faptele prezentând pericolul social al unei infracţiuni, prin urmare criticile sale se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că prin decizia în interesul Legii nr.8 din 09 februarie 2009, secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 din C. proc. pen. se interpretează în sensul că sunt incidente şi în ipoteza recurării hotărârilor pronunţate în apel, pentru motivul greşitei aplicări a art. 181 din C. pen. sau, dimpotrivă, al neaplicării acestei dispoziţii legale.

Cum unul dintre cazurile de casare abrogat în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat de art. art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., situaţie în care criticile parchetului nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se la motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de lege şi în care nu se mai regăseşte şi eroarea gravă de fapt, invocată de acesta.

Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. hotărârile puteau fi supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de reţinere sau de condamnare".

Astfel cum s-a statuat şi prin decizia în interesul legii anterior evocată, incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupunea o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată.

Aşadar, prin eroare de fapt se înţelegea o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul.

Eroarea gravă de fapt presupunea deci reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Or, judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, astfel că, o analiză a cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, ce vizează eroarea gravă de fapt, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar.

Din examinarea actelor dosarului se reţine că instanţa de apel, în raport de materialul probator administrat în cauză, a apreciat că faţă de circumstanţele reale în care s-au comis faptele, cât şi la circumstanţele personale ale celor două inculpate că, faptele comise nu prezintă în concret gradul de pericol social al unor infracţiuni, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 181 C. pen.

Astfel, din perspectiva circumstanţelor reale în care s-au comis faptele, instanţa de apel a avut în vedere, valoarea deosebit de mică a foloaselor materiale remise de inculpata M.A. şi primite de inculpata O.S., respectiv 25 de lei, natura obişnuită a acestora, pachet de cafea şi o ciocolată, faptul că studierea şi fotografierea unor file din dosar de o persoană ce nu avea calitatea de parte sau de reprezentant legal, putea fi lesne suplinită prin primirea de către inculpată a unei împuterniciri de la inculpatul I.R., având în vedere că inculpata era concubina acestuia sau se putea apela la avocatul angajat în cauza respectivă, singurul motiv, în lipsa altor elemente, pentru care s-a procedat în această manieră fiind celeritatea şi nu a avut nici o consecinţă asupra judecării cauzei respective.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat că aceleaşi concluzii se impun şi din perspectiva scoaterii unui volum de urmărire penală din sediul instanţei, având în vedere că înscrisurile aflate în acel volum nu îl priveau pe inculpatul I.R., fiind evident că inculpata M.A. nu avea cunoştinţele necesare pentru a aprecia asupra importanţei volumului solicitat a fi fotocopiat, scopul pentru care 1-a scos din instanţă fiind efectiv acela de a-l fotocopia, imediat ce i s-a cerut remiterea volumului, inculpata M.A. s-a conformat.

Cu privire la împrejurările comiterii faptei, instanţa de apel a mai avut în vedere că inculpata O.S. a acţionat în baza unei cereri scrise a inculpatei M.A. şi reţinut actul de identitate al acesteia în momentul în care i-a remis dosarul, de unde s-a desprins faptul că nu s-a urmărit un alt scop decât cel efectiv, că acţiunile celor două inculpate nu au un caracter ocult, neurmărindu-se ascunderea acestui fapt, cu atât mai mult cu cât, inculpata O.S. avea cunoştinţă de existenţa camerelor de supraveghere.

Totodată, instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că circumstanţele personale deosebit de favorabile ale inculpatei O.S. care a îndeplinit funcţia de grefier arhivar la aceiaşi instanţă timp de 16 ani, fără ca în această perioadă să îşi fi încălcat atribuţiile de serviciu, fiind caracterizată ca o persoană serioasă, de încredere, care îşi îndeplinea cu responsabilitate toate atribuţiile de serviciu corespunzătoare postului de grefier arhivar, lucrând, urmare a deficitului de personal şi în alte compartimente ale instanţei.

Au mai fost avute în vedere şi integrarea familială, responsabilitatea în creşterea copilului şi în întreţinerea mamei sale, comportamentul prosocial, intenţia de se reintegra în muncă imediat după comiterea faptei tocmai pentru a-şi susţine familia, şi nu în ultimul rând conştientizarea faptului că a acţionat în mod greşit şi regretul exprimat în acest sens.

Stabilind că faptelor le lipseşte pericolul concret necesar pentru a fi caracterizate ca infracţiuni, instanţa de apel a apreciat că se impune, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., art. 181 C. pen., achitarea inculpatei O.S. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. şi a inculpatei M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte are în vedere că recursul nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, stabilirea vinovăţiei, astfel cum s-a solicitat în recursul parchetului,ci doar sancţionarea hotărârilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Aşadar, fiind o cale de atac cu devoluţie în drept, cazurile de casare au ca finalitate verificarea legalităţii hotărârii sub aspectul modului în care au fost aplicate şi interpretate dispoziţiile legale prin raportare la faptele constatate de instanţele de fond şi de apel.

Calitatea recursului nu provoacă un control integral din partea instanţei de recurs, fiind exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în limitele în care stabilirea adevărului a avut loc în primele două grade de jurisdicţie.

Prin motivele de recurs, parchetul nu invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecarea cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de fond şi de cea de apel.

Pe cale de consecinţă, examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept şi nu la chestiuni de fapt.

Modificarea situaţiei de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegaliţăţii care ar influenţa valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cauzei şi pe cale de consecinţă, ar determina înlăturarea acestora şi ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

Ori, solicitările parchetului, privind menţinerea soluţiei de condamnare a inculpatelor pentru infracţiunile de luare de mită şi de luare de mită, , tind la schimbarea situaţiei de fapt deja stabilită de către instanţa de apel, care nu mai poate fi supusă controlului judiciar de instanţa de recurs, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de lege.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr.60/P din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi O.S. şi M.A.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele inculpate, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 60/P din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi O.S. şi M.A.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3721/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs		ICCJ. Decizia nr. 3724/2013. Penal. Favorizarea infractorului... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3723/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Dare de mită (art. 255 C.p.), reţinerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 272 C.p.). Recurs