ICCJ. Decizia nr. 548/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 548/2013
Dosar nr. 6313/1/2012
Şedinţa publică din 17 mai 2013
Asupra excepţiei de necompetenţă materială, invocată de inculpatul O.G., constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 407/P/2010 din 2 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de corupţie s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor :
- B.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.;
- I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.;
- S.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals săvârşită în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de cumpărare de influenţă (consemnată mai sus) prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), participaţie improprie la infracţiunea de fals în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. comb. cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;
- B.O.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi O.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu referire la art. 61 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut prin actul de trimitere în judecată că în perioada mai - septembrie 2010, învinuitul O.G. a pretins plata pentru alţii respectiv pentru B.&H.C., prin K.S. şi K.G., de la asocierea condusă de învinuitul B.I. (din care făceau parte I.C., S.C. şi B.O.I.), a sumei de 516.000 euro sub aparenţa unui contract de consultanţă între firmele SC P.P. SRL şi B.&H.C. Din această sumă au fost achitaţi 384.000 euro.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada septembrie-noiembrie 2010, învinuitul O.G. a pretins şi primit pentru sine suma de 400.000 lei.
Pentru aceste favoruri patrimoniale, învinuitul O.G., conform promisiunilor, a facilitat asocierii condusă de învinuitul B.I., obţinerea unor contracte comerciale profitabile firmelor controlate de această asociere.
Obţinerea şi derularea acestor contracte a fost rezultatul traficului de influenţă exercitat de învinuitul O.G. pe lângă B.A. - director afaceri corporatiste la SC C.R. SA şi respectiv administrator la SC C.D. SA.
S-a mai reţinut că în perioada noiembrie 2010 - februarie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, învinuitul O.G. şi-a traficat influenţa pe lângă T.B., cu scopul de a-1 determina pe acesta ca, în calitate de secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, să facă anumite acte prin care să favorizeze interesele comerciale ale „asocierii B.” legate de investiţii din fonduri europene pe direcţia Agenţiei de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit şi Agenţiei naţionale pentru pescuit şi acvacultura.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 octombrie 2012.
La termenul din 17 mai 2013, inculpatul O.G. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie faţă de împrejurarea că nu mai are calitate de parlamentar, întrucât la data de 13 mai 2013 şi-a prezentat demisia din Senat, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Din înscrisurile depuse la dosar de apărătorii inculpatului, rezultă că la data de 13 mai 2013, acesta şi-a prezentat demisia din funcţia de senator, iar prin Hotărârea adoptată de Senat la acea dată s-a luat act de încetarea mandatului său de senator.
Hotărârea privind constatarea încetării mandatului de senator a inculpatului O.G. a fost publicată în M. Of. al României - Partea I nr. 268 din 14 mai 2012.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., la data emiterii rechizitoriului, respectiv la data de 2 octombrie 2012, competenţa în prezenta cauză aparţinea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în raport de calitatea persoanei, respectiv aceea de deputat din partea UDMR în Parlamentul României a inculpatului O.G.
Potrivit art. 40 alin. l C. proc. pen., atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile in care fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia, sau s-a dat o hotărâre în primă instanţă.
În cauza de faţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat mai sus întrucât acuzaţiile formulate de Ministerul Public nu au legătură cu calitatea de deputat (la data trimiterii în judecată) sau de senator (în prezent) a inculpatului O.G., iar în cauză nu s-a pronunţat o hotărâre în primă instanţă. In cuprinsul rechizitoriului se face menţiunea că în perioada mai 2007 - octombrie 2008 inculpatul a deţinut funcţia de preşedinte al A.N.R.E., iar la data trimiterii în judecată era deputat U.D.M.R.
Având în vedere pierderea calităţii de senator a inculpatului O.G., care atrăgea competenţa de soluţionare a cauzei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. urmează a fi admisă excepţia necompetenţei după calitatea persoanei şi a se dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Bucureşti, instanţă căreia îi revine competenţa materială de soluţionare conform art. 27 pct. 1 C. proc. pen.
În baza art. 193 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii O.G., B.I., I.C., S.C. şi B.O.I. în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia îi trimite dosarul.
Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în sumă de câte 100 lei, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 457/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 571/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
