ICCJ. Decizia nr. 3856/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3856/2013

Dosar nr. 10013/105/2006*

Şedinţa publică din 5 decembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 67 din 6 martie 2012 a Tribunalului Prahova s-a schimbat încadrarea juridică a faptei prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru toţi inculpaţii.

Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi inculpaţii, după cum urmează:

1. N.P.F. a fost condamnat astfel:

- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. cu aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapte din perioada 2002 - 2006, la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 13 alin. (1), din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi a art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapta din perioada 2002 - 2006, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003, fapta din perioada 2002 - 2006, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., cu aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapta din perioada 2002 - 2006, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2006 - la 21 iunie 2007 inclusiv.

2. Inculpatul B.Ş.L. a fost condamnat, după cum urmează:

- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. fapta din perioada 2002 - 2006, la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 13 alin. (1), din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen., fapta din perioada 2002 - 2006, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 fapta din perioada 2002 - 2006, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (şase) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2006 - la 05 noiembrie 2007 inclusiv.

3. Inculpatul I.B.Ş. a fost condamnat astfel:

- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., fapta din perioada 2002 - 2006, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen., fapta din perioada 2002 - 2006, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 fapta din perioada 2003 - 2006, la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen., fapta din perioada 2002 - 2006, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b). C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 07 august 2006 - la 11 iunie 2007 inclusiv.

4. Inculpatul V.M. zis "M." a fost condamnat astfel:

- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., fapte din cursul anului 2004, cu aplicarea art. 74, 76 lit. b). C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, 76 lit. b). C. pen. fapte din cursul anului 2004, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 august 2006 - la 22 iunie 2007 inclusiv.

5. Inculpata C.L. a fost condamnată astfel:

- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., şi art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapte din perioada 2002 - 2005, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. proc. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapta din perioada 2002 - 2005, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003, fapta din perioada 2002 - 2005, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. proc. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, faptă din perioada 2002 - 2005, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare şi 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 11 octombrie 2006 - la 01 noiembrie 2007 inclusiv.

6. Inculpatul N.F. a fost condamnat astfel:

- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. b). C. pen., fapta din aprilie 2003, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. c). C. pen., fapta din aprilie 2003, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74, 76 lit. b) C. pen, fapta din aprilie 2003, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b). C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 11 octombrie 2006 - la 05 noiembrie 2007 inclusiv.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86² C. pen. termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 3 ani, a fost stabilit la 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa.

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului, asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata termenului de încercare.

7. Inculpata N.A. a fost condamnată astfel:

- în baza art. 26 C. pen. rap. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. proc. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. b). C. pen., fapta din cursul anului 2006, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei N.A. pentru infracţiunea prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 fapte din cursul anului 2006, întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpată.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86² C. pen. termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani, a fost de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa.

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei, asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

8. Inculpatul S.F.I. a fost condamnat astfel:

- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. b). C. pen. fapta din cursul anului 2003, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 13 alin. (1), din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. c). C. pen., fapta din cursul anului 2003 la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 74, 76 lit. b) C. pen., fapte din cursul anului 2003, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare şi 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

9. Inculpata N.O. a fost condamnată astfel:

- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen. şi aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea 508/2004, fapta din perioada 2002 - 2003, la pedeapsa 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 13 alin. (1), din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapta din perioada 2002 - 2003, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003, fapta din perioada 2002 - 2003, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen. şi aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapta din perioada 2002 - 2003, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b). C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare şi 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86² C. pen. termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani, acesta fiind de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare a fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa.

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

10. Inculpatul T.F. a fost condamnat astfel:

- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen. şi aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapta din septembrie 2004, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 13 alin. (1), din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapta din septembrie 2004, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003, fapta din septembrie 2004, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86² C. pen. termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani, a fost de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii . prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen., şi aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

11. Inculpata N.E.I. (fostă B., fostă B.O.) a fost condamnată astfel:

- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen. şi aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapte din perioada 2003 - 2004, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 13 alin. (1), din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen. şi aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapta din perioada 2003 - 2004, la pedeapsa de 3 ani închisoare, şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003, fapte din perioada 2003 - 2004, la pedeapsa de 3 ani închisoare, şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen., şi aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapta din perioada 2002 - 2003, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

S-a luat act ca părţile vătămate nu se constituie părţi civile în procesul penal.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a beneficiului obţinut în urma săvârşirii infracţiunii, după cum urmează:

- 6.000 euro de la inculpatul V.M.,

- 400 euro, de la inculpatul N.F.,

- 200.000 euro de la inculpatul I.B.Ş.,

- 98.000 euro şi 200.000.000 ROL de la inculpaţii N.P.F. şi N.O.;

- 7.500.000 ROL., de la inculpatul S.F.I.

În baza art. 163 C. proc. pen. s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cauză, respectiv:

- asupra bijuteriilor ridicate de la inculpatul I.B.Ş. conform procesului-verbal de predare primire nr. 37305 din 11 august 2006 şi a sumei de 600 de euro, ridicată de la acesta şi depusă în contul D.G.F.P. Prahova., conform ordinului de încasare din 11 august 2006.

- sechestrele instituite asupra imobilului aparţinând inculpatului I.Ş., situat în str. F., Ploieşti, jud. Prahova, conform ordonanţei de luare a măsurii asigurătorii din 09 august 2006 a Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, respectiv a imobilelor inculpatelor N.O., terenului şi spaţiului comercial al SC C. SRL Ploieşti, şi respectiv, a imobilului aparţinând inculpatei C.L., din Ploieşti, str. C., jud. Prahova.

Au fost obligaţi inculpaţii B.Ş.L., N.A. şi N.E.I., la câte 8.500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care 1200 lei, onorariile apărătorilor din oficiu au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Au fost obligaţi inculpaţii: I.B.Ş., N.P.F., N.F., C.L., N.O., T.F., S.F.I. şi V.M., la câte 8.100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

În cursul anului 2002, N.G., zis "Ţ.", a racolat în România trei tinere (E.R., U.L. şi I.G.E.) cu care a plecat din ţară şi pe care le-a obligat să practice prostituţia în folosul său, în Germania şi Spania.

Pentru a-şi desfăşura activitatea în condiţii optime, N.G. a apelat la serviciile inculpatei C.L. (soţia sa) şi ale fiului său, N.I.A., în vederea recrutării şi racolării de tinere din România.

În general erau racolate fete fără posibilităţi materiale care, sub false promisiuni privind un loc de muncă bine retribuit în străinătate prin îndatorare, respectiv prin împrumutare cu sume de bani în vederea obţinerii documentelor de călătorie şi banii necesari de drum, erau convinse să plece în străinătate, unde N.G., zis "Ţ." le aştepta, le găzduia şi le exploata pe piaţa prostituţiei.

Metodele prin care racolatorii şi-au convins victimele să meargă în străinătate au fost diverse, dar toate au avut la bază false promisiuni, inducere în eroare cu privire la munca ce urmau să o depună în străinătate, sau jumătăţi de adevăr în ceea ce priveşte această muncă, în agricultură sau dansatoare şi numai dacă doresc şi prostituţie.

Succesul demersurilor era asigurat în momentul când le oferea bani pentru bilete de călătorie şi bani pentru cheltuieli, sume cu care le îndatora şi care la nevoie, constituiau motivul "convingerii" ulterioare a practicării prostituţiei.

Au fost identificaţi racolatorii N.P.F., N.O., C.L., N.I.A., B.Ş.L., N.(B.)E.I., I.B.Ş., T.F., N.F. zis "F.", V.M., N.A., S.F.I., care se ocupau şi de investirea banilor obţinuţi din exploatarea victimelor provenite din medii sărace, din familii dezorganizate şi care erau lipsite de educaţie sau abuzate în propria familie.

Din depoziţiile martorelor I.G.E., luate la data de 16 martie 05 şi 30 august 2006, V.D.A., luate la data de 2 iulie 2006, 19 iulie 2006, P.A., luată la data de 04 februarie 2005 şi V.G., rezultă că victimelor nu li se permitea ieşirea în oraş decât pentru efectuarea cumpărăturilor strict necesare, iar unele din ele erau transportate de inculpata N.O., soţia inculpatului N.P.F., de la locuinţă la cluburile în care lucrau.

Datoriile contractate şi necunoaşterea limbii le forţau să se supună traficanţilor. Inculpaţii N.P.F., I.B.Ş., N. (B.O., B.) I., B.Ş.L. ţineau o evidenţă strictă a sumelor obţinute din prostituţie, din care scădeau sumele plătite drept chirie, transport şi comision, iar din câştigul rămas, o parte era trimisă de victime familiilor din ţară (în jur de 50 - 100 euro, lunar) aşa cum rezultă din declaraţiile martorelor V.G., B.E.D. date în faza de urmărire penală.

În cele mai multe cazuri, victimele V.G., N.A., D.A.I. şi S.E. erau cumpărate de racolatorii I.B.Ş., V.M., C.L., B.Ş.L., cu sume cuprinse între 1000 - 1500 euro, găzduite de către aceştia, transferate şi transportate în Spania.

Membrii grupului infracţional cooperau în realizarea acţiunilor de racolare, găzduire, transport şi exploatare a victimelor. Astfel, racolatorii C.L., N.I.A., B.Ş.L., N.(B.)E.I., I.B.Ş., T.F., N.F., V.M., N.A., S.F.I. obţineau informaţii cu privire la potenţialele victime şi furnizarea acestora, iar alţii aveau rolul de a procura actele necesare pentru transportul lor în ţările de destinaţie, de a împiedica victimele de a se deplasa conform propriei voinţe, punerea la dispoziţia traficanţilor de autoturisme ori locuinţe pentru găzduirea victimelor.

De obicei victimele erau transferate de la un traficant la altul, fără ca ele se cunoască iniţial acest lucru, sau făceau obiectul unei alte tranzacţii încheiate între traficanţi (victimele V.G., S.M., V.A.A.).

Victimele au fost constrânse atât fizic, cât şi moral să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, atât prin întrebuinţarea unor acte de violenţă, cât şi prin ameninţarea cu viol, uciderea lor sau cu producerea unui rău îndreptat în mod nemijlocit asupra lor sau a unor rude.

Alteori, unele femei sunt convinse de către traficanţi să plece în străinătate pentru a lucra ca prostituate, primind asigurări că vor fi bine plătite, astfel încât au plecat de bună voie, însă chiar dacă au conştientizat pentru ce tip de activităţi vor fi angajate, respectiv prostituţia, au devenit practic victime ale traficului, deoarece, chiar dacă au fost puse la curent cu natura lucrului, au fost induse în eroare (prin înşelăciune, impunere etc), cu privire la condiţiile de lucru, fiind supuse la un regim de ameninţări îndreptate împotriva lor sau a familiilor, situaţie în care în puţine cazuri, victimele au încercat să evadeze. De cele mai multe ori, victimele au fost deposedate de acte, iar metodele de intimidare şi umilire sunt din cele mai diverse şi mai crude, incluzând violul şi tortura, ameninţările cu moartea, bătăile. Exploatarea lor sexuală s-a desfăşurat în spaţii controlate de traficanţi, baruri şi cluburi de noapte, unde au fost permanent supravegheate.

Astfel, dintre fetele care au fost traficate de membrii reţelei şi identificate, au fost audiate V.G., C.I.L., V.D.A., P.A., B.E.D., N.A., M.G., V.G. şi G.E., care au fost recrutate de I.B.Ş., V.M. şi S.F.

E.R.F., U.L., I.G.E., S.E. zisă R., M.E. zisă L., D.A.I., O.C.I., G.A.G. au fost recrutate de C.L., împreună cu N.I.A., N.G. şi T.F., S.M.G., C.S.L., C.R.M. au fost recrutate de N.F. împreună cu C.L. şi N.I.A.

În perioada 2002 - 2005, inculpata C.L., împreună cu fiul său N.I.A., au recrutat, cazat şi transportat 13 fete din judeţul Prahova în Spania, unde au fost preluate de N.G. cu scopul declarat că vor lucra ca dansatoare sau barmaniţe. Inculpata C.L., a fost căsătorită cu N.G., iar în urma căsătoriei lor au rezultat trei copii, între care şi inculpatul N.I.A. În cursul anului 1999, inculpata a fost condamnată pentru comiterea infracţiunii de proxenetism.

