ICCJ. Decizia nr. 3867/2013. Penal. Distrugerea (art. 217 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3867/2013
Dosar nr. 1546/109/2012
Şedinţa publică din 5 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 71 din data de 28 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea vătămată P.I., domiciliat în comuna Hârseşti, sat Ciobani, judeţul Argeş.
S-a constatat că, prin Rechizitoriul nr. 1065/P din 29 februarie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a trimis în judecată pe inculpaţii C.R. pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. şi F.M. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 26 august 2011, între persoana vătămată P.I. şi martorul R.I., a izbucnit o ceartă pe raza comunei Hârseşti. La un moment dat, R.I. a sunat la Serviciul Unic de Urgenţă 112, iar după circa 30 de minute la faţa locului a venit un echipaj de poliţie alcătuit din trei persoane, două în uniformă şi unul îmbrăcat civil, respectiv agenţii de poliţie C.R. şi B.N. şi paznicul Primăriei comunei Bârla, numitul F.M. Agenţii de poliţie l-au încătuşat pe P.I. şi l-au luat la Postul de Poliţie Bârla, împreună cu R.I.
Ajunşi la postul de poliţie, persoana vătămată P.I. a fost băgată încătuşată într-un birou, unde a fost lovită de mai multe ori cu piciorul în zona coastelor de către paznicul F.M. şi o dată cu palma în zona feţei de către agentul de poliţie C.R.. În acest timp, agentul B.N. a luat o declaraţie martorului R.I. şi a întocmit fişa de intervenţie la evenimente.
Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 26 august 2011 între partea vătămată P.I. şi martorul R.I. a izbucnit o ceartă. Întrucât partea vătămată se afla în stare de ebrietate şi avea o atitudine violentă încercând să ajungă la martor cu intenţia de a-i aplica o corecţie fizică, martorul a sunat la Serviciul de urgenţă 112.
La faţa locului a sosit un echipaj format din poliţiştii C.R. şi B.N. şi paznicul Primăriei comunei Bârla, F.M.
Partea vătămată a continuat să facă scandal, ameninţându-i chiar şi pe poliţişti, motiv pentru care, aceştia au procedat la încătuşarea sa.
Din probele dosarului (depoziţia martorului B.N. şi a inculpatului C.R.) a rezultat faptul că, nu era primul incident de acest fel provocat de partea vătămată.
După încătuşarea părţii vătămate, aceasta a fost condusă la sediul Postului de Poliţie Bârla, împreună cu martorul R.I.
Aici, martorul B.N. a mers într-un birou unde a luat o declaraţie martorului, a întocmit părţii vătămate un proces-verbal de contravenţie şi a întocmit fişa de intervenţie la evenimente.
În tot acest timp partea vătămată a rămas într-un birou alăturat, însoţit de inculpaţii C.R. şi F.M., aşteptând să i se ia o declaraţie.
Partea vătămată a refuzat să dea vreo declaraţie, continuând să-i ameninţe pe poliţişti că o să-i reclame şi că vor fi daţi afară, proferând injurii la adresa lor.
În acest context, partea vătămată a fost condusă, împreună cu martorul R. în satul de domiciliu.
Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza actelor întocmite de către organele de urmărire penală, a depoziţiilor părţii vătămate, inculpaţilor şi martorilor R.I., B.C., S.A., J.F.C. şi G.D., audiaţi la cercetarea judecătorească.
Instanţa de fond a considerat, că probele administrate nu conduc la concluzia indubitabilă că cei doi inculpaţi ar fi lovit-o pe partea vătămată.
Totodată, în plângerea iniţială partea vătămată a arătat că a fost lovită de către persoana îmbrăcată în civil, respectiv inculpatul F.M., fără să amintească despre faptul că ar fi fost lovită şi de către poliţist, respectiv inculpatul C.R.
S-a mai reţinut că, despre lovitura cu palma pe care susţine că i-ar fi aplicat-o acesta, îşi aduce aminte pe parcursul anchetei, la circa o lună după producerea incidentului.
Atitudinea părţii vătămate şi comportamentul său au fost cele care au determinat intervenţia organelor de poliţie, o intervenţie care s-a dovedit zadarnică, întrucât partea vătămată nu a încetat să profereze injurii şi să ameninţe, având în continuare un comportament recalcitrant, aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor direcţi, R.I. şi B.N.
