ICCJ. Decizia nr. 638/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.), înşelăciunea (art. 215 C.p.), fal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 638/2013
Dosar nr. 15961/63/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2013
1. Tribunalul Dolj, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 551 din 8 decembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 15961/63/2011 în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii S.V., R.Z. şi P.M.D., ca neîntemeiate.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, aşa cum a fost modificată a condamnat pe inculpatul S.V., zis “N.”, fiul lui G. şi E., născut la 12 august 1975, în com. Galicea Mare, jud. Dolj, cetăţean român, fără ocupaţie, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecendente penale, domiciliat în com. Galicea Mare, deţinut în PMS Craiova, la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.V. pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul S.V. a executat pedepsele cele mai grele de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.V. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2011 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, aşa cum a fost modificată a condamnat pe inculpatul R.Z., , fiul lui M., născut la 17 septembrie 1971, în Craiova, jud.Dolj, cetăţean român, studii - 4 clase, căsătorit, 3 copii, fără antecedente penale, domiciliat în Craiova, jud.Dolj, deţinut în PMS Craiova, la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul R.Z. a executat pedepsele cele mai grele de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.Z. pentru infracţiunea prev. de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.Z. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2011 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul P.M.D., născut la 26 mai 1986, în Craiova, jud.Dolj, fără antecedente penale, domiciliat în Craiova, jud.Dolj, deţinut în PMS Craiova, la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza II lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.M.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.M.D. pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul P.M.D. a executat pedepsele cele mai grele de 5 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit a teza II, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.M.D. perioada arestului preventiv de la 25 mai 2011 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul M.M., zis “C.”, născut la 8 septembrie 1979, în Craiova, jud.Dolj, domiciliat în Craiova, jud.Dolj, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.M. pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul M.M. a executat pedepsele cele mai grele de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
A constatat că prin încheierea din 9 februarie 2011 a Tribunalului Dolj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.M. pentru 30 de zile, începând cu data prinderii.
În baza art. 7 alin. (1), (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul L.I.A., născut la 17 iulie 1991, în Craiova, jud.Dolj, domiciliat în com. Ciupercenii Noi, sat Smîrdan, jud.Dolj, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 281 alin. (1) şi (2) C. pen. în art. 282 alin. (2) C. pen. şi din art. 282 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.I.A. la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul L.I.A. a executat pedepsele cele mai grele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
A constatat acoperit prejudiciul cauzat părţilor civile.
În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a respins acţiunea civilă formulată de S.C.R. S.A.
În baza art. 118 lit. a) C. pen. a confiscat 4 bancnote din cupiura de 500 RON, toate cu seria 031A0000000; 3 bancnote din cupiura de 100 RON toate cu seria 058A0235649; două bancnote din cupiura de 200 RON, ambele cu seria 064C0106717; 7 bancnote din cupiura de 500 Euro, toate cu seria X01574273351; o bancnotă din cupiura de 200 Euro, cu seria S00160242775; trei bancnote din cupiura de 100 RON cu seria 000A0000000.
A obligat pe fiecare dintre inculpaţii S.V., R.Z., M.M., P.M.D. şi L.I.A. la câte 2000 RON cheltuieli judiciare statului, cheltuieli avansate de stat la urmărirea penală şi instanţă.
A obligat pe fiecare dintre inculpaţii R.F., născut la 15 septembrie 1986, în Craiova, jud.Dolj, domiciliat în Craiova, jud.Dolj, deţinut în PMS Craiova, M.T., , născut la 2 septembrie 1988, în Craiova, jud.Dolj, domiciliat în Craiova, jud.Dolj, deţinut în PMS Craiova şi P.V.O., născut la 17 februarie 1984, în Calafat, jud. Dolj, domiciliat în mun. Drobeta Turnu Severin, jud.Mehedinţi, deţinut în PMS Craiova, la câte 150 RON cheltuieli judiciare statului.
A obligat pe fiecare dintre inculpaţii M.M., P.M.D., L.I.A., P.V.O. la câte 400 RON onorariu avocat oficiu.
A obligat pe inculpatul M.M. la 400 RON onorariu avocat oficiu şi în cauza cu nr. 13694/63/2011 a Tribunalului Dolj.
Instanţa a fost sesizată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova nr. 273/D/P/2011 din 28 aprilie 2011 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor S.V., R.Z., R.F., M.T., P.V.O., astfel:
1. inculpatul S.V., zis "N.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
2. inculpatul R.Z., , pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
3. inculpatul R.F., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
4. inculpatul M.T., , pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.,
5.inculpatul P.V.O., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus şi trimiterea în judecată, în lipsă, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:
1. M.M., zis „C.”, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
2. P.M.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Totodată, prin acelaşi act de inculpare s-a dispus şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului:
1. L.I.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În esenţă, actul de inculpare a reţinut că în perioada 4-14 noiembrie 2010, constituind un grup infracţional, inculpaţii au falsificat şi pus în circulaţie pe raza municipiului Craiova şi a comunelor doljene Podari, Bucovăţ, Pleniţa, Galicea Mare, Maglavit şi Desa bancnote de 500 RON, 200 RON şi, respectiv 100 RON. De asemenea, în sarcina inculpaţilor S.V., R.Z., P.M.D. şi M.M. actul de sesizare a instanţei a mai constatat că în 20 noiembrie 2010, aceştia în mod repetat au sustras cablul telefonic de pe stâlpii de susţinere a reţelei aparţinând SC R. care străbăteau localităţi ce ţin de comuna Vela.
Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu disp. art. 345 alin. (2) C. pen., dar şi prin achitare, potrivit art. 345 alin. (3) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi - instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul amintit, confirmând parţial existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, în care sens a reţinut următoarele:
La data de 29 aprilie 2011, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova.
Prin actul de sesizare care s-au dispus următoarele:
1. Trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor S.V., R.Z., R.F., M.T., P.V.O., astfel:
1. inculpatul S.V., zis "N.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
2. inculpatul R.Z., , pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
3. inculpatul R.F., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
4. inculpatul M.T., , pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
5. inculpatul P.V.O., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. p.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus şi trimiterea în judecată, în lipsă, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:
1. M.M., zis „C.”, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
2. P.M.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Totodată, prin acelaşi act de inculpare s-a dispus şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului:
1. L.I.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor:
1. S.V., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.;
2. R.F., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.;
3. M.T., , pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen.
În perioada 4 -14 noiembrie 2010, membrii grupului infracţional au falsificat şi pus în circulaţie pe raza municipiului Craiova şi a comunelor doljene Podari, Bucovăţ, Pleniţa, Galicea Mare, Maglavit şi Desa, 4 (patru) bancnote din cupiura de 500 RON, toate cu seria 031A0000000, 2 (două) bancnote din cupiura de 200 RON, ambele cu seria 064C0106717 şi 3 (trei) bancnote din cupiura de 100 RON, toate cu seria 058A0235649.
În urma investigaţiilor efectuate au fost identificaţi mai mulţi membri ai grupului infracţional organizat, după cum urmează : S.V. zis,, N.", R.Z. zis, R.F., M.T. zis, M.M. zis “C.” P.V.O. şi L.I.A., având rol în punerea în circulaţie a bancnotelor contrafăcute.
Prin Ordonanţele nr. 273 D/P/2010 din 17 noiembrie 2010 şi 31 ianuarie 2011 s-a dispus delegarea lucrătorilor Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Craiova - Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor în vederea efectuării mai multor activităţi pentru identificarea persoanelor care se ocupau de contrafacerea şi punerea în circulaţie a bancnotelor, furturile de cabluri din reţelele telefonice S.C. R. S.A., a celorlalţi membrii ai grupului infracţional organizat şi a stabilirii întregii activităţi infracţionale.
Pentru stabilirea legăturilor dintre membrii grupului infracţional organizat şi a întregii activităţi infracţionale au fost identificate mai multe posturi telefonice folosite de către aceştia şi s-a obţinut de la Tribunalul Dolj autorizarea interceptării convorbirilor purtate de la acestea.
În timpul ascultării şi înregistrării convorbirilor telefonice în baza autorizaţiilor eliberate de către instanţă, s-a stabilit faptul că o parte a membrilor grupului infracţional respectiv S.V. zis,,N.", R.Z. zis, P.M.D., M.M. zis “C.” au participat împreună şi la furturi de conductori electrici aparţinând reţelei telefonice R., fapte săvârşite în perioada 10 - 20 noiembrie 2010 în zona comunelor Vela - Terpeziţa, judeţul Dolj, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 100 000 RON.
Pentru aceste motive s-a reţinut în sarcina inculpaţilor S.V., R.Z. şi R.F. săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat în scopul falsificării şi punerii în circulaţie a bancnotelor şi a comiterii de furturi. La acest grup infracţional organizat au aderat alţi inculpaţi, respectiv M.T. zis, P.M.D., M.M. zis,,C.", P.V.O. şi L.I.A.
Efectuându-se cercetări a rezultat faptul că în cursul anului 2011 inculpatul R.F. s-a întâlnit cu inculpaţii S.V. zis,,N.,, şi R.Z. zis, pe care îi cunoştea de mai mulţi ani, la restaurantul D. din mun. Craiova, iar aceştia din urmă i-au propus să falsifice banii cu ajutorul calculatorului, pe care ei au urmat să-i pună în circulaţie pe raza mun. Craiova, jud. Dolj, precum şi în localităţile limitrofe.
Fiind pasionat de calculatoare şi de acord cu propunerea celorlalţi inculpaţi, R.F. s-a documentat prin intermediul reţelei de internet despre posibilitatea de a copia bancnote, iar la următoarea întâlnire cu S.V. zis,,N." şi R.Z. zis le-a spus că au nevoie de o imprimantă laser color performantă pe care să o lege la calculatorul pe care îl utiliza la domiciliu.
Astfel, într-una din zile, inculpatul R.F. s-a întâlnit în apropierea restaurantului D. din municipiul Craiova, judeţul Dolj, cu ceilalţi inculpaţi S.V. zis,,N.", R.Z. zis, M.M. zis,,C." şi alţi doi cetăţeni de etnie rromă neidentificaţi şi s-au deplasat la supermarketul M. din Craiova cu un autoturism vişiniu marca D.E., care pe parcursul cercetărilor, a fost identificat ca fiind utilizat de către inculpatul M.T. zis şi condus de către inculpatul P.M.D., având nr. de înmatriculare DJ-XX-XXX.
Aceştia au cumpărat o imprimantă laser color marca K.M. pentru care inculpaţii R.Z. zis, M.M. zis,,C." au achitat suma de 560 RON.
În perioada care a urmat, respectiv octombrie-noiembrie 2010, potrivit declaraţiei sale, inculpatul R.F. a reuşit să copieze pe suport de hârtie mai multe bancnote la cupiura de 100 RON, 200 RON, 500 RON, 200 Euro şi 500 Euro pe care i-a înmânat în vederea plasării lor pe piaţă inculpaţilor S.V. zis,,N.", R.Z. zis, M.M. zis,,C.".
În vederea stabilirii legăturilor infracţionale între membrii grupului infracţional organizat şi a întregii activităţi infracţionale au fost identificate mai multe posturi telefonice utilizate de către inculpaţi, motiv pentru care s-a solicitat instanţei de judecată autorizarea interceptării şi înregistrarea convorbirilor purtate.
Astfel, Tribunalul Dolj a eliberat autorizaţiile numerele 92 din 19 noiembrie 2010, 92A din 24 noiembrie 2010, 92B din 26 noiembrie 2010, 92C din 26 noiembrie 2010, 92E din 7 decembrie 2010 şi 92F din 20 ianuarie 2011.
S-a reţinut că pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că postul telefonic cu nr 07xxxxxxxx, interceptat iniţial sub numele de S.C.I., a fost utilizat în fapt de către fratele său, respectiv inculpatul S.V.
Analizând conţinutul notelor telefonice a rezultat că persoana care a coordonat întreaga activitate de contrafacere şi punere în circulaţie a bancnotelor a fost inculpatul S.V., persoană care a ţinut legătura atât cu inculpatul R.F. cel care falsifica bancnote pe suport de hârtie, cu inculpatul P.V.O. cel care îl aproviziona cu bancnote false pe inculpatul L.I.A., cât şi cu inculpatul R.Z. cel care i-a aprovizionat cu bancnote pe cetăţenii de etnie rromă, respectiv inculpaţii M.T. şi P.M.D.
S-a reţinut că, aşa cum a rezultat din declaraţia inculpatului R.F., după ce a fost cumpărată imprimanta s-a deplasat acasă de unde a luat unitatea centrală a calculatorului său şi împreună cu R.Z. şi M.M. zis „C.” s-au deplasat la domiciliul acestuia din urmă.
După ce a legat unitatea centrală la monitorul care i-a aparţinut lui M.M. zis „C.” cei doi au încercat să copieze bancnote pe suport din plastic însă imprimanta topea suportul bancnotei şi au renunţat la folosirea acestui material continuând să folosească hârtie xerox.
S-a mai arătat în cuprinsul actului de sesizare că inculpatul R.F. a reuşit să falsifice astfel mai multe bancnote la cupiura de 100 RON însumând circa 6-7000 RON care au rămas în posesia lui M.M. zis „C.”. După ce l-a condus acasă inculpatul R.Z. i-a promis că o să-l plătească după ce va reuşi plasarea pe piaţă a unei părţi din bancnote.
După câteva zile, împreună cu S.V., R.Z. şi M.M. zis „C.” s-au deplasat la domiciliul acestuia din urmă pe str. R. din mun. Craiova unde a reuşit să imprime mai multe bancnote la cupiura de 100 RON, 200 RON, 500 RON, precum şi 500 Euro.
Astfel, s-a reţinut că le-a imprimat celorlalţi inculpaţi suma de 12900 RON şi 27000 Euro care au rămas imprimaţi pe hârtie în format A4, iar inculpatul S.V. a urmat să se ocupe de tăierea lor.
De asemenea, s-a mai arătat că în cursul lunii octombrie 2010 inculpaţii S.V. şi R.Z. i-au solicitat inculpatului R.F. să-i falsifice suma de 22 000 RON, întrucât primiseră o comandă de bani de la o persoană din oraşul Calafat.
Datorită faptului că tonerul din cartuşul imprimantei s-a consumat, inculpatul R.F. a reuşit să imprime numai suma de 1600 RON în bancnote la cupiura de 100 RON.
Cu ocazia percheziţiei din data de 1 februarie 2010 la domiciliul inculpatului R.F. au fost descoperite un număr de 4 bancnote a 100 RON şi o bancnotă de 100 euro, toate falsificate.
La data de 23 februarie 2011 inculpatul P.V.O. a fost de acord să dea declaraţie în prezenţa apărătorului ales av. C.D., ocazie cu care a precizat că în toamna anului 2010 a discutat cu inculpatul S.V., care i-a relatat faptul că are un prieten care falsifică bani, iar el căuta modalităţi de a a-i plasa pe piaţă.
După aproximativ o săptămână de la data acelei discuţii inculpatul P.V.O. s-a întâlnit cu inculpatul L.I.A. căruia i-a relatat despre faptul că S.V. s-a ocupat cu falsificarea de bancnote, iar acesta a părut interesat să le pună în circulaţie.
După ce l-a contactat pe inculpatul S.V., acesta din urmă împreună cu doi cetăţeni de etnie rromă s-au deplasat în com. Ciupercenii Noi, sat Smîrdan, jud. Dolj, la barul pe care l-a administrat inculpatul P.V.O. şi i-a oferit acestuia suma de 1500 RON contrafăcuţi, înţelegerea fiind ca el să-i returneze 750 RON autentici după punerea în circulaţie a celor falşi.
După plecarea inculpatului S.V. şi a celor doi cetăţeni de etnie rromă, inculpatul P.V.O. l-a chemat pe inculpatul L.I.A., căruia i-a dat bancnotele contrafăcute şi împreună au reuşit să le plaseze în localităţi din judeţele Dolj şi Mehedinţi.
Fiind audiat, inculpatul L.I.A. a declarat că în perioada octombrie - noiembrie 2010, având o datorie de 500 RON la inculpatul P.V.O., care a deţinut un bar în satul Smârdan, acesta din urmă i-a propus să-l ajute să pună în circulaţie mai multe bancnote contrafăcute, pe raza jud. Dolj.
În urma discuţiilor purtate cu inculpatul P.V.O., acesta a aflat că bancnotele respective au fost falsificate în mun. Craiova, de către un tânăr, cu ajutorul unei imprimante, iar de la acesta bancnotele erau preluate de către S.V., care le-a predat mai departe către alte persoane în vederea punerii în circulaţie. Înţelegerea dintre inculpatul S.V. şi persoanele care preluau bancnotele contrafăcute în vederea punerii în circulaţie era ca persoanele respective să restituie către S.V. 50 % din valoarea bancnotelor contrafăcute, în bani adevăraţi.
În cursul lunii noiembrie 2010 inculpatul L.I.A. s-a aflat la barul lui P.V.O., din satul Smârdan, moment în care în jurul orelor 20.00 au venit două autoturisme, respectiv un D.E., culoare vişiniu, având numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX, din care au coborât trei bărbaţi de etnie rromă, iar din celălalt autoturism marca O.A.C., de culoare argintiu, înmatriculat în Bulgaria, au coborât S.V. şi un alt rrom.
Motivul vizitei acestor persoane a fost să recupereze de la inculpatul P.V.O. procentul de 50 % bani autentici, obţinuţi în urma plasărilor de bancnote contrafăcute.
