ICCJ. Decizia nr. 3981/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3981/2013
Dosar nr. 2385/84/2013
Şedinţa publică din 11 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 pronunţată la data de 9 septembrie 2013 de Tribunalul Sălaj, s-a dispus pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului M.T.I., la 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. e) C. pen. pe timp de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), lit. b), lit. e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 2 martie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
A fost obligat inculpatul la 6.768,99 RON actualizaţi cu dobânda Băncii Naţionale a României la data plăţii către Spitalul Judeţean Z. şi la 498 RON către Serviciul de Ambulanţă S.
În baza art. 14, art. 17 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., art. 1390 C. civ. a fost obligat inculpatul la câte 20.000 RON daune morale către părţile civile minore C.A., C.F., C.M. şi C.N.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor corpuri delicte ambalate în saci şi păstrate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj, un sac conţinând o bâtă ciobănească, un sac conţinând o bâtă, un sac conţinând o bâtă de lemn aparţinând victimei C.P., un sac conţinând o bâtă ridicată din pârâu, un sac conţinând o cizmă de culoare neagră, un sac conţinând un pulover verde, un sac conţinând o cămaşă bărbătească de culoare gri, un sac conţinând o bundă ciobănească.
S-a constatat că cele 2 CD inscripţionate „Necropsie” şi „Conducere în teren” constituie mijloace materiale de probă urmând a fi păstrate la dosar şi arhivate împreună cu acesta la data rămânerii definitive a cauzei.
În baza art. 5 şi art. 7 din Legea nr. 78/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
A fost obligat inculpatul Ia 4.700 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocaţial din oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Sălaj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele: În data de 27 februarie 2013 inculpatul M.T.I. a venit de la locuinţa sa din comuna R., judeţul Sibiu, în judeţul Sălaj, în localitatea C., pentru a se angaja ca cioban la turma de oi a martorului C.D. Fiind din aceeaşi localitate cu martorul C.D., inculpatul a mai fost angajat de acesta la turma de oi în cursul anului trecut, şi ambele părţi fiind mulţumite s-au hotărât, să colaboreze şi în acest an.
Martorul C.D. şi-a stabilit turma de oi, în localitatea C., judeţul Sălaj, în locul numit „R.”, la o distanţă de aproximativ 200 m de casele sătenilor. În acest loc se afla o colibă construită din bote de lemn acoperite cu nylon. Prin spatele colibei curge un pârâu, iar la o distanţă de 50 de metri spre sat, se afla un staul construit tot din bote de lemn, cu două compartimente, unul pentru animale şi unul în care se aflau baloţi de paie, unde dormeau inculpatul şi martorul S.G.
La turma de oi au mai fost angajaţi ca ciobani şi părţile vătămate C.P. şi L.A., ambii din judeţul Bacău şi martorul S.G. din judeţul Bistriţa-Năsaud.
Din momentul în care inculpatul s-a angajat la turmă, acesta a avut conflicte verbale cu părţile vătămate C.P. şi L.A., în special cu L.A. Inculpatul obişnuia să spună, că nu îi suportă, deoarece sunt moldoveni nu lucrau nimic şi consumau băuturi alcoolice în cantităţi mari. Inculpatul considera că părţile vătămate nu ştiau să se ocupe de oi, de acestea îngrijind doar el şi cu martorul S.G.
În dimineaţa zilei de 1 martie 2013 inculpatul M.T.I. a avut din nou neînţelegeri cu părţile vătămate ameninţându-i pe aceştia că o să-i lovească cu bâta şi o să-i arunce în Dunăre, referindu-se la râul S. care traversează prin localitatea C. Această discuţie a fost auzită de martorul S.G.
În cursul zilei de 1 martie 2013, părţile vătămate C.P. şi L.A. au stat la stână împreună cu martorul S.G., în timp ce inculpatul a fost dus cu oile la păscut. La un moment dat L.A. a plecat în sat, de unde a adus 5 litri de vin şi 1 litru ţuică. La întoarcere s-a întâlnit cu inculpatul în timp ce acesta se afla în zona podului peste râul S., şi i-a lăsat un litru de vin. După ce a ajuns la stână L.A. a consumat băuturi alcoolice împreună cu C.P. până spre seară, iar la un moment dat Ii s-a făcut rău. Din acest motiv martorul S.G. a plecat, să-l ajute pe inculpat, să aducă oile în stână.