În cursul anului 2002, inculpata C.L., a găzduit în locuinţa sa trei fete recrutate de soţul său N.G., care au fost transportate în Germania şi exploatate sexual (E.R., U.L. şi I.G.E.). Inculpata s-a ocupat de plata taxelor aferente obţinerii paşaportului, însoţindu-le pe acestea pentru întocmirea şi eliberarea paşaportului.

Transportul până într-un anumit punct (Braşov) a fost asigurat de fiul său, cu autoturismul proprietatea sa, respectiv inculpatul N.I.A.

În vara aceluiaşi an, N.G., i-a solicitat inculpatei C.L., să obţină informaţii cu privire la potenţialele victime, să le atragă, să le procure actele necesare pentru transportarea lor în Spania, unde se afla, în vederea exploatării lor sexuale, aspect cu care a fost de acord.

Inculpata C.L. împreună cu inculpatul N.I.A. se ocupau ca persoanele recrutate să obţină paşapoartele, le achita biletul de călătorie, le împrumuta cu bani cu condiţia ca datoria s-o achite către soţul ei, N.G., această stare de fapt fiind stabilită pe baza declaraţiilor date de inculpata C.L. şi confirmată de martora S.M.

O parte au fost transportate personal de către C.L. şi fiul său inculpatul N.I.A., iar altele au fost conduse şi urcate în mijloace de transport (autocar), fiind aşteptate de către N.G. care le-a preluat şi le-a găzduit într-un apartament închiriat în oraşul Torevieja (Spania).

La destinaţie au aflat de la N.G., dar şi de la alte tinere găsite în apartament, care era de fapt "activitatea principală" ce li se atribuia.

Victimele au declarat că era singura cale de a plăti, altfel urmând a fi vândute traficanţilor marocani. Constrânse astfel, tinerele au acceptat să danseze în cluburi de noapte, să consume împreună cu clienţii băuturi alcoolice şi să întreţină relaţii sexuale cu ei, contra unor sume de bani ce se predau lui N.G.

Astfel, inculpata a apelat la ajutorul inculpaţilor N.F. şi T.F., oferind până la suma de 1000 euro, pentru recrutarea fiecărei victime (a se vedea în acest sens declaraţia martorilor M.S.Ş., M.C., M.F.

În cursul anului 2004, a recrutat o tânără, pe nume S.E. zisa R., fiind cumpărată de inculpaţii N.I.A. şi T.F. cu suma de 200 euro, de la A.C., zis C. din Boldeşti, care în prezent nu se află în ţară. Victima nu a fost audiată, fiind plecată din ţară.

Victima a fost găzduită mai întâi în locuinţa inculpatei C.L., transportată de fiul său N.I.A. pană la Cluj, unde a fost urcată în autocar, biletul urmând a fi achitat şoferilor la destinaţie (Spania), unde a fost preluată, aşteptată de soţul sau N.G. Era o modalitate de a-i asigura victimei paza de către şoferii mijloacelor de transport (autocar), care aveau interesul de a-şi recupera contravaloarea biletului de călătorie la destinaţie.

În cursul anului 2003, inculpata C.L., împreuna cu inculpatul N.I.A., au recrutat alte doua tinere (M.E. zisă L. şi G.), oferind pe ele suma de 700 euro. Taxele aferente obţinerii paşaportului şi a biletului de călătorie au fost suportate de inculpata C.L. Transportul până la Cluj a fost asigurat de inculpatul N.I.A., iar la destinaţie au fost preluate de N.G., care le-a găzduit şi exploatat sexual în cluburile de noapte în Spania.

Suma necesară cumpărării victimelor era trimisă inculpatei C.L. de către N.G. din Spania. Tot în cursul anului 2003, inculpata a recrutat-o şi pe minora D.A.I., care a fost trimisă în Spania în aceleaşi condiţii descrise mai sus.

În cursul anului 2004, inculpata C.L., împreună cu fiul său, inculpatul N.I.A., a recrutat-o şi pe O.C.I., aspect confirmat de martorul N.G., iar în anul 2005 au recrutat alte două fete, F. şi O.

A încercat să recruteze şi două tinere de pe raza judeţului Buzău, pentru care a plătit suma de 100 dolari şi un milion lei, de la M.S.Ş., însă nu a reuşit acest lucru. De la inculpatul N.F. zis "F.", inculpata C.L., a încercat să o recruteze pe concubina acestuia, minora S.M.G., pentru care a plătit suma de 400 euro.

Din probele administrate rezultă că N.G. a perceput pe această cale aproximativ 50.000 euro conform extraselor de cont bancare (transferurile W.E., M.G.).

Profitul realizat în condiţiile descrise mai sus a fost trimis în România inculpatei C.L., care a fost investit prin cumpărarea de imobile respectiv vânzarea acestora pentru a crea o stare de provenienţă licită a sumelor astfel obţinute.

Astfel, a făcut îmbunătăţiri la imobilul proprietatea mamei ei, G.V., din Ploieşti, cartier Bereasca, în cursul anului 2003, prin demolarea parţială şi efectuarea unei construcţii noi. În cursul anului 2004 a cumpărat un imobil pe strada M. cu suma de 520 milioane lei, compus din 4 camere, pe care l-a revândut cu suma de 600 milioane lei. În actele de vânzare-cumpărare a fost consemnat un preţ mult mai mic decât cel real. Imobilul din strada Mesteacănului a fost cumpărat pe numele fiului, inculpatul N.I.A.

Inculpata N.(B.)E.I. a captat încrederea şi interesul victimelor, profitând de naivitatea lor, de carenţele de educaţie, de starea lor materială precară. Exemple de femei care s-au întors în ţară cu câştiguri însemnate de bani au fost astfel în măsură să le determine să accepte plecarea în străinătate.

În cursul anului 2000, inculpata N.(B.)E.I. a fost şi ea victimă a traficului de persoane, cunoscând foarte bine mecanismul de traficare, devenind astfel expertă în atragerea victimelor şi plasarea lor pe piaţa prostituţiei. O bună perioadă de timp, inculpata a lucrat în cadrul grupării specializate în traficul de fiinţe umane, iar o altă perioadă a lucrat pe cont propriu. La începutul anului 2003, inculpata a recrutat şi racolat 4 fete: D.F.C., T.M.A.R., P.V. şi L.N.E., pe care le-a exploatat în Spania.

În cursul lunii mai 2003, inculpata l-a cunoscut pe inculpatul B.Ş.L., cu care a intrat în relaţii de concubinaj, mutându-se împreună în apartamentul închiriat de ea, până în aprilie 2004, când s-au căsătorit. Acesta la rândul său avea o tânără recrutată pe care o exploata sexual (P.V.) şi pe care inculpata B.I. o găzduia. După căsătorie au continuat împreună afacerea pe piaţa traficului de persoane.

Până în luna aprilie 2004, cei doi făptuitori au exploatat sexual pe cele 4 tinere: D.F.C., T.M.R., P.V. şi L.N.E. Sumele realizate de victime din întreţinerea raporturilor sexuale şi înmânate celor doi inculpaţi, erau de aproximativ 8000 euro pe lună. Pentru încheierea formalităţilor de căsătorie în România, cei doi inculpaţi au asigurat paza celor 3 fete, prin intermediul uneia dintre ele, respectiv D.F.C.

Profitând de lipsa celor doi inculpaţi, care se întorseseră în România în vederea întocmirii formalităţilor de căsătorie, L.N.E., T.M.R. zisă M. şi D.F.C. au fugit.

Pentru a asigura paza singurei victime, P.V., ce mai rămăsese în apartament, soţii B. au apelat la serviciile inculpatului I.B.Ş., care la rândul său exploata sexual două tinere, V.G. şi M.G., zisă P. Acesta a fost de acord, în sensul de a o supraveghea şi a strânge banii obţinuţi de victima P.V., în urma întreţinerii raporturilor sexuale şi a le expedia în ţară, fapt confirmat de declaraţia inculpatei N. (B.) E.I., extrasele de cont bancar din care rezultă că, I.B. i-a expediat în două rânduri suma de 1000 euro, respectiv 700 euro.

Sursele de câştig diminuându-se prin fuga victimelor, soţii B. au recrutat pe minora B.D.E., în vârstă de 16 ani, din localitatea Aninoasa, judeţul Dâmboviţa, pe care au dus-o în Spania în 2004 şi pe C.I.L., în vârstă de 18 ani din comuna Şotânga, conform declaraţiilor acestora, respectiv B.D.E. şi C.I.L.

Sumele realizate de victime din întreţinerea raporturilor sexuale, în perioada 29 iulie 2004 - 15 martie 2005, de către B.D.E. şi C.I.L. au fost de 15.000 euro, iar de P.V. de 6000 euro.

Până la data de 19 noiembrie 2004, victimele B.D.E., C.I.L. şi P.V. au fost exploatate sexual de soţii B., dată de la care în urma unor neînţelegeri dintre cei doi, inculpata N. (B.) E.I. le-a convins pe victime să plece cu ea.

Victima B.D.E. declară că în vara anului 2004, fiind minoră, a fost recrutată de soţii B., care i-au achitat cheltuielile ocazionate cu obţinerea paşaportului şi a biletului de călătorie, plus suma de 500 euro. Racolatorii au transportat-o cu un autocar şi au condus-o în apartamentul închiriat de ei.

Sumele realizate din întreţinerea raporturilor sexuale erau predate de victimă inculpatei N. (B.) E.I., fiind gestionate de inculpatul B.Ş.L.

O parte din aceste sume au fost trimise de inculpata N.E.I. în România şi, prin intermediul martorei D.A. (bunica inculpatei), a cumpărat un apartament în comuna Şotânga, judeţul Dâmboviţa, la care a adus îmbunătăţiri substanţiale, inclusiv mobilat, pe care l-a vândut ulterior, contravaloarea acestuia fiind însuşită direct de către inculpata N. (B.) E.I.

În vara anului 2002, inculpatul B.Ş.L. a recrutat-o şi pe P.A., în aceleaşi condiţii descrise mai sus, fiind ajutat pentru obţinerea paşaportului de inculpatul N.P.F., care i-a trimis bani din Spania. Tot acesta din urmă i-a aşteptat la destinaţie, unde au condus-o pe victimă într-un apartament închiriat, cu un autoturism condus de inculpata N.O., soţia lui N.P.F.

Martora P.A. declară că în apartamentul în care a fost condusă de inculpaţii B.Ş.L., N.P.F. şi N.O. a găsit o fată în vârstă de 20 de ani pe nume A., care era exploatată sexual de către inculpaţii N.P.F. şi N.O., respectiv au fost exercitate presiuni asupra sa pentru a se prostitua, fiindu-i reţinut paşaportul de către inculpata N.O.

Această martoră declară că transportul din locuinţa inculpaţilor până la clubul de noapte A., unde erau obligate sa practice prostituţia, le era asigurat cu un autoturism condus de către inculpata N.O., care folosea o rută ocolitoare printr-o zonă de câmp, pentru a nu fi depistată de poliţie. Profiturile realizate de inculpaţii N.P.F. şi N.O. în urma activităţii desfăşurate de victimă în clubul de noapte pe o perioadă de aproximativ 3 luni de zile, au fost de 23 - 25.000 euro, în persoana numitei A. a fost identificată victima R.A.A.M.

În perioada 2001 - 2004, inculpatul B.Ş.L. a primit de la victima L.N.E. suma de 6248 dolari şi 3000 euro şi a deţinut în cursul anului 2003 un libret de economii la C.E.C. în valoare de 17.500.000 lei, cu clauza de împuternicire pe numele victimei V.D.A. Fiind audiat, inculpatul B.Ş.L. nu a recunoscut comiterea faptelor sale, susţinerile lui fiind infirmate atât de declaraţiile victimelor, de introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire, cât şi de relaţiile date de Punctul de Trecere a Frontierei din care rezultă că:

- la data de 5 octombrie 2002, inculpatul a ieşit din ţară prin P.T.F. Nădlac, cu auto, împreună cu victimele, V.A.C. şi V.D.A.

- la data de 20 august 2003, prin acelaşi punct de frontieră au ieşit din ţară victimele L.N.E., T.M.