În urma prezentării mai multor fotografii, inculpatul L.I.A. a recunoscut doi dintre cetăţenii rromi prezenţi cu acea ocazie în satul Smârdan, împreună cu S.V., respectiv R.Z., şi M.T., ambii domiciliaţi în mun. Craiova, str. R. jud. Dolj.
La data de 26 februarie 2011 a fost audiat în calitate de martor, în prezenţa avocatului R.E.F., numitul C.E.A., care a declarat că în perioada octombrie - noiembrie 2010 a purtat discuţii cu inculpaţii L.I.A. şi P.V.O. în legătură cu bancnotele contrafăcute pe care aceştia le puseseră în circulaţie, persoanele care s-au ocupat de confecţionarea acestora şi procentul în bani autentici care trebuia restituit acelor persoane, după plasarea bancnotelor pe piaţă.
Arătându-se interesat de implicarea în activităţi de punere în circulaţie a bancnotelor contrafăcute, inculpatul P.V.O. a luat legătura telefonic cu inculpatul S.V. şi i-a relatat despre faptul că numitul C.E.A. a fost interesat să intre în posesia sumei de 15.000 RON contrafăcuţi, aşa cum a rezultat şi din conţinutul notelor convorbirilor telefonice.
Martorul C.E.A. a fost sunat de către un bărbat care i-a dat întâlnire la supermarketul S. din mun. Craiova, jud. Dolj. Acolo s-a întâlnit cu doi bărbaţi, dintre care unul de etnie rromă, care i-au prezentat mai multe bancnote contrafăcute, atât lei cât şi euro. În cele din urmă numitul C.E.A. a renunţat să mai intre în posesia sumei de 15.000 RON contrafăcuţi, motivând că nu sunt bine realizaţi, declarând că oricum nu avea intenţia de a-i pune în circulaţie.
Cu ocazia prezentării mai multor fotografii a rezultat că cei doi bărbaţi care deţineau bancnote contrafăcute, atât în lei cât şi în euro, şi cu care s-a întâlnit în parcarea supermarketului S. Craiova, au fost S.V.şi R.Z.
La data de 1 februarie 2011, cu ocazia reţinerii inculpatului S.V., pe raza com. Galicea Mare, jud. Dolj, în autoturismul acestuia marca O.A.C., culoare argintiu, înmatriculat în Bulgaria, au fost descoperite un număr de şapte bancnote din cupiura 500 Euro, toate cu seria X01574273351, două bancnote din cupiura 500 RON, ambele cu seria 031A240000000 şi o bancnotă din cupiura 100 RON, cu seria 058A0235649, toate contrafăcute.
Potrivit buletinelor de expertiză, emise de Banca Naţională a României - Direcţia emisiune, tezaur şi casierie - Serviciul emisiune, precum şi a Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 119508 din 10 noiembrie 2010 toate bancnotele plasate de către membrii grupului infracţional organizat, condus de către inculpatul S.V., precum şi cele ridicate cu ocazia percheziţiilor şi găsite asupra inculpaţilor S.V. şi R.F., au fost contrafăcute.
Totodată, s-a mai reţinut că în perioada 4 - 14 noiembrie 2010, membrii grupului infracţional organizat condus de către inculpatul S.V. au reuşit să plaseze pe raza mun. Craiova şi a mai altor localităţi din jud. Dolj mai multe bancnote contrafăcute după cum urmează:
1. La data de 4 noiembrie 2010 în jurul orelor 22:30, inculpaţii M.T. şi P.M.D. s-au deplasat cu un autoturism D.E. cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX condus de către acesta din urmă în comuna Podari, judeţul Dolj, la staţia de distribuţie carburant auto tip GPL aparţinând S.C. S. SRL Podari, unde s-a aflat de serviciu martorul V.I.
După ce inculpatul P.M.D. a parcat autoturismul în dreptul staţiei GPL, celălalt inculpat M.T. a coborât din autoturism şi i-a înmânat martorului V.I. o bancnotă de 500 RON contrafăcută solicitându-i alimentarea cu carburant în valoare de 50 RON.
În momentul în care numitul V.I. a terminat de alimentat autoturismul s-a deplasat în interiorul staţiei unde i-a înmânat inculpatului M.T. restul de 450 RON.
În ziua de 5 noiembrie 2010 numitul V.I. a sesizat organele de poliţie în legătură cu plasarea bancnotei false în cupiură de 500 RON pe care a predat-o aceasta având seria 031A0000000.
Aceleaşi aspecte au fost confirmate de către martorul P.C. aflat la faţa locului în jurul orelor 23:00 şi care a purtat discuţii cu numitul V.I. în legătură cu bancnota primită şi suspectă de contrafacere, precum şi cu privire la persoanele care o puseseră în circulaţie.
Partea vătămată S.C. S. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 500 RON prin administratorul V.P.S..
La data de 6 decembrie 2010, s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere a mai multor fotografii în prezenţa martorului V.I. care i-a recunoscut pe inculpaţii M.T. şi P.M.D. ca autori ai faptei săvârşite în data de 4 noiembrie 2010 în jurul orelor 22:30 - 23:00.
S-a reţinut în sarcina inculpaţilor M.T. şi P.M.D. săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi punerea în circulaţie, în orice mod a valorilor falsificate prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 282 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
2. La data de 4 noiembrie 2010 în jurul orelor 08:00, inculpatul M.T. împreună cu alte două persoane s-au deplasat cu un autoturism D.E. cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX în com. Galicea Mare, jud. Dolj, la staţia distribuţie carburanţi auto tip GPL aparţinând S.C. G. SRL, unde s-a aflat de serviciu martorul C.O.
După ce conducătorul auto a parcat autoturismul în dreptul staţiei GPL, i-a solicitat lui C.O. alimentarea cu carburant în valoare de 50 RON.
În acest timp inculpatul M.T. s-a aflat pe bancheta din spate a autoturismului împreună cu un alt tânăr rămas neidentificat şi care i-a înmânat martorului C.O. o bancnotă de 500 RON contrafăcută, coborând împreună din autoturism în momentul efectuării plăţii carburantului.
După alimentarea autoturismului, numitul C.O. i-a înmânat persoanei care a făcut plata restul în sumă de 450 RON.
În ziua de 6 noiembrie 2010, numitul C.O. a sesizat organele de poliţie în legătură cu plasarea bancnotei false în cupiură de 500 RON pe care a predat-o organelor de poliţie, aceasta având aceeaşi serie 031A0000000 cu cea pusă în circulaţie în comuna Podari, judeţul Dolj, în aceeaşi zi.
Partea vătămată S.C. G. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 500 RON reprezentând contravaloarea carburantului şi suma de bani restituită din gestiune.
La data de 24 decembrie 2010, s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere a mai multor fotografii, ocazie cu care martorul C.O. l-a recunoscut pe inculpatul M.T. ca fiind unul dintre autorii faptei săvârşite în data de 4 noiembrie 2010 în jurul orei 08:00.
S-a reţinut în sarcina inculpatului M.T. săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi punerea în circulaţie, în orice mod a valorilor falsificate prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. art. 282 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
3. La data de 7 noiembrie 2010 în jurul orelor 19:30 - 20:00, inculpaţii M.T. şi P.M.D. s-au deplasat cu un autoturism D.E. cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX condus de către acesta din urmă în comuna Bucovăţ, judeţul Dolj, la staţia distribuţie carburanţi auto tip GPL aparţinând S.C. F. SRL punct de lucru Bucovăţ, unde s-a aflat de serviciu martorul P.A.
După ce inculpatul P.M.D. a parcat autoturismul în dreptul staţiei GPL, celălalt inculpat M.T. i-a solicitat martorului P.A. să-i alimenteze autoturismul cu carburant, în valoare de 30 RON, oferindu-i în acelaşi timp o bancnotă de 100 RON contrafăcută.
În momentul în care a terminat alimentarea cu combustibil, martorul P.A. i-a restituit din gestiune suma de 70 lei inculpatului M.T. . În aceeaşi zi de 7 noiembrie 2010 numitul P.A. a sesizat organele de poliţie în legătură cu plasarea bancnotei false în cupiură de 100 RON pe care a predat-o, aceasta având seria 058A0235649.
Partea vătămată S.C. F. SRL, prin administratorul T.I., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 100 RON reprezentând contravaloarea carburantului şi suma de bani restituită drept rest din gestiune de către martorul P.A.
La data de 7 decembrie 2010, s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere a mai multor fotografii în prezenţa martorului P.A. care i-a recunoscut pe inculpaţii M.T. şi P.M.D. ca autori ai faptei săvârşite în data de 7 noiembrie 2010 în jurul orelor 22:30 - 23:00.
S-a reţinut în sarcina inculpaţilor M.T. şi P.M.D. săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi punerea în circulaţie, în orice mod a valorilor falsificate prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 282 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
4. La data de 7 noiembrie 2010 în jurul orelor 08:00, inculpatul M.T. s-a deplasat la magazinul lui I.I.M.M. din comuna Vîrtop, judeţul Dolj şi a cumpărat de la numita M.I. un pachet de ţigări plătind cu o bancnotă de 100 RON contrafăcută.
Pentru că, în magazin, martora nu a avut suficienţi bani să-i dea rest, acesta a venit în ziua următoare şi a luat restul chiar de la martora M.I.
În ziua de 7 decembrie 2010, numita M.I. a sesizat organele de poliţie în legătură cu plasarea bancnotei false în cupiură de 100 RON pe care a predat-o, aceasta având aceeaşi serie 058A0235649 cu cea pusă în circulaţie în comuna Bucovăţ, judeţul Dolj, în aceeaşi zi.
Partea vătămată I.I. M.M. s-a constituit constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 100 RON reprezentând contravaloarea ţigărilor şi suma de bani restituită din gestiune.
La data de 22 decembrie 2010, s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere a mai multor fotografii în prezenţa numitului M.M. care l-a recunoscut pe inculpatul M.T. ca fiind autorul faptei săvârşite în data de 7 noiembrie 2010.
S-a reţinut în sarcina inculpatului M.T. săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi punerea în circulaţie, în orice mod a valorilor falsificate prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. art. 282 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
5. La data de 7 noiembrie 2010, în jurul orelor 21:00, inculpatul M.T. zis împreună cu un alt cetăţean de etnie rromă s-au deplasat cu autoturismul D.E. cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX, pe raza comunei Pleniţa, judeţul Dolj, la staţia de distribuţie carburanţi auto tip GPL aparţinând S.C. V.O.T.I. S.R.L. unde s-a aflat de serviciu martorul G.D.G.
Inculpatul M.T. i-a solicitat acestuia să-i alimenteze autoturismul cu carburant în valoare de 20 RON oferindu-i drept plată o bancnotă din cupiura de 500 RON.
După alimentarea autoturismului, martorul G.D.G. i-a restituit inculpatului M.T., drept rest, suma de 480 RON din gestiunea sa, iar, după plecarea acestuia a observat că bancnota de 500 RON avea seria 031A0000000 şi era falsă.
În ziua de 7 decembrie 2010, martorul G.D.G. a sesizat organele de poliţie în legătură cu plasarea bancnotei false în cupiură de 500 RON pe care a predat-o, aceasta având aceeaşi serie 031A0000000 cu cele puse în circulaţie în comunele Podari şi Galicea Mare judeţul Dolj, în ziua de 4 noiembrie 2010.
Partea vătămată S.C. V.O.T.I. S.R.L. - Comuna Vulpeni, judeţul Olt, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 500 RON, reprezentând contravaloarea carburantului şi suma de bani restituită din gestiune.
La data de 7 decembrie 2010, s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere a mai multor fotografii în prezenţa martorului G.D.G. care l-a recunoscut pe inculpatul M.T. ca fiind autorul faptei săvârşite în data de 7 noiembrie 2010.
S-a reţinut în sarcina inculpatului M.T. săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi punerea în circulaţie, în orice mod a valorilor falsificate prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. art. 282 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
6. La data de 7 noiembrie 2010, în jurul orelor 20:00, inculpatul R.Z. s-a deplasat pe str. Popoveni din municipiul Craiova, unde s-a aflat o staţie GPL aparţinând S.C. G.G. S.R.L. După ce a comandat o cafea a observat că lucrătorul din staţie S.I.F. număra banii din casieria punctului de lucru, întrebându-l dacă aceea a fost toată suma încasată.
După câteva ore în incinta staţiei GPL a oprit un autoturism marca D.E. cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX condus de către inculpatul P.M.D. şi în care s-a mai aflat şi inculpatul M.T. .
Acesta din urmă i-a solicitat martorului S.I.F. să-i alimenteze autoturismul cu carburant tip GPL în valoare de 20 RON, cumpărând şi un pachet de ţigări, ceea ce s-a şi întâmplat, primind rest suma de 417 RON.
În ziua următoare, după ce administratorul firmei D.M. a aflat despre faptul că inculpatul M.T., pe care îl cunoştea din cartier, i-a plasat o bancnotă falsă la cupiură de 500 RON, tatăl acestuia, inculpatul R.Z. , din proprie iniţiativă, s-a oferit să îi achite prejudiciul motivând că acesta a fost sub influenţa băuturilor alcoolice în momentul în care a făcut plata şi i-a restituit suma de 400 RON.
De asemenea, inculpatul R.Z. a rupt bancnota de 500 RON contrafăcută şi a aruncat-o la coşul de gunoi de unde a fost recuperată şi predată organelor de poliţie, constatându-se că aceasta avea aceeaşi serie cu cele puse în circulaţie anterior, respectiv 031A0000000.
În aceeaşi zi, la un alt punct de lucru al S.C. G.G. SRL din municipiul Craiova, judeţul Dolj, situat pe str.R. a fost pusă în circulaţie o altă bancnotă la cupiura de 100 RON cu seria cunoscută 058A0235649, fără a fi putut fi identificată persoana care a făcut acest lucru.
Partea vătămată S.C. G.G. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 200 RON reprezentând diferenţa dintre cei 600 lei contravaloarea bancnotelor false pentru care au fost efectuate servicii şi s-a achitat restul de plată şi suma de 400 RON restituită de către inculpatul R.Z. .
La data de 30 noiembrie 2010, s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere a mai multor fotografii în prezenţa numitului S.I.F. care i-a recunoscut pe inculpaţii R.Z., M.T. şi P.M.D. ca fiind autorii faptei săvârşite în data de 7 noiembrie 2010.
S-a reţinut în sarcina inculpaţilor R.Z. zis, M.T. zis şi P.M.D. săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi punerea în circulaţie, în orice mod a valorilor falsificate prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 282 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
7. La data de 14 noiembrie 2010, numitul A.R.M. a sesizat organele de poliţie despre faptul că în perioada 8-14 noiembrie 2010 a primit o bancnotă falsă la cupiura de 100 RON de la un client care a cumpărat 2 (două) pachete de ţigări de la magazinul său aparţinând I.I. A.R.M. pe care a predat-o constatându-se faptul că are aceeaşi serie 058A0235649.
La data de 22 decembrie 2010, s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere a mai multor fotografii în prezenţa martorei G.M., în calitate de vânzătoare, care l-a recunoscut pe inculpatul L.I.A. ca fiind autorul faptei săvârşite în perioada 8-14 noiembrie 2010.
Partea vătămată I.I. A.R.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 100 RON reprezentând contravaloarea ţigărilor şi suma de bani restituită din gestiune.
S-a reţinut în sarcina inculpatului L.I.A. săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi punerea în circulaţie, în orice mod a valorilor falsificate prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 282 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
8. La data de 14 noiembrie 2010, numitul M.I. din municipiul Craiova, judeţul Dolj a sesizat organele de poliţie, despre faptul că în perioada 8-14 noiembrie 2010, mama sa M.Ma., în calitate de vânzătoare, a primit o bancnotă falsă din cupiura de 200 RON de la un client care a cumpărat o sticlă de 2,5 l cu bere de la magazinul aparţinând S.C. Z.I. SRL., pe care a administrat-o.
Acesta a predat bancnota organelor de poliţie constatându-se faptul că a avut aceeaşi serie 058A0235649 cu cele recuperate anterior şi puse în circulaţie de către membrii grupului infracţional organizat.
La data de 22 decembrie 2010, s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere a mai multor fotografii martorei M.Ma. care l-a recunoscut pe inculpatul L.I.A. ca fiind autorul faptei săvârşite în perioada 8-14 noiembrie 2010.
Partea vătămată S.C. Z.I. S.R.L. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 200 RON reprezentând contravaloarea sticlei cu bere şi suma de bani restituită din gestiune.
S-a reţinut în sarcina inculpatului L.I.A. săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi punerea în circulaţie, în orice mod a valorilor falsificate prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 282 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
9. În noaptea de 13/14 noiembrie 2010, în jurul orelor 24:00, inculpatul L.I.A. a pus în circulaţie o bancnotă falsă la cupiura de 200 RON având seria 064C0106717 pe care i-a înmânat-o numitului A.M., solicitându-i să cumpere un pachet de ţigări de la magazinul aparţinând S.C. M.C. S.R.L. din comuna Poiana Mare, judeţul Dolj.
Fără să cunoască faptul că bancnota respectivă era contrafăcută, numitul A.M. a cumpărat un pachet de ţigări "P.M." şi a primit restul în sumă de 190 RON, bani pe care i-a restituit inculpatului L.I.A.
De asemenea, inculpatul L.I.A. i-a înmânat numitului T.D. o bancnotă la cupiura de 500 RON spunându-i să meargă şi să cumpere două pachete de ţigări de la un PECO din comuna Desa, judeţul Dolj. Acesta din urmă nu a reuşit să cumpere ţigările deoarece lucrătorul din staţia PECO a sesizat faptul că banii nu erau reali.
Numitul T.D. i-a restituit bancnota contrafăcută inculpatului L.I.A. ocazie cu care i-a spus că bancnota a fost falsă şi operatorul PECO nu a primit-o.
