ICCJ. Decizia nr. 3864/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3864/2013
Dosar nr. 11.084/85/2012
Şedinţa publică din 5 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 43 din 27 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul penal nr. 11084/85/2012, judecătorul Tribunalului Sibiu, secţia penală, a condamnat inculpatul B.S. la:
- pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă omor prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1), (7) C. proc. pen.; a interzis inculpatului pe o durată de 1 an drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b), în condiţiile art. 65 C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
- sub aspectul laturii civile, a disjuns prin sentinţa penală supusă prezentului control de legalitate latura civilă şi a fixat termen la 24 aprilie 2013.
- a dispus confiscarea briceagului în baza art. 118 lit. b) C. pen. şi dispus restituirea unui topor şi prelevarea de probe biologice de la inculpat în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 pentru introducerea acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice fără notificare; a obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat.
Soluţionând cauza pe fond, judecătorul tribunalului a reţinut că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a relevat:
Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, din data de 11 decembrie 2012, inculpatul B.S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
În fapt s-a reţinut că:
La data de 4 septembrie 2012, inculpatul B.S. pe fondul unei discuţii contradictorii cu partea vătămată, legată de vânzarea a 3 oi avută la stâna unde erau angajaţi, după ce au băut împreună rachiu i-a aplicat o lovitură cu briceagul cu buton pe care îl avea asupra sa.
Partea vătămată după agresiune nu a schiţat nici un gest de durere, ci s-a dus apoi la adăpostul său şi abia spre dimineaţă a realizat ce i se întâmplase, când a văzut că era murdar de sânge, aşa încât i-a reproşat abia atunci inculpatului, urmările faptei sale, spunându-i: ,,uite ce mi-ai făcut,,. Inculpatul văzându-l plin de sânge pe partea vătămată a sunat la numărul de urgenţă şi la stăpânul oilor. La faţa locului a venit o maşină a salvării care l-a transportat pe partea vătămată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu.
Din actul de constatare medico-legală rezultă că prin lovitura de cuţit i s-a cauzat părţii vătămate o plagă tăiată-înţepată penetrantă intratoracic, cu hemotorax stând consecutiv, leziuni care i-au pus în pericol viaţa.
Fapta, aşa cum a fost arătată, a fost dovedită cu recunoaşterea inculpatului, coroborată cu declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor şi cu actele de constatare şi cele medico-legale. Ea a constituit tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., sub aspectul laturii subiective fiind comisă cu intenţie indirectă pentru că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit să suprime viaţa părţii vătămate, lovind cu briceagul într-o zonă anatomică vitală a prevăzut posibilitatea morţii victimei şi a acceptat-o.
În raport cu probele administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul instanţei de fond a reţinut că acestea, conduc la concluzia că, deşi nu a urmărit în mod expres să suprime viaţa victimei, a acceptat posibilitatea că un asemenea rezultat s-ar putea produce, aşa încât, a săvârşit infracţiunea de tentativă la omor cu intenţie indirectă.
Rezumând, sub aspectul laturii civile, judecătorul tribunalului a reţinut că se impune disjungerea.
Prin apel, inculpatul a invocat motive de netemeinicie sub aspectul laturii penale:
- sub acest aspect a solicitat ca modalitatea de executare a pedepsei să fie dispusă în regim neprivativ de libertate, respectiv prin suspendare sub supraveghere, deoarece a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale, a depus diligenţe pentru salvarea victimei, de îndată.
Examinând Sentinţa penală nr. 43 din 27 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul penal nr. 11084/85/2012, potrivit criticilor din apelul declarat şi probatoriului administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a admis apelul inculpatului în sensul schimbării modalităţii de executare a pedepsei, pentru considerentele următoare:
Analiza efectivă a probelor esenţiale supuse aprecierii Curţii de Apel, a relevat fără dubiu că infracţiunea comisă de inculpatul-apelant este cea de tentativă la omor, deoarece inculpatul apelant a aplicat victimei lovituri vindecabile în 25 - 30 zile îngrijiri medicale, viaţa sus-numitului fiind pusă în pericol, fiind produse cu un corp tăietor-înţepător, dar vindecarea se va produce fără constituirea vreunei infirmităţi fizice dar care au fost urmate de intervenţia chirurgicală asupra acesteia, între agresiune şi urmări, existând legătură de cauzalitate indirectă (a se vedea CSJ, s.p.dec. nr. 1173 din 5 martie 2002, wwwscj.ro)
Astfel, inculpatul-apelant şi victima erau angajaţi la acelaşi proprietar de oi, ambii, au consumat băuturi alcoolice.
Din depoziţiile martorilor audiaţi a rezultat că, în seara de 4 septembrie 2012, victima era în stare de ebrietate şi din acest motiv au avut discuţii contradictorii privind suma de 400 RON pentru oile vândute.
