ICCJ. Decizia nr. 509/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O MÂ N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 509/2013
Dosar nr. 1108/1/2013
Şedinţa publică din 9 mai 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petentul B.I. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 19589/271/2011 al Curţii de Apel Oradea, motivând că la această instanţă nu va avea loc o judecată dreaptă şi imparţială, întrucât judecătorii ce ar soluţiona cauza a cărui strămutare se cere se află în situaţii de incompatibilitate în cauzele privind colegii lor, precum şi datorită duşmăniei unor magistraţi faţă de petent, având în vedere împrejurarea că acesta a formulat un denunţ împotriva judecătorilor P. şi M., pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Ministerul Justiţiei.
În informarea transmisă, Ministerul Justiţiei, după ce prezintă parcursul dosarului, arată că susţinerile petentului sunt parţial fondate, in sensul că acesta a formulat un denunţ, că judecătorii de la Curtea de Apel Oradea s-au abţinut şi că în mass media au apărut articole cu privire la acest subiect.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care, imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
Verificând actele dosarului şi susţinerile petentului, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul dispoziţiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.
Remediul procesual al strămutării se impune atunci când, în desfăşurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivităţii şi imparţialităţii judecătorilor unei instanţe.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părţilor şi obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor acestei instanţe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 100 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul B.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 19589/271/2011 al Curţii de Apel Oradea.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 100 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 511/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 510/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