- la data de 15 martie 2005, inculpata N. (B.) E.I. a intrat în ţară însoţită de inculpatul I.B.Ş. şi B.E.D., victima traficului de persoane.

La data de 29 iulie 2004, inculpaţii B.Ş.L. şi N. (B.) E.I. au ieşit din ţară prin acelaşi punct de frontieră împreună cu B.E.D.

În iunie 2002 inculpatul B.Ş.L. a recrutat pe V.D.A. şi V.A.C., ambele în vârstă de 17 ani, surori gemene. S-a ocupat de întocmirea formalităţilor de plecare, suportând cheltuielile aferente, părăsind teritoriul României după împlinirea vârstei de 18 ani (a se vedea ieşiri PTF05.100.2002). În Spania au fost aşteptate de inculpaţii N.P.F. şi N.O., care i-au transportat şi găzduit într-un apartament din localitatea Casteleon închiriată de soţii N.

Au fost plasate în cluburi de noapte, unde au fost exploatate sexual, fiindu-le reţinute paşapoartele (B.Ş.L. reţinea paşaportul lui V.D.A. şi N.P.F. pe cel al lui V.A.C.). Câştigurile obţinute în acest mod de către V.D.A. erau însuşite de către B.Ş.L., iar cele obţinute V.A.C. de către N.P.F.. Au fost identificate şi audiate V.D.A. şi P.A.

Din declaraţia martorei M.D.S.M. rezultă că asupra părţii vătămate V.D.A. s-au exercitat presiuni, după declanşarea urmăririi penale, de către inculpatul B.Ş.L.

Prin adresa din 24 martie 2006, autorităţile spaniole OCN Interpol Spania, au comunicat că inculpatul B.Ş.L. a fost reţinut la data de 08 martie 2006, ca fiind presupus autor al infracţiunilor de corupere de minori, delict de constrângere pentru exercitarea prostituţiei, emigrare ilegală, ameninţare cu moartea şi încălcarea Legii străinătăţii, ca urmare a denunţurilor prezentate de L.N.E., T.M.R., P.V., care au declarat că au fost obligate să practice prostituţia de către B.E.I. şi B.Ş.L., inclusiv în perioada în care T.M.R. era minoră.

La data de 13 ianuarie 2004, partea vătămată S.M.G., împreună cu C.R.M., C.S.L. au sesizat Inspectoratul Poliţiei Judeţene Prahova, că în cursul lunii decembrie 2003, au fost vândute de inculpatul N.F. cu suma de 400 euro, inculpatului N.I.A., pentru a fi duse în Spania, unde urmau a fi exploatate sexual de către N.G.

Declanşându-se urmărirea penală, s-a constatat că cele sesizate sunt reale, partea vătămată S.M. a fost vândută de concubinul său, inculpatul N.F., cu suma de 400 euro, inculpatului N.I.A., pentru a fi transportată în Spania unde urma a fi exploatată sexual de către N.G., în acest sens fiind declaraţia părţii vătămate S.M., declaraţiile victimelor C.R.M. şi C.S.L., procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere după fotografie, declaraţii martori, M.C.I. şi M.F.A. declaraţia inculpatei C.L., procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografie, redarea interceptărilor şi înregistrarea convorbirilor/comunicărilor telefonice purtate şi efectuate de inculpatul N.I.A., declaraţia martorei D.D.

Martorele C.R. şi C.S.L., au sesizat organele de poliţie, ca au fost recrutate de către inculpatul N.I.A. şi inculpatul N.F. în acelaşi scop, însă plasarea lor pe piaţa prostituţiei în Spania nu s-a realizat, întrucât cele două martore au avut îndoieli cu privire la locul de muncă oferit şi au refuzat plecarea, ba mai mult, au aflat că cel care urma să le găsească un loc de muncă în Spania, era inculpatul N.G., care era cunoscut ca fiind traficant de persoane.

În perioada 2003 - 2006, inculpatul I.B.Ş. împreună cu inculpatul V.M. şi S.F.I. au recrutat, racolat, un număr de patru fete: V.G., M.G., N.A. şi G.E.

Pentru recrutarea victimei V.G., inculpatul S.F.I. a pretins suma de 1500 euro de la inculpatul I.B.Ş., însă nu a primit decât suma de 650 lei, respectiv suma de 500 lei prin intermediul martorei T.A. şi suma de 150 lei de la inculpatul I.B.Ş.

În cursul anului 2004, inculpatul I.B.Ş. l-a găzduit în apartamentul închiriat de el în Valencia pe inculpatul N.P.F., care era însoţit de trei tinere: R.A.A., R.A.R. şi C., pe care le-a exploatat sexual. Cei doi inculpaţi, prin rotaţie, asigurau paza victimelor pentru a nu fugi (declaraţii părţi vătămate V.D.A., P.A., V.G.). Profiturile realizate de inculpatul I.B.Ş. În urma activităţii desfăşurate de victima V.G., pe o perioadă de doi ani, au fost de aproximativ 200.000 euro, din care o parte au fost investiţi în România.

În anul 2004 a cumpărat un apartament în Ploieşti, strada F., pe numele părinţilor - compus din 3 camere, un autoturism de lux marca M. şi a achitat o parte din contravaloarea protezei medicale de circa 53.000 euro (contract de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 2004, declaraţii martori I.G., I.Ş.

Inculpatul I.B.Ş. nu a recunoscut comiterea faptelor sale, susţinerile fiind infirmate de materialul probator administrat în cauza. Acesta susţine că banii investiţi în apartament, autoturism şi proteză provin din activitatea comercială desfăşurată în cadrul SC A. SRL - administrată de tatăl său, aspect infirmat de datele raportate în evidenţa contabilă (în cursul anului 2005 a ridicat dividende de 3.489 RON, iar la data de 31 decembrie 2005 societatea nu înregistrează ca datorii sume cu care acesta să fi împrumutat societatea. Veniturile părinţilor săi sunt modice, unul dintre ei fiind pensionar, iar celălalt cu un salariu lunar de 600 lei.

Partea vătămată V.G. a reuşit să fugă cu ocazia unui incident dintre inculpatul I.B.Ş. şi poliţia spaniolă, în urma căruia i-a fost amputat un picior, fiind împuşcat de poliţistul pe care l-a înjunghiat.

Prin ordonanţa din 02 octombrie 2006 s-a dispus în baza art. 98⁴ reţinerea şi predarea scrisorilor şi a oricăror altor corespondenţe ori obiecte trimise de inculpat ori adresate acestuia, fie direct fie indirect, ocazie cu care au fost reţinute un număr de trei scrisori expediate de I.M.V. din Penitenciarul Picasente - Valencia. Lecturarea acestora evidenţiază violenţa exercitată de către inculpat asupra victimelor pentru a le determina să practice prostituţia.

În cursul anului 2004, inculpatul V.M. le-a recrutat, racolat şi transportat pe N.A. şi G.E., fiind ajutate pentru obţinerea paşaportului şi obţinerea biletului de călătorie până în Spania de către soţia inculpatului, respectiv martora R.E.

Au fost conduse şi găzduite într-un apartament din Valencia - Spania, închiriat de I.B.Ş., unde se afla M.G. şi V.G., cele două din urmă fiind exploatate sexual de inculpatul I.B.Ş. Profiturile realizate de inculpatul V.M., în urma activităţii desfăşurate de cele două victime în club, pe o perioadă de 3 luni de zile au fost aproximativ 6000 euro.

După cele trei luni de zile veniturile câştigate atât de G.E., N.A. şi de V.G. şi M.G. au fost însuşite de inculpatul I.B.Ş. A primit de la N.A. aproximativ 30.000 euro.

În vara anului 2002, inculpata N.O. s-a deplasat la soţul său N.P.F. în Spania - care se ocupa cu traficarea de tinere din România, ocazie cu care a luat decizia de a transporta fetele exploatate sexual la cluburile de noapte contra-cost, percepând în acest sens o taxă de 25 euro pentru fiecare.

În perioada iunie - decembrie 2002, inculpata N.O. a găzduit în imobilul din str. T., pe inculpatul B. Ş.L., care le recrutase pe surorile gemene V.D.A. şi V.A.C., pe care ulterior le-a preluat, transportat şi găzduit, în apartamentul din Toreblanca Spania, închiriat de soţul său. Şi pentru acestea din urmă, inculpata N.O. a asigurat transportul contra cost în cluburile de noapte unde erau exploatate sexual.

Cheltuielile ocazionate cu deplasarea celor trei în Spania, (a inculpatului B. Ş.L. şi a celor două victime au fost suportate de inculpata N.O. (declaraţia inculpatei).

Profiturile realizate de R.A.A. şi V.A.C. erau luate de inculpata N.O. şi inculpatul N.P.F., iar cele realizate de V.D.A. de inculpatul B.Ş.L.

În toamna anului 2003, inculpata N.O., a recrutat-o şi pe minora R.A.R., sora lui R.A.A.M. Pentru a obţine consimţământul părinţilor pentru eliberarea paşaportului, întrucât era minoră, i-a oferit mamei acesteia suma de 3 milioane de lei ROL şi un milion lei cheltuieli aferente obţinerii paşaportului. În Spania a fost preluată şi găzduită de soţul său, inculpatul N.P.F. şi exploatată de acesta în cluburile de noapte.

Profiturile realizate de inculpata N.O. în urma activităţii desfăşurate de victimă în club au fost de 12.000 - 13.000 euro.

S-a stabilit în cursul urmăririi penale că inculpata N.O. a cumpărat şi vândut succesiv mai multe imobile, pentru a da o aparenţă licită a sumelor de bani obţinuţi în urma traficului de persoane. Astfel, a cumpărat un apartament în strada S., la care a adus îmbunătăţiri substanţiale (contract de vânzare-cumpărare), a înfiinţat o societate comercială, a cumpărat un spaţiu cu suma de 2000 euro, un teren, iar valoarea bunurilor aflate în magazin era de 500 milioane lei (încheierea de autentificare nr. 1010 din 01 mai 2005, contractul de vânzare-cumpărare din 15 noiembrie 2004). A cumpărat un autoturism în leasing, pentru care a achitat în avans suma de aproximativ, 200 milioane lei (contract).

Din datele înscrise în actele şi documentele financiare contabile (bilanţ, balanţe) rezultă că SC administrată de inculpată a înregistrat pierderi, cumulate la începutul anului 2006 de 1.639.66 lei. La data de 30 aprilie 2005 inculpatul a creditat societatea cu suma de 57.568,54 lei, iar de la înfiinţare şi până la 30 aprilie 2005 nu au fost distribuite şi ridicate dividende. Acest aspect denotă faptul ca toţi banii au fost obţinuţi atât de inculpată cât şi de soţul său din exploatarea sexuală a tinerelor menţionate mai sus.

În luna septembrie 2004, inculpatul T.F. a acceptat oferta lui N.G. de a recruta fete care să fie exploatate sexual în Spania, în schimbul unor sume de bani, persoanele de contact din România fiind inculpata C.L. şi N.I.A., Astfel, a recrutat-o pe G.G. (minoră), însă aceasta a refuzat să mai plece în Spania, S.E. a fost cumpărată împreună cu N.I.A., cu 200 euro de la A.C. din Boldeşti.

A încercat să recruteze tinere până în martie 2005, având mai multe tentative în acest sens, însă nu a reuşit, fapt care rezultă din declaraţiile inculpaţilor T.F., C.L. şi procesele-verbale de redare a convorbirilor de interceptare. Au fost identificate şi audiate G.A.G. şi O.C.I. Conform declaraţiei lui G.A., care la momentul racolării era minoră, paşaportul a fost plătit de către inculpatul T.F.

În ceea ce o priveşte pe N.A., în cursul anului 2004, inculpatul V.M. a recrutat-o pe aceasta şi pe G.E., pe care le-a exploatat sexual în Spania. Cheltuielile ocazionate cu întocmirea formalităţilor de plecare au fost suportate de către inculpat şi au fost realizate cu sprijinul concubinei R.E.

La destinaţie, în Spania, au fost conduse într-un apartament închiriat de inculpatul I.B.Ş. Profitul realizat de inculpatul V.M. în urma activităţii desfăşurate de victimă în club pe o perioadă de o lună şi jumătate, a fost de 6000 euro.