Partea vătămată S.C. M.C. S.R.L., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 200 RON reprezentând contravaloarea produselor şi suma de bani restituită din gestiune.
S-a reţinut în sarcina inculpatului L.I.A. săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la înşelăciune şi punerea în circulaţie, în orice mod a valorilor falsificate prev. şi ped. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. art. 282 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Faţă de numiţii A.M. şi T.D. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. art. 282 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. deoarece, faptele lor nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni sub aspectul laturii subiective, fiind săvârşite fără vinovăţie.
În perioada 10-20 noiembrie 2010, de la reţeaua de telefonie aparţinând S.C. R. S.A., situată pe raza comunelor Vela şi Terpeziţa, a fost sustras cablu telefonic pe lungime de 3360 metri liniari, prejudiciul fiind de 95162,54 RON, după cum a urmat:
- la data de 11 noiembrie 2010, organele de poliţie din cadrul Poliţiei mun. Craiova s-au sesizat din oficiu despre faptul că în noaptea de 10/11 noiembrie 2010 persoane necunoscute au sustras cablu telefonic de pe stâlpii de susţinere ai reţelei aparţinând S.C. R. S.A. pe o distanţă de aproximativ 200 de metri. Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a stabilit faptul că acel cablu telefonic a fost secţionat cu ajutorul unui obiect tăietor, posibil topor. Potrivit declaraţiei martorului E.M., în seara de 10 noiembrie 2010, în jurul orelor 23.30 - 23.45 a observat două autovehicule circulând în direcţia Râpa Roşie - Bucovicior, com. Vela, respectiv un autoturism având caracteristici asemănătoare cu F.F. şi un microbuz de culoare închisă.
Potrivit adresei nr. 10/05/02/02/05/04/274 din 22 noiembrie 2010, la data de 11 noiembrie 2010 s-a constatat că a fost sustras din reţeaua secundară aeriană, proprietatea S.C. R. S.A., din localitatea Vela, cantitatea de 270 metri cablu, reţeaua telefonică fiind în funcţiune şi fiind întrerupţi un număr de 90 de abonaţi telefonici.
Valoarea prejudiciului estimat a fost de 9857 RON.
La data de 16 noiembrie 2010, organele de poliţie din cadrul Postului de poliţie Vela, jud. Dolj s-au sesizat despre faptul că în noaptea de 15/16 noiembrie 2010 de la aceeaşi reţea telefonică autori necunoscuţi au sustras cablu telefonic în continuarea celui sustras în noaptea de 10/11 noiembrie 2010, în acelaşi loc, pe o lungime de încă 440 metri.
Valoarea prejudiciului cauzat S.C. R. S.A. a fost de 16952 RON.
La data de 18 noiembrie 2010 organele de poliţie din cadrul Poliţiei mun. Craiova -Biroul de Poliţie de Ordine Publică pentru mediul rural au fost sesizate despre faptul că din reţeaua de telefonie fixă amplasată pe raza com. Terpeziţa, între satele Terpeziţa - Căciulatu, a fost sustras 1800 metri de cablu, aparţinând S.C. R. S.A.
Valoarea prejudiciului cauzat S.C. R. S.A. a fost de 15532,54 RON, aşa cum a rezultat din adresa nr. 100/05/02/02/05/04/294 din 12 decembrie 2010.
Cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată de organele de poliţie s-a constatat că a fost secţionat cablul folosindu-se un corp tăietor cu două suprafeţe active şi s-au identificat un număr de trei fragmente de urme papilare care au fost ridicate pentru cercetări.
La data de 19 noiembrie 2010, organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Vela, jud. Dolj au fost sesizate despre faptul că din reţeaua telefonică aflată între satele Bucovicior şi Gubaucea, pe o distanţă de circa 610 metri a fost sustras cablul telefonic, aparţinând S.C. R. S.A.
Valoarea prejudiciului cauzat S.C. R. S.A., aşa cum a rezultat din adresa nr. 100/05/02/02/05/04/275 din 22 noiembrie 2010 a fost de 28866 RON.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, la baza unui stâlp de susţinere a reţelei telefonice au fost identificate un număr de trei pânze de fierăstrău metalic, tip bomfaier, nefolosite, iar în imediata apropiere a locului faptei au fost identificate resturi din învelişul de protecţie al cablului, precum şi urme de pneuri lăsate de un autovehicul pe suprafaţa solului.
La data de 20 noiembrie 2010, lucrătorii de poliţie din cadrul Postului de poliţie Vela, jud. Dolj, au fost sesizaţi de reprezentaţii S.C. R. S.A. despre faptul că pe raza com. Vela, către satul Bucovicior s-a declanşat alarma amplasată pe reţeaua de telefonie.
Deplasându-se la faţa locului organele de poliţie au constatat faptul că din reţeaua de telefonie mobilă a fost sustras cablu telefonic în lungime de 480 metri.
În zona în care a fost săvârşită infracţiunea a fost identificat un autoturism marca R.L., de culoare gri, cu numărul de înmatriculare B-ZZ-ZZZ, în care s-a aflat inculpatul M.M. zis „C.” care a declarat că se află în zonă cu intenţia de a cumpăra porci de la localnici.
Procedându-se la percheziţionarea autoturismului, au fost identificate două fierăstraie cu pânză metalică tip bomfaier, o ruletă metrică, un cuţit cu lama de 19 cm, un cutter cu lamă metalică, un cleşte din metal, tip patent, precum şi un certificat de garanţie pentru o scară telescopică din aluminiu, împreună cu instrucţiunile de folosire.
Tot în această zonă a fost identificat şi un autoturism marca V.V., în care se aflau R.M. şi M.L., ambele din mun. Craiova, care au declarat că au rămas fără benzină, iar conducătorul auto a plecat pentru a face rost de carburant, deşi organele de poliţie au constatat faptul că rezervorul autoturismului era încărcat cu combustibil la circa 1/3 din capacitate, iar motorul autoturismului funcţiona.
Procedându-se la percheziţionarea autoturismului, au fost găsite mai multe înscrisuri şi documente de identitate, atât ale persoanelor prezente cât şi ale şoferului, inculpatul P.M.D.
De asemenea, pe scaunul dreapta faţă a fost găsită o bucată de cablu de circa 9 cm, asemănătoare cu cablul de susţinere al reţelei telefonice.
Cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului a fost identificat un topor cu coadă metalică şi o scară telescopică din aluminiu, de tipul celei pentru care a fost eliberat certificatul de garanţie găsit în autoturismul R.L. mai sus menţionat.
De asemenea, cablul furat din reţea a fost găsit în apropierea locului de unde a fost tăiat.
Valoarea prejudiciului cauzat S.C. R. S.A. a fost de 23955 RON, aşa cum a rezultat din adresa nr. 100/05/02/02/05/04/273 din 22 noiembrie 2010.
Având în vedere furturile repetate din reţeaua de telefonie a S.C. R. S.A. lucrătorii societăţii au montat o alarmă pe cablurile de telefonie în com. Vela, jud. Dolj, care a fost conectată la dispeceratul propriu.
În ziua de 20 noiembrie 2010 la ora 19,10 s-a declanşat alarma şi imediat a fost anunţat un nou furt prin sistemul de urgenţă 112, dând posibilitatea organelor de poliţie să se deplaseze urgent la faţa locului şi să-i surprindă pe făptuitori.
Cu ocazia continuării cercetărilor, în aceeaşi seară, în jurul orei 23.45, organele de poliţie au depistat pe raza com. Vela, jud. Dolj, la intrarea în satul Bucovicior, un autoturism marca R.L., de culoare negru, cu numărul de înmatriculare B-YY-YYY, în care se aflau inculpaţii R.Z. zis şi S.V. zis „N.”, conducătorul auto, care au precizat faptul că s-a aflat în zonă, întrucât s-au deplasat pentru a duce carburant pentru autoturismul V.V., staţionat în zonă. Cu această ocazie R.Z. a predat cheia autoturismului respectiv organelor de poliţie şi a precizat că acesta a aparţinut nepotului său pe nume”D.” identificat ca fiind P.M.D.
Inculpatul M.M., zis „C.” a declarat, în data de 20 noiembrie 2011, că împreună cu M.C., R.M., P.M.D. şi o persoană pe nume „V.” s-au deplasat, în seara zilei de 20 noiembrie 2010, pe raza com. Vela, cu intenţia de a cumpăra porci de la săteni, dar când au ajuns în această localitate, cei trei i-au spus că se duc să fure cablu de cupru, iar rolul lui este să îi avertizeze dacă se apropie vreo maşină de poliţie. Aceştia s-au deplasat în zona de unde au intenţionat să fure cablul şi în timp ce M.M. a aşteptat în autoturism, observând o maşină de poliţie, l-a sunat pe “V.” pentru a-l avertiza cu privire la acest lucru, aspect rezultat şi din analiza privind localizarea şi traficul apelurilor efectuate de la postul telefonic cu nr. 07zzzzzzzz, folosit de inculpatul M.M. zis “C.” din care a rezultat faptul că în timp ce s-a aflat în raza releului din sat Plopşor, jud. Dolj, a efectuat un număr de 8 convorbiri telefonice cu postul telefonic cu nr. 07xxxxxxxx, utilizat de S.V.
În data de 21 noiembrie 2010, inculpatul M.M. zis “C.” a completat declaraţia, precizând că fratele său P.M.D. şi “V.” au folosit scara de aluminiu şi toporul, găsite la locul faptei, pentru a sustrage cablul telefonic.
În data de 21 noiembrie 2010, R.M. a declarat că împreună cu M.M. zis “C.”, P.M.D. şi M.L. s-au deplasat în com. Vela pentru a cumpăra porci, dar la un anumit moment P.M.D. a luat din autoturism un topor cu coadă metalică şi un butuc de lemn şi s-a deplasat, pe jos, undeva în extravilanul comunei. Cu această ocazie R.M. a declarat că nu avea cunoştinţă de intenţia inculpatului P.M.D. de a sustrage cablu telefonic.
M.L. a declarat că împreună cu M.M., P.M.D., R.M. şi un bărbat pe nume “V.” s-au deplasat în satul Bucovicior pentru a cumpăra porci, dar când au ajuns în sat P.M.D., împreună cu “V.” au luat din autoturism o scară telescopică din aluminiu şi un topor cu coadă metalică şi s-au plecat spre com. Vela, dar nu a putut preciza unde s-au dus sau pentru ce aveau nevoie de topor şi scară.
De asemenea, din cercetări a mai rezultat că imediat după comiterea infracţiunii de furt inculpatul P.M.D. a fugit de la locul faptei împreună cu R.Z. şi S.V. zis “N.” ulterior telefonul fiindu-i restituit pentru a-l putea apela pe învinuitul T.V.C. după orele 20,30 care a venit cu autoturismul personal la faţa locului şi i-a preluat pe cei trei inculpaţi.
Din notele de redare a interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor telefonice, procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi planşele foto întocmite de organele de poliţie cu ocazia constatării celor 5 (cinci) furturi de cabluri telefonice, procesele-verbale de constatare şi planşele foto încheiate de organele de poliţie cu ocazia comiterii furtului de cabluri telefonice din data de 20 noiembrie 2010, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 11932 din 11 decembrie 2010, declaraţiile inculpatului M.M. zis “C”, declaraţiile învinuiţilor R.M., M.L. şi T.V.C., declaraţiile martorilor şi a martorilor asistenţi audiaţi cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză, procesele-verbale întocmite privind localizarea şi traficul posturilor telefonice utilizate de către inculpaţi în perioada comiterii furturilor şi procesul-verbal de recunoaştere după planşa foto, a rezultat fără echivoc că inculpaţii R.Z., S.V. zis “N.”, M.M. zis “C.” şi P.M.D. au fost autorii furturilor de cabluri din reţelele telefonice, aparţinând S.C. R. S.A. comise pe raza comunelor Vela şi Terpeziţa, jud. Dolj, în perioada 10-20 noiembrie 2010.
Astfel, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi faţă de inculpaţii S.V. şi R.F. cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen., deoarece aceştia nu au participat la plasarea în mod direct a bancnotelor contrafăcute, precum şi faţă de inculpatul M.T. cercetat pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece din probele administrate în cauză nu a rezultat că a participat la comiterea furturilor de cabluri în perioada 10-20 noiembrie 2010.
Starea de fapt expusă în actul de sesizare s-a probat cu următoarele mijloace de probă: - procese-verbale de sesizare (vol. II şi III); plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate/părţilor civile( vol. II şi III); declaraţii de martori (vol. II şi III); ordonanţe de delegare (vol. II); procese-verbale de recunoaştere şi planşe foto (vol. II şi III); procese-verbale de percheziţii domiciliare (vol. IV) bancnotele în lei/euro plasate de inculpaţi sau identificate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, corporale sau autovehiculelor (vol. II); rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică (vol. II şi III); buletine de expertiză a Băncii Naţionale a României - Direcţia Emisiune, Tezaur şi Casierie - Serviciul Emisiune (vol. II); autorizaţii pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon, înregistrări audio-video în mediul ambiental, note de transcriere a convorbirilor telefonice (vol. V); procese-verbale de cercetare la faţa locului (vol. III); procese-verbale, privind localizarea şi traficul apelurilor posturilor telefonice folosite de inculpaţi în perioada comiterii furturilor de cabluri telefonice (vol.III); - adrese de prejudiciu ale părţilor civile (vol. III); declaraţii învinuiţi (vol.II şi III); declaraţiile inculpaţilor (vol.IV) şi procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (vol. I)
Prin Rezoluţia nr. 273D/P/2010 din data de 31 ianuarie 2011, ora 15:30, s-a început urmărirea penală faţă de învinuiţii R.F., S.V., R.Z., M.T., P.M.D., L.I.A., M.M. zis „C.”, pentru infracţiunile menţionate mai sus, faţă de R.M. şi M.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen. şi faţă de T.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului prev. şi ped. de art. 264 alin. (1) C. pen.
De asemenea, prin rezoluţia din data de 1 februarie 2011, ora 23:20, s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul P.V.O., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., ultimele cu aplic. art. 33 lit. a) C. p. şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin Ordonanţa nr. 273D/P/2010 din 2 februarie 2011 ora 08,00 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de învinuitul M.M. zis “C.” pentru art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., ultimele cu aplic. art. 33 lit. a) C. p. noua încadrare juridică a faptelor fiind art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
După audieri, în prezenţa apărătorilor aleşi şi din oficiu, prin ordonanţele din 1 februarie 2011 şi 2 februarie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii R.F., S.V., R.Z. , M.T., P.V.O. şi L.I.A., iar prin Ordonanţele nr. 6, 7, 8, 9 şi 10 din datele de 1 februarie 2011 şi 2 februarie 2011 s-a dispus reţinerea inculpaţilor R.Z. , R.F., M.T., S.V. şi P.V.O., pentru o perioadă de 24 de ore.
În lipsa inculpaţilor P.M.D. şi M.M., zis „C.”, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale.
La data de 2 februarie 2011, s-a solicitat Tribunalul Dolj, secţia penală, arestarea preventivă a inculpaţilor reţinuţi, precum şi arestarea preventivă, în lipsă, a inculpaţilor P.M.D. şi M.M., zis „C.”.
Prin încheierea de şedinţa din data de 2 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5243/63/2011, Tribunalul Dolj, secţia penală, a admis propunerea de arestare preventivă, formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor R.F., R.Z. ,M.T., S.V. şi P.V.O., pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 2 februarie 2011 şi până la data de 2 martie 2011, inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă numerele: 2, 3, 4, 5 şi 6 din data de 2 februarie 2011.
În ceea ce priveşte pe inculpaţii P.M.D. şi M.M. zis "C.", Tribunalul Dolj, secţia penală, prin aceeaşi încheiere a disjuns propunerea de arestare preventivă şi a fixat termen la data de 9 februarie 2011.
Prin încheierea de şedinţa din data de 9 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5536/63/2011, Tribunalul Dolj, secţia penală, a admis propunerea de arestare preventivă, formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi a dispus arestarea preventivă în lipsă, a inculpaţilor P.M.D. şi M.M. zis "C.", fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 7 şi nr. 8 din data de 9 februarie 2011, pe o perioadă de 30 de zile, de la data prinderii.
Prin referatul din data de 24 februarie 2011, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaţilor R.F., S.V., R.Z. , M.T. şi P.V.O., pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 3 martie 2011.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 9083/63/2011, Tribunalul Dolj, secţia penală, în baza art. 155 C. proc. pen. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre inculpaţii R.F., S.V., R.Z. , M.T. şi P.V.O., pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 3 martie 2011 şi până la data de 1 aprilie 2011, inclusiv.
De asemenea, prin referatul din data de 30 martie 2011, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaţilor R.F., S.V., R.Z. , M.T. şi P.V.O., pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 2 aprilie 2011.
Prin încheierea din 30 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12298/63/2011, Tribunalul Dolj, secţia penală, a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, iar, în baza art. 115 şi urm. C. proc. pen., a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaţilor R.F., S.V., R.Z. , M.T. şi P.V.O., pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 2 aprilie 2011 şi până la 1 mai 2011, inclusiv.
