ICCJ. Decizia nr. 3843/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3843/2013
Dosar nr. 5107/112/2012
Şedinţa publică din 4 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 66 din 3 aprilie 2013 pronunţată în dosarul nr. 5107/112/2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de evaziune fiscală pentru care este trimis în judecată inculpatul P.I., din art. 11 lit. "c" din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (preluat de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005) în prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modif. şi completat, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.
A fost condamnat pe inculpatul P.I. la:
- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c), (aceasta din urmă vizând interdicţia de a desfăşura activităţi de administrator la societăţi comerciale) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, modif. şi complet., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 3201 C. proc. pen.;
S-a constatat că această infracţiune a fost comisă în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 28 din 08 aprilie 2010 a Judecătoriei B., definitivă la 26 aprilie 2010 prin neexercitarea căii de atac la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi 6.000 RON amendă şi prin Sentinţa penală nr. 1.323 din 05 octombrie 2011 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin Decizia penală nr. 479/R din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 1.199 din 28 august 2012 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin neexercitarea căii de atac, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 28/2010 a Judecătoriei B. şi Sentinţa penală nr. 1.323 din 05 octombrie 2011 a Judecătoriei Bistriţa, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata a 2 ani, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.199/2012 a Judecătoriei Bistriţa pronunţată în dosarul nr. 4198/190/2012 în elementele ei componente şi repune pedepsele în individualitatea lor:
- 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata a 2 ani, aplicată pentru comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen., art. 37 lit. a), 74 lit. c), 76 lit. b) C. pen., dispusă prin Sentinţa penală nr. 1.323 din 05 octombrie 2011 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin Decizia penală nr. 479/R din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj (decizie îndreptată prin Încheierea din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj sub aspectul unei omisiuni vădite);
- 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., art. 37 lit. a), 74 lit. c), 76 lit. e) C. pen., dispusă prin Sentinţa penală nr. 1.323 din 05 octombrie 2011 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin Decizia penală nr. 479/R din 21 martie 2012 a Curţii de. Apel Cluj (decizie îndreptată sub aspectul unei omisiuni vădite prin Încheierea din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj);
- 6.000 RON amendă penală aplicată prin Sentinţa penală nr. 28 din 08 aprilie 2010 a Judecătoriei B. definitivă prin neapelare la data de 26 aprilie 2010 pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.;
- 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 1.537 din 25 octombrie 2006 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin Decizia nr. 371 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, în privinţa căreia, prin Sentinţa penală nr. 28/2010 a Judecătoriei B. şi Sentinţa penală nr. 1.323/2011 a Judecătoriei Bistriţa s-a dispus conform art. 83 C. pen., revocarea beneficiului suspendării condiţionate.
S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 28 din 08 aprilie 2010 a Judecătoriei B. şi Sentinţa penală nr. 1.323 din 05 octombrie 2011 a Judecătoriei Bistriţa au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. raportat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.537 din 25 octombrie 2006 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin Decizia nr. 371 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, respectiv în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a constatat revocat, conform art. 83 C. pen., beneficiul suspendării executării pedepsei de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 1.537 din 25 octombrie 2006 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin Decizia nr. 371 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj (conform menţiunilor din Sentinţa penală nr. 1.199/2010 a Judecătoriei Bistriţa).
Conform art. 36 alin. (1), 34 lit. e), 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate: de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) aceasta din urmă vizând interdicţia de a desfăşura activităţi de (administrator la societăţi comerciale) dispusă în prezenta cauză, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pedeapsă complementară, de 2 luni închisoare şi de 6.000 RON amendă, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Conform art. 83 C. pen. s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.537/2006 a Judecătoriei Bistriţa în privinţa căreia s-a revocat suspendarea condiţionată, alăturat celei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., urmând ca în final inculpatul P.I., să execute 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. "a" teza a II-a, b) şi c) (aceasta din urmă vizând interdicţia de a desfăşura activităţi de administrator la societăţi comerciale.
Conform art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa finală aplicată inculpatului perioada executată, respectiv 10 mai 2010 - 17 decembrie 2010 şi începând cu data de 03 aprilie 2012 la zi.
A fost anulat vechiul mandat de executare şi dispune emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentinţe.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile Statul Român prin ANAF Bucureşti, reprezentat în cauză de DGFP Bistriţa-Năsăud, despăgubiri civile în sumă de 374.500 RON, la care se vor calcula şi datora conform art. 119 şi urm. din O.U.G. nr. 92/2003, accesorii (majorări şi penalităţi) până la plata integrală a debitului.
S-au respins celelalte pretenţii civile formulate în cauză ca neîntemeiate.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală prin Ordonanţa din 14 mai 2012.
S-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare la rămânerea definitivă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului, conform prevederilor art. 7, art. 21 din Legea nr. 26/1990.