După plecarea inculpatului V.M., cele două victime au fost preluate şi găzduite de către inculpatul I.B.Ş., contra sumei de 100 euro pe lună de persoană (contravaloarea chiriei). A fost audiată N.A., iar G.E. nu a putut fi audiată, aflându-se în străinătate. R.E. a descris împrejurările obţinerii paşapoartelor de către victime şi transportul acestora în Spania.

La începutul lunii aprilie 2003, inculpatul N.F. a recrutat trei tinere, S.C., concubina acestuia minoră, C.R.M. şi C.S.L., pentru a le trimite în Spania, în vederea exploatării lor sexuale de către N.G. Pentru a le atrage, le-a promis victimelor că le va asigura un loc de muncă bine plătit în Spania, inclusiv că le va suporta cheltuielile de deplasare.

Pentru ca victimele să nu aibă prea mult timp de gândire şi să nu aibă posibilitatea de a vorbi cu alte persoane care le-ar putea determina să se răzgândească, inculpatul N.F. le-a condus într-o locuinţă pe care victimele au recunoscut-o ca fiind a lui N.G. şi C.L., cunoscuţi ca fiind traficanţi, aspect ce le-a determinat să nu mai accepte oferta inculpatului.

Iniţial, inculpata N.A. s-a constituit parte vătămată, declaraţia sa fiind consemnată în prezenţa unui apărător, fiind exploatată sexual de inculpaţii V.M. şi I.B.Ş., însă după reţinerea inculpatului I.B.Ş. şi emiterea mandatului de arestare, pentru a îngreuna urmărirea penală, a ascuns pe una din victimele infracţiunii de trafic de persoane - M.G., într-o garsonieră închiriată de acesta, contravaloarea chiriei fiind achitată de către ea, pentru a nu fi găsită de organele de urmărire penală şi audiată cu privire la exploatarea sexuală din Spania. Cu intenţie a înlesnit şi ajutat la realizarea infracţiunii de traficare, prin selectarea victimelor din punct de vedere al înfăţişării fizice, a sprijinit cu caracter moral, finalitatea fiind aceea de a uşura actele inculpatului I.B.Ş., având reprezentarea caracterului ilicit al faptei dar şi asupra activităţii sale de participant.

Chiar şi după arestarea inculpatului I.B.Ş., inculpata N.A. a încercat să obţină informaţii cu privire la potenţialele victime şi atragerea acestora pentru a le transporta în Spania, în vederea exploatării lor sexuale, în acest sens fiind declaraţia martorului T.A., consemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 86⁵ C. proc. pen., care afirmă că inculpata i-a relatat că a închiriat un apartament unde a ascuns-o pe victima M.G. pentru a nu fi depistată de organele de urmărire penală. Ascunderea acesteia a avut drept scop împiedicarea victimei să dea declaraţii cu privire la violenţele fizice şi psihice exercitate asupra sa de către I.B.Ş. Ulterior, N.A. intenţiona să încheie o căsătorie de convenienţă între M.G. şi o persoană necunoscută, pentru a-i schimba numele. Astfel, victima putea părăsi ţara fără a fi depistată la punctele de trecere a frontierei şi transportată în Spania unde urma să practice prostituţia în folosul inculpatei. Acelaşi martor a declarat că inculpata desfăşura activităţi de recrutare de tinere pentru a le exploata în Spania.

Martora D.M.L. a declarat că la data de 06 august 2006 inculpata N.A. împreună cu inculpatul I.B.Ş. i-a propus în schimbul sumei de 1000 euro să le găsească fete pentru a fi exploatate sexual în Spania. Martora, având nevoie de bani, le-a prezentat celor doi o potenţială victimă în persoana martorei C.G.M., asupra căreia inculpata N.A. şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la înfăţişarea fizică, a acesteia, afirmând că arată bine şi poate fi exploatată într-un club de noapte. Aceeaşi poziţie a avut-o şi martora C.G.M.

La momentul reţinerii inculpatului I.B.Ş., inculpata N.A. şi victima M.G. erau găzduite de acesta, M.G. având chiar domiciliul la locuinţa inculpatului.

La confruntarea dintre partea vătămată V.G. şi mama inculpatului I.B.Ş., partea vătămată a precizat că a fost exploatată sexual de către inculpat şi, după internarea acestuia în spital, a fost ţinută închisă în casă de mama sa, care le asigura paza, iar banii rezultaţi din practicarea prostituţiei, erau predaţi inculpatului.

Inculpatul N.P.F. a confirmat că avea cunoştinţă de faptul că inculpatul I.B.Ş. exploata sexual în Spania pe V.G. şi M.G., şi că acesta i-a spus că a cumpărat-o pe V.G. de la S.F. cu suma de 1500 euro, respectiv că a fost găzduită de acesta în cursul anului 2003 şi în cursul anului 2004.

În acest apartament, inculpatul N.P.F. i-a întâlnit şi pe inculpaţii V.M., B.Ş.L., N. (B.) E.I., care aveau tinere pe care le exploatau sexual (declaraţia inculpatului din 29 august 2006).

Martorul T.A., în data de 07 septembrie 2006, a arătat că ştia că inculpatul a cumpărat-o pe V.G. de la S.F.I. şi că în această perioadă a cumpărat-o şi pe M.G., care erau obligate prin ameninţare şi violenţă să practice prostituţia în folosul său.

În ceea ce priveşte beneficiile obţinute de inculpaţi din săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, din actele de urmărire penală rezultă că unii dintre aceştia au investit sumele de bani astfel obţinute, pentru a da o aparenţă de legalitate acestora, în diferite imobile sau bunuri.

Inculpata N.O. a cumpărat un imobil, teren şi spaţiul comercial al SC C. SRL şi un autoturism marca S.O. în leasing.

Inculpatul I.B.Ş. a cumpărat un imobil pe strada F., jud. Prahova, şi bijuterii. Suma de 600 euro a fost identificată cu ocazia percheziţiei domiciliare, acestea fiind depuse la Direcţia Trezorerie şi contabilitate Publică a judeţului Prahova, conform procesului-verbal de predare-primire din 11 august 2006, respectiv în contul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova, conform ordinului de încasare din 11 august 2006.

Inculpata C.L. a cumpărat un imobil situat în Ploieşti, str. C. împreună cu N.G.

Inculpata N. (B.-B.O.) E.I. a câştigat din săvârşirea infracţiunii suma de 100.000 împreună cu inculpatul B.Ş.L., iar inculpatul V.M. a câştigat din săvârşirea infracţiunii suma de 6000 euro.

Inculpatul N.F. a câştigat din săvârşirea infracţiunii suma de 400 euro, iar inculpatul I.B.Ş. 200.000 euro.

Inculpaţii N.P.F. şi N.O. au câştigat din săvârşirea infracţiunilor suma de 41.000 euro, 5000 euro conform fluxurilor financiare efectuate prin sistemele W.E. şi M.G., 50.000 euro contravaloare apartament, îmbunătăţiri ale acestuia şi valoarea bunurilor mobile din imobil, 2000 euro contravaloare spaţiu societate comercială; marfa avută în stoc în cadrul societăţii în valoare de 500 milioane lei, avans contract de leasing privind achiziţionare autoturism marca S. în valoare de 200 milioane lei.

Inculpatul S.F.I. a câştigat din săvârşirea infracţiunii, suma de 7.500.000 lei.

Prima instanţă a mai reţinut că în faza de cercetare judecătorească inculpata C.L. a recunoscut parţial săvârşirea infracţiunii, ceilalţi inculpaţi audiaţi negând săvârşirea faptelor, chiar şi în condiţiile în care în faza de urmărire penală unii dintre ei au avut o atitudine sinceră.

În acest sens inculpata N. (fosta B.) E.I., care nu a fost audiată în faţa instanţei, a menţionat în cursul urmăririi penale că atât ea cât şi B.Ş.L. aveau fete care se ocupau cu practicarea prostituţiei în Spania, că a recrutat anumite persoane, cunoscând totodată şi că inculpatul I.B.Ş. asigura protecţia unora dintre prostituate, ştiind de asemenea şi că N.F. se ocupă cu aceeaşi activitate.

Inculpata N.O., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, a menţionat că a asigurat transportul pentru R.A. şi a dat bani pentru paşaport minorei R.R., menţionând că unele dintre victime se aflau la N.P.F., iar în anul 2002 B.Ş.L. a venit însoţit de doua persoane de sex feminin în Spania, obţinând bani în urma practicării prostituţiei de către acestea. Şi inculpatul I.B.Ş. desfăşura acelaşi gen de activităţi.

Inculpata C.L. a recunoscut săvârşirea faptelor aşa cum au fost descrise, în sensul că a trimis 3 fete în Spania pentru practicarea prostituţiei, cunoscând şi faptul că N.I. a transportat-o pe numita L. în Spania în acelaşi scop, arătând şi modalitatea în care unele dintre victime, pentru a nu putea fugi din apartamentul în care erau cazate, erau păzite de B.Ş.L. şi N.P.F., menţionând că unul dintre cei care recrutau şi exploatau victimele în această perioadă era şi N.F. Inculpata a menţionat că şi T.F. a recrutat mai multe fete în vederea trimiterii în Spania pentru practicarea prostituţiei, acestea urmând a fi preluate de către N.G. şi N.I.A.

Referitor la activitatea infracţionala inculpaţilor B. şi a inculpatei N.O. care transporta victimele la barurile unde se prostituau în Spania, atât inculpatul I.B.Ş. cât şi C.L. menţionează că aceştia exploatau fete care practicau prostituţia în Spania.

Cu toate că în faţa instanţei inculpatul N.P.F. nu a recunoscut săvârşirea niciunei infracţiuni, în faza de urmărire penală a menţionat că ştia ca I.B.Ş. exploata mai multe persoane de sex feminin în Spania, obţinând bani din practicarea prostituţiei de către acestea, cunoscând şi împrejurarea ca S.F. a vândut două fete pentru practicarea prostituţiei, iar N.A. practica aceeaşi activitate în anul 2004, banii fiind înmânaţi inculpatului V.M.

Declaraţie s-a coroborat cu cele ale inculpaţilor V.M. şi N.A., aceştia menţionând că V.M. este unul dintre cei care a exploatat-o sexual pe N.A., inculpatul V.M. recunoscând că a achitat sumele de bani necesare procurării paşaportului pentru N.A. şi G.E., pe care le-a însoţit la domiciliul inculpatului I. în Spania.

Tot în cursul urmăririi penale, S.F.I. a recunoscut că a vândut-o pe numita C. inculpatului I. şi a recrutat-o pe victima V.G., achitând paşaportul acesteia, victima fiind preluată apoi în Spania şi traficată de către inculpatul I.B.Ş.

În perioada în care acesta se afla în Spania, în anul 2003, locuind la soţii B., ştie că aceştia o exploatau sexual pe P.V.

T.F. a recunoscut în declaraţia de la urmărire penală ca O.C. a plecat în Spania, fiind însoţită de inculpatul N.I.A., şi a recrutat fete care au plecat în Spania în scopul practicării prostituţiei împreuna cu C.L. şi N.I.A., o altă persoană care solicita să-i fie trimise în Spania fete pentru practicarea prostituţiei fiind N.P.F.

Starea de fapt menţionată este confirmată de declaraţiile martorelor şi victimelor date în faza de urmărire penală, respectiv V.G., care a arătat că a fost obligată să se prostitueze prin ameninţări şi bătăi de către inculpatul I.B.Ş., acesta obţinând în urma activităţii prestate de victima suma de aprox. 200.000 euro. în declaraţiile date a menţionat că ştia că soţii B. obligau mai multe persoane să se prostitueze, declaraţia fiind confirmată de cea a martorului T.A., care arăta că S.F. este cel care a vândut-o pe V.G. inculpatului I.B.Ş., menţionând că acesta le bătea pe fetele care se prostituau, arătând şi că N.P.F. şi B.L. se ocupau cu acelaşi gen de activităţi.

Atitudinea violentă a inculpaţilor este confirmată şi de O.C. care nu a dat personal declaraţii, consemnându-se cele menţionate într-un proces-verbal în faza de urmărire penală, în care se menţionează că îi este frică de inculpaţi, cunoscând ca N.G., N.I.A., N.P.F. şi C.L. se aflau în Spania şi ameninţau tinerele pentru a se prostitua în beneficiul lor.