Când inculpatul şi martorul S.G. au ajuns la stână, au observat că părţile vătămate se aflau în coliba lor, C.P. afară, unde şi-a aprins un foc, iar L.A. înăuntru. Ambii stăteau pe sol, acoperiţi cu cojoace, se pregăteau de somn.
În jurul orei 20:00-20:30, inculpatul şi martorul S.G. s-au deplasat, la staulul unde dormeau şi au consumat băuturi alcoolice, respectiv câte un pahar de palincă şi au băut vin dintr-un flacon de 2 litri, fără să mănânce. După acestea martorul s-a înfăşurat în cojoc şi i-a spus inculpatului, că se culcă. Inculpatul era îmbrăcat într-un cojoc de lână, fuma şi a rămas să mai bea după ce a adormit martorul. Inculpatul avea la el şi bota lui ciobănească. Înainte să adoarmă martorul a discutat cu inculpatul despre relaţia acestuia cu ceilalţi ciobani, inculpatul spunând că nu îi mai poate suferi şi o să-i bată. Martorul I-a sfătuit să îi lase în pace şi apoi a adormit.
Inculpatul a adormit şi el aproximativ o oră şi susţine că a visat, că părţile vătămate L.A. şi C.P. îl ameninţau că-l omoară, s-a trezit şi pe fondul divergenţelor care a existat între aceştia s-a hotărât să se ducă, să-i omoare el pe ei. Astfel, în jurul orei 22:00, inculpatul M.T.I. s-a deplasat până la coliba părţilor vătămate, fiind îmbrăcat cu cojocul său, iar în mână avea o bâtă ciobănească de lemn de corn fără coajă. Când a ajuns la colibă inculpatul i-a găsit pe părţile vătămate dormind, exact în poziţiile, pe care i-a lăsat. Întrucât C.P. dormea afară, inculpatul I-a lovit primul cu bâta în zona capului de mai multe ori. După aceea a intrat în colibă şi I-a lovit şi pe L.A. tot în zona capului, şi apoi a revenit la C.P. pe care I-a lovit din nou. În continuare, inculpatul i-a lovit alternativ pe cei doi, aplicându-le lovituri doar în zona capului şi a gâtului. La un moment dat bâta i s-a rupt, inculpatul a luat o altă bâtă de lângă colibă cu care Ie-a mai aplicat lovituri părţilor vătămate, până a rupt şi a doua bâtă, dar a găsit în apropiere o bâtă din lemn de corn, groasă, cu coajă. Cu aceasta inculpatul a continuat să le aplice lovituri celor doi. Părţile vătămate nu s-au opus, întrucât dormeau întinşi pe sol, erau în stare de ebrietate şi au fost surprinşi de acţiunea inculpatului. În timpul agresiunii, partea vătămată C.P. a încercat să se ridice înălţându-se pe coate, dar a fost lovit din nou de inculpat cu bâta peste cap şi a căzut cu faţa şi cu pieptul pe focul ce ardea în vatră. Inculpatul I-a tras repede din foc, după care i-a mai aplicat câteva lovituri. Inculpatul şi-a încetat acţiunea în momentul în care l-a văzut pe C.P., că nu mai mişca.
După aceasta inculpatul a aruncat cojocul lui L.A. şi bâta în pârâul care curge prin spatele colibei. Cojocul care îl avea pe el, l-a aruncat lângă o grămadă de lemne din faţa colibei. După aceasta inculpatul a mers în locul unde dormea S.G. şi i-a zis acestuia, că i-a găsit părţile vătămate plini de sânge în colibă, spunându-i că cei doi s-au bătut, fără a-i spune că el i-a lovit. Martorul S.G. s-a deplasat împreună cu inculpatul la colibă şi după ce i-a văzut pe cei doi l-a sunat pe patronul C.D. şi a sunat la numărul de urgenţă 112, solicitând intervenţia organelor de poliţie şi a ambulanţei.
La faţa locului echipajul de pe ambulanţă a constatat decesul părţii vătămate C.P. şi l-a transportat pe L.A. la Spitalul Judeţean de Urgenţă Z., unde acesta a fost internat cu diagnosticul „Stare comatoasă (GCS=4). Traumatism cranio-facial sever. Hemoragie subarahnoidiană cu inundaţie ventriculară. Partea vătămată L.A. a fost internat în Spitalul Judeţean de Urgenţă Z. până în data de 23 martie 2013, ora 16:45, când a decedat subit prin stop cardiorespirator, în ciuda măsurilor de resuscitare.