Prin Sentinţa penală nr. 323 din 21 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 13694/63/2011 s-au dispus următoarele:
„În baza art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003 aşa cum a fost modificată, cu aplic. art. 3201 alin (1)-(4) şi alin. (7) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.F., născut la data de 15 septembrie 1986, în Craiova, jud. Dolj, cu domiciliul în Craiova jud. Dolj, la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 282 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul R.F. a executat pedepsele cele mai grele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b C. pen., pe durata prev, de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.F. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 01 februarie 2011 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R.F.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, aşa cum a fost modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (1)-4 şi alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.T., , fiul lui Zaharia şi Margareta, născut la data de 2 septembrie 1988, în Craiova, jud. Dolj, cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj, la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a lit b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul M.T. a executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa completară de 3 ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.T. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2011 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
A respins, ca neîntemeiată cererea de revocare sau înlocuire măsură arestare preventivă, cerere formulată în baza art. 139 alin. (1) şi 2 C. proc. pen.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003 aşa cum a fost modificată, cu aplic. art. 41 alin 2 C. pen. şi art. 3201 alin. (1)-4 şi alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul P.V.O., născut la data de 17 februarie 1984, în comuna Calafat, jud. Dolj, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi, la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev.d e art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic.art. 3201 alin. (1)-(4), alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 2 interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a teza II, lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul P.V.O. a executat pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.V. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2011 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 3201 alin. (5) şi art. 313 şi urm. C. proc. pen. a disjuns judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun cu privire la inculpaţii S.V., R.Z., M.M., P.M.D. şi L.I.A. şi a laturii civile şi cu privire la inculpaţii R.F., M.T. şi P.V.O.”.
După disjungere, cauza a fost înregistrată la data de 30 iunie 2011, sub nr. 15961/63/2011, primind termen de judecată la data de 12 septembrie 2011, C4 - cauze directe.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 30 iunie 2011 pronunţată în dosarul anterior menţionat s-a respins cererea de abţinere formulată în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen. de către doamna judecător M.N., titular al completului C4 - cauze directe, cu motivarea că în procedura prev. de art. 320/1 C. proc. pen. care s-a aplicat în privinţa inculpaţilor R.F., M.T. şi P.V.O. nu s-a făcut o analiză nemijlocită de către instanţă a tuturor probatoriilor care să stabilească întreaga activitate infracţională, participarea tuturor inculpaţilor deduşi judecăţii, astfel încât s-a apreciat că nu se poate susţine că doamna judecător M.N. şi-a exprimat părerea şi în privinţa activităţii infracţionale pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.V., R.Z., M.M., P.M.D. şi L.I.A.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii R.Z. (vol.II-fila 56), P.M.D. (vol.II-fila 57), S.V. (vol.II-fila 58), partea vătămată M.M. (vol.II-fila 62), partea vătămată D.M. - administrator SC G.G. SRL (vol.II-fila 63), V.P.S. - pentru partea vătămată SC. S.G. SRL (vol.II-fila 64), martorii C.E.A. (vol.II, fila 65), C.O. (vol.II-fila 66), V.I. (vol.II-fila 181), T.J.D. (vol.II-fila 182), S.I.F. (vol.II-fila 183), G.D.G. (vol.II-fila 184), A.C.F. (vol.II-fila 234), T.D.F. (vol.II-fila 235), M.I. (vol.II-fila 236), T.V.C. (vol.II-fila 237), V.C. (vol.III-fila 52), A.M. (vol.III-53 file), B.C. (vol.III-fila 54), P.Ş.A. (vol.III-fila 55), P.C. (vol.III-fila 56), E.M. (vol.III-fila 57), T.V.C. (vol.III-fila 58), M.J. (vol.III-fila 59), L.C.C. (vol.III-fila 60), P.I.Ş. (vol.III-fila 61), R.L.R. (vol.III-fila 52), L.G., D.Ş., I.F., M.D., C.F., I.O.
Asupra cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpaţii P.M.D., R.Z. şi S.V., instanţa a constatat netemeinicia acestor cereri, motivată pe următoarele considerente:
Deşi ancheta judiciară s-a finalizat, acest aspect nu a creat totdeauna oportunitatea admisibilităţii unor asemenea cereri şi, cu atât mai puţin, obligativitatea admisibilităţii lor.
Fără a sancţiona poziţia procesuală a inculpaţilor de nerecunoaştere a infracţiunii de furt calificat, instanţa a constatat că probatoriul pe care l-a administrat în vederea stabilirii vinovăţiei inculpaţilor cu privire la această faptă nu este similar cu cel administrat la urmărirea penală, imposibilitatea administrării în totalitate a probelor testimoniale fiind determinată de imposibilitatea aducerii la instanţă a acestor martori, din motive obiective. Ca atare, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, posibilitatea continuării cercetării judecătoreşti prin reluarea în totalitate a probatoriului administrat la urmărirea penală nu este exclusă, context în care nu este exclus nici posibilitatea influenţării acestor martori.
Totodată, instanţa a apreciat că legăturile de rudenie care există între inculpaţi (tată-fiu), coroborat cu o presupunere rezonabilă a influenţării probatoriului reprezintă motive temeinice menite să ducă la constatarea că, în continuare există riscul influenţării anchetei judiciare.
Faţă de aspectele menţionate, tribunalul a dat întâietate scopului măsurilor preventive care au vizat de fapt buna desfăşurare a procesului penal, o finalizare în prima instanţă a unei cauze neechivalând cu o finalizare a anchetei judiciare.
Sub aspectul termenului rezonabil, s-a apreciat o detenţie preventivă insuficientă raportat la circumstanţele faptelor pentru care a fost sesizată instanţa, circumstanţele personale ale inculpaţilor fiind nerelevante şi secundare în aprecierea punerii în libertate, chiar în condiţiile unei liberări sub supraveghere a inculpaţilor.
Reţinând netemeinicia cererilor formulate de către inculpaţii S.V., R.Z. şi P.M.D., le-a respins în baza dispoziţiilor art. 1608a alin. (6) C. proc. pen.
Analizând probatoriul administrat la urmărirea penală, reluat de către tribunal prin audierea martorilor, s-au constatat următoarele:
Audiaţi în şedinţa publică din data de 20 iunie 2011, reaudiaţi după disjungerea cauzei la termenul din data de 26 septembrie 2011, inculpaţii S.V., R.Z., P.M.D. şi-au menţinut declaraţiile date, venind cu unele precizări privind relaţiile existente între ei şi ceilalţi inculpaţi ce au fost judecaţi în cauza cu nr. 13694/63/2011.
Din declaraţiile pe care le-au dat au rezultat anumite relaţii de rudenie (R.Z. şi M.T. - tată-fiu), de prietenie (R.Z. - S.V., R.F. - S.V., P.V.O. - S.V., P.V.O. - L.I.A.), acestea constituind un prim pas în crearea unei stări de încredere, dar şi facilitării apariţiei, în contextul în care unele dintre persoane (S.V., R.Z.) erau predispuse activităţilor infracţionale, atragerii acestor persoane către aceste activităţi, aspect ce a implicat din punct de vedere al dreptului penal o participaţie penală în care aceste relaţii să aibă o anumită ordine, structură, motivată de caracteristicile personale ale fiecărui inculpat.
Transcrierile convorbirilor telefonice au atestat relaţiile strânse care au existat între inculpaţi ce au fost transpuse în coordonarea în fapt a activităţii infracţionale, codificarea discuţiilor dintre inculpaţi venind să sublinieze pe de o parte o activitate infracţională ce a fost materializată în timp, iar pe de altă parte transmiterea de date privind locul, timpul şi complicitatea fiecărui inculpat.
Astfel, sub aspectul vinovăţiei penale, s-a reţinut că, pe fondul unor relaţii de prietenie mai vechi, S.V. şi R.Z. au fost iniţiatorii activităţii infracţionale, atrăgând în această activitate infracţională şi pe inculpatul R.F., datorită abilităţii acestuia din urmă manifestată în domeniul informaticii. Convorbirile telefonice dintre S.V. şi R.Z., dintre S.V. şi P.V.O., au confirmat acţiuni directe de sprijin nu numai moral, dar şi material privind desfăşurarea unor activităţi infracţionale.
De altfel, chiar dacă relaţiile dintre membrii grupului nu au fost întotdeauna directe, transmiterea de informaţii privind modul de desfăşurare a activităţii infracţionale s-a realizat ca urmare a legăturilor care existau între inculpaţii care iniţial au avut iniţiativa infracţională (S.V. - R.Z.) şi alte persoane, respectiv inculpatul P.V.O., iar acesta din urmă care a avut legături de prietenie, spre exemplu cu inculpatul L.I.A..
Transcrierile convorbirilor telefonice şi punerea în vânzare a bancnotelor falsificate a delimitat actele materiale desfăşurate de fiecare dintre inculpaţi, o izolare a activităţii fiecăruia neputând contura o finalitate ca cea redată şi, de altfel, recunoscută de către inculpaţi în actul de sesizare.
În concluzie, subliniind chiar exprimarea explicită de cele mai multe ori a inculpaţilor în convorbirile telefonice care au avut loc între ei, s-a atestat că activitatea grupului nu a fost întâmplătoare, ci era bine structurată, acţiunile lor fiind planificate atât în ceea ce priveşte falsificarea de monede, cât şi ulterior punerea în circulaţie a acestora.
Din tot probatoriul administrat la urmărirea penală a reieşit fără dubii că coordonatorii grupului erau S.V. şi R.Z., legăturile infracţionale dintre aceştia doi şi ceilalţi inculpaţi, solidarizate iniţial fie de anumite relaţii de prietenie, fie de rudenie fiind evidenţiate, de altfel, de specificul actelor materiale, materializate fie în falsificarea de monedă, fie în punerea în circulaţie a acestor falsuri.
Ca atare, reţinând vinovăţia sub forma intenţiei directe pentru fiecare dintre inculpaţii S.V., R.Z., P.M.D., L.I.A. şi M.M., instanţa i-a condamnat pe fiecare la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, aşa cum a fost modificată, iar în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 65 alin. (1) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, precum cele prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit b C. pen. Această ultimă pedeapsă a fost justificată de pericolul concret pe care fiecare dintre inculpaţi l-a reprezentat pentru societate, pentru ordinea publică, pericol de fapt ce a reieşit din importanţa relaţiilor sociale ce au fost alterate.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanţa a avut în vedere, pe de o parte, activitatea materială distinctă desfăşurată de către fiecare dintre inculpaţi.
Ca atare, fiind coordonatorii grupului, dar şi iniţiatorii activităţilor materiale infracţionale, instanţa a avut în vedere acest aspect şi a condamnat pe inculpaţii S.V., R.Z. şi M.M. la pedepse peste limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii.
Cu privire la ceilalţi inculpaţi, având în vedere faptul că activitatea acestora a fost limitată numai la acte de executare propriu-zisă, s-a stabilit o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, aşa cum a fost modificată.
Durata în timp a activităţii infracţionale, dar şi gravitatea faptei cea reieşit din însăşi gravitatea infracţiunii scop a constituit elemente menite să înlăture reţinerea unor circumstanţe personale, apreciind că scopul preventiv-educativ a putut fi atins numai printr-o privare de libertate în limitele precizate.
Aceste limite, de fapt, s-au impus având în vedere şi poziţia procesuală, context în care, dacă ar fi fost judecaţi la aceeaşi dată cu ceilalţi coinculpaţi pentru care s-a soluţionat cauza, tratamentul sancţionator ar fi fost acelaşi. Singura faptă penală pe care inculpaţii nu au recunoscut-o a fost infracţiunea de furt calificat.
Ca atare, instanţa a apreciat că susţinerile formulate de către inculpaţi cu privire la neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, aşa cum a fost modificată, au fost neîntemeiate, în declaraţiile date inculpaţii precizând ei înşişi relaţiile care existau între ei (P.M.D., R.Z., S.V.), iar anumite depoziţii ale martorilor venind să confirme relaţii negate de către unii inculpaţi (declaraţia martorei L.G. care confirmă legătura între L.I.A. şi P.V.O.).
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., faptă de altfel recunoscută de fiecare dintre inculpaţi, mai puţin inculpatul L.I.A., instanţa a reţinut vinovăţia inculpaţilor S.V., R.Z., P.M.D., M.M. Sub aspectul stării de fapt, instanţa a reţinut că inculpaţii au întreprins acte materiale ce au intrat atât în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals de monedă sau de alte valori prevăzut în alin. (1), dar şi în conţinutul constitutiv al alin. (2). Interceptările telefonice, coroborat cu declaraţiile inculpaţilor, atestă acte materiale ale acestor inculpaţi care au fost circumscrise activităţii de falsificare, cât şi de punere în circulaţie a monedelor de hârtie falsificate.
În acest sens, s-a impus a se sublinia că fiecare dintre inculpaţi era implicat în punerea în circulaţie a valorilor falsificate, motiv pentru care acestea au fost plasate altor persoane, în speţă inculpaţilor L.I.A., P.M.D. şi M.T. care, prin inducerea în eroare a unor persoane, încercau să valorifice monedele falsificate.
Fapta inculpaţilor S.V., R.Z., P.M.D., M.M. şi L.I.A. de a falsifica şi pune în circulaţie monedă de hârtie a realizat elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 282 alin. (1), (2) C. pen.
Deşi din probele efectuate atât la urmărirea penală, cât şi din probatoriul readministrat în instanţă, a rezultat că cel care a falsificat efectiv bancnotele de hârtie a fost R.F., care a reuşit să copieze pe suport de hârtie mai multe bancnote la cupiura de 100 RON, 200 RON, 500 RON, 200 Euro şi 500 Euro, bancnote ce au fost înmânate în vederea punerii în circulaţie inculpaţilor S.V., R.Z., M.M., care la rândul lor le-au înmânat inculpaţilor P.M.D. şi, ulterior, acesta din urmă inculpatului L.I.A., instanţa a reţinut în sarcina tuturor inculpaţilor infracţiunea de falsificare de monedă sau alte valori în modalitatea prevăzută de art. 282 alin. (1), (2) C. pen.
Ca atare, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpatul L.I.A. din art. 281 alin. (1) şi (2) C. pen. în art. 282 alin. (2) C. pen. şi din art. 282 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca neîntemeiată.
În motivarea acestei soluţii de respingere a cererii, dar şi în reţinerea încadrării juridice precizate mai sus, s-au adus următoarele argumente:
Actele materiale descrise de către legiuitor în alin. (1) al infracţiunii ce are denumirea marginală de „falsificarea de monede sau alte valori” - art. 282 C. pen., nu au autonomie, fiind absorbite în infracţiunea scop, cea prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. De altfel, numai această interpretare ar putea justifica raţiunea pe care a avut-o legiuitorul atunci când a incriminat fapta sub denumirea marginală de „falsificare de monedă sau alte valori” şi care vizează, de fapt, două fapte ce nu se supun unor reguli de conexitate etiologică sau conexitate consecvenţională, aşa cum există de fapt în cazul unui concurs real de infracţiuni în formă tipică.
Chiar mai mult, s-a apreciat că infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1), (2) C. pen. reprezintă o inovaţie a legiuitorului care are menirea să exprime legăturile extrem de strânse între acţiuni-inacţiuni, după caz, care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, legături uneori de la mijloc la scop.
Ca atare, reţinând infracţiunea prev.de art. 282 alin. (1), (2) C. pen. ca o infracţiune complexă, unde infracţiunea mijloc (alin. (1)) nu are autonomie, dar al cărei obiect material devine ulterior mijloc de săvârşire pentru infracţiunea prevăzută în alin. (2), instanţa nu poate reţine decât prevederile art. 282 alin. (1), (2) C. pen.
Vinovăţia penală a inculpaţilor sub forma intenţiei directe cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni a fost susţinută în cauză de probele materiale state în dosarul cauzei, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică (fila 199 - vol.IV dosar urmărire penală), recunoaşterea inculpaţilor şi nu în ultimul rând declaraţiile martorilor audiaţi atât la urmărirea penală şi reaudiaţi la instanţa de fond care au confirmat punerea în circulaţie a bancnotelor falsificate: partea vătămată D.M. - administrator SC G.G. SRL (vol.II-fila 63), V.P.S. - pentru partea vătămată SC. S.G. SRL (vol.II-fila 64), martorii C.E.A. (vol.II, fila 65), C.O. (vol.II-fila 66), V.I. (vol.II-fila 181), T.J.D. (vol.II-fila 182), S.I.F. (vol.II-fila 183), G.D.G. (vol.II-fila 184), A.C.F. (vol.II-fila 234), T.D.F. (vol.II-fila 235), M.I. (vol.II-fila 236), T.V.C. (vol.II-fila 237), V.C. (vol.III-fila 52), A.M. (vol.III-53 file), B.C. (vol.III-fila 54), P.Ş.A. (vol.III-fila 55), P.C. (vol.III-fila 56), E.M. (vol.III-fila 57), T.V.C. (vol.III-fila 58), M.J. (vol.III-fila 59), L.C.C. (vol.III-fila 60), P.I.Ş. (vol.III-fila 61), R.L.R. (vol.III-fila 52).
Ca atare, reţinând vinovăţia penală a inculpaţilor în modalitatea precizată mai sus, instanţa a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii S.V., P.M.D., R.Z., M.M., L.I.A., la pedeapsa închisorii, limitele acesteia urmând a fi stabilite în funcţie de activitatea infracţională distinctă a fiecăruia dintre inculpaţi, de circumstanţierea dată de către martorii audiaţi de instanţă, dar şi de importanţa relaţiilor sociale lezate ca urmare a activităţii infracţionale. De subliniat, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor ce s-au aplicat fiecărui inculpat, o constituie şi împrejurările că, deşi similitudinea între bancnotele falsificate şi cele aflate în circulaţie este mică, sub aspectul încrederii publice în valorile pe care le tipizează statul român efectul s-a produs, dar în acelaşi timp se impune a se sublinia o frecvenţă sporită a acestor fapte de natură penală, aspect ce lezează ordinea publică.