Instanţa de fond a constatat că, nu a fost primul incident de acest fel provocat de partea vătămată, pe fondul consumului de alcool, şi că în legătură cu pretinsa lovire, majoritatea martorilor, mai puţin B.N. şi R.I., cunosc, în mod indirect, aspectele relatate la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească, de la partea vătămată şi de la rude ale acesteia.
Ceilalţi doi martori care au fost în sediul Poliţiei Bârla au relatat că partea vătămată nu a fost lovită de către inculpaţi.
În legătură cu leziunile descrise în certificatul medico-legal, din depoziţiile martorilor B.N. şi R.I., precum şi ale inculpaţilor a rezultat faptul că, cele din zona feţei erau preexistente sosirii echipajului de poliţie, toţi declarând că partea vătămată avea sânge pe faţă.
În legătură cu leziunile din zona hemitoracelui stâng, prima instanţă a constatat că atât inculpaţii, cât şi martorul R. au arătat că partea vătămată (dar şi martorul R.), ar fi căzut la intrarea sau la ieşirea din postul de Poliţie.
Tribunalul a apreciat că, declaraţiile sunt ambigui şi contradictorii în legătură cu momentul căzăturii şi a părţii corpului pe care aceasta a avut loc.
Având în vedere aceste neconcordanţe, instanţa de fond a constatat că, se creează un dubiu asupra acestui aspect, dubiu ce profită inculpaţilor, în sensul că leziunile provin de la o căzătură şi nu de la loviturile aplicate de vreunul dintre ei.
Faţă de toate acestea, tribunalul a considerat că prin probatoriul administrat nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie, comportamentul inculpatului C.R., în calitatea pe care o avea, nefiind unul abuziv, iar leziunile descrise în certificatul medico-legal nefiind produse de lovituri aplicate de către inculpatul F.M.
Prin urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtate abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a reţinut că, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 2.000 RON despăgubiri materiale şi 50.000 RON daune morale faţă de inculpatul C.R. şi cu 2.000 RON despăgubiri materiale şi 40.000 RON daune morale faţă de inculpatul F.M.
În ce-l priveşte pe acesta din urmă, având în vedere temeiul achitării, prima instanţă a apreciat că, dispoziţiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen., au interzis acordarea de despăgubiri.
În ce-l priveşte pe inculpatul C.R., având în vedere că acesta nu s-a comportat abuziv, ci în limita îndatoririlor de serviciu, instanţa de fond a considerat că nu se impune obligarea sa la despăgubiri.
În baza art. 346 C. proc. pen., a fost respinsă acţiunea civilă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi partea civilă P.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei, arătând că în situaţia în care nu se va reţine infracţiunea prev. de art. 250 alin. (2) C. pen., în sarcina inculpatului C.R., sunt probe evidente în ceea ce priveşte conturarea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 250 alin. (1) C. pen.
În acest context, într-un motiv subsidiar a solicitat condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 180 alin. (2) C. pen.
Partea civilă P.I. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în raport de elementele de probă aflate la dosarul cauzei se impunea condamnarea inculpaţilor.
Prin Decizia nr. 66/A din 5 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi de partea civilă P.I., domiciliat în comuna Hârseşti, sat Ciobani, judeţul Argeş, împotriva Sentinţei penale nr. 71 din data de 28 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 1546/109/2012.
A desfiinţat în parte sentinţa penală.
Rejudecând, a schimbat temeiul achitării inculpatului C.R., din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
A înlăturat soluţia de achitare a inculpatului F.M., cu toate consecinţele precum şi dispoziţia de obligare a părţii vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.M., la 3 luni închisoare.
În baza art. 81 a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, potrivit art. 82 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de P.I., în sensul că obligă pe inculpatul F.M. la 1.000 RON daune morale şi la 38 RON despăgubiri materiale către aceasta.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale.
A obligat pe inculpatul F.M. la 1.200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat şi la 2.000 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Apelurile declarate au fost fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din probele administrate în cauză, a rezultat că la data de 26 august 2011, între partea vătămată P.I. şi martorul R.I. a izbucnit o ceartă, pe fondul unei stări de tensiune preexistentă, dar şi a consumului de alcool de către partea vătămată.