Relevante, sub aspectul stării de fapt şi relaţiei dintre inculpatul-apelant şi victimă au fost declaraţiile martorilor care au arătat că în acea seară victima nu a realizat că starea sa este gravă. De altfel, partea vătămată nici nu a acuzat vreo durere urmare agresiuni, dar acest fapt s-a datorat stării de ebrietate. Inculpatul a fost cel care a anunţat 112 şi pe stăpânul lor şi a luat măsuri de a-l transporta la spital, declarând în detaliu cele petrecute.
Sub acelaşi aspect a fost relevant faptul că declaraţiile şi poziţia inculpatului apelant a fost în totală concordanţă cu declaraţiile martorilor audiaţi.
Analiza atentă a probatoriul administrat a relevat următoarele aspecte esenţiale în legătura cu leziunile victimei.
Astfel, raportul de constatare medico-legală a reţinut că la data de 5 septembrie 2012 i s-a făcut radiografie la torace şi s-a observat important hemotorace, extins la nivelul scizurii oblice, iar examinările clinice şi paraclinice au evidenţiat ,,plagă înjunghiată torace anterior şi s-a decis internarea,,.
Instanţa de fond a conturat o stare de fapt, concordantă cu cea care a rezultat din analiza tuturor probelor administrate în cauză. (martori şi acte medicale).
În acest context, judecătorul instanţei de fond a reţinut că, fapta inculpatului apelant a constituit infracţiunea de tentativă la omor, deoarece a aplicat victimei, lovituri, în zona toracelui, consecinţa mai gravă, datorându-se complicaţiilor apărute.
Curtea de apel a constatat că judecătorul instanţei de fond a efectuat o analiză completă a declaraţiilor martorilor audiaţi şi a actelor medico-legale şi a avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, efectuând analiza leziunilor şi pe acestea şi-a bazat concluzia.
Descrierea derulării faptelor de către inculpatul apelant, concordantă cu declaraţiilor martorilor audiaţi şi raportul medico-legal a relevat în mod cert că victima avea plăgi care s-au produs prin lovirea cu briceagul.
Aşa fiind, concluzia judecătorului instanţei de fond a fost că leziunile, care au dus la punerea în pericol a vieţii, s-au produs urmare lovirilor aplicate în zone vitale.
Deşi nu a fost evident că agresarea victimei nu putea fi privită sub nici un motiv ca justificată, împrejurările anterior menţionate a demonstrat că inculpatul nu avea o stare tensionată în relaţia cu victima, dimpotrivă, aveau o convieţuire impusă de locul unde munceau fiecare, deci a fost evident că nici un moment nu a avut intenţia de a-i curma viaţa. (Decizia nr. 292 din 28 ianuarie 2011, ICCJ).
Inculpatul apelant a recunoscut săvârşirea faptei, a detaliat ceea ce s-a întâmplat şi a arătat că numai starea de beţie în care se aflau a făcut ca discuţiile contradictorii să degenereze şi să-l agreseze cu briceagul.
Curtea de apel, în baza analizei probelor administrate a reţinut că o bună parte din loviturile şi urmările acestora descrise în raportul de expertiză medico-legală s-au produs ca urmare a durat un timp destul de îndelungat (de seara până dimineaţa) aşa încât, prin lovirea de către inculpat a victimei, prin faptul că băut fiind nu a simţit durerea, rezultat mai grav a fost accentuat.
În acest context probator, curtea de apel a constatat că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul nu a avut intenţia de a omorî victima, rezultatul punerii vieţii în primejdie, fiind consecinţa culpei, acest rezultat însă, pe care nu l-a prevăzut, putea şi trebuia să-l prevadă. Acest fapt a rezultat din împrejurarea că munceau în ferma de oi, aveau o relaţie de muncă, nu a urmărit să curme viaţa victimei, a regretat cele întâmplate, a recunoscut, a dat declaraţii complete.
Inculpatul a comis fapta cu intenţie indirecta, întrucât, deşi nu a urmărit rezultatul faptei sale (uciderea părţii vătămate) acesta a acceptat producerea acestui rezultat, care nu s-a produs datorită intervenţiei operatorii la care partea vătămată a fost supusă şi care i-a salvat viaţa, potrivit concluziilor raportului medico-legal.
Curtea de apel a apreciat că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a ucide partea vătămată, având în vedere toate împrejurările în care fapta a fost comisă, dar a fost real că a folosit un instrument apt de a produce moartea (un briceag), iar lovitura a fost aplicată într-o zonă vitală şi a fost suficient de puternică şi a generat urmări grave.
Având în vedere, că probatoriul administrat a evidenţiat că nu existau relaţii de duşmănie între cei doi, atitudinea inculpatului intervenită pe fondul discuţiilor contradictorii a fost determinată de starea de ebrietate în care se afla, concluzie ce a rezultat din împrejurările petrecute pe parcursul cele de-a doua zi, când realizând urmările faptei sale a luat imediat măsuri şi a solicitat ajutor medical de specialitate pentru a ajuta victima, a anunţat proprietarul fermei, a dat declaraţii complete pentru lămurirea stării de fapt sub aspect judiciar.