Având în vedere regimul sancţionator impus de prevederile art. 282 C. pen., raportat şi la art. 65 C. pen., inculpaţilor li s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., motivată de aceleaşi considerente ca cele avute în vedere la stabilirea pedepsei complementare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, aşa cum a fost modificată.
Actele materiale repetabile săvârşite de către inculpaţii P.M.D. şi L.I.A., constând în inducerea în eroare a unor persoane (M.Ma., D.M., C.E.A., C.O., etc.) prin prezentarea ca reale a bancnotelor falsificate, în scopul de a obţine un folos material injust, prin aceasta prejudiciindu-se persoane fizice şi juridice, a realizat elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în modalitatea prev.de art. 215 alin. (1), 2 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Din analiza probatoriului administrat în ambele faze procesuale instanţa a reţinut că majoritatea actelor materiale care intră în conţinutul infracţiunii precizate mai sus au fost săvârşite noaptea (după orele 23.00), atunci când, în cele mai multe cazuri, perceperea, gradul de observare scade fie datorită oboselii, fie datorită mediului în care este săvârşit actul material (de exemplu: luminozitatea scăzută). Aceste aspecte au evidenţiat periculozitatea inculpaţilor, dar în acelaşi timp şi reprezentarea că faptele săvârşite se circumscriu unei probabilităţi mai ridicate cu privire la consumarea acţiunii infracţionale în condiţiile eliminării cel puţin aparent a riscului prinderii.
Ca atare, a fost condamnat fiecare dintre inculpaţii P.M.D. şi L.I.A. la pedeapsa închisorii peste limita minimă impusă de lege pentru infracţiunea săvârşită, pericolul social concret fiind evidenţiat de repetabilitatea actelor materiale care intră în conţinutul infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), 2 C. pen.
În ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor S.V., R.Z., M.M., P.M.D., cu privire la săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată pentru care a fost sesizată instanţa, s-au reţinut următoarele:
Probatoriul administrat la urmărirea penală a confirmat prezenţa inculpaţilor la data de 20 noiembrie 2010 pe raza comunei Vela, dată la care autorităţile au fost sesizate de către reprezentanţii SC R. SA despre faptul că pe raza comunei Vela, către satul Bucovicior, s-a declanşat alarma amplasată pe reţeaua de telefonie, ca urmare a secţionării cablului. În actul de sesizare s-a reţinut că în perioada 10-20 noiembrie 2010, inculpaţii, în mod repetat, au sustras la datele de 10/11 noiembrie 2010, 15/16 noiembrie 2010, 18 noiembrie 2010, 19 noiembrie 2010, respectiv cablul telefonic de pe stâlpii de susţinere a reţelei aparţinând SC R. care străbăteau localităţi ce ţin de comuna Vela.
Faptul că mai multe persoane au identificat autovehicule în zonele respective care se aflau în circulaţie, precizând că o parte din caracteristicile acestora au fost identice cu autovehiculele deţinute de către inculpaţi nu a putut constitui o probă menită să conducă la vinovăţia inculpaţilor. Faptul că în noaptea de 19/20 noiembrie 2010 a fost identificat autoturismul R.L., de culoare gri, în zona în care pe o distanţă de cca 610 m a fost sustras cablu telefonic, în contextul în care în niciunul dintre autoturismele conduse de către inculpaţi nu au fost găsite la percheziţie bucăţi de cablu aparţinând reţelei telefonice, a indus, cel puţin aparent, la înlăturarea vinovăţiei inculpaţilor.
Probatoriul administrat la urmărirea penală a confirmat că o parte dintre inculpaţi au fost prezenţi în zonă în perioada 10-20 noiembrie 2010 pentru a cumpăra porci. Astfel, martorul D.Ş. i-a prezentat pe inculpaţi ca fiind cinstiţi şi cunoscând că se ocupă cu achiziţionarea de porci, confirmând venirea pe raza localităţii Vela a inculpaţilor de mai multe ori în luna noiembrie. Această apărare a inculpaţilor a fost invocată şi de către martorul E.M. (fila 57-vol.III) care a atestat că inculpaţii, după ce au fost identificaţi de poliţie, şi-au motivat prezenţa în zonă pentru a cumpăra nişte porci.
Martorul T.V.C. (fila 58- vol.III) a confirmat prezenţa inculpaţilor pe raza comunei Vela, fiind cel care i-a transportat pe inculpaţii S.V. şi R.Z. la Craiova pentru a lua benzină, deoarece rămăseseră în pană de combustibil. Acelaşi martor a detaliat instanţei că nu au prezentat diverse urme pe haine, mâini, dar a observat o anumită stare de agitaţie a acestora, manifestată printr-o atenţie deosebită la participanţii din trafic, respectiv la autoturismele care treceau pe lângă ei. Martorul a precizat că a avut mai multe apeluri telefonice cu inculpatul S.V. pentru identificarea zonei în care aceştia s-au găsit, deoarece era ceaţă, iar vizibilitatea era de circa 5-6 m, declarând şi că nu a observat asupra lor obiecte tăietoare sau alte obiecte.
Declaraţia martorului a conturat, de asemenea, starea de nevinovăţie a inculpaţilor, relatarea unei anumite stări de surescitaţie a inculpaţilor nefiind suficientă pentru a proba vinovăţia inculpaţilor nici măcar pentru data de 19/20 noiembrie 2010. Simplul fapt că la percheziţia autoturismelor au fost găsite nişte instrucţiuni de utilizare şi întreţinere pentru o scară telescopică şi un certificat de garanţie valabil pentru produse electronice şi electrocasnice necompletat nu au putut constitui indicii temeinice menite să atragă răspunderea penală a inculpaţilor nici măcar pentru actul material ce a intrat în conţinutul infracţiunii de furt calificat din data precizată anterior.
În ceea ce priveşte bucata de cablu de circa 9 cm găsită pe bancheta din faţă a autoturismului, chiar în rechizitoriu s-a menţionat că nu a fost identică cu cablul ce a fost sustras din reţeaua telefonică, fiind numai asemănătoare (fila 55 rechizitoriu).
Concluzionând, simpla sesizare a inculpaţilor în zonă în perioada 10 - 20 noiembrie 2010, fără a se putea delimita exact ziua, coroborat cu cele reţinute mai sus, nu au putut contura sub aspectul laturii obiective şi subiective a infracţiunii că inculpaţii, prin acte materiale repetabile ce au intrat în conţinutul infracţiunii de furt calificat, au sustras cablu telefonic, context în care s-a constatat un dubiu foarte mare care le profită, motiv pentru care, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., au fost achitaţi fiecare dintre inculpaţii S.V., R.Z., P.M.D., M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) lit h C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Rezolvarea juridică cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni nu a exclus sustragerea de cablu telefonic, actele materiale ce a intrat în conţinutul infracţiunii de furt individualizate ca urmare a sesizărilor făcute de către SC R. SA au constituit obiectul continuării anchetei penale în vederea identificării persoanelor vinovate de către organele judiciare în drept.
Reţinând concursul real, dar şi prevederile art. 35 alin (3) C. proc. pen. pentru fiecare dintre inculpaţii S.V., R.Z., P.M.D., M.M. şi L.I.A., s-a dispus ca aceştia să execute pedepsele principale şi complementare cele mai grele.
S-au aplicat prevederile art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. pentru fiecare inculpat în parte, pedepsele accesorii fiind justificate de gravitatea faptelor, după cum sunt şi suficiente pentru a realiza scopul preventiv - educativ al pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.V. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului; s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.Z. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului; s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.M.D. perioada arestului preventiv de la 25 mai 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Cu privire la inculpatul M.M., s-a constatat că prin încheierea din 9 februarie 2011 a Tribunalului Dolj s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru 30 de zile, începând cu data prinderii.
Având în vedere înscrisurile depuse de către părţile civile, dar şi ca urmare a audierii nemijlocite de către instanţă, s-a constatat că prejudiciul cauzat părţilor civile SC S.G. SRL, SC G. SRL, SC F. SRL CRAIOVA, II M.M., SC V.O.T.I. SRL, SC G.G. SLS, II A.R.M., SC Z.I. SRL, SC M.C. SRL a fost acoperit.
În conformitate cu dispoziţiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins acţiunea civilă formulată de S.C. R. S.A., actele materiale ce au intrat în conţinutul infracţiunii de furt calificat nefiind comise de către inculpaţi.
Avându-se în vedere rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 80414 din 2 februarie 2011 (fila 226- vol.IV dosar urmărire penală) şi nr. 119508 din 10 noiembrie 2010 (fila 199 - vol.IV), s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 118 lit. a) C. pen., confiscarea bancnotelor produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, respectiv: 4 bancnote din cupiura de 500 RON, toate cu seria 031A0000000; 3 bancnote din cupiura de 100 RON toate cu seria 058A0235649; două bancnote din cupiura de 200 RON, ambele cu seria 064C0106717; 7 bancnote din cupiura de 500 Euro, toate cu seria X01574273351; o bancnotă din cupiura de 200 Euro, cu seria S00160242775; trei bancnote din cupiura de 100 RON cu seria 000A0000000.
2. Împotriva acestei sentinţe au formulat în termen legal apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii S.V., R.Z., P.M.D., M.M. şi L.I.A.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale şi reţinând cauza spre rejudecare, să se pronunţe o hotărâre legală şi temeinică, în sensul condamnării inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, întrucât au existat probe care confirmă vinovăţia acestora, în condiţiile în care motivarea primei instanţe au fost în contradicţie cu probele administrate, depoziţiile martorilor reţinuţi de către instanţă nu a precizat decât că inculpaţii se ocupau cu achiziţionarea porcilor, dar nu şi că în ziua respectivă făceau acest lucru, raportat la obiectele ce au fost găsite la faţa locului şi în autoturismul O.V., respectiv o bucată de cablu de circa 9 cm, catter, cleşte, scară telescopică, aşa încât s-a putut trage concluzia că o astfel de dotare nu este proprie achiziţionării porcilor, ci de tăiere a cablurilor, probe ce s-au coroborat şi cu convorbirile telefonice, inculpaţii ferindu-se de controalele organelor de poliţie.
Pe cale de consecinţă, a fost admisă şi acţiunea civilă formulată de R. şi inculpaţii să fie obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile.
Inculpatul S.V. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi reţinând cauza spre rejudecare, să fie achitat pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar după schimbarea încadrării juridice în ceea ce au privit infracţiunile prev.de art. 282 C. pen., să fie redozată pedeapsa şi să fie coborâtă sub minimul stabilit de lege, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev.de art. 74, 76 C. pen. A arătat că din probele administrate în cauză nu a rezultat existenţa unui grup organizat, în care membrii să aibă roluri prestabilite, urmând ca la reindividualizare să se ţină seama că nu a fost cunoscut cu antecedente penale, nu a mai încercat din anul 2010 să săvârşească alte infracţiuni, s-a prezentat singur la poliţie, nu a fost judecat pentru infracţiuni de violenţă, a avut o conduită bună la ultimul loc de muncă, a fost bine integrat în societate, iar privarea de libertate i-ar fi compromis şansele de reintegrare.
Inculpaţii R.Z., P.M.D. au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale şi reţinând cauza spre rejudecare, să fie reţinute în sarcina lor dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen., cu reindividualizarea pedepsei şi coborârea acesteia sub minimul prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare să fie stabilită suspendarea condiţionată, prev.de art. 81 C. pen., întrucât au recunoscut faptele cu excepţia furtului calificat, nu au antecedente, au avut un comportament sincer, prejudiciul a fost relativ mic şi acoperit, iar în ceea ce priveşte modul de operare, a arătat că falsificarea a fost grosolană şi uşor observabilă, făcându-se cu un aparat de copiat achiziţionat de la un magazin, aceştia neconstituind o reţea de falsificare.
Inculpatul M.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi reţinând cauza spre rejudecare în funcţie de noua încadrare, să se reindividualizeze pedeapsa, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, prev.de art. 74, 76 C. pen. şi coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, cu aplicarea art. 81 C. pen., falsificarea fiind grosolană, neprezentând un grad de pericol social, în condiţiile în care bancnotele au fost realizate cu jet de cerneală, fiind simple copii de copiator.
A mai solicitat ca reţinând spre rejudecare, să fie achitat, atât în ceea ce priveşte infracţiunea prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cât şi pentru art. 282 alin. (2) C. pen., iar în cazul în care s-ar fi constatat vinovăţia, ca modalitate de executare să-i fie aplicate dispoziţiile art. 861 C. pen.
Inculpatul L.I.A. a solicitat în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât cauza a fost soluţionată de un complet nelegal constituit, judecătorul fondului devenind incompatibil atunci când a disjuns cauza cu privire la ei şi a pronunţat o hotărâre cu privire la alţi inculpaţi, deoarece în motivare s-a vorbit despre corelarea activităţilor tuturor inculpaţilor şi în urma condamnării primilor pe încadrarea prev.de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., în primul dosar nu s-ar mai putea dezice în cauza de faţă, încât a făcut trimitere expresis verbis la acelaşi regim sancţionator.
În cazul în care nu s-ar schimba încadrarea juridică, să se dispună achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu s-a putut susţine că el a aderat la un astfel de grup organizat, care a presupus o structură internă cu un lider, persoanele să aibă reprezentarea calităţii şi scopului grupului, acţionează coordonat, având fiecare roluri prestabilite în cadrul unei ierarhii, în vederea obţinerii unui beneficiu financiar, însă din probele administrate în cauză a rezultat că se afla în relaţii de prietenie cu inculpatul P.V., singurul pe care-l cunoştea, la care avea o datorie de achitat şi neavând reprezentarea că acesta din urmă lucra pentru cineva, a acceptat să pună în circulaţie 3 bancnote falsificate, în valoare de 500 RON şi care a fost acoperită prin restituire. Şi în cazul în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice în art. 323 C. pen., s-a impus tot achitarea inculpatului.
În măsura în care nu s-a schimbat încadrarea juridică a celorlalte infracţiuni în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a solicitat redozarea pedepsei, prin reţinerea circumstanţelor prev.de art. 74, 76 C. pen. şi stabilirea ca modalitate de executare cea prevăzută de art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen., întrucât a avut o atitudine procesuală constantă de recunoaştere, a pus în circulaţie 3 bancnote, eşuând la a 4-a, nu are antecedente penale, mama sa este bolnavă de cancer, tatăl nu are un loc de muncă, în prezent lucrează în Spania cu contract de muncă, putând fi resocializat.
Inculpatul M.T. a declarat apel împotriva sentinţei penale în ceea ce priveşte latura civilă, fără a-l motiva.
Verificând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, atât prin prisma dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., cât şi a criticilor formulate, Curtea a constatat apelurile ca fondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte critica privind nelegalitatea hotărârii primei instanţe ca urmare a incompatibilităţii judecătorului care a soluţionat cauza în primă instanţă, Curtea a apreciat-o ca nefondată, astfel:
Prin Sentinţa penală nr. 323 din 21 iunie 20112, a Tribunalului Dolj, s-a dispus condamnarea inculpaţilor R.F., M.T. şi P.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., disjungându-se cauza cu privire la inculpaţii S.V., R.Z., M.M., P.M.D. şi L.I.A., precum şi a laturii civile cu privire la inculpaţii R.F. M.T. şi P.V.
S-a constatat că nu există niciun caz de incompatibilitate dintre cele prevăzute de art. 47 C. proc. pen., în speţă art. 47 alin. (2) C. proc. pen., întrucât judecătorul nu a examinat fondul cauzei privind pe inculpaţii faţă de care a disjuns cauza, în motivarea primei hotărâri, aplicând doar procedura simplificată faţă de inculpaţii R.F., M.T. şi P.V. şi nu a făcut o analiză nemijlocită a probatoriilor cu respectarea principiilor care guvernează activitatea de judecată.
S-a constatat că, din probele administrate în cauză, respectiv plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, procese-verbale de recunoaştere şi planşe foto, proces-verbale de percheziţii domiciliare, procese-verbale de cercetare la faţa locului, procese-verbale privind localizarea şi traficul apelurilor telefonice, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, buletine de expertiză ale Băncii Naţionale a României, note de transcriere a convorbirilor telefonice, înregistrări audio-video în mediu ambiental, declaraţiile inculpaţilor, prima instanţă în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că, în cursul anului 2010 inculpaţii S.V., R.Z. şi M.M. i-au propus inculpatului R.F., pe care-l cunoşteau de câţiva ani şi despre care ştiau că este pasionat de informatică, să falsifice bani cu ajutorul calculatorului, pe care ulterior să-i pună în circulaţie, fapt pentru care inculpatul R.F. s-a documentat în privinţa acestei activităţi, după care le-a comunicat că acceptă, urmând să primească „partea care îi revenea”.
Ca atare, după circa 2-3 zile, inculpatul R.Z. însoţit de inculpatul M.M. şi alte două persoane de etnie rromă s-au deplasat împreună cu inculpatul R.F. şi autoturismul marca D.E. de culoare vişinie număr de înmatriculare DJ-XX-XXX, la hipermarketul M., de unde au achiziţionat o imprimantă marca K.M., pentru care inculpaţii R.Z. şi M.M., au plătit suma de 560 RON.
După câteva zile, inculpatul R.F., apelat telefonic de către inculpatul R.Z. s-a deplasat cu unitatea centrală a calculatorului său la imobilul situat pe strada R. şi care a aparţinut inculpatului M.M., aflându-se în locuinţă şi soţia acestuia din urmă, respectiv M.L.