În aceste împrejurări descrise, P.I. a intenţionat să-i aplice martorului cu care se afla în conflict, o corecţie fizică, astfel încât acesta din urmă a sunat la Serviciul de urgenţă 112, ajungând la faţa locului un echipaj de poliţie.
În discuţia contradictorie pe care a avut-o cu cei doi lucrători de poliţie C.R. şi B.N., partea vătămată P.I. a proferat injurii şi i-a ameninţat pe aceştia, motiv pentru care poliţiştii au procedat la încătuşarea părţii vătămate în cauză, conducând-o, totodată, la sediul Postului de Poliţie Bârla. Aici, martorul B.N. (poliţist) l-a condus pe martorul R.I. într-un birou alăturat celui în care se afla partea vătămată, în scopul luării unei declaraţii despre conflictul din data respectivă.
În acelaşi timp, partea vătămată a fost condusă într-un birou alăturat de inculpatul C.R. (poliţist), acesta din urmă fiind însoţit şi de F.M. (paznic la Primăria comunei Bârla), cu scopul de a fi audiată.
În aceste împrejurări descrise, pe fondul consumului de alcool, partea vătămată P.I. a continuat să îi ameninţe pe poliţişti, în sensul că o să-i reclame şi o să-i dea afară din serviciu, a proferat injurii la adresa lor, refuzând, totodată, să dea declaraţie.
Pe acest fond conflictual, inculpatul F.M. „persoană îmbrăcată în civil”, aşa cum a descris-o în actele dosarului partea vătămată, i-a aplicat o corecţie fizică acesteia. În acest sens, au fost toate probele dosarului ce se reflectă în Certificatul medico-legal nr. 911 din 30 august 2011, eliberat de S.M.L. Argeş, din care a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu/de corp dur, ce pot data din 26 august 2011 şi care necesită circa 15 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.
Din depoziţia martorilor J.F.C., G.D., R.I., B.C. şi S.A., coroborate cu declaraţiile părţilor litigante, a rezultat faptul că, imediat după incident, la întâlnirea cu partea vătămată s-au observat leziunile din zona feţei acesteia şi că victima acuza dureri în zona coastelor.
Din discuţiile purtate cu partea vătămată, au aflat că acesta a fost bătut la poliţie, fără alte amănunte în legătură cu persoana care i-a aplicat corecţia.
La o analiză atentă a plângerii iniţiale formulate de partea vătămată, Curtea a observat că acesta a declarat că la postul de poliţie a fost lovit de către o persoană îmbrăcată civil „cu picioarele în partea stângă a corpului şi cu mâinile peste faţă de către persoana civilă”.
De asemenea, în plângerea penală, partea vătămată a arătat că echipajul de poliţie care a sosit la faţa locului a fost format din 3 agenţi de poliţie „îmbrăcaţi în haine de serviciu şi unul civil”.
Cu prilejul identificării din grup ce a avut loc la o dată ulterioară, victima a confirmat, însă o dată, că persoana care l-a agresat este inculpatul F.M.
Nesinceritatea în declaraţiile date de partea vătămată a fost reliefată, însă, ulterior, când afirmă, pe parcursul procedurii, că ar fi fost agresat în sediul postului de poliţie şi de inculpatul C.R., deşi, în plângerea formulată la data de 1 septembrie 2011, nu face referire decât la persoana îmbrăcată civil.
Având în vedere şi certificatul medico-legal depus la dosarul cauzei, de unde rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 15 zile îngrijiri medicale, dar şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, Curtea a notat că sunt probe, în sensul că partea vătămată a fost agresată în data de 26 august 2011.
Pe de altă parte, planşele foto aflate în dosarul de urmărire penală, plângerea penală formulată de partea vătămată în data de 1 septembrie 2011, certificatul medico-legal din care a rezultat că partea vătămată a fost lovită în partea stângă a corpului şi nicidecum pe partea dreaptă, cum a rezultat din declaraţiile inculpaţilor, a confirmat împrejurarea că partea vătămată a fost agresată la data reclamată de către F.M., „persoana îmbrăcată în civil”.