Prin urmare, curtea de apel a reţinut că briceagul nu era deţinut de inculpat asupra sa cu scopul de a-l folosi la agresarea victimei. Datorită muncii pe care o are, respectiv paza şi îngrijirea oilor ce aparţin proprietarului fermei la care era angajat, purtarea briceagului face parte din mentalitatea de tip arhaic, a vieţii trăite, zi şi noapte în ferme aflate în pădure, la munte, în zone izolate, unde în raniţa ciobanului printre obiectele necesare supravieţuirii se găseşte şi briceagul (ciobanii folosesc acest obiect pentru pregătirea hranei, tăierea obiectelor de care au nevoie în fermă, dar şi pentru autoapărare la nevoie). Aşadar a fost evident că inculpatul nu s-a înarmat cu scopul de a agresa, ataca pe partea vătămată, fapt de altfel rezultat cu evidenţă din probele administrate în cauză. Aşa fiind, au fost suficiente argumente şi temeiuri pentru schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate de către judecătorul instanţei de fond.
Sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei, curtea de Apel a reţinut că judecătorul instanţei de fond a valorificat recunoaşterea inculpatului, la individualizarea pedepsei, raportat la incidenţa prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. Cu atât mai mult cu cât reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., este doar expresia unui comportament raţional şi normal în faţa unei evidenţe de necombătut, limitele pedepsei sunt corecte, dar modalitatea de executare a fost stabilită cu suspendare sub supraveghere.
Adăugând şi faptul că, inculpatul a fost la primul conflict cu legea penală, că a regretat, a depus diligenţe pentru ca victima să ajungă cât mai urgent la spital, curtea de apel a reţinut că pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, ar fi oferit garanţii că scopul pedepsei (prevăzut de art. 52 C. pen.) a fost atins fără executare în regim privativ de libertate şi în cuantumul menţionat.
Prin Decizia penală nr. 110/A din 28 mai 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de inculpatul B.S. împotriva Sentinţei penale nr. 43 din 27 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală şi în consecinţă:
A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului şi, rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 861 C. pen., art. 862 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului B.S. pe durata unui termen de încercare de 7 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cotă procentuală de 50 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva Deciziei nr. 110/A din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia a declarat recurs partea civilă C.N.I.
Prin motivele de recurs depuse la dosarul cauzei la data de 4 iunie 2013 prin care a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de apel, cuantumul mic de pedeapsă stabilit la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen., instanţa neţinând cont de gravitatea faptei săvârşite de inculpat, respectiv o lovitură cu un cuţit.
De asemenea, criticile părţii civile au avut în vedere şi faptul că inculpatul nu a contactat părţile civile pentru a-şi exprima regretul cu privire la fapta săvârşită şi nici nu a contribuit la cheltuielile cu recuperarea sa.
Examinând recursul declarat de partea civilă C.N.I. raportat la modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
1. Critica, invocată de partea civilă în motivele de recurs privind cuantumul pedepsei stabilit de instanţa de apel vizează cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind individualizarea judiciară a pedepsei.
Astfel, se constată că această critică se doreşte să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecinţă cuantumul mic de pedeapsă aplicat intimatului inculpat B.S.
Or, această critică nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv legalitatea cuantumului de pedeapsă aplicate, mai exact împrejurarea în care limitele de pedeapsă sunt în afara textelor de lege, ci vizează practic reindividualizarea cuantumului de pedeapsă aplicat, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs şi care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări Codului de procedură penală pentru intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 din perspectiva luării în considerare din oficiu.
Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanţa de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziţii de drept în soluţionarea cauzei care tinde la legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.
Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului, respectiv al dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., cadrul legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.
2. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia inculpatul nu a contribuit la cheltuielile de recuperarea părţii civile, Înalta Curte constată că nici această critică nu se regăseşte printre cazurile de casare aduse prin Legea nr. 2/2013.
Pe de altă parte recurenta parte civilă nu a invocat nici în cazul acestei critici vreun caz de casare în sensul modificărilor aduse Codului de procedură penală.
Această critică vizează în fapt o analizare a unor eventuale despăgubiri civile, ce trebuiau stabilite în sarcina inculpatului, însă acest aspect trebuia sesizat în faţa instanţei de fond şi respectiv apel, nefiind oportun de a se sesiza instanţa de recurs prin vreo critică care să facă obiectul vreunui caz de casare.
Astfel, nici această critică nu se va analiza de instanţa de recurs, întrucât nu poate fi analizată în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., cadrul legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă C.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 110/A/2013 din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 110/A/2013 din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă C.N.I. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.S., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3862/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 3959/2013. Penal. Denunţarea calomnioasă... → |
|---|