În perioada octombrie-noiembrie 2010, inculpatul R.F., după cum a rezultat din declaraţiile sale, a reuşit să copieze împreună cu inculpaţii R.Z., M.M. şi S.V., pe suport de hârtie, mai multe bancnote în cupiura de 100 RON, 200 RON, 500 RON, 200 Euro şi 500 Euro, în valoare de aproximativ 21.500 RON şi 27.000 euro, bani imprimaţi pe hârtie A4, ce au trebuit decupaţi de către cei trei inculpaţi, după plecarea inculpatului R.F.
În toată această perioadă, potrivit notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate, activitatea a fost coordonată de inculpatul S.V., care a ţinut legătura cu inculpatul R.F., pe care l-a contactat ori de câte ori a avut nevoie. Ulterior, după imprimarea bancnotelor şi decuparea lor, inculpatul R.Z. a înmânat inculpatului M.T. bancnotele falsificate pentru a le pune în circulaţie, fiind însoţit de către inculpatul P.M.D. care a condus autoturismul, în timp ce inculpatul S.V. l-a aprovizionat pe inculpatul P.V. cu alte bancnote falsificate, cu înţelegerea ca, după punerea în circulaţie a sumei de 1.500 RON, în bancnote de 100 RON, 200 RON şi 500 RON, în schimbul banilor falsificaţi să-i returneze 750 RON bani autentici.
Inculpatul P.V. a luat legătura cu inculpatul L.I.A. şi întrucât acest din urmă inculpat s-a simţit obligat având o datorie de achitat primului, a acceptat să se deplaseze împreună cu autoturismul O.A., pe traseul Ciupercenii Noi - Drobeta Turnu Severin şi au plasat o parte din sumă, achiziţionând diverse produse ieftine, plasările fiind făcute de inculpatul L.I.A. pentru ca în urma schimbului să obţină acea parte care să echivaleze cu datoria pe care o avea, în timp ce era aşteptat în autoturism de inculpatul P.V.
De asemenea, inculpatul L.I.A. a înmânat martorului A.M. o bancnotă de 200 RON, cu care martorul a achiziţionat ţigări, obţinând restul de 190 RON schimbaţi în bani autentici.
Astfel, au reuşit să schimbe din suma iniţială, 450 RON autentici, suma de 250 RON fiind predată inculpatului S.V., celelalte bancnote rămânând în posesia inculpatului L.I.A., pe care a încercat să le pună în circulaţie prin intermediul martorului T.D., însă nu s-a realizat introducerea acestora pe piaţă ca urmare a observării falsului de către agentul comercial.
De asemenea, cu banii primiţi de la inculpatul R.Z. în datele de 4 noiembrie 2010 şi 7 noiembrie 2010, inculpatul P.M.D. l-a însoţit pe inculpatul M.T. şi, în timpul ce primul l-a aşteptat în autoturism, pentru că acesta conducea autoturismul D.E. cu număr de înmatriculare DJ-XX-XXX, celălalt inculpat a plasat două bancnote de 500 RON, respectiv 100 RON la staţiile de distribuire carburant auto tip GPL, aparţinând SC S. SRL Podari şi SC F. SRL Bucovăţ, primind rest câte 450 RON, respectiv 70 lei, bani autentici, angajaţii depistând falsul şi sesizând organele de poliţie, cărora le-au predat bancnotele seriile 031A0000000 şi 058A0235649.
Tot în ziua de 7 noiembrie 2010, orele 20:00, inculpatul R.Z., însoţit de P.M.D., ce conducea acelaşi autoturism, precum şi de inculpatul M.T., s-au deplasat la altă staţie de distribuţie carburant, aparţinând SC G.G. GRUP SRL, unde inculpatul M.T. folosind acelaşi procedeu, a alimentat autoturismul cu GPL, în valoare de 20 RON şi a cumpărat un pachet de ţigări, primind ca rest la o bancnotă de 500 RON falsă un rest de 417 lei autentici, participarea inculpatului P.M.D. fiind dovedită şi de martorul S.I., care l-a recunoscut pe inculpat şi care a afirmat că inculpatul obişnuieşte să conducă autoturismele lui M.T.
Activitatea infracţională a inculpatului S.V. a fost confirmată şi de procesul-verbal de constatare din 1 februarie 2011, încheiat în urma controlului efectuat asupra autoturismului marca O.A., unde au fost descoperite 7 bancnote de 500 Euro cu seria X01574273351, două bancnote de 500 RON cu seria 031A240000000 şi o bancnotă de 100 RON seria 058A0235649 şi care, potrivit buletinului de expertiză erau false, precum şi de declaraţiile inculpatului P.V., potrivit cărora inculpatul S.V. a avut o înţelegere cu diferite persoane cărora le-a încredinţat bancnote falsificate, în vederea punerii în circulaţie cu obligaţia restituirii unui procent de 50% din valoarea bancnotelor contrafăcute în bani autentici.
Deşi inculpaţii au solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi aplicarea consecinţelor alin. (7) al acestui articol, Curtea a constatat nefondată cererea, întrucât, pe de o parte, recunoaşterea a trebuit să intervină până la începerea cercetării judecătoreşti şi să privească faptele reţinute în actul de sesizare, moment depăşit de către inculpaţi, iar, pe de altă parte, încă din faza de urmărire penală şi audiaţi de către prima instanţă, inculpaţii au avut o atitudine nesinceră, în calea de atac invocând o recunoaştere, dar de fapt, prin analiza declaraţiilor acestora nu au confirmat cele reţinute în actul de sesizare şi probate prin înscrisuri şi depoziţiile martorilor, inclusiv procese-verbale de recunoaştere din grup, cât şi declaraţiile inculpaţilor R.F., M.T. şi P.V., care au beneficiat de procedura simplificată în dosarul iniţial.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică, s-a constatat următoarele:
Codul penal în vigoare incriminează fapta de falsificare de monede sau alte valori în dispoziţia din art. 282 alin. (1) C. pen., însă, alături de incriminarea faptei principale de „falsificare de monede sau alte valori”, incriminează şi faptele derivate în dispoziţia prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., respectiv fapta de punere în circulaţie a monedelor sau valorilor falsificate şi fapta de deţinere de monede sau valori falsificate, în vederea punerii în circulaţie.
Deci, infracţiunile derivate sunt infracţiuni subsecvente care presupun o altă infracţiune antecedentă, respectiv preexistenţa infracţiunii de falsificare de monede sau alte valori. Ca atare, prima instanţă în mod greşit a constatat că infracţiunea prev.de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., este o infracţiune complexă în care incriminarea din alineatul (1) este infracţiunea mijloc care nu are autonomie, dar al cărei obiect material devine ulterior mijloc de săvârşire pentru infracţiunea prevăzută de alineatul (2).
Astfel, având existenţă de sine stătătoare a existat un concurs de infracţiuni atunci când cel care falsifică monede sau alte valori, le pune şi în circulaţie, în schimb, potrivit doctrinei, săvârşeşte o singură infracţiune persoana care falsifică monede sau alte valori şi deţine monedele sau valorile falsificate.
Având în vedere cele arătate mai sus, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.V., R.Z. şi M.M., s-a constatat că faptele acestora de a confecţiona bancnote în cupiura 100 RON, 200 RON, 500 RON, 200 Euro, 500 Euro, prin imprimarea pe hârtie în format A4 sume de bani deţinute pentru a fi repartizate altor inculpaţi, acte materiale săvârşite la intervale de timp diferite, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, respectiv obţinerea în schimbul banilor falsificaţi prin introducerea în circuitul financiar a banilor autentici şi a unui profit din acele sume de 50%, au realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prev.de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi nu al art. 282 alin. (1), (2) C. pen.
În schimb faptele inculpatului L.I.A. de a pune în circulaţie banii falsificaţi de către alţi inculpaţi, pe care i-au obţinut de la inculpatul P.V., inducând în eroare diverşi comercianţi, prin atestarea autenticităţii bancnotelor, obţinând în schimb bani reali, fapte săvârşite la intervale de timp diferite, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, obţinând un profit din suma schimbată, au realizat conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev.de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi nu al infracţiunii prev.de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât acesta nu a fost autorul plăsmuirii bancnotelor, iar articolul 282 C. pen., conţine două incriminări distincte.
Faptele inculpatului P.M.D. de a-l transporta pe inculpatul M.T. în locuri diferite şi la intervale de timp diferite, respectiv în cursul lunii noiembrie 2010, pentru a introduce banii falsificaţi în circuitul monetar prin inducerea în eroare a unor agenţi comerciali în vederea obţinerii bancnotelor autentice şi de aici a profitului din respectivele sume de bani, cunoscând caracterul fals al banilor, raportat şi la cantitatea mică de combustibil cu care se alimenta autoturismul în respectivele deplasări, au realizat conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev.de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi nu al infracţiunii prev.de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât acesta nu a fost autorul plăsmuirii bancnotelor, iar articolul 282 C. pen., conţine două incriminări distincte.
În privinţa susţinerii inculpatului L.I.A. privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune, în sensul înlăturării formei agravate prev.de art. 215 alin. (2) C. pen., nefiind dovedit mijlocul fraudulos în condiţiile în care activitatea infracţională a constat în punerea în circulaţie a bancnotelor, Curtea a apreciat nefondată cererea, întrucât mijlocul fraudulos a constat în bancnotele false pe care le-a introdus în circuitul în care în mod normal îşi îndeplinesc funcţia şi valorile adevărate.
De asemenea, infracţiunea prev.de art. 282 C. pen., nu poate fi absorbită de cea prev.de art. 215 alin. (2) C. pen., întrucât prima infracţiune este o infracţiune de pericol şi care vizează relaţiile sociale privind încrederea populaţiei în autenticitatea monedelor, iar cealaltă este o infracţiune de prejudiciu şi care vizează relaţiile sociale privind patrimoniul persoanei fizice sau juridice, patrimoniu care poate fi diminuat tocmai prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii false, respectiv prezentarea autenticităţii unei monede care în realitate a fost plăsmuită în vederea realizării unui schimb între respectivele monede plăsmuite şi bunuri ori monede autentice.
De asemenea, nu a putut fi reţinută nicio singură infracţiune prev.de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în loc de infracţiunea prev.de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât pe de o parte, pentru existenţa formei agravate, prev.de art. 215 alin. (2) C. pen., nu a fost necesar ca acel mijloc fraudulos să constituie neapărat o infracţiune, în acest caz se aplică concursul de infracţiuni, însă bancnotele fiind falsificate, acestea constituie un mijloc fraudulos, concursul de infracţiuni intervenind ca urmare a actelor materiale săvârşite de către inculpat, respectiv punerea în circulaţie a bancnotelor falsificate şi care realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev.de art. 282 alin. (2) C. pen. şi prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, prin schimbarea bancnotelor falsificate cu bunuri sau bancnote autentice.
Nu poate fi reţinută agravanta prev.de art. 215 alin. (3) C. pen., întrucât aceasta presupune ca inducerea în eroare să aibă loc cu prilejul încheierii sau executării unui contract astfel cum este el definit de Codul civil. În această situaţie, fapta de a induce sau menţine în eroare trebuie să se realizeze cu prilejul încheierii sau executării unui contract, care presupune a avea şi o formă scrisă, respectiv un contract de vânzare-cumpărare, de împrumut, etc. şi care se referă şi la intervalul de timp care s-ar scurge de la începerea tratativelor până la stabilirea acordului de voinţă, în vederea stabilirii obligaţiilor contractuale.
Conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin „grup infracţional organizat”, se înţelege „grupul structurat format din 2 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”, precizându-se chiar în conţinutul aceluiaşi alineat că „nu constituie grup infracţional organizat, grupul format ocazionat în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are conţinut sau structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi, în cadrul grupului”.
Din analiza textului legal s-a observat că este necesar ca grupul să fie format din 3 sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat, în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, o ierarhizare în rândul membrilor grupului, respectiv rolul fiecărui membru în comiterea infracţiunii să fie dinainte cunoscut.
O condiţie de existenţă a grupului infracţional organizat a impus deci ca acesta să nu aibă un caracter ocazional, ci ar fi trebuit să aibă o continuitate în timp în care membrii să aibă roluri prestabilite şi reguli specifice unei unităţi structurate, nefiind necesar un consimţământ expres, aderarea la acest grup fiind dedusă chiar din împrejurarea în care respectivul infractor comite acte materiale ce intră în conţinutul acelor infracţiuni grave, cu atât mai mult cu cât repetă actele materiale la intervale de timp diferite, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Din întreg materialul probator s-a constatat că activitatea de falsificare a fost iniţiată de grupul celor trei inculpaţi S.V., R.Z. şi M.M., care l-au abordat pe inculpatul R.F., ce avea cunoştinţe în informatică pentru a achiziţiona imprimanta în vederea plăsmuirii bancnotelor şi punerii în circulaţie, prin intermediul altor inculpaţi, respectiv M.T., P.M.D., P.V., care fie prin achiziţionarea de produse ieftine, fie prin alimentare cu combustibil a autoturismelor cu care s-au deplasat, au reuşit obţinerea unor bancnote autentice, sumele de bani fiind apoi împărţite, deci urmărind şi un profit pe care îl împărţeau, astfel, cei care falsificau primeau un procent de 50%, iar ceilalţi care i-a introdus în circuit un alt procent de 50% ce putea fi la rândul lui împărţit, cu un alt intermediar.
Aspectele invocate mai sus au fost susţinute de inculpaţii R.F., M.T. şi P.V. care, beneficiind de reducerea simplificată prev.de art. 3201 C. proc. pen., au recunoscut faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare şi care au implicat şi participarea inculpaţilor din prezenta cauză.
Ca atare, a existat o grupare structurată în care membrii au avut roluri prestabilite, iar caracterul de continuitate a fost dovedit de intervalul de timp în care au acţionat, repetivitatea acţiunii de falsificare şi preluarea banilor pentru a fi puşi în circulaţie în locuri diferite, pe raza judeţelor Dolj şi Mehedinţi şi nu a putut fi vorba de un grup ocazional, activitatea infracţională putând fi continuată dacă nu ar fi fost stopată de intervenţia organelor de urmărire penală.
În ceea ce priveşte situaţia inculpatului L.I.A., faţă de implicarea sa în grupul infracţional organizat, Curtea a constatat că nu este dovedită aderarea sa, nu prin lipsa exprimării consimţământului expres, întrucât repetabilitatea în timp a unor acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care s-a constituit grupul poate îmbrăca forma aderării, ci prin forma faptului că acesta îl cunoştea doar pe inculpatul P.V., la rândul lui unul dintre cei care plasau bancnotele false, neavând cunoştinţă de ceilalţi membri ai grupului, numărul bancomatelor plasate, acesta preluând o singură dată de la inculpatul P.V. bancnotele, fiecare le-a pus în circulaţie apoi într-un interval relativ scurt, aşa încât se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Cu privire la infracţiunea de furt calificat reţinută în sarcina inculpaţilor, Curtea a constatat că în mod corect prima instanţă, a apreciat că inculpaţii nu sunt autorii sustragerii cablului de telefonie pentru următoarele considerente:
S-a reţinut că sustragerile de cablu din reţeaua de telefonie aparţinând SC R. SA pe raza comunelor Vela şi Terpeziţa s-au desfăşurat pe un interval de timp cuprins între 10-20 noiembrie 2010.
Faptul că martorii P.C., L.C., T.J.D. au confirmat prezenţa autoturismelor marca O.V. de culoare închisă şi marca R.L. de culoare gri cu număr de înmatriculare B-ZZ-ZZZ şi a inculpaţilor pe raza comunei Vela nu au echivalat cu probe directe care să confirme participarea inculpaţilor la sustragerea cablului.
De asemenea, obiectele găsite în autoturismul marca R.L., respectiv două fierăstraie cu pânză metalică tip bomfaier, o ruletă metrică, un cuţit cu lama de 10 cm, un cutter cu lamă metalică, un cleşte din metal tip patent, certificatul de garanţie al unei scări telescopice din aluminiu, deşi prin natura lor pot servi la tăierea cablului, nu au confirmat tăierea şi sustragerea cablului de către inculpat, inclusiv obiectele găsite şi la faţa locului, respectiv un topor cu coadă metalică şi o scară telescopică, asupra cărora nu s-a constatat existenţa vreunei urme papilare aparţinând inculpaţilor şi nici bucata de cablu de 9 cm găsită pe bancheta din spate a autoturismului cu privire la care nu s-a stabilit că această bucată provine din cablul sustras din reţeaua de telefonie.
În cadrul operaţiunii de sinteză a probelor se analizează dacă acestea s-au confirmat unele pe altele şi dacă ele au condus la o concluzie univocă.
Cum probele invocate au determinat incertitudinea în privinţa persoanei inculpaţilor de a fi autori ai sustragerii cablului, s-a constatat că în mod corect prima instanţă a stabilit că dubiul profită inculpaţilor, aşa încât s-a impus achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Pe considerentele sus-menţionate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale, urmând ca în baza art. 334 C. proc. pen., să schimbe încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT nr. 273D/P/2010, astfel:
- în ceea ce îi priveşte pe inculpatul S.V., R.Z., M.M. dintr-o infracţiune prev. de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., într-o infracţiune prev. de art 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- în ceea ce priveşte pe inculpaţii P.M.D. şi L.I.A. dintr-o infracţiune prev. de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., într-o infracţiune prev. de art 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor şi având în vedere şi dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite (infracţiuni care afectează relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea monedelor sau altor valori, precum şi cele care impun încredere şi bună credinţă în relaţiile cu caracter patrimonial), împrejurările concrete şi modalitatea de săvârşire, constituirea unui grup organizat în vederea plăsmuirii monedelor şi punerea în circulaţie, grup în cadrul căruia membrii aveau o structură organizată, unii efectuând falsificarea, aţii pun în circulaţie, prin introducerea în circuit în urma achiziţionării unor produse ieftine şi obţinerea restului în monede adevărate, fiecare membru urmărind un profit material, participaţia fiecăruia, atitudinea procesuală a inculpaţilor, faptul că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, urmând a-i condamna pe inculpaţii R.Z., S.V., M.M., P.M.D. la pedepse rezultante privative de libertate de 5 ani, iar inculpatul L.I.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen., apreciindu-se că numai astfel poate fi realizat scopul educativ-preventiv al pedepsei.