În acelaşi sens şi declaraţia martorei V.D., care a arătat că cel care i-a plătit paşapoartele şi a dus-o la locuinţa inculpatului B.Ş.L. a fost N.I., care ulterior a adus-o în Spania şi pe V.A., sora vitregă a acesteia, fiind căutată de către inculpatul B. după ce a dat declaraţie în faţa organelor de urmărire penală.

Activitatea infracţională a inculpaţilor şi legăturile dintre aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sunt confirmate de întreg probatoriul administrat în cauză, de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declaraţiile date de inculpaţi şi de victime în faza de urmărire penală, martorii I.G., T.A., P.A., D.D., N.G., care menţionează pe larg modalitatea de săvârşire a faptelor de către inculpaţi.

În faţa instanţei de fond apărătorii inculpaţilor I.B.Ş., N.P.F., N.O. şi V.M. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 329 C. pen. şi respectiv pentru inculpaţii N.A., N.F. şi S.F.I. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. la art. 329 C. pen.

Analizând materialul probator al cauzei, instanţa de fond a apreciat că modalitatea în care au fost săvârşite faptele de către inculpaţi nu se circumscrie infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., ci aceleia prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv de trafic de persoane, în condiţiile în care chiar şi în unele cazuri în care victimele au ştiut ce activitate urmează să presteze în Spania, au fost constrânse fie datorită condiţiilor materiale precare, fie prin ameninţări sau alte modalităţi să practice prostituţia în folosul inculpaţilor, unele dintre acestea fiind minore.

În acest sens, tribunalul în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererile inculpaţilor I.B.Ş., N.P.F., N.O. şi V.M. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 329 C. pen., şi ale inculpaţilor N.A., N.F. şi S.F.I. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 329 C. pen., ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv constituirea unui grup infracţional organizat, tribunalul a reţinut că, potrivit teoriei şi practicii judiciare în materie, aceasta prin natura ei este o infracţiune continuă, nefiind posibilă săvârşirea acesteia în modalitatea prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu. În acest sens, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru toţi inculpaţii.

În cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond s-a solicitat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001, pentru inculpaţii I.B.Ş., N.P.F., B.Ş.L., C.L., N.F., N.A., S.F.I., N.O., N.E.I.

Tribunalul a constatat că aceştia au fost cercetaţi pentru infracţiunea sus-menţionată în faza de urmărire penală, în condiţiile în care nu s-a demonstrat săvârşirea faptei faţă de minore, organul de urmărire penală, cu excepţia inculpatului I.B.Ş., dispunând scoaterea de sub urmărire penală a acestora, pentru modalitatea de săvârşire a infracţiunii în forma prevăzuta de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

În acest sens, în condiţiile în care partea vătămată V.G. în declaraţia dată a relatat că a fost ameninţată şi uneori bătută de inculpatul I.B.Ş., declaraţie care se coroborează cu cea a inculpatei N.A., confirmată în faza de cercetare judecătorească de M.C., tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen., a admis în parte cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului I.B.Ş. din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpaţii N.P.F., I.B.Ş., N.A., B.Ş.L., C.L., V.M., S.F.I. şi N.O., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

În motivarea apelului declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a arătat, în esenţă, că prima instanţă a aplicat inculpaţilor pedepse nejustificat de blânde în raport cu gravitatea deosebită a faptelor comise de aceştia, nefăcând o justă corelare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen. şi neţinând seama de faptul că infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori sunt fapte ce aduc gravă atingere valorilor sociale ocrotite de lege, în condiţiile în care aceste infracţiuni sunt comise în cadrul unei grupări infracţionale organizate, şi nici de amploarea acestui gen de infracţiuni.

Gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor a fost relevată şi de regimul sancţionator deosebit de sever instituit de legiuitor pentru astfel de fapte, iar în mecanismul de individualizare a pedepselor de către instanţa de fond nu se reflectă cauzele de agravare constând în comiterea faptelor în formă continuată, în speţă fiind vorba de un număr mare de persoane traficate, printre care patru minori, de pe urma cărora s-au obţinut beneficii materiale importante ca urmare a practicării prostituţiei, perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională.

În raport de aceste criterii a fost nejustificată stabilirea unor pedepse orientate spre minim şi cu atât mai puţin reţinerea circumstanţelor atenuante, astfel cum a procedat instanţa de fond, care a atenuat excesiv răspunderea penală a inculpaţilor dispunând suspendarea executării pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor N.F., N.A., N.O. şi T.F.

În stanţa de fond a reţinut în mod greşit şi disp. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi pe cele ale art. 18 din Legea nr. 508/2004 la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor N.P.F., N.E.I., C.L., N.O. şi T.F., având în vedere atitudinea oscilantă a acestora între recunoaştere (în faza urmăririi penale) şi nerecunoaşterea faptelor (în faza cercetării judecătoreşti).

A mai arătat că din analiza dispoziţiilor legale menţionate rezultă că, pentru a beneficia de aceste circumstanţe, persoanele cercetate trebuie să colaboreze pe tot parcursul procesului penal, deci şi în faza cercetării judecătoreşti, cu autorităţile judiciare pentru a facilita şi tragerea la răspundere penală.

În plus, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.B., instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 1597/2001 a Judecătoriei Ploieşti, conform art. 85 C. pen.

Inculpata C.L. a comis faptele deduse judecăţii în prezenta cauză în stare de recidivă post condamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru art. 329 C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei dispusă prin Sentinţa penală nr. 215/2000 a Judecătoriei Ploieşti, şi sub acest aspect în mod greşit instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata N.A., aceasta a fost la rândul ei victima traficului, astfel încât cunoştea foarte bine mecanismul de traficare şi a devenit foarte experimentată în atragerea victimelor şi plasarea lor în scopul exploatării. Fiind prima verigă în lanţul de traficare, ea a putut capta foarte uşor încrederea şi interesul tinerelor, profitând de lipsa experienţei lor de viaţă, de lipsa educaţiei, de starea materială precară şi naivitatea lor şi nu se justifică aplicarea circumstanţelor atenuante, aşa cum în mod greşit a reţinut prima instanţă.

În practica judiciară s-a stabilit că nu este necesar ca făptuitorul să fi cunoscut în amănunt planul de activitate al grupului şi este suficient dacă a ştiut că grupul avea scop săvârşirea unor infracţiuni grave. Din acest punct de vedere achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este netemeinică şi nelegală, cu atât mai mult cu cât aceasta ştia că intră într-un grup organizat şi a prevăzut rezultatul faptei sale, dorit sau acceptat, şi a cunoscut faptul că grupul are drept scop săvârşirea unor infracţiuni grave.

Deşi instanţa a reţinut ca temei al achitării inculpatei faptul că aceasta nu a săvârşit infracţiunea de crimă organizată în cursul anului 2006, martorii audiaţi în cauză au confirmat faptul că aceasta a desfăşurat activităţi infracţionale de trafic de persoane alături de inculpatul I.B., în lunile iulie - august 2006, în acest sens fiind declaraţia martorei D.M.L., dată la urmărirea penală.

În acelaşi sens, declaraţia martorei C.G. de la urmărirea penală, menţinută în instanţă la termenul de judecată din 03 decembrie 2009, şi cea a martorului M.C., tatăl numitei M.G.

În ceea ce priveşte achitarea inculpatului T.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, pentru că fapta nu a fost săvârşită de inculpat, a fost, de asemenea, nelegală şi netemeinică, întrucât prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, iar simpla menţiune în dispozitiv a infracţiunii de spălare de bani fără să existe încadrarea juridică corespunzătoare a textului de lege constituie o eroare.

De altfel, nici la încadrarea în drept a faptelor săvârşite de acelaşi inculpat nu apare ca fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002.

Având în vedere modalitatea în care au fost comise faptele ce se regăsesc printre modalităţile prev. în alin. (3) teza I al art. 13 din Legea nr. 678/2001, respectiv că victimele au fost constrânse de către membrii grupării infracţionale atât fizic, cât şi moral să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, prin întrebuinţarea de acte violentă şi ameninţare, fiind convinse să plece în străinătate după ce au primit asigurări că vor fi bine plătite, în realitate fiind induse în eroare cu privire la condiţiile de lucru, încadrarea juridică corectă este aceea prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I şi alin. (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cazul inculpaţilor I.B.Ş. şi N.A., şi respectiv art. 13 alin. (1), (3) teza I şi alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpaţii N.P.F., B.Ş.L., N.E.I., C.L., N.F., S.F.I., N.O. şi T.F.

Inculpaţii N.P.F. şi N.O. au arătat, în esenţă, în motivarea apelurilor declarate că se impunea admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 în art. 329 alin. (1) C. pen., având în vedere Decizia nr. XVI/2007 în interesul legii dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite.

Au mai arătat că sunt soţi şi elementul privind trimiterea la art. 7 din Legea nr. 39/2003 impunea aplicarea disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. de achitare, întrucât nu au legătură cu ceilalţi inculpaţi. Nici V.A.C. şi nici V.D.A., pentru care s-a reţinut săvârşirea faptelor de către cei doi inculpaţi, nu au apărut în dosar ca părţi vătămate sau ca martore, iar acestea au părăsit teritoriul României la data de 10 octombrie 2002, aşa cum rezultă din relaţiile depuse la dosar de către punctul de trecere a frontierei.

Aceste persoane au locuit împreună cu soţii inculpaţi şi au achitat chiria apartamentului, acesta fiind un obicei de ajutorare a românilor, astfel că nu subzistă din punct de vedere al laturii obiective disp. art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001. Aceste persoane nu au fost audiate, cunoscându-se că sunt căsătorite încă din anul 2004 şi neavând cunoştinţă de existenţa dosarului.

Un alt element esenţial este faptul că violenţa fizică, psihică ori constrângerea morală nu s-au demonstrat, aceste persoane venind în ţară în nenumărate rânduri fără a se adresa autorităţilor române cu privire la faptele grave care s-ar fi petrecut în Spania.

În ceea ce priveşte art. 7 din Legea nr. 39/2003, lipsesc elemente definitorii, respectiv nu se cunoaşte liberul grupului, rolul fiecărei persoane participante, gradul de subordonare al fiecăreia, perioada activităţii, profitul de care s-a beneficiat ca urmare a săvârşirii faptelor.

În mod greşit s-a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi şi infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, având în vedere probele existente la dosar, respectiv actele civile din care rezultă dobândirea proprietăţilor.

De asemenea au fost depuse la dosar extrasele de trimiteri valutare, din care rezultă că aceştia au trimis în ţară suma de 2.206 dolari şi 200 euro, sume care nu pot crea suspiciunea de săvârşirea a infracţiunii de spălare de bani, motiv pentru care din eroare s-au calculat sumele de 98.000 euro şi de 200.000.000 lei, dar s-a şi menţinut măsura unui sechestru asigurător asupra unui teren care nu aparţine inculpaţilor şi asupra unui spaţiu comercial al SC C. SRL, care a fost doar închiriat.

În ceea ce priveşte autoturismul marca S.O., acesta a fost cumpărat în leasing, aşa cum a rezultat din actele depuse la dosar, fiind ridicat de către societatea care a acordat împrumutul.

De asemenea, aplicarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi a prevederilor art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 nu a fost făcută în mod corespunzător pentru ambii inculpaţi, impunându-se şi aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., pentru a crea o egalitate de tratament între cei doi soţi, având în vedere că inculpatul N.P.F. se află sub control judiciar din data de 19 iunie 2007, perioadă în care a avut un comportament bun.

Inculpatul B.Ş.L. a arătat în motivarea apelului declarat, în esenţă, că nu s-a dat eficienţă corespunzătoare circumstanţelor atenuante, având în vedere că este infractor primar, este încadrat în muncă şi are o viaţă organizată, astfel că se putea face aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen.

Inculpatul I.B.Ş. a arătat, în esenţă, în motivarea apelului declarat că unele dintre faptele reţinute în sarcina sa nu există, altele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar altele nu au fost săvârşite de el.