Conform art. 13 din Lege nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispozitivului hotărârii de condamnare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, precum şi la cazierul fiscal, conform art. 6 din O.G. nr. 75/2001 republicat.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 1.440 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu R.F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că în cursul lunii septembrie 2003, în calitate de administrator al SC P.I. SRL, a dispus în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a unor facturi fiscale reprezentând operaţiuni fictive şi de a cauza astfel bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 374.500 RON.
S-a menţionat în cuprinsul rechizitoriului că inculpatul este acuzat că a dispus înregistrarea a 5 facturi fiscale, având ca furnizor SC R.C. SRL Năsăud, în privinţa căreia prin Încheierea nr. 1.896 din 29 iulie 2002 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus dizolvarea, şi SC G.I. SRL Bistriţa, care a avut ca obiect de activitate "comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzarea predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun", dar care începând cu anul 2002 nu a mai depus la organele fiscale situaţiile financiare şi nu a mai avut niciun angajat.
Facturile fiscale emise de cele două societăţi au făcut parte din facturierul seria BN ACA nr. 6168200- 6167249 ridicat la data de 05 mai 2003 de la numita V.M., împuternicită a SC S.F. SRL Bistriţa-Bârgăului şi au fost înregistrate în evidenţa contabilă aparţinând SC T.I. SRL B., fără a se efectua vreo plată către emitenţi, consecinţele fiscale ale înregistrării fiind creşterea cuantumului TVA-ului deductibil şi a diminuării bazei impozabile, concomitent cu scăderea valorii impozitului pe profit.
Partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentat în cauză de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.122.276 RON, cu titlu de despăgubiri civile, defalcate pe următoarele categorii de creanţă: impozit pe profit - 211.225 RON, TVA - 271.620 RON, majorării impozit pe profit până la data R.I.F - 275.515 RON, penalităţi impozit pe profit până la data R.I.F.- 34.926 RON, majorări TVA până la data R.I.F. - 300.851 RON şi penalităţi TVA până la data R.I.F. - 28.139 RON.
În cuprinsul constituirii de parte civilă, s-a arătat că sumele sunt solicitate în conformitate cu "Sesizarea penală nr. 72 din 23 ianuarie 2008, R.I.F nr. 2.450 din 31 decembrie 2007, adresa nr. 173 din 08 februarie 2008, privind indicarea prejudiciului în faza de urmărire penală", documente de care partea civilă a arătat că se foloseşte pentru dovedirea prejudiciului şi care se află la dosarul cauzei.
Prin constituirea de parte civilă s-a solicitat obligarea inculpatului P.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.122.276 RON, la care să se adauge, conform art. 119 şi urm. din O.U.G. nr. 92/2003 majorări şi penalităţi de la data producerii prejudiciului şi până la stingerea lui, subliniind că aceste accesorii se vor calcula prin efectul legii.
Partea civilă a solicitat ca SC P.I. SRL B. să fie introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente şi ţinută alături de inculpat pentru recuperarea prejudiciului, sens în care a solicitat menţinerea sechestrului asigurător instituit în cursul urmării penale în vederea acoperirii pagubei.
Prin Încheierea de şedinţă din 14 decembrie 2012, instanţa s-a pronunţat în sensul că SC P.I. SRL B. nu poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente întrucât din adresa nr. 529014 din 05 decembrie 2012 emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a rezultat că această societate comercială a fost radiată la data de 31 mai 2012.
Prin declaraţiile date în faza de urmărire penală inculpatul nu şi-a recunoscut vinovăţia, declarând că operaţiunile consemnate în facturile înregistrate în evidenţa contabilă a SC P.I. SRL B. au fost reale.
Prin declaraţia dată în instanţă, în şedinţa publică din 23 ianuarie 2013 inculpatul a solicitat să fie judecat conf. dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., declarând că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare.
În faţa instanţei inculpatul a declarat că recunoaşte şi starea de fapt descrisă în actul de sesizare, că îşi însuşeşte probele administrate la urmărirea penală pe care le cunoaşte şi că este de acord cu plata despăgubirilor civile, însă în cuantumul stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză, respectiv este de acord cu prejudiciul reţinut în sarcina sa prin rechizitoriu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că fapta săvârşită de inculpatul P.I., de a dispune, în calitate de administrator al SC P.I. SRL B. (societate în prezent radiată din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului), în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a unor facturi fiscale reprezentând operaţiuni fictive şi de a cauza bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 374.500 RON (constând în TVA şi impozit pe profit datorat bugetului de stat), întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. "c" din Legea nr. 241/2005 modif. şi completată, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.