Deşi s-a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante în sarcina inculpaţilor, Curtea a apreciat ca nefondată această critică, întrucât nu au existat împrejurări speciale care să impună reţinerea circumstanţelor atenuante prev.de art. 74 C. pen. Lipsa antecedentelor penale pentru inculpaţi nu au echivalat cu un comportament bun anterior săvârşirii faptelor, nefiind probe care să confirme că săvârşirea infracţiunilor ar constitui un accident în comportamentul general pozitiv al inculpaţilor, şi chiar şi în această situaţie conduita generală anterioară nu conduce automat la reţinerea circumstanţei prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
De asemenea, nu a putut fi reţinută nici circumstanţa prev.de art. 74 lit. c) C. pen., întrucât prezenţa inculpaţilor în instanţă s-a datorat stării în care aceştia se găseau, respectiv faţă de aceştia s-a luat măsura preventivă a arestării, iar atitudinea sinceră pe care aceştia o invocă nu poate fi luată în considerare, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus, în faţa primei instanţe aceştia nu au recunoscut faptele, pentru ca apoi în calea de atac, deşi invocă o „recunoaştere”, din declaraţiile acestora şi motivele de apel invocate, inculpaţii nu recunosc faptele, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare.
Faptul că părţile vătămate, prin inducerea în eroare cu prilejul punerii în circulaţie a bancnotelor falsificate, nu s-au constituit părţi civile, reţinându-se că prejudiciul este acoperit, s-a constatat că acest aspect nu atrage reţinerea circumstanţei prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., privind stăruinţa depusă de către infractori pentru a repara paguba pricinuită, întrucât acoperirea prejudiciului s-a datorat intervenţiei organelor judiciare în urma sesizării acestora de către părţile vătămate şi descoperirii ulterioare a persoanelor care au pus în circulaţie respectivele bancnote falsificate.
Având în vedere valorile sociale lezate prin săvârşirea infracţiunii, gradul de pericol social, jurisprudenţa Curţii europene a Drepturilor Omului şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea a aplicat pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, respectiv pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce priveşte pe inculpatul L.I.A. s-a stabilit ca termen de încercare al suspendării sub supravegherea pedepsei aplicate durata de 5 ani închisoare compusă din cuantumul pedepsei la care s-a adăugat intervalul de timp de 2 ani.
Văzând şi dispoziţiile art. 863 C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să de supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a atras atenţia asupra disp. art. 864 C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a-II a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 369 alin. C. proc. pen., s-a luat act de retragerea recursului declarat, în ceea ce priveşte latura civilă, de către inculpatul M.T..
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
În consecinţă Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a pronunţat Decizia penală nr. 281 din 28 septembrie 2012, în sensul celor evocate în precedent.
3. Împotriva acestei decizii au formulat în termen legal recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică atât sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor S.V., R.Z., P.M.D. şi M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), greşita achitare a inculpatului L.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 39/2003, dar şi sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului- precum şi inculpaţii.
Se arată în susţinerea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. că soluţia de achitare pronunţată de instanţa fondului şi însuşită de instanţa de prim control judiciar privind pe inculpaţii S.V., R.Z., P.M.D. şi M.M. pentru infracţiunea de furt este în mod evident contrară actelor şi probelor administrate, probe ce conturează existenţa faptelor, participaţia şi vinovăţia inculpaţilor, dar ignorate de ambele instanţe, cu consecinţa pronunţării unei soluţii inverse faţă de cea corectă.
Aceeaşi situaţie se impune a fi constatată în opinia procurorului şi în ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului L.I.A.
Invocând disp. art. 3, 4, 52, 66, 62, 63 C. proc. pen., procurorul apreciază că instanţele au nesocotit grav principiile enunţate în textele indicate.
Referitor la infracţiunea de furt calificat reţinută în sarcina inculpaţilor S.V., R.Z., P.M.D. şi M.M., se arată că instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că există la dosar probe care valorificate împreună, duc la concluzia că inculpaţii sunt autorii infracţiunii, sens în care se menţionează declaraţiile martorului L.C.C., procesul verbal încheiat la 20 noiembrie 2012 de organele de poliţie din comuna Vela, din cuprinsul căruia reiese că în zona în care a fost săvârşită infracţiunea a fost identificat un autoturism marca R.L., de culoare gri, nr. de înmatriculare B-ZZ-ZZZ, în care se afla inculpatul M.M. De asemenea, percheziţionarea autoturismului a permis descoperirea a două fierăstraie cu pânză metalică tip bomfaier, o ruletă metrică, un cuţit cu lama de 19 cm., cu cutter cu lamă metalică, un cleşte din metal tip patent, dar şi un certificat de garanţie pentru o scară telescopică din aluminiu.
Alături de aceste indicii, probe, în sprijinul vinovăţiei inculpatului, procurorul evidenţiază şi declaraţia martorului prezent la efectuarea cercetărilor de către organele de poliţie numitul M.J., declaraţia inculpatului M.M. zis C., care a confirmat că în data de 20 noiembrie 2011 a mers cu M.C., R.M., P.M.D. şi o persoană “V.”, pe raza comunei Vela cu intenţia de a cumpăra porci de la săteni, însă odată ajunşi acolo, cei trei i-au spus să se ducă să fure cablu de cupru, rolul său fiind acela de a-i avertiza dacă se apropria vreo maşină.
S-ar fi impus ca la soluţionarea acţiunii penale exercitate în cauză cu referire la acea infracţiune, instanţele să ţină seama şi de completările, detaliile, pe care acelaşi inculpat le-a adus ulterior cu privire la obiectele folosite la sustragerea de cablu telefonic, dar şi de declaraţiile martorelor R.M., M.L., precum şi conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpaţi şi învinuitul T.V.
Se consideră de către procuror, în împrejurările existenţei unor probe certe de vinovăţie, că în mod eronat instanţa a apreciat ca fiind verosimilă apărarea formulată de inculpat în sensul că în ziua respectivă se aflau în zona în discuţie pentru a achiziţiona porci, în împrejurarea în care dacă ar fi fost real, nu ar fi fost necesare toate măsurile de precauţie pe care şi le-au luat inculpaţii, uneltele găsite asupra lor, în plus, nici ora la care au fost depistaţi inculpaţii în zonă - 23,45- nu poate fi evaluată ca fiind o oră justificată pentru comerţul cu porcine.
Procurorul constată dovedită în planul acuzaţiilor aduse şi implicarea inculpatului L.I.A. în grupul infracţional organizat, repetabilitatea în timp a unor acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care s-a constituit grupul, putând îmbrăca forma aderării, în lipsa exprimării consimţământului expres.
Astfel, se arată că deşi inculpatul L.I.A. îl cunoştea numai pe inculpatul P.V., rolul său a fost acela de a plasa bancnote falsificate, acţionând la cererea lui P.V. şi având reprezentarea faptului că bancnotele falsificate provin de la inculpatul S.V., fiind falsificate de un alt inculpat cu ajutorul unei imprimante.
De asemenea, aspectul că inculpatul L.I.A. urma să primească un procent de 40% conduce la concluzia că acesta îşi urmărea propriul interes material în comercializarea bancnotelor false, aflându-se în fapt într-o coeziune psihică cu restul inculpaţilor, având conştiinţa apartenenţei la grup asumându-şi rolul de plasator a banilor falşi, motiv pentru care se impunea condamnarea sa şi pentru această infracţiune.
Recurentul inculpat M.M. a invocat drept cazuri de casare disp. art. 3859 pct. 9, 10, 12, 17 C. proc. pen., într-o primă teză, iar în plan secundar prevederile art. 3859 pct. 18 şi, respectiv pct. 14 C. proc. pen.
Într-o primă critică avansată s-a arătat că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au stabilit în mod indubitabil modalitatea în care inculpatul M.M. a constituit, a aderat sau a sprijinit grupul de criminalitate având drept scop falsificarea şi punerea în circulaţie a monedei naţionale, aşa cum a prevăzut Legea nr. 39/2003. Se apreciază că instanţa de prim control judiciar motivează doar în mod generic că din probele administrate în dosar rezultă că S.V., R.Z. şi M.M., au constituit un grup de criminalitate infracţională, fără a ţine seama de faptul că M.M. avea calitatea de conducător auto, nerealizând nici un act material.
În lipsa unei înţelegeri prealabile apărarea subliniază că nu se poate vorbi de constituirea grupului în înţelesul legii.
Referitor la incidenţa în cauză a cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., se susţine că instanţele nu s-au pronunţat, nici măcar incidental cu privire la cererea de achitare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în împrejurarea în care în cauză este certă existenţa a două grupuri, unul având drept scop falsificarea şi punerea în circulaţie a monedei sau altor valori, iar altul, structurat, cu scopul săvârşirii infracţiunii de furt calificat.
Pentru infracţiunea de falsificare prev. de art. 282 alin. (1) C. pen. pentru care inculpatul M.M. a fost condamnat prin schimbarea încadrării juridice în cadrul apelului, se învederează că nu sunt întrunite elementele constitutive în sensul laturii obiective, în forma autoratului, în condiţiile în care falsificarea monedei naţionale a fost realizată de inculpaţii S.V. şi R.Z., în sarcina lui M.M. putându-se reţine cel mult forma de participaţie penală a complicităţii.
În aceste condiţii, condamnarea pentru autorat la fapta de falsificare şi nu pentru complicitate presupune, în viziunea recurentului inculpat M.M., o greşită încadrare juridică a faptei, făcând incidente disp. art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. De asemenea, se mai arată că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen., întrucât faţă de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, coroborat cu art. 2 lit. a) din aceeaşi lege, grupul infracţional organizat nu este grupul structurat, format din două sau mai multe persoane, aşa cum eronat a reţinut instanţa de apel la pag.37 din decizia recurată.
Într-o teză subsidiară, apărătorul ales al recurentului inculpat M.M., solicită admiterea recursului şi achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru constituirea, aderarea sau sprijinirea de grup organizat, în împrejurarea în care niciuna din probele administrate nu dovedesc vreo intenţie infracţională a acestui inculpat, vreo participaţiune infracţională cu vreuna din formele de vinovăţie cerute de lege la faptele săvârşite de ceilalţi coinculpaţi.
Simpla prezenţă a inculpatului ca şofer a lui R.Z. nu presupune şi un anumit grad de participaţiune la săvârşirea infracţiunilor. Pe de altă parte, apărarea invocă aspectul că nerecunoaşterea de către inculpatul M.M. a faptelor de care este acuzat nu poate determina refuzul instanţelor de a aplica prev. art. 74-76 C. pen. Se mai apreciază că în mod eronat instanţa de apel a considerat ca probe în dovedirea vinovăţiei, declaraţiile inculpaţilor R.F., M.T. şi P.V., în condiţiile în care aceşti inculpaţi au recunoscut faptele descrise în actul de inculpare pentru a beneficia, potrivit procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen., de reducere a pedepsei, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În fine, criticile au vizat şi greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate din perspectiva neaplicării circumstanţelor atenuante judiciare şi a nevalorificării efectelor acestora.
Recurentul inculpat P.M.D., a invocat aceleaşi cazuri de casare ca şi inculpatul M.M. aducând argumente identice în susţinerea lor şi solicitând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, într-o teză principală, casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Craiova, iar în plan subsidiar, astfel cum recurentul inculpat M.M. a cerut, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Recurentul inculpat S.V., a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 282 alin. (1) C. pen. - reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, dându-se eficienţa sporită circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen.
Astfel, se apreciază de către apărare că faptei sancţionate în art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003 îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, din probele administrate în cauză nerezultând în mod indubitabil că există un grup structurat, format din trei ori mai multe persoane, ce acţionează coordonat în scopul comiterii de infracţiuni.
În viziunea apărării, se poate pune în discuţie reţinerea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen., context în care s-ar impune, sub incidenţa cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei recurentului inculpat, prin apărătorul său, solicită Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie a avea în vedere aspectul că se află la primul conflict cu legea penală de la data săvârşirii infracţiunii (noiembrie 2010), a avut o conduită corespunzătoare, este căsătorit, bine integrat în societate, câştigând venituri licite.
Recurentul inculpat L.I.A. a invocat nulitatea hotărârii instanţei de fond, arătând că instanţa de fond a fost nelegal constituită, existând cazul de incompatibilitate prev. de art. 47 alin. (2) C. proc. pen., împrejurare ce determină incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.
În acest sens se învederează că judecătorul care-şi exprimase anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză este incompatibil să participe la judecarea cauzei, iar în speţă judecătorul fondului care prin Sentinţa penală nr. 323 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Dolj, soluţionase cauza privind pe inculpaţii R.F., M.T., P.V.O. în procedura simplificată, prev. de art. 320 C. proc. pen., disjungând cauza cu privire la inculpaţii din prezentul dosar - se află într-o asemenea incompatibilitate.
Se mai susţine în sprijinul cazului de casare înfăţişat şi aspectul că judecătorul cauzei, magistrat M.N., a formulat declaraţie de abţinere de la soluţionarea cauzei disjunse, apreciind că este incompatibilă, însă în mod nelegal, prin încheierea din 30 iunie 2011, cererea a fost respinsă.
Prin considerentele sentinţei penale pronunţate, judecătorul cauzei şi-a exprimat în mod indubitabil, potrivit apărării, părerea cu privire la soluţia pe care urma să o dispună, din moment ce, după copierea stării de fapt descrisă în rechizitoriu, procedând la o analiză a probatoriului de la urmărirea penală şi-a însuşit situaţia de fapt, cu privire la toţi inculpaţii trimişi în judecată, tranşând deja problema existenţei unui grup infracţional organizat format din 8 participanţi, antepronunţându-se astfel asupra unor inculpaţi din prezenta cauză, inculpaţi care nu au apelat la procedura simplificată a judecăţii.
Nelegalitatea hotărârii instanţei de fond rezultă conform susţinerilor recurentului inculpat L.I.A. şi din faptul că s-a respins cererea de audiere a celor 3 inculpaţi judecaţi în procedura simplificată, astfel încât coinculpaţii din cauza disjunsă nu au avut posibilitatea să pună întrebări acestora şi să demonstreze lipsa de temeinicie a acuzaţiilor cu privire la vinovăţia lor făcute de inculpaţii care au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
De asemenea, se mai învederează că judecătorul fondului şi-a spus părerea cu privire la încadrarea juridică, respectiv art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., aşa încât era evident că în cauza disjunsă urma a fi respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dintr-o infracţiune complexă - art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. în două infracţiuni în concurs real - art. 281 alin. (1) C. pen. şi respectiv art. 282 alin. (2) C. pen. - deşi prin actul de inculpare şi prin Sentinţa nr. 551 din 8 decembrie 2011 se reţine că activitatea materială desfăşurată de inculpat a fost numai aceea de punere în circulaţie de bancnote false. Instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul cerut de inculpat.
Recurentul inculpat L.I.A. invocă şi greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate de către instanţa de prim control judiciar, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei, cât şi a modalităţii de executare, cu omisiunea reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen.
Se aduc ca argumente în această direcţie, conduita bună a inculpaţilor anterior săvârşirii infracţiunii, comportarea sinceră în cursul procesului penal şi înlesnirea descoperirii persoanelor care desfăşurau activitatea de falsificare de monede, dar şi circumstanţele reale ale faptei cu referire la scopul urmărit de inculpat şi urmarea produsă constând într-un prejudiciu modic de 500 RON, recuperat.
Recurentul inculpat R.Z. a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, coborârea cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de lege, iar ca modalitatea de executare suspendarea condiţionată a executării, potrivit art. 81 C. pen., invocând circumstanţele personale favorabile, dar şi circumstanţele reale ale faptei, modul de operare, mijloacele folosite, falsificarea grosolană şi uşor observabilă, prejudiciul relativ mic, recuperat.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport cu motivele de critică invocate şi cazurile de casare indicate, dar şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., faţă de întregul material probator aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:
În speţa supusă analizei, disjunsă din cauza 13694/63/2011 a Tribunalului Dolj - ulterior condamnării inculpaţilor R.F., M.T., P.V. în cadrul procedurii simplificate a art. 3201 C. proc. pen., pentru infracţiunile deduse judecăţii - inculpaţii S.V., R.Z., M.M., P.M.D. şi L.I.A. au fost judecaţi conform procedurii de drept comun pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) raportat la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 281 alin. (1) şi (2) C. pen. - falsificare şi punere în circulaţie de monedă de hârtie, dar şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată - sustragere cablu telefonie de pe stâlpii de susţinere a reţelei aparţinând S.C. R. - în cazul inculpaţilor S.V., R.Z., M.M. şi P.M.D.