A mai arătat că la individualizarea pedepselor care i-au fost aplicate se puteau reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante, iar modalitatea de executare putea fi suspendarea condiţionată sau sub supraveghere ori executarea pedepsei la locul de muncă.

Cu privire la latura civilă, apelantul inculpat a arătat că bunul asupra căruia se menţine în continuare măsura sechestrului asigurător nu-i aparţine lui, ci părinţilor săi, astfel că măsura este nelegală.

La termenul din data de 26 octombrie 2012, inculpaţii I.B.Ş. şi V.M., asistaţi de apărătorii aleşi, au arătat că doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de apel şi să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

În stanţa de apel a încuviinţat cererile celor doi inculpaţi de fi audiaţi şi de către instanţa de apel. Cu ocazia audierii lor, inculpaţii I.B.Ş. şi V.M. au arătat că recunosc toate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei de fond şi cunosc toate probele administrate în timpul urmăririi penale, probe pe care şi le însuşesc în totalitate.

De asemenea, cei doi inculpaţi au arătat că nu-şi mai însuşesc motivele pentru care au declarat apel, dar solicită să se constate că faptele au fost săvârşite cu mult timp în urmă, că au fost arestaţi preventiv circa un an şi iar apoi s-a luat o altă o altă măsură preventivă, astfel că au tras învăţăminte din această experienţă şi regretă faptele comise.

Au mai arătat că instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepselor, considerând că se pot aplica prevederile art. 86¹ C. pen., pedeapsa în regim de detenţie fiind prea aspră.

Inculpatul V.M. a mai arătat că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic de persoane în aceea de proxenetism, considerând că o persoană nu poate avea dublă calitate de victimă şi membră a grupului infracţional, respectiv inculpata N.A.

Inculpata C.L. a arătat în motivarea apelului că, faţă de perioada lungă de timp de la producerea faptelor, ce a condus la diminuarea pericolului social, se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate, întrucât rezonanţa faptelor s-a redus ca urmare trecerii timpului, este o persoană cu suferinţe fizice şi creşte singură un nepot ca urmare a faptului că fiica sa este plecată la muncă în străinătate.

În motivarea apelului său, inculpatul S.F.I. a arătat, în esenţă, că Sentinţa penală nr. 67 din 06 martie 2012 a Tribunalului Prahova este netemeinică şi nelegală, având în vedere greşita sa condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, trafic de minori cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dar şi iniţiere/aderare la un grup infracţional organizat.

La dosar nu sunt indicate probele care conduc la existenţa faptelor reţinute în sarcina sa şi în ce măsură aceste fapte se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii, iar din probele administrate în cauză respectiv declaraţiile părţii vătămate V.G., N.A., ale inculpatului I.B., ale celor doi martori cu identitate protejată, T.A. şi T.A., în mod greşit se reţine vinovăţia sa.

Din declaraţiile date de partea vătămată V.G. şi de inculpat rezultă că, la data la care se pretinde că această victimă ar fi fost recrutată, era majoră şi la dosar nu există o altă probă care să dovedească contrariul.

Cu privire la infracţiunea de trafic de persoane, în rechizitoriu nu se dau detalii în ce împrejurări au fost comise aceste fapte, la ce dată, în ce modalitate şi în ce constă contribuţia sa. Infracţiunea de grup infracţional organizat nu se defineşte în rechizitoriu şi nici în motivarea sentinţei. Fapta se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de proxenetism în modalitatea înlesnirii prostituţiei, prev. de art. 329 C. pen., urmând a fi avută în vedere poziţia exprimată de către inculpat la urmărirea penală, unde recunoaşte această faptă, coroborată cu declaraţia părţii vătămate şi a celor doi martori.

Inculpata N.A. nu a arătat motivele pentru care a declarat apel, la termenul din 23 mai 2012, această inculpată solicitând instanţei să ia act că îşi retrage apelul formulat.

Prin Decizia penală nr. 186 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti s-au respins, ca nefondate cererile formulate de apelanţii inculpaţi I.B.Ş. şi V.M. privind aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii N.P.F., I.B.Ş., B.Ş.L., C.L., V.M., S.F.I. şi N.O. împotriva Sentinţei penale nr. 67 din 06 martie 2012 a Tribunalului Prahova.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata N.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva Sentinţei penale nr. 67 din 06 martie 2012 a Tribunalului Prahova, care a fost desfiinţată în parte, în latură penală, şi în consecinţă:

S-a înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi reţine la încadrarea juridică a acestei infracţiuni dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. pentru toţi inculpaţii.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată inculpatului I.B.Ş., fiul lui Ş. şi G., născut în Ploieşti, în pedepsele componente, astfel:

- 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., fapte din perioada 2002 - 2006;

- 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., fapte din perioada 2002 - 2006;

- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte din perioada 2002 - 2006;

- 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.B.Ş. prin Sentinţa penală nr. 1597 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1847 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.B.Ş. prin Sentinţa penală nr. 1597 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1847 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 07 august 2006 ia 11 iunie 2007 inclusiv.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată inculpatei C.L., fiica lui M. şi V., născută în Ploieşti, judeţul Prahova, în pedepsele componente, astfel:

- 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapte din perioada 2002 - 2005;

- 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapte din perioada 2002 - 2005;

- 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, fapte din perioada 2002 - 2005;

- 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapte din perioada 2002 - 2005.

S-a reţinut la încadrarea juridică a fiecăreia dintre infracţiunile de mai sus dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. în loc de art. 37 lit. b) C. pen. şi s-a majorat fiecare dintre pedepsele principale cu 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate acestei inculpate perioada reţinerii şi arestării preventive de la 11 octombrie 2006 la 05 noiembrie 2007 inclusiv.

A fost condamnată inculpata N.A., fiica lui M. şi G. în Filipeştii de Târg, judeţul Prahova, în prezent arestată în altă cauză în Penitenciarul Târgşor şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte din cursul anului 2006, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen.

S-au înlăturat dispoziţiile art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen. reţinute în favoarea inculpatei şi s-a majorat pedeapsa aplicată acesteia de prima instanţă pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., fapte din cursul anului 2006, de la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii inculpatei din data de 05 septembrie 2006.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ - 86³ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la inculpata N.A.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată inculpatei N.E.I. (fostă B., fostă B.O.), fiica lui I. şi D., născută în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, în pedepsele componente, astfel:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapte din perioada 2003 - 2004;

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapte din perioada 2003 - 2004;

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, fapte din perioada 2003 - 2004;

- 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, fapte din perioada 2003 - 2004.

S-a majorat fiecare dintre pedepsele principale cu 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen.

S-a înlăturat dispoziţia de achitare a inculpatului T.F., fiul lui C. şi G., născut în Ploieşti, judeţul Prahova, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, întrucât inculpatul nu a fost trimis în judecată şi pentru această faptă.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate de prima instanţă inculpatului V.M. perioada reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la 16 august 2006 la 05 noiembrie 2007 inclusiv.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus scutirea doamnei avocat D.A. de plata amenzii de 1.000 lei, aplicată prin încheierea de şedinţă din 24 septembrie 2012.

Au fost obligaţi inculpaţii apelanţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel:

- pe inculpaţii I.B.Ş., N.P.F. şi N.O. la câte 600 lei fiecare;

- pe inculpaţii B.Ş.L. şi N.A. la câte 1000 lei fiecare;

- pe inculpaţii V.M., C.L. şi S.F.I. la câte 700 lei fiecare.

Onorariile provizorii pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor C.L., V.M., N.F., T.F. şi S.F.I., în cuantum de câte 100 lei, şi onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor N.E.I., B.Ş.L. şi N.A., în cuantum de câte 400 lei, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Onorariul provizoriu pentru apărătorul din oficiu al părţilor vătămate, în cuantum de 450 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Situaţia de fapt a fost stabilită în mare parte în mod corect de prima instanţă pe baza probelor administrate în cauză, aşa cum acestea au fost prezentate anterior, cu următoarele precizări:

Dispoziţia de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru toţi inculpaţii este neîntemeiată, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor reţinută de instanţa de fond pentru fiecare dintre inculpaţi şi perioada de timp în care aceştia au acţionat, raportate la modalităţile în care această infracţiune poate fi săvârşită. Astfel, Curtea a reţinut că unii dintre inculpaţi au iniţiat, alţii au constituit grupul infracţional, iar alţii au aderat la acesta. Aceiaşi inculpaţi, dar şi ceilalţi care nu au iniţiat sau constituit grupul, sprijinit sub diferite forme, arătate mai sus pentru fiecare inculpat, activitatea acestuia prin actele întreprinse de recrutare, vânzare, transport, ascundere a victimelor infracţiunilor etc, acţiuni care s-au desfăşurat în mod repetat.

Cu privire la inculpatul I.B.Ş., Curtea a reţinut că acesta a fost condamnat la 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 1597 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1847 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, pentru o faptă concurentă cu cele din prezenta cauză, iar instanţa de fond nu a dispus, în baza art. 85 alin. (1) C. pen., anularea suspendării condiţionate a executării acestei pedepse.

Cu privire la inculpata C.L., Curtea a reţinut că aceasta a comis faptele deduse judecăţii în prezenta cauză în stare de recidivă post condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 215/2000 a Judecătoriei Ploieşti, pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.

Totuşi, întrucât infracţiunile săvârşite de inculpată în prezenta cauză au fost descoperite după expirarea termenului de încercare stabilit prin Sentinţa penală nr. 215/2000 a Judecătoriei Ploieşti, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (2) C. pen., nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei anterioare.

În ceea ce o priveşte pe inculpata N.A., Curtea a apreciat că achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte din cursul anului 2006, este neîntemeiată, faţă de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor M.C., D.M.L. şi C.G., coroborate chiar cu cele de recunoaştere date de această inculpată. Întrucât la rândul său fusese şi victimă a unora dintre inculpaţi, inculpata N.A. cunoştea bine activitatea grupului pe care l-a sprijinit în anul 2006, modul în care a acţionat fiind detaliat chiar în declaraţiile sale, astfel că fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin urmare s-a impus condamnarea inculpatei şi pentru această infracţiune, faptele sale întrunind elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Cu privire la dispoziţia de achitare a inculpatului T.F., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, Curtea a reţinut că acest inculpat nu a fost trimis în judecată şi pentru această faptă, din cuprinsul rechizitoriului nerezultând săvârşirea unei asemenea infracţiuni. Este adevărat că în dispozitivul rechizitoriului se menţionează şi infracţiunea de spălare de bani, fără a se indica însă şi încadrarea juridică a acestei fapte, astfel că se poate aprecia că includerea acestei infracţiuni în dispozitivul actului de sesizare a fost doar o eroare materială.

Curtea a mai reţinut că, în ceea ce le priveşte pe inculpatele C.L., N.A. şi N.E.I., instanţa de fond a aplicat pedepse prea blânde faţă de contribuţia pe care aceste inculpate au avut-o la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi de circumstanţele personale ale fiecăreia.

Astfel, inculpata C.L. a săvârşit faptele după ce anterior fusese condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru o infracţiune de proxenetism, pentru care beneficiase de suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că inculpata nu numai că a ignorat total clemenţa instanţei care a dispus prima sa condamnare, dar a săvârşit infracţiuni din aceeaşi categorie cu o periculozitate sporită şi pe o perioadă de timp îndelungată.

Prin urmare, chiar dacă inculpata a avut o poziţie sinceră pe parcursul urmăririi penale şi a oferit date care au contribuit la reconstituirea activităţii infracţionale a altor inculpaţi din prezenta cauză, la individualizarea pedepselor trebuiau avute în vedere şi aspectele menţionate anterior, care impun aplicarea unor pedepse într-un cuantum sporit pentru fiecare dintre infracţiuni.

În aceste condiţii, Curtea a apreciat că pedepsele principale aplicate de prima instanţă inculpatei C. se impun a fi sporite cu câte 3 ani.

Şi în ceea ce o priveşte pe inculpata N.A., Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., fapte din cursul anului 2006, de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen. este prea blândă, având în vedere considerentele de mai sus, dar şi pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite de această inculpată, rezultat din activitatea sa infracţională, aceasta sfidând organele judiciare, întrucât la scurt timp după arestarea inculpatului I. a ascuns-o într-un apartament închiriat pe una dintre victimele traficului de persoane, respectiv pe M.G., pentru ca aceasta să nu poată fi audiată, îngreunând astfel activitatea organelor de urmărire penală.