Instanţa a reţinut încadrarea juridică anterior menţionată, întrucât de la săvârşirea faptei până la momentul pronunţării, fapta comisa de inculpat a fost încadrată succesiv în mai multe texte de lege, cu menţiunea că ultima modificare a legii, în ansamblul ei, este mai favorabilă inculpatului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de evaziune fiscală pentru care este trimis în judecată inculpatul P.I., din art. 11 lit. "c" din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (preluat de art. 9 alin. (1) lit. "c" din Legea nr. 241/2005) în prevederile art. 9 alin. (1) lit. "c" din Legea nr. 241/2005 modif. şi completată, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, urmările cauzate, împrejurarea că prejudiciul produs nu a fost recuperat şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
Instanţa a avut în vedere că inculpatul a avut o conduită sinceră în faţa instanţei, declarând că recunoaşte integral faptele deduse judecăţii, solicitând să fie judecat conform art. 3201 C. proc. pen. şi că este de acord cu recuperarea prejudiciului în cuantumul stabilit pe bază de expertiză contabilă. Însă, la dozarea pedepsei se va ţine seama şi de cuantumul mare al prejudiciului care nu a fost recuperat şi faptul că inculpatul are antecedente penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel declarat de ANAF prin DGFP Bistriţa-Năsăud solicitând obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata întregului cuantum bănesc evidenţiat în constituirea de parte civilă.
S-a arătat în motivare că inculpatul trebuia obligat la repararea întregului prejudiciu cauzat şi nu doar a celui evidenţiat în expertiza contabilă efectuată în cauză.
Raportul de expertiză nu a fost comunicat părţii civile şi astfel aceasta nu a avut posibilitatea de a formula obiecţiuni sau de a solicita efectuarea unei contraexpertize, iar expertul care a întocmit raportul nu avea calitatea de expert fiscal.
Prin Decizia penală nr. 117/A din 3 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de ANAF prin DGFP Bistriţa-Năsăud împotriva Sentinţei penale nr. 66/F din 3 aprilie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
A fost stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON ce s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat R.Ţ.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că prin rechizitoriul din data de 2 octombrie 2012 al parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud inculpatul P.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (preluat de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005), reţinându-se că, în calitate de administrator la SC P.I. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înregistrat în evidenţa contabilă a firmei facturi fiscale reprezentând operaţiuni fictive, cauzând un prejudiciu de 374.500 RON.
Prin acelaşi rechizitoriu, s-a precizat că suma de 25.248 RON pretinsă de partea civilă constituie prejudiciu fiscal generat de înregistrarea unor cheltuieli reale, dar care nu sunt deductibile fiscal, urmând ca acest prejudiciu să fie recuperat separat de inculpat, înregistrarea sumei menţionate neîncadrându-se în latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală.
Curtea a reţinut că instanţa de judecată este ţinută să soluţioneze cauza în limitele în care a fost sesizată. În măsura în care partea civilă a fost nemulţumită de soluţia dispusă prin rechizitoriu, trebuia să formuleze plângere cu privire la aceste aspecte în conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen.
Rechizitoriul trebuie să fie exact în precizarea prejudiciului şi a elementelor care îl compun, mai ales în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, pentru care recuperarea prejudiciului are efecte în planul răspunderii penale, pentru ca inculpatul să cunoască sumele pe care le are de recuperat, în cazul în care doreşte să beneficieze de prevederile legale mai favorabile, şi pentru a nu i se încălca dreptul la apărare.
Având în vedere faptul că în prezenta cauză Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a reţinut că prejudiciul cauzat de inculpat este în sumă de 374.500 RON, conform expertizei contabile efectuate în cauză, şi pentru acest prejudiciu a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.I., nu se poate da curs solicitării părţii civile de a fi obligat inculpatul la plata sumei de 1.122.276 RON, cu accesoriile aferente, menţionată în constituirea de parte civilă.
S-a reţinut că nu poate fi primită susţinerea părţii civile apelate în sensul că nu i-a fost comunicat raportul de expertiză şi astfel aceasta nu a avut posibilitatea de a formula obiecţiuni sau de a solicita efectuarea unei contraexpertize, iar expertul care a întocmit raportul nu avea calitatea de expert fiscal, deoarece legea penală nu prevede obligaţia organului de urmărire penală de a comunica raportul de expertiză, partea civilă putând studia acest raport la dosarul cauzei, sau putând solicita eliberarea unei copii de pe acesta.
De asemenea legea s-a reţinut că nu prevede că în cazul infracţiunii de evaziune fiscală raportul de expertiză contabilă poate fi întocmit doar de către un expert fiscal, nu şi de unul contabil.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termen legal partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. şi solicitând, sub aspectul laturii civile, "obligarea inculpatului la plata întregului cuantum bănesc, cu titlu de despăgubiri civile, astfel cu acesta a fost evidenţiat prin constituirea de parte civilă".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârile pronunţate în cauză în raport cu cazul de casare invocat de partea civilă - art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. - precum şi prin prisma cazurilor de casare care potrivit art. 3859 alin. (3) teza I C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu, constată că recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori la 3 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, acest caz de casare - care este, în mod vădit, unul de nelegalitate - nu mai poate fi utilizat spre a remedia netemeinicia deciziei atacate (în speţă, sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile), deoarece aceasta ar însemna deturnarea sa de la finalitatea avută în vedere de legiuitor.
Pentru considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud împotriva Deciziei penale nr. 117/A din 3 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul P.I., să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud împotriva Deciziei penale nr. 117/A din 3 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul P.I.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3842/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3850/2013. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
