ICCJ. Decizia nr. 817/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 817/2013

Dosar nr. 4320/104/2011

Şedinţa publică din 7 martie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă:

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 7 de la data de 20 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul cu nr. 4320/104/2011, s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpaţii P.A.G. şi G.B.A. privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) şi i) C. pen., menţionată în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 756/P din 25 octombrie 2011, în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiate.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) şi i) C. pen. cu aplic. art. 99 - 100 şi 109 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul minor P.A.G. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare; în baza art. 110¹ C. pen. rap. la art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durata de 4 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 110 C. pen., din care, 2 ani şi 6 luni pedeapsa aplicată şi 2 ani interval de timp stabilit de instanţă; pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani (18 noiembrie 2012), s-a încredinţat supravegherea inculpatului minor părinţilor acestuia P.C. şi P.O., cărora li s-au pus în vedere îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării sale, obligaţia înştiinţării instanţei, de îndată, dacă inculpatul minor are purtări rele, se sustrage de la supraveghere ori a săvârşit din nou o faptă penală; în baza art. 110¹ alin. (1) C. pen. rap la art. 103 C. pen., pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, s-a dispus obligarea inculpatului să nu frecventeze restaurante şi discoteci, urmând ca supravegherea executării acestei obligaţii să fie efectuată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt; după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul P.A.G., pe durata termenului de încercare stabilit, în baza art. 110¹ C. pen. corob. cu art. 86³ C. pen., se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt; b) va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c) va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informaţii de natură a fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus ca datele prev. de lit. b), c) şi d) să se comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt; în baza art. 359 alin. (1) C. pen. p., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 110 alin. (3) rap la art. 86⁴ alin. (2) C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere şi obligaţiei prevăzute de lege şi dispuse şi prin hotărâre; în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.A.G. şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu începere de la împlinirea vârstei de 18 ani; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată acestui inculpat, timpul reţinerii şi arestării preventive începând de la data de 14 septembrie 2011 ora 18.25, la zi, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.A.G., dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.B.A., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 3 ani; în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat acestui inculpat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive cu privire la inculpatul G.B.A., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată acestui inculpat timpul reţinerii şi arestării preventive începând de la data de 14 septembrie 2011 ora 18.25, la zi.

În baza art. 14, 16¹, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998 - 999, art. 1000 alin. (2), art. 1003 C. civ., s-a admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă B.A.S. şi, în consecinţă: a fost obligat inculpatul G.B. la plata către această parte civilă a sumei de 20.000 lei (200.000.000 ROL) reprezentând daune morale; a fost obligat inculpatul minor P.A.G. în solidar cu părţile responsabile civilmente P.C. şi P.O. la plata către aceeaşi parte civilă a sumei de 20.000 lei (200.000.000 ROL) reprezentând daune morale; a fost obligat inculpatul G.B., în solidar cu inculpatul minor P.A.G., acesta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P.C. şi P.O., la plata către aceeaşi parte civilă şi a sumei de 180 RON reprezentând daune materiale.

În baza art. 14, 16¹, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, s-a admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de părţile civile Spitalul de Urgenţă Slatina şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi a fost obligat inculpatul G.B., în solidar cu inculpatul minor P.A.G., acesta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P.C. şi P.O., la plata despăgubirilor civile către aceste părţi civile, astfel: - 10.901,103 RON solicitate de Spitalul de Urgenţă Slatina, reprezentând cheltuieli de spitalizare privind internarea părţii vătămate B.A.S. în secţia Chirurgie Generală; - 888,09 RON solicitate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea aceleiaşi părţi vătămate în secţia Chirurgie BMF, sumă ce s-a dispus a fi reactualizată cu indicele de inflaţie, conform cererii acestei părţi civile.

S-a constatat că inculpaţii şi părţile responsabile civilmente - cu privire la inculpatul minor - şi-au manifestat expres voinţa de a achita despăgubirile civile (daune morale şi materiale) solicitate de partea civilă B.A.S. şi cele reprezentând cheltuieli de spitalizare, solicitate de părţile civile Spitalul de Urgenţă Slatina şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.

În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul G.B.A. la plata sumei de 350 RON, iar inculpatul minor P.A.G. în solidar cu părţile responsabile civilmente P.C. şi P.O., la plata sumei de 350 RON, sume reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal stabilite, astfel: câte 150 RON din cursul judecăţii - din această sumă, câte 80 RON reprezintă onorariu apărător din oficiu şi câte 200 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale; în baza art. 193 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare dintre cei doi inculpaţi, iar inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente P.C. şi P.O., la plata către partea civilă B.A.S. a sumei de câte 250 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul judecăţii de acesta, respectiv onorariu apărător ales.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 756/P din 25 octombrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpaţilor: G.B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi P.A.G., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) f) şi i) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., constând în fapt în aceea că, în noaptea de 12/13 septembrie 2011, în jurul orei 01.00, inculpaţii, împreună cu martorul B.V., s-au deplasat la Colegiul Tehnic Metalurgic Slatina, intenţionând să viziteze o elevă la internatul acestui colegiu.