Pentru aceste motive nu pot fi reţinute nici circumstanţe atenuante în favoarea acestei inculpate, pedepsele de câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen. pentru infracţiunile săvârşite fiind mai potrivite cu gradul de pericol social concret al faptelor sale. De asemenea, s-a înlăturat şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ - 86³ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la această inculpată, urmând să execute pedeapsa în regim de detenţie.

Cu privire la inculpata N.E.I., Curtea apreciază, la fel ca şi în cazul inculpatei C., că pedepsele principale aplicate de prima instanţă se impun a fi sporite cu câte 2 ani, având în vedere perioada relativ lungă de săvârşire a faptelor, dar şi faptul că a avut o poziţie sinceră pe parcursul urmăririi penale şi a oferit date care au contribuit la reconstituirea activităţii infracţionale a altor inculpaţi din prezenta cauză, dar, spre deosebire de C., nu are antecedente penale.

Curtea a mai reţinut că faptele reţinute de instanţa de fond, cu precizările făcute mai sus, au fost confirmate, pe lângă probele administrate la instanţa de fond şi pe parcursul urmăririi penale, şi în faţa instanţei de apel de inculpaţii I.B.Ş. şi V.M., care au arătat că recunosc faptele reţinute în sarcina lor şi cunosc toate probele administrate în timpul urmăririi penale, pe care şi le însuşesc în totalitate.

În ceea ce priveşte cererile formulate de cei doi inculpaţi privind aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., Curtea a reţinut că niciunul dintre aceştia nu a formulat în faţa instanţei de fond o astfel de cerere, deşi ambii au fost asistaţi de avocaţi aleşi şi după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, care a stabilit că modificările aduse dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Aceiaşi doi inculpaţi au fost asistaţi de avocaţi aleşi şi după publicarea Deciziilor nr. 1470/2011 şi nr. 1483/2011 ale Curţii Constituţionale şi nu au solicitat instanţei de fond aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., hotărârea instanţei de fond fiind pronunţată abia la data de 06 martie 2012, după alte 4 termene de judecată.

Prin urmare, Curtea a constatat că inculpaţii I.B.Ş. şi V.M. nu au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. în termenul legal, astfel că cererile acestora au fost respinse ca nefondate. Susţinerile inculpaţilor potrivit cărora instanţa de fond nu le-a pus în vedere acest lucru sunt nefondate, având în vedere că apărarea le-a fost asigurată de avocaţi aleşi pe tot parcursul procesului penal şi aveau posibilitatea să ceară aplicarea acestei proceduri.

Curtea a mai reţinut că perioada reţinerii şi arestării preventive în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.M. este de la 16 august 2006 la 05 noiembrie 2007 inclusiv, iar pentru inculpata C.L. este de la 11 octombrie 2006 la 05 noiembrie 2007 inclusiv.

De asemenea, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei N.A. perioada reţinerii acesteia din data de 05 septembrie 2006.

Cu privire la celelalte critici aduse sentinţei atacate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi de inculpaţii N.P.F., I.B.Ş., B.Ş.L., C.L., V.M., S.F.I. şi N.O., Curtea a reţinut că sunt nefondate. Pedepsele stabilite de instanţa de fond pentru inculpaţi au fost dozate corespunzător de aceasta, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen., pentru fiecare inculpat în parte, având în vedere probele administrate în cauză aşa cum acestea au fost prezentate mai sus şi cum au fost reţinute şi de instanţa de fond.

Tribunalul a avut în vedere faptul că inculpaţii I.B.Ş. şi B.Ş.L. au avut cea mai mare contribuţie la săvârşirea infracţiunilor, primul dintre aceştia folosind violenţa împotriva victimelor în mod repetat, au avut o atitudine constantă de negare a faptelor, în ciuda probelor administrate în cauză, au desfăşurat activitatea infracţională pe perioade mari de timp.

Inculpatul I.B.Ş. a obţinut şi sume foarte mari de bani din activitatea infracţională, aşa cum s-a arătat mai sus, sume a căror provenienţă a încercat să o ascundă prin achiziţionarea de diverse bunuri pe numele părinţilor. Susţinerea inculpatului potrivit căreia unele dintre bunurile achiziţionate nu-i aparţin este nefondată, având în vedere probele arătate mai sus, actele privind veniturile părinţilor şi declaraţia mamei sale, din care rezultă că avea venituri în jurul salariului minim pe economie.

Totodată, aşa cum s-a arătat mai sus, pe perioada derulării procesului penal în prezenta cauză, inculpatul I.B.Ş. a mai săvârşit o altă infracţiune pentru care a şi fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 1597 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei Ploieşti.

Şi pentru inculpaţii N.P.F. şi N.O. tribunalul a avut în vedere contribuţia efectivă a fiecăruia, perioada desfăşurării activităţii infracţionale, veniturile obţinute, dar şi poziţia din timpul urmăririi penale a acestora privind aportul la reconstituirea activităţii infracţionale.

Pentru inculpaţii V.M., N.F., T.F. şi S.F.I. instanţa de fond a reţinut contribuţia mai redusă a acestora la săvârşirea faptelor, dar şi veniturile obţinute de fiecare dintre inculpaţi în urma săvârşirii faptelor, motiv pentru care le-a şi aplicat pedepse diferite.

Prin urmare, Curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse inculpaţilor N.F., T.F. şi N.O. cu suspendarea sub supraveghere a executării este în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. şi cu circumstanţele personale ale fiecăruia dintre aceşti inculpaţi.

Chiar dacă şi inculpatul S.F.I. a avut o activitate infracţională relativ redusă, aceasta a existat, aşa cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate V.G. coroborate cu declaraţiile inculpatului, însă acesta a săvârşit faptele în stare de recidivă, astfel că în mod just i s-a aplicat o pedeapsă cu executare în regim de detenţie.

Cu privire la motivul de desfiinţare a sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, invocat de inculpaţii apelanţi, pentru faptul că părţilor vătămate nu le-a fost asigurat dreptul la apărare, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, întrucât părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză, nu au invocat o asemenea neregularitate şi nici nu rezultă din actele dosarului că acestea au suferit vreo vătămare care nu ar putea fi reparată în alt mod. De asemenea, instanţa de apel a numit apărător din oficiu pentru părţile vătămate, în baza dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 678/2001, text care până la modificarea adusă prin Legea nr. 230/2010, intrată în vigoare la data de 09 decembrie 2010, stabilea că asistenţa juridică a acestor părţi se asigură la cerere, iar până la modificarea art. 44 părţile vătămate nu au solicitat să fie asistate de apărător din oficiu.

Nefondate sunt şi criticile apelanţilor inculpaţi potrivit cărora instanţa de fond nu a stabilit pentru fiecare inculpat în parte care sunt probele de vinovăţie, având în vedere situaţia de fapt expusă în motivarea instanţei de fond, în cuprinsul căreia sunt prezentate pentru fiecare inculpat activităţile desfăşurate, persoanele exploatate, declaraţiile date de părţile vătămate şi de victimele care au dat declaraţii de martor, coroborate chiar cu declaraţiile unora dintre inculpaţi, care în timpul urmăririi penale au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

În ceea ce priveşte critica Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova cu privire la înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, având în vedere că potrivit primului text legal: Persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, iar potrivit celui de al doilea, persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Faptul că inculpaţii pentru care au fost reţinute aceste dispoziţii legale au facilitat desfăşurarea activităţii de urmărire penală rezultă din cuprinsul rechizitoriului întocmit în cauză, solicitarea reţinerii acestor dispoziţii legale fiind făcută chiar de către parchet.

Curtea a mai reţinut că şi cererile de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în cea de proxenetism, formulate de apelanţi în cuprinsul motivelor de apel sau separat de acestea, sunt nefondate, având în vedere considerentele de mai sus şi probele prezentate, din care rezultă fără dubiu că infracţiunile săvârşite de inculpaţi sunt cele de trafic de persoane, cu precizările făcute la fiecare în parte, şi nu cele de proxenetism.

De asemenea, a fost neîntemeiată şi critica Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova privind reţinerea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi pentru alţi inculpaţi, în condiţiile în care din probele administrate rezultă că numai pentru inculpatul I.B.Ş. sunt aplicabile aceste dispoziţii, având în vedere că victimele celorlalţi inculpaţi deveniseră majore la datele la care au fost exercitate violenţe asupra lor. În acelaşi sens, s-a avut în vedere faptul că, atât pe perioada activităţii infracţionale a inculpaţilor, cât şi pe parcursul procesului penal Legea nr. 678/2001 a suferit mai multe modificări cu privire la modalităţile de săvârşire a unora dintre fapte şi cu privire la limitele de pedeapsă pentru acestea, astfel că în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 13 C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 186 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpaţii V.M., B.Ş.L., N.O., S.F.I., N.A., I.B.Ş., N.P.F. şi C.L.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti critică decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe aspecte:

1. Greşita individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, acestea fiind prea blânde în raport cu gravitatea faptelor şi potenţialul pericol social pe care îl prezintă persoana inculpaţilor.

Instanţele nu au ţinut seama de împrejurările în care au fost comise faptele, de consecinţele acestora, precum şi de persoana inculpaţilor.

În plus, prima instanţă a reţinut că inculpaţii au avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, neţinând cont de atitudinea oscilantă a acestora între recunoaşterea şi nerecunoaşterea comiterii faptelor în circumstanţele reale relevate de probe, enunţate în actul de sesizare şi reţinute şi de instanţele de fond şi de apel, ceea ce îi caracterizează negativ.

2. Greşita încadrare juridică a faptelor în infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, faptele inculpaţilor N.P.F., B.Ş.L., N.E.I., I.B.Ş., C.L., N.F., S.F.I., N.O., T.F., întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I şi alin. (4) din Legea nr. 678/2001.

Astfel, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, precum şi în considerentele hotărârilor criticate, victimele, inclusiv minorele, au fost constrânse atât fizic, cât şi moral, să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, prin întrebuinţarea de acte de violenţă şi ameninţare, alteori, au fost convinse de către traficanţi să plece în străinătate primind asigurări că vor fi bine plătite, fiind induse în eroare cu privire la condiţiile de lucru.

Pentru motivele invocate, se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor constând în traficul de minori, reţinute în sarcina sus-numiţilor din art. 13 alin. (1) în art. 13 alin. (1), (3) şi 4 teza a III-a.

3. Greşita încadrare juridică a faptelor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. realizată de către instanţa de apel cu privire la toţi inculpaţii, infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 fiind o infracţiune continuă, astfel că nu este posibilă săvârşirea acesteia în modalitatea prev. de art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Greşita deducere din pedepsele aplicate inculpaţilor N.P.F. şi B.Ş.L. a perioadelor executate de la 18 iulie 2006 la 21 iunie 2007 şi, respectiv, de la 18 iulie 2006 la 5 noiembrie 2007 în condiţiile în care primul a fost arestat la data de 19 iulie 2006, iar al doilea a fost reţinut la data de 19 iulie 2006.

Inculpatul V.M. critică hotărârile pronunţate pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere că nu au antecedente penale, este singurul întreţinător al familiei, a recunoscut şi regretat faptele comise.

Inculpatul B.Ş.L., critică, de asemenea, hotărârea pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, având în vedere că a avut o participaţie redusă la comiterea faptelor şi a avut o atitudine procesuală sinceră încă din faza de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor.

Inculpatul N.O., critică hotărârile atacate pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră, solicitând reducerea acesteia şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art. 81 C. pen.

Inculpatul S.F.I. critică hotărârile recurate pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe aspecte:

1. Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel ale inculpatului, respectiv asupra cererii sale de achitare pentru săvârşirea celor trei infracţiuni şi nici asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 329 C. pen.

2. Greşita încadrare juridică a faptei de trafic de persoane ce o vizează pe partea vătămată V.G., aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.

3. Netemeinicia soluţiei de condamnare pentru infracţiunea de trafic de persoane referitoare la victimele N.A., G.E. şi M.G., întrucât nu există nicio probă de vinovăţie cu privire la aceste părţi vătămate.