Din raportul de constatare medico-legală din 2 martie 2013 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Z., reiese că moartea victimei C.P. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei subarahnoidiene, contuziilor corticosubcorticale şi de trunchi cerebral cu plăgi contuze ale capului şi masivului facial, victima fiind în stare avansată de ebrietate. Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu un corp dur (posibil bâta corp delict). Arsurile constatate la ex. extern s-au putut produce prin contactul victimei cu sursa de foc, în condiţiile stabilite de anchetă. între leziunile constatate la autopsie şi deces există legătură directă de cauzalitate. Alcoolemia a fost de 3,20 g ‰. Decesul poate data din 1 martie 2013.
Din raportul de constatare medico-legală din 24 martie 2013 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Z., reiese că moartea victimei L.A. a fost violentă. Ea s-a datorat trombembolismului pulmonar survenit în evoluţia unui traumatism cranio-facial cu plăgi contuze ale scalpului, urechii drepte şi hemoragie subarahnoidiană convexitală bilaterală cu inundaţie ventriculară. Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corp dur. Între leziunile traumatice constatate la necropsie şi deces există legătură de cauzalitate. Moartea poate data din 23 martie 2013.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 22 martie 2013 al Institutului Naţional de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti, reiese că inculpatul M.T.I. prezintă diagnosticul: Tulburare organică de personalitate. Intelect liminar. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
Inculpatul a recunoscut în întregime faptele comise, solicitând judecarea conform procedurii simplificate, cerere care a fost respinsă în baza art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Din declaraţia de inculpat dată de către acesta în faţa instanţei, coroborată cu declaraţia martorului S.G. tot din cursul judecăţii s-a reţinut că între inculpat şi cele două părţi vătămate exista o stare conflictuală, acestea certându-se tot timpul cu inculpatul, consumând în mod frecvent băuturi alcoolice. Chiar şi numitul C.D., proprietarul turmei de oi a declarat că se înţelegea greu cu părţile vătămate care consumau alcool, şi nu ascultau ce li se spunea, dar nu s-a luat de ele pentru a nu pleca de la turmă, însă despre inculpat a precizat că a mai lucrat şi înainte cu câtva timp la el şi s-a comportat bine, neavând niciun fel de probleme, motiv pentru care l-a rechemat şi acum. A rămas surprins de cele întâmplate, crezând iniţial că cele 2 părţi vătămate aflate sub influenţa alcoolului s-au bătut între ele. S-a mai reţinut că în dimineaţa următoare zilei incidentului inculpatul de bună-voie a recunoscut comiterea faptelor, descriind modalitatea de comitere a acestora şi indicând organelor de poliţie locul unde a aruncat bâta folosită şi cojocul ciobănesc pe care l-a purtat în noaptea incidentului. Chiar dacă starea conflictuală dintre părţile vătămate şi inculpat nu poate fi reţinută ca şi o provocare la comiterea prezentei fapte penale, totuşi, alături de conduita inculpatului anterioară comiterii faptei care nu a avut antecedente penale, a fost o persoană cu o conduită corespunzătoare în societate, cât şi ulterioară comiterii faptei constând în recunoaşterea acesteia, sprijinirea organelor de poliţie în realizarea anchetei, pot constitui circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen.
Vinovăţia inculpatului a fost dovedită în mod indubitabil, pe baza probelor administrate la dosar, acestuia i-a fost asigurată asistenţa juridică din oficiu, i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi posibilitatea de a-şi formula apărarea, fiindu-i astfel asigurat dreptul la un proces echitabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi inculpatul M.T.I. solicitând instanţei admiterea acestora, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri.
În apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a solicitat ca prin noua hotărâre să se stabilească o pedeapsă severă prin înlăturarea circumstanţelor atenuante.
În motivarea apelului, parchetul a arătat că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei, că instanţa de fond cu prea multă îngăduinţă a apreciat că poziţia sinceră în cursul procesului reprezintă criterii de atenuare a răspunderii penale, reţinând în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, făcând abstracţie de gradul de pericol social al faptei, de violenţa deosebită exercitată de inculpat asupra celor două părţi victime, de urmările produse şi celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen.