Pentru aceste motive, în drept, fapta inculpatului F.M., care în data de 26 august 2011, în timp ce se afla la Postul de Poliţie Bârla, împreună cu agenţii de poliţie, inculpatul C.R. şi martorul B.N., i-a aplicat părţii vătămate P.I. mai multe lovituri în zona hemitorace stâng, producându-i leziuni ce au necesitat circa 15 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia va fi condamnat.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestui inculpat, Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările săvârşirii faptei incriminate cât şi urmările acesteia, astfel încât o pedeapsă de 3 luni închisoare, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen., respectiv a suspendării condiţionate a executării acesteia, va fi în măsură să asigure reinserţia socială a acestui inculpat.
Prin urmare, apreciind probatoriul administrat în cauză şi constatând că partea vătămată a fost agresată la data reclamată de 26 august 2011, numai de către inculpatul F.M. şi neexistând elementele de probă care să-l incrimineze pe coinculpatul C.R., Curtea a respins orice critică formulată de parchet, referitoare la reţinerea infracţiunii prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. sau art. 26 raportat la art. 180 alin. (2) C. pen., şi condamnarea pentru una dintre aceste infracţiuni, dispunând, totodată, achitarea inculpatului C.R., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, trebuie subliniată atitudinea părţii vătămate P.I. care, aflat în stare de ebrietate, a manifestat un comportament recalcitrant, ce a determinat, pe cale de consecinţă, intervenţia promptă a organelor de poliţie, motiv pentru care, s-a dat o satisfacţie parţială a acesteia, iar în temeiul art. 346 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă, obligând inculpatul F.M. la 1.000 RON despăgubiri civile, sub forma daunelor morale şi, respectiv 38 RON despăgubiri materiale.
Împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 5 iunie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs partea civilă P.I.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1546/109/2012.
La data de 11 noiembrie 2013 recurenta parte civilă a depus motivele de recurs, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. În susţinerea acestui caz de casare a susţinut că hotărârea este nelegală sub aspectul achitării inculpatului C.R., neimpunându-se achitarea acestuia, întrucât vinovăţia lui a fost dovedită din actele de la dosarul cauzei.
A mai criticat hotărârea pronunţată de instanţa de apel privind cuantumul redus al daunelor morale.
În concluzie a solicitat condamnarea inculpatului C.R. şi obligarea acestuia la plata daunelor morale. A mai solicitat majorarea daunelor morale reţinute de instanţa de apel în sarcina inculpatului F.M.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor de recurs invocate de recurenta parte civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Analiza recursului se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
1. Referitor la prima critică prin invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., se constată că nu se poate pune în discuţie existenţa faptelor în materialitatea lor sau să se facă o reapreciere a probelor prin care să se stabilească o altă situaţie de fapt, deoarece acest motiv de recurs, conform voinţei legiuitorului, ulterior judecării apelului nu mai este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice situaţia de fapt în cauza penală. Controlul judiciar în recurs după adoptarea Legii nr. 2/2013 vizează exclusiv aspecte de aplicare a legii la faptele reţinute de instanţele anterioare.
Se constată că această critică se doreşte să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate care a avut drept consecinţă greşita achitare a inculpatului C.R.
Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanţa de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziţii de drept în soluţionarea cauzei, care ţin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.
Astfel, prima critică privind greşita achitare a inculpatului C.R., nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi nici nu poate forma obiect de analiză în recurs.
2. Cu privire la cea de-a doua critică privind greşita aplicare a legii din perspectiva majorării cuantumului daunelor morale în ceea ce priveşte inculpatul F.M. şi inculpatul C.R., Înalta Curte constată că nici această critică invocată în cadrul aceluiaşi caz de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu este întemeiată prin noile reglementări ale codului de procedură penală prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, şi nici din perspectiva luării în considerare din oficiu.
Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, aceste critici nu se vor analiza.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă P.I. împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 5 iunie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare conform cu dispozitivul prezentei decizii.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.R., în sumă de 75 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.M., în sumă de 300 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.I. împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 5 iunie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă P.I. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.R., în sumă de 75 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.M., în sumă de 300 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3866/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3871/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