În raport cu critica vizând nelegala constituire a completului de judecată a instanţei fondului, circumscrisă cazului de casare prevăzut în art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., critica avansată de recurentul inculpat L.I.A. şi evaluată în mod prioritar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată:
Aplicarea procedurii simplificate a judecăţii în conformitate cu prevederile art. 3201 C. proc. pen. în cazul inculpaţilor R.F., M.T. şi P.V.O. cu consecinţa pronunţării Sentinţei penale nr. 323 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Dolj - prin care s-a dispus şi disjungerea cauzei privind pe inculpaţii S.V., R.Z., M.M., P.M.D. şi L.I.A., precum şi latura civilă a cauzei privind pe R.F., M.T., P.V.O. (dosar 13649/63/2011) - de către judecătorii fondului nu a creat o stare de incompatibilitate a acestuia în soluţionarea cauzei disjunse, în cauză nefiind incidente prevederile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 17 din 12 noiembrie 2012 (publicată în M.O., Partea I nr. 820 din 6 decembrie 2012) a statuat că judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. cu privire la unii dintre inculpaţi nu devine incompatibil să judece acţiunea penală şi civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin acelaşi rechizitoriu pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate, precum în speţa de faţă.
Judecătorul devine incompatibil doar dacă în considerentele hotărârii pronunţate conform art. 3201 C. proc. pen. şi-a exprimat opinia cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauza disjunsă.
Observând considerentele sentinţei fondului, se poate constata că judecătorul a procedat la o analiză a condiţiilor în care recunoaşterea vinovăţiei proprii produce efectele prevăzute de lege, astfel că probele administrate, strânse în faza urmăririi penale faţă de persoana care solicită aplicarea acestei proceduri sunt suficiente pentru a permite stabilirea unei pedepse pentru fapta proprie - chiar dacă acţiunea penală este indivizibilă, extinzându-se asupra tuturor celor care au participat la comiterea infracţiunii, caracterul personal al acţiunii penale subzistând, ca o consecinţă directă a caracterului personal al răspunderii penale - ceea ce înlătură posibilitatea ca instanţa de judecată să se refere la vinovăţia persoanei faţă de care cercetarea judecătorească va continua în cauza disjunsă.
În cauză, contrar susţinerilor apărării, instanţa fondului nu a „tranşat” nicio chestiune juridică vizând situaţia inculpaţilor S.V., R.Z., P.M.D., M.M. şi L.I.A., în cuprinsul Sentinţei penale nr. 323 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Dolj, nu s-a antepronunţat cu privire la vinovăţia acestora, ci dimpotrivă s-a mărginit în analiza efectuată conform art. 3201 C. proc. pen. la faptele şi persoanele faţă de care era incidentă recunoaşterea vinovăţiei, din considerentele hotărârii de condamnare (şi nu din soluţia de condamnare) neputând fi identificat vreun element care să contureze incompatibilitatea judecătorului fondului.
Criticile formulate în faţa instanţei de prim control judiciar şi reiterate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt, din această perspectivă, lipsite de fundament, soluţionarea cauzei cu privire la cei 3 inculpaţi conform procedurii reglementată în art. 3201 C. proc. pen. oferind suficiente garanţii de imparţialitate, din punct de vedere al legii, pentru ca acelaşi judecător să poată da o soluţie în cauza disjunsă, cu privire la inculpaţi diferiţi, în împrejurările în care caracterul răspunderii penale este personal, există o nouă cercetare judecătorească în care să fie evaluate faptele, în condiţii de nemijlocire, contradictorialitate, publicitate, fără referire la sentinţa anterioară, noi probe referitoare la fiecare inculpat, inclusiv administrarea recunoaşterii acelora care au beneficiat de art. 3201 C. proc. pen. în faţa persoanelor acuzate în cauza disjunsă. Prin urmare, declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptei împreună cu alte persoane au fost analizate în cauza disjunsă, astfel încât dreptul la apărare al inculpaţilor R.Z., S.V., P.M.D., M.M. şi L.I.A. nu a fost în vreun fel încălcat, administrarea probelor în procedura disjunsă de cea în care a operat recunoaşterea vinovăţiei diferenţiind cele două cauze. Judecătorul a procedat la o evaluare a faptelor celorlalţi inculpaţi în raport cu noile probe, fără referire la probele administrate în cauza anterioară, şi nu exclusiv în baza celor strânse, administrate la urmărirea penală, ceea ce i-a permis să se pronunţe în condiţii de deplină obiectivitate. Efectuând propriul demers analitic cu privire la activitatea infracţională ce se impune a fi reţinută în sarcina inculpaţilor S.V., R.Z., P.M.D., M.M. şi L.I.A., în raport cu întregul material probator administrat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat, prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în sensul că în cursul anului 2010 inculpaţii S.V., R.Z. şi M.M. i-au propus inculpatului R.F., persoană pasionată de informatică, să falsifice bani cu ajutorul calculatorului, în scopul punerii lor în circulaţie, urmând ca acesta să fie recompensat financiar pentru prestaţia sa.
În atingerea scopului stabilit, inculpaţii R.Z. şi M.M. au executat acte de achiziţionare a unei imprimante marca K.M., apoi de copiere, împreună cu coinculpatul R.F., pe suport de hârtie a mai multor bancnote în cupiură de 100, 200, 500 RON, 200 Euro, 500 Euro - valoare totală de 21500 RON, respectiv 27000 Euro - bani imprimaţi pe hârtie A4.
Actele materiale ilicite efectuate de către inculpaţi constau apoi în înmânarea (ulterior imprimării şi decupării lor) bancnotelor inculpatului M.T. pentru a le pune în circulaţie, dar şi inculpatului P.V.O., instanţele reţinând în mod corect şi detaliat operaţiunile pe care inculpaţii le-au derulat cu banii falşi, în achiziţionarea anumitor bunuri, la anumite intervale de timp, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice.
În raport cu infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpaţilor S.V., R.Z., M.M., P.M.D. (infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003) şi faţă de care recurenţii inculpaţi au invocat neîntrunirea elementelor constitutive, cerând achitarea lor în sensul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată:
Tabloul factual al cauzei descrie o activitate de falsificare iniţiată de inculpaţii S.V., R.Z. şi M.M., care îl contactează pe coinculpatul R.F., ce deţinea vaste cunoştinţe în domeniul informaticii, dar şi pe coinculpaţii M.T., P.M.D., P.V.O. - inculpaţi care vor desfăşura acte materiale de achiziţionare a materialelor necesare falsificării bancnotelor, ori transportului cu autoturisme, acţiuni finalizate prin obţinerea unor bancnote aparent autentice şi împărţirea sumelor de bani, deci fiind de domeniul evidenţei urmărirea unui profit, fiind stabilit procentul în cazul celor care falsificau (50%) ca şi în cazul celor care introduceau în circuit bani falsificaţi (50%).
Rezultă aşadar că în cauză se conturează existenţa, prin elemente bine definite, a unui grup infracţional organizat în accepţiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, în sensul existenţei unui grup format din două sau mai multe persoane ce a funcţionat, acţionat o perioadă bine determinată, în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, având continuitate în a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar ori alt beneficiu material. A mai rezultat, dincolo de orice îndoială, că la acel grup iniţial la care au aderat ulterior ceilalţi coinculpaţi, fiecare dintre membrii avea roluri şi sarcini bine stabilite în vederea falsificării, punerii în circulaţie a bancnotelor falsificate, a obţinerii profitului urmărit.
Ca atare, nu poate fi primită apărarea recurenţilor inculpaţi în sensul că grupul a fost format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni ori că în cauză s-ar putea pune, cel mult în discuţie, săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen.
Susţinerile potrivit cărora grupul nu ar fi avut continuitate ori că membrii lui nu ar fi avut roluri prestabilite nu pot fi primite atâta timp cât activitatea s-a derulat în timp - pornind de la cooptarea unor noi membri, după constituirea grupului cu obiective clare, în vederea desfăşurării unor acţiuni ilicite în achiziţionarea celor necesare falsificării bancnotelor, a falsificării propriu-zise de către inculpaţii având abilităţile cuvenite unor asemenea activităţi, apoi punerea în circulaţie a banilor falsificaţi.
Aşadar, fiind întrunite cerinţele grupului infracţional organizat, cum sunt ele reglementate în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în cazul inculpaţilor R.Z., S.V., P.M.D., M.M. - sunt satisfăcute elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, inculpaţii constituind şi respectiv, aderând, sprijinind un grup infracţional organizat, astfel încât instanţa în mod corect au procedat la tragerea lor la răspundere penală.
O situaţie specifică prezintă, din această perspectivă, inculpatul L.I.A., în sarcina căruia actul de inculpare a reţinut, printre altele, şi săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 39/2003, infracţiune pentru care instanţa fondului l-a condamnat, însă instanţa de prim control judiciar a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu consecinţa achitării.
Efectuând propriul examen cu privire la implicarea inculpatului L.I.A. în activitatea grupului infracţional organizat, prin modalitatea aderării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, pentru început, că în adevăr, este dincolo de orice dubiu că în cauză inculpatul a manifestat un consimţământ expres în a acţiona la cererea unuia dintre coinculpaţii cauzei (P.V.O.), dealtfel singurul pe care-l cunoştea, la plasarea acelor bancnote falsificate.
În concret, s-a reţinut că inculpatul L.I.A. a preluat o singură dată de la inculpatul P.V.O. bancnotele, punându-le în circulaţie între-un interval scurt de timp, aşa încât niciun element probator al cauzei nu permite identificarea unei coeziuni psihice a acestui inculpat cu membrii grupului, vreun rol prestabilit ori sarcină în cadrul grupului, ori vreo ierarhie în care să se încadreze şi nici repetabilitatea unei conduite a inculpatului L.I.A. în raport cu grupul constituit, care să îmbrace forma aderării la acesta.
Singurul aspect ce poate crea legătura între inculpatul L.I.A. şi grupul infracţional organizat este inculpatul P.V.O., însă unicitatea actului prin care acesta din urmă inculpat i-a predat bancnotele falsificate nu poate constitui, prin el însuşi, element suficient în a dovedi aderarea inculpatului L.I.A. la grup, în împrejurările în care prin acţiunile sale, este evident că inculpatul nu a avut reprezentarea apartenenţei sale la acel grup, nu şi-a asumat un rol de plasator al bancnotelor falsificate cu caracter de continuitate.
Prin urmare, contrar susţinerilor procurorului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că soluţia de achitare dispusă de instanţa de apel, în cazul inculpatului L.I.A. pentru această infracţiune este legală şi temeinică.
Se mai impune precizarea că, în raport cu soluţia de condamnare a celorlalţi inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), 2 din Legea nr. 39/2003, criticile aduse de recurenţii inculpaţi M.M. şi P.M.D. vizând nemotivarea soluţiilor dispuse ori pretinsa incidenţă a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. - sunt lipsite de fundament, urmând a fi respinse.
Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă, contrar celor susţinute de apărare, că atât instanţa de fond, cât şi cea de prim control judiciar au stabilit, pe bază de probe administrate în mod complet şi corect evaluate, modalitatea concretă în care inculpaţii au constituit, sprijinit grupul infracţional organizat cu scopurile ilicite evocate în precedent, motivând judicios activitatea infracţională a fiecăruia dintre inculpaţi, vinovăţia lor.
De asemenea, instanţele s-au pronunţat asupra tuturor cererilor cu care au fost investite, a motivelor de apel, criticilor, în cazul instanţei de apel, aşa încât în cauză nu se află incident art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte criticile aduse de recurenţii inculpaţi M.M., P.M.D., L.I.A. în planul încadrării juridice a faptei de falsificare de monede sau alte valori - se constată că, urmare unei interpretări judicioase a textelor incriminatorii, respectiv art. 282 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., a evaluării corespunzătoare a activităţii infracţionale derulate, instanţa de prim control judiciar a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor de falsificare de monedă sau alte valori şi a celor derivate de punere în circulaţie a monedelor sau valorilor falsificate şi de deţinere de monede sau valori falsificate, în vederea punerii în circulaţie.
Astfel, ţinând seama de caracterul subsecvent al infracţiunii derivate care implică o altă infracţiune antecedentă, în concret preexistenţa infracţiunii de falsificare de monede sau alte valori, instanţa de apel a concluzionat în mod corect cu privire la existenţa infracţiunii prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în cazul inculpaţilor S.V., R.Z. şi M.M. şi a infracţiunii prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen. cu art. 41 C. pen. în cazul inculpatului L.I.A., respectiv a infracţiunii prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în situaţia inculpatului P.M.D.. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi însuşeşte argumentele aduse de instanţa de apel în schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii în direcţia celor evocate în precedent, apreciind ca fiind corespunzătoare motivarea în raport cu acţiunile ilicite comise de fiecare dintre inculpaţi.
Decizia instanţei de apel a constituit obiect al criticilor procurorului şi din perspectiva pretinsei greşitei achitări a inculpaţilor S.V., R.Z., P.M.D. şi M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e, g şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Se reţine că în rezolvarea acţiunii penale exercitate împotriva inculpaţilor privind această infracţiune, atât judecătorul fondului, cât şi instanţa de prim control judiciar au statuat în sensul achitării lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în împrejurările în care au apreciat că probele determină incertitudine în privinţa persoanei inculpaţilor de a fi autorii sustragerii cablului de telefonie.
Materialul probator al cauzei a relevat în raport cu această acuzaţie că s-a confirmat staţionarea autoturismului marca O.V. de culoare închisă şi marca R.L. de culoare gri, dar şi prezenţa inculpaţilor pe raza comunei Vela, în intervalul reţinut a fi fost cel în care s-ar fi comis sustragerile (10-20 noiembrie 2010).
De asemenea, nu este contestată găsirea în autoturismul marca R.L. a unor obiecte, unelte (aşa cum au fost enunţate în cuprinsul hotărârii), prin natura lor apte a servi la tăierea cablului, precum şi necontestat este aspectul că inculpatul M.M. a declarat în 20 noiembrie 2011 că împreună cu M.C., R.M., P.M.D. s-au deplasat pe raza comunei Vela cu intenţia de a cumpăra porci de la săteni, însă odată ajunsă, cei trei i-au spus că merg să fure cablu de cupru.
În acelaşi sens, pot fi invocate conţinuturile convorbirilor telefonice dintre inculpaţi în care există referiri la elemente ce pot contura o anumită activitate infracţională.
Asemenea probe, privite în mod singular fără satisfacerea principiului coroborării cu ansamblul probator al cauzei şi fără a se confirma unele pe altele şi a conduce la o concluzie univocă nu pot determina decât incertitudine în privinţa vinovăţiei inculpaţilor, îndoială care profită acestora.
Astfel, identificarea acelor obiecte a autoturismului în zona vizată, declaraţia singulară a inculpatului M.M. în sensul susţinerii acuzaţiilor evidenţiază existenţa unor probe nesigure şi contradictorii care creează o îndoială raţională cu privire la veridicitatea lor, instanţele neputând trage altă concluzie în îndoială decât aceea afirmată de prezumţia legală de nevinovăţie.
În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îmbrăţişează soluţia de achitare a inculpaţilor S.V., R.Z., P.M.D., M.M. dispusă de instanţe, înlăturând ca neîntemeiate criticile aduse de procuror.
Ţinând seama că hotărârea instanţei de prim control judiciar a fost criticată atât de procuror, cât şi de recurenţii inculpaţi - desigur, în baza unor argumente total diferite - şi din prisma unei pretinse greşite individualizări judiciare a pedepselor aplicate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie efectuând propriul examen cu privire la operaţiunea de stabilire a pedepselor, expune:
Pedepsele principale stabilite de instanţa de prim control judiciar, în natura, cuantumul, modalitatea lor de executare, precum şi pedepsele complementare, accesorii stabilite sunt rezultatul unei corecte evaluări a gradului de pericol social al faptelor a circumstanţelor reale ale cauzei, ale elementelor ce caracterizează persoanele inculpaţilor, asigurând restabilirea ordinii de drept încălcate, dar şi o reală reinserţie socială a inculpaţilor.
Nereţinerea circumstanţelor atenuante judiciare în favoarea inculpaţilor R.Z., S.V., M.M., P.M.D., L.I.A. a fost corespunzător motivată, în cauză neputând fi identificate împrejurări speciale cu valoare de circumstanţe atenuante care să producă efectele art. 76 C. pen.
În acest sens, corect s-a arătat că simpla lipsă a antecedentelor penale - stare de normalitate, dealtfel pentru orice persoană - ori existenţa unor probleme familiale nu pot constitui, prin ele însele, împrejurări care să îndreptăţească instanţele a reţine dispoziţiile art. 74 C. pen. în mod automat.
Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului, întrucât numai în această manieră, retribuţia justă realizează scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.
În consecinţă, criticile aduse operaţiunii de individualizare judiciară a pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţi nu pot fi primite, pedepsele aşa cum au fost stabilite de instanţa de apel reflectând pe deplin gradul de pericol social al infracţiunilor comise de inculpaţi, fapte prin care au fost afectate relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea monedelor sau altor valori şi cele care presupun, implică buna credinţă în relaţiile cu caracter patrimonial, în împrejurările în care asemenea acţiuni ilicite au fost realizate urmare a constituirii unui grup infracţional organizat.
În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii S.V., R.Z., P.M.D., M.M. şi L.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 281 din 28 Septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor S.V. şi R.Z., durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2011 la 21 februarie 2013.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M.D. durata arestului preventiv de la 25 mai 2011 la 21 februarie 2013.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.M. durata arestului preventive de la 24 octombrie 2012 la 21 februarie 2013.
Va obliga recurenţii intimaţi inculpaţi S.V., P.M.D., M.M. şi L.I.A. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurentul intimat inculpat R.Z. la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii S.V., R.Z., P.M.D., M.M. şi L.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 281 din 28 Septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor S.V. şi R.Z., durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2011 la 21 februarie 2013.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M.D. durata arestului preventiv de la 25 mai 2011 la 21 februarie 2013.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.M. durata arestului preventive de la 24 octombrie 2012 la 21 februarie 2013.
Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi S.V., P.M.D., M.M. şi L.I.A. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul intimat inculpat R.Z. la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 708/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 626/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
---|