4. Netemeinicia pedepsei aplicate, pe care inculpatul o consideră prea aspră în raport cu faptele comise.

În raport de motivele invocate se solicită de către inculpat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel faţă de primul motiv invocat, achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane cu privire la părţile vătămate N.A., G.E. şi M.G., condamnarea sa pentru infracţiunea de proxenetism referitoare la V.G.

În subsidiar, dacă aceste critici nu vor fi primite solicită redozarea pedepsei.

Inculpata N.A., critică hotărârile recurate pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunile ce i-au fost reţinute în sarcină, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În subsidiar solicită reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 86¹ C. pen.

Inculpatul I.B. - Ş. critică hotărârile recurate sub mai multe aspecte:

1. Omisiunea instanţelor de a aplica disp. art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul solicitând reţinerea acestor dispoziţii legale, condamnarea la o pedeapsă sub limita minimă, respectiv sub 3 ani şi 8 luni şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.

2. Greşita încadrare juridică a faptelor, inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, întrucât partea vătămată V.G. a devenit majoră la data de 12 septembrie 2003, iar infracţiunea de trafic de minori se consumă la împlinirea majoratului transformându-se în infracţiunea de trafic de persoane.

Tot sub acest aspect inculpatul a mai solicitat în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 329 C. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

3. Netemeinicia soluţiei de condamnare pentru infracţiunile ce i se reţin în sarcină, întrucât nu există probe care să demonstreze că a săvârşit faptele pentru care a fost condamnat, motiv pentru care solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a), c) sau d C. proc. pen.

4. În subsidiar, inculpatul solicită reţinerea în favoarea sa a disp. art. 18 din Legea nr. 508/2004, a circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei cu aplicarea art. 81, 86¹ sau 86⁷ C. pen.

Inculpatul N.P.F. critică hotărârile pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia şi aplicarea disp. art. 86¹ C. pen., întrucât a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

Inculpata C.L. a solicitat înlăturarea sporului de 3 ani închisoare, reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În drept, recursurile s-au întemeiat pe disp. art. 385⁹ pct. 10, 12, 14, 17, 17¹ şi 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reţine că numai recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpatul I.B.Ş. sunt întemeiate în parte pentru considerentele ce se vor arăta:

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi au încadrat corespunzător în drept faptele inculpaţilor, astfel că sunt neîntemeiate motivele de recurs formulate de procuror şi de inculpaţii S.F.I. şi I.B.Ş.

În recursul declarat de procuror se solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor N.P.F., B.Ş.L., N.E.I., I.B.Ş., C.L., N.F., S.F.I., N.O., T.F., în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) din Legea nr. 39/2003, or această critică nu este întemeiată, încadrarea juridică fiind corect realizată de către instanţe, în disp. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pentru inculpaţii menţionaţi, cu excepţia lui I.B.Ş. pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 13 alin. (1), (3), teza I din Legea nr. 678/2001, acest inculpat exercitând acte de ameninţare şi violenţă asupra victimei minore V.G., aspect ce rezultă din declaraţiile acesteia, coroborate cu cele ale inculpatei N.A. şi ale martorului M.C.

În cazul celorlalte victime minore, în raport cu modalitatea de comitere a faptelor, sunt incidente disp. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, aşa cum au reţinut instanţele de fond şi de apel.

De altfel, prin actul de trimitere în judecată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (N.P.F., B.Ş.L., N.E.I., C.L., N.F., S.F.I., N.O.).

Inculpatul I.B.Ş. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 329 C. pen., or această solicitare a inculpatului nu poate fi primită în condiţiile în care acesta a recrutat victimele după cum le-a exploatat sexual, fiind obligate prin ameninţare şi violenţă să practice prostituţia în folosul său.

De asemenea, nu este întemeiată nici critica formulată de acelaşi inculpat privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. modificat prin O.U.G. nr. 79/2005 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din aceeaşi lege, fără modificările aduse prin O.U.G. nr. 79/2005, întrucât partea vătămată V.G. a devenit majoră la 12 septembrie 2003, iar acţiunile inculpatului privind traficarea acestei victime au continuat şi după ce victima a împlinit vârsta de 18 ani, activitatea infracţională epuizându-se după modificările aduse Legii nr. 678/2001 prin O.U.G. nr. 79/2005.

În această situaţie, activitatea infracţională a inculpatului nu poate fi scindată în două infracţiuni, respectiv trafic de minori şi trafic de persoane majore, fiind vorba de acelaşi subiect pasiv al infracţiunii şi aceeaşi rezoluţie infracţională.

În mod greşit instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., decizia recurată fiind supusă casării în temeiul art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, grupul infracţional organizat este definit ca "grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că grupul infracţional organizat trebuie să existe pentru o anumită perioadă, deci este necesară o anumită continuitate, infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 fiind o infracţiune continuă, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Criticile formulate de inculpaţii I.B.Ş., S.F.I. şi N.A. privind netemeinicia hotărârii de condamnare sunt nefondate, dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. nefiind incidente în speţă.

Potrivit acestor dispoziţii legale hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Pentru a fi aplicabile dispoziţiile legale invocate este necesar ca starea de fapt reţinută prin hotărârea atacată să fie contrară actelor şi probelor dosarului, respectiv să existe o contradicţie vădită, esenţială între ceea ce rezultă din actele dosarului şi ceea ce spune instanţa.

Pentru a constitui caz de casare, această eroare de fapt trebuie să fi influenţat hotărâtor asupra soluţiei cauzei, respectiv să conducă la adoptarea unei soluţii de condamnare în loc de achitare sau invers.

În speţă, nu suntem în prezenţa unei erori grave de fapt care să conducă la adoptarea unei soluţii greşite de condamnare.

Săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi rezultă din declaraţiile părţilor vătămate V.G. ce se coroborează cu declaraţiile martorilor D.M.L., C.G.M., T.A., T.A., V.D.A., P.A., cu declaraţiile inculpaţilor N.O., V.M., N.P.F., N.A., N. (B.) E.I. şi parţial cu declaraţiile inculpaţilor S.F.I. şi I.B.Ş.

Contrar susţinerilor recurenţilor inculpaţi S.F.I. şi I.B.Ş., instanţa de apel s-a pronunţat asupra motivelor de apel invocate de către aceştia, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

Critica inculpatului I.B.Ş. privind incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. este nefondată.

Instanţele nu au făcut aplicarea acestor dispoziţii legale având în vedere că inculpatul, asistat de avocat ales pe parcursul procesului penal nu a recunoscut faptele şi nu a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011 care a stabilit că modificările aduse dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Inculpatul avea posibilitatea să solicite aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. în faţa instanţei de fond unde a fost prezent după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011 fiind acordate alte patru termene de judecată, iar dezbaterea cauzei în fond a avut lor abia la 20 februarie 2012.

Recursul declarat de inculpatul I.B.Ş. este însă întemeiat sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi nu a disp. art. 18 din Legea nr. 508/2004 întrucât în cursul judecăţii, acesta a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane.

Din adresa emisă la data de 14 mai 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti rezultă că inculpatul a formulat un denunţ înregistrat sub nr. 119/VIII/1/2013, iar ca urmare a participării sale nemijlocite s-a reuşit inculparea a două persoane pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe cale de consecinţă, sub acest aspect, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul I.B.Ş., se va casa în parte decizia penală recurată şi rejudecând se va face aplicarea art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi se vor reduce pedepsele aplicate acestuia pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, ţinându-se seama şi de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, urmările produse, modalitatea de săvârşire, datele care circumstanţiază persoana sa - cercetat şi condamnat într-o altă cauză în timpul desfăşurării prezentului proces penal, cu o atitudine procesuală nesinceră şi faptul că a încercat să-i determine pe martori să facă anumite declaraţii în legătură cu faptele reţinute în sarcina sa.

Pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi V.M., N.O., S.F.I., N.A., N.P.F. şi C.L. au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. astfel că nu se impune majorarea sau reducerea acestora şi nici schimbarea modalităţii de executare.

Instanţele au avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, urmările produse, beneficiile obţinute de inculpaţi din traficarea victimelor, modalitatea de săvârşire, ce denotă periculozitatea inculpaţilor, dar şi datele care cricumstanţiază persoana acestora şi atitudinea procesuală.

Astfel inculpatul V.M. nu are antecedente penale, nu a recunoscut comiterea faptei, iar în favoarea sa au fost reţinute circumstanţe atenuante iar pedepsele reduse sub minimul special.

Inculpatul N.O. nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut faptele şi a cooperat cu organele de urmărire penală, în favoarea sa au fost reţinute dispoziţiile art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004 iar pedepsele reduse corespunzător.

Inculpatul S.F.I. este căsătorit, are antecedente penale, fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., a avut o atitudine procesuală oscilantă, iar în favoarea sa au fost reţinute circumstanţe atenuante, pedepsele fiind coborâte sub minimul special.

Inculpata N.A. este arestată în altă cauză, are doi copii minori, a avut o atitudine procesuală parţial sinceră, iar activitatea sa a îmbrăcat forma complicităţii la infracţiunea de trafic de persoane.

Inculpatul N.P.F. nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, a recunoscut comiterea faptelor colaborând cu organele de urmărire penală, în favoarea sa fiind reţinute dispoziţiile art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Inculpata C.L. este cunoscută cu antecedente penale, fiind recidivistă în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., a dovedit perseverenţă în activitatea infracţională, anterior fiind condamnată pentru infracţiunea de proxenetism, a avut o atitudine procesuală sinceră şi în cazul său instanţele făcând aplicarea art. 9 pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Înalta Curte mai reţine că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale privitoare la confiscarea sumelor de bani dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor de la inculpaţii V.M., I.B.Ş., N.P.F., N.O. şi S.F.I. şi s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

Critica inculpatului I.B.Ş. privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Ploieşti, str. F. cumpărat pe numele părinţilor săi este neîntemeiată.

Din veniturile obţinute din traficarea victimei V.G. inculpatul a achiziţionat apartamentul respectiv, veniturile părinţilor săi fiind modeste, iar SC A. SRL administrată de tatăl său, în cursul anului 2005 a ridicat dividende de 3.489 lei, iar la 31 decembrie 2005 societatea nu înregistrează datorii.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de inculpatul I.B.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 186 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa în parte decizia penală recurată şi, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru toţi inculpaţii.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată inculpatului I.B.Ş., în pedepsele componente.

Va face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi va reduce pedepsele principale aplicate inculpatului, după cum urmează:

- de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.;

- de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.şi art. 13 C.pen;

- de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. va anula suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.B.Ş. prin Sentinţa penală nr. 1597 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1847 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., va contopi pedepsele stabilite în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.B.Ş. prin Sentinţa penală nr. 1597 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1847 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M., B.Ş.L., N.O., S.F.I., N.A., N.P.F. şi C.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor N.P.F. şi B.Ş.L. prevenţia de la 19 iulie 2006 la 21 iunie 2007 pentru N.P.F. şi de la 19 iulie 2006 la 21 iunie 2007 pentru B.Ş.L.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de inculpatul I.B.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 186 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală recurată şi, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru toţi inculpaţii.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicată inculpatului I.B.Ş., în pedepsele componente.

Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi reduce pedepsele principale aplicate inculpatului, după cum urmează:

- de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C.pen;

- de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.B.Ş. prin Sentinţa penală nr. 1597 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1847 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele stabilite în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.B.Ş. prin Sentinţa penală nr. 1597 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1847 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M., B.Ş.L., N.O., S.F.I., N.A., N.P.F. şi C.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor N.P.F. şi B.Ş.L. prevenţia de la 19 iulie 2006 la 21 iunie 2007 pentru N.P.F. şi de la 19 iulie 2006 la 21 iunie 2007 pentru B.Ş.L.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul I.B.Ş., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat B.Ş.L. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi V.M., N.O., S.F.I., N.A., N.P.F. şi C.L. la plata sumei de câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.F., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi N.E.I. şi T.F., în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate I.G.E., S.M.C. şi V.G., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2013.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 3850/2013. Penal. Dare de mită (art. 255...		ICCJ. Decizia nr. 3955/2013. Penal. Falsul în înscrisuri sub... →

ICCJ. Decizia nr. 3856/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3856/2013. Penal