Inculpatul M.T.I. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, apreciind că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu a avut în vedere toate circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale şi a avut o conduită corespunzătoare înainte de comiterea faptei.
Apelul parchetului s-a apreciat că este fondat, iar apelul inculpatului, că este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reţinut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Pedeapsa aplicată inculpatului, s-a reţinut că a fost greşit individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în ce priveşte cuantumul acesteia, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen. şi reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Pentru a-şi putea îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate. Aşa fiind, inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speţă, s-a apreciat că.trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţi unii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.
Curtea a reţinut că inculpatul a comis o infracţiune cu un grad de pericol social extrem de ridicat, având în vedere modul şi mijloacele de comitere a faptei, violenţa deosebită exercitată de inculpat asupra victimelor, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă prin existenţa a două victime şi persoana şi conduita făptuitorului.
Prin urmare, simpla existenţă a uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., nu obligă instanţa de judecată la reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei, sub minimul prevăzut de lege, recunoaşterea acestora fiind lăsată la aprecierea instanţei.
Or, în raport de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârşită, de urmările produse şi celelalte elemente reţinute mai sus şi care definesc gradul de pericol social ridicat al faptei, Curtea a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuate în favoarea inculpatului.
Aceste împrejurări, respectiv conduita bună a inculpatului şi atitudinea sinceră în cursul procesului au fost avute în vedere fără a fi reţinute drept circumstanţe atenuate, alături de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. la alegerea uneia din pedepsele alternative, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege în cazul infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului este detenţia pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În acest sens, Curtea a ales pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, apreciind că o pedeapsă de 20 de ani închisoare este în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi corespunde sub aspectul naturii şi duratei atât gravităţii faptei, cât şi potenţialului pericol social pe care-l prezintă inculpatul şi aptitudinii acestuia de îndreptare prin executarea pedepsei.
Aşa fiind, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, a desfiinţat hotărârea atacată în ce priveşte greşita reţinere a circumstanţelor atenuante şi cuantumul pedepsei şi pronunţând o nouă hotărâre, a dispus condamnarea inculpatului M.T.I. la 20 de ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului potrivit art. 350 C. proc. pen. şi a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu 2 martie 2013 la zi, conform art. 88 C. pen.
În baza aceloraşi argument, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. v) C. proc. pen., Curtea a respins apelul inculpatul M.T.I. ca nefondat, menţinând restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 400 RON în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare şi onorariu avocaţial în apel, restul cheltuielilor au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, la data de 16 noiembrie 2013, a declarat recurs peste termen inculpatul M.T.I.
Investită cu recursul declarat de inculpatul M.T.I., asupra cererii de repunere în termen formulată de inculpat, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la recursul peste termen, care a fost respins ca tardiv pentru considerentele următoare:
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii inculpatului M.T.I. de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei penale nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Potrivit art. 3853 raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen., recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Cu privire la îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, respectiv, prima condiţie, întârzierea să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare la declararea recursului, iar cea de-a doua, cu privire la data declarării a recursului, să nu fie mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile, se constată că nici una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că inculpatul nu a lipsit nici de la judecarea cauzei în apel, şi nici de la pronunţare, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi cum de altfel a afirmat şi recurentul inculpat în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2013, în faţa instanţei de recurs, neexistând nici un motiv temeinic care să-l împiedice a declara recursul în termen, iar cu privire la cea de-a doua condiţie, se constată că inculpatul a declarat recurs, la data de 16 noiembire 2013, cu depăşirea termenului de 10 zile de Ia momentul începerii executării pedepsei, respectv de la data de 1 noiembire 2013, data emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis de Tribunalul Sălaj, în baza sentinţei penale nr. 77 din 9 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Sălaj, modificată prin decizia penală nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, ultima zi în care putea exercita cale de atac ordinară a recursului fiind 11 noiembrie 2013.
Faţă de aceste considerente, se va respinge cererea inculpatului M.T.I. de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei penale. nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Se va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul M.T.I. împotriva deciziei penale nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apei Cluj, secţia penală şi de minori.
Se va constata că inculpatul se află în executarea pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 77 din 9 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Sălaj, modificată prin decizia penală nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea inculpatului M.T.I. de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei penale nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul M.T.I., împotriva deciziei penale nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Constată că inculpatul se află în executarea pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 77 din 9 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Sălaj, modificată prin decizia penală nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3980/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3983/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