Iniţial, martorul B.V. a pătruns pe poarta mică de acces, fiind întâmpinat de paznicul şcolii, de serviciu în noaptea respectivă, B.A.S., a discutat cu acesta, solicitând-i să le permită să se deplaseze la clădirea din curtea colegiului, unde este amenajat internatul de fete, pentru ca inculpatul G.B.A. să întâlnească o elevă.

Partea vătămată B.A.S. a refuzat solicitarea, motivând că este o oră târzie din noapte, iar elevii dorm.

Urmare a acestui refuz, martorul B.V. s-a întors la cei doi inculpaţi, care se aflau la aprox. 2 m., în exteriorul curţii Colegiului Tehnic şi le-a spus că paznicul nu le permite accesul în interiorul colegiului, respectiv la internatul de fete. În aceste împrejurări, inculpatul G.B.A. a afirmat că doreşte şi el să discute cu paznicul şi, în acest sens, împreună cu inculpatul minor P.A.G. s-a deplasat către paznic, care se afla lângă poarta de acces, în incinta Colegiului, i-au solicitat să-i lase să meargă la internatul elevelor pentru a discuta cu o elevă.

Paznicul a refuzat şi solicitarea celor doi inculpaţi cu aceeaşi motivare - ora târzie şi împrejurarea că elevii dorm aşa cum îi spusese şi martorului B.V.

Urmare a refuzului paznicului şcolii - B.A.S. - de a le permite accesul în incinta colegiului la internatul de fete, cei doi inculpaţi l-au lovit pe paznic, iniţial inculpatul P.A.G. cu piciorul, iar inculpatul G.B. cu "podul" palmei, în zona feţei, determinând căderea părţii vătămate la pământ, după care ambii inculpaţi au continuat să-l lovească în mod repetat cu pumnii şi picioarele, în zona capului - feţei, toracelui, abdomenului, cauzându-i comoţie cerebrală, traumatism cranio-facial şi leziuni multiple printre care: fractură arcadă stângă, fractură cominutivă orbită stângă, multiple traiecte de fractură la nivelul pereţilor sinusurilor maxilare bilateral, unele cu deplasare, fractură sinus maxilar bilateral, fractura piramidă nazală, epistaxis bilateral, contuzii pulmonare bilaterale, fractură arc posterior C11 stg, etc, leziuni descrise în detaliu în raportul de expertiză medico-legală din 17 octombrie 2011 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Olt, care au necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.

Martorul B.V., care se afla pe trotuarul de lângă şcoală, auzind ţipete şi strigăte de ajutor, s-a întors şi a observat partea vătămată căzută pe asfalt, iar pe cei doi inculpaţi lovind-o cu picioarele, a strigat către aceştia să înceteze agresiunea, moment în care inculpaţii au încetat să mai lovească partea vătămată şi au fugit.

Cei doi inculpaţi s-au deplasat în apropierea unui loc amenajat ca spaţiu de joacă pentru copii, respectiv pe str. G. din Slatina, unde au stat pe o bancă, pentru a vedea dacă la faţa locului unde l-au agresat pe paznic vin în ajutorul acestuia organele de poliţie şi ambulanţa; ulterior, observând că lângă partea vătămată a ajuns ambulanţa, au părăsit locul menţionat şi s-au deplasat la domiciliile lor.

Urmare a leziunilor grave produse prin loviturile aplicate de cei doi inculpaţi, partea vătămată B.A.S. a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul jud. Slatina, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale şi a rămas internat în secţia chirurgie generală, în perioada 13 septembrie 2011 - 03 octombrie 2011; ulterior partea vătămată a fost internat şi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, secţia chirurgie BMF, în perioada 11 octombrie - 14 octombrie 2011.

Astfel, instanţa de fond a constatat că, în drept, faptele inculpaţilor G.B.A. şi P.A.G., săvârşite în condiţiile expuse anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. f) şi i) C. pen.

Constatând că faptele există şi au fost săvârşite de inculpaţi cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în condiţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus condamnarea ambilor inculpaţi, iar la individualizarea pedepsei principale aplicate fiecăruia dintre cei doi, a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal incriminator (pentru inculpatul minor P.A.G. şi disp. art. 109 alin. (1) C. pen.) şi toate celelalte date care particularizează atât faptele comise cât şi persoana inculpaţilor, respectiv criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., "dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală".

Pe de o parte, s-au avut în vedere dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite deduse din importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prev. de textul legal incriminator şi modul concret în care inculpaţii au agresat partea vătămată, dar şi persoana fiecăruia dintre inculpaţi astfel: - pentru inculpatul minor P.A.G., vârsta acestuia (16 ani şi 9 luni la data comiterii faptei, 17 ani şi 2 luni în prezent), elev în clasa a XI-a la Colegiul Tehnic "I.M." Slatina, aspectele rezultate din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt nr. 201/R din 22 septembrie 2011 - datele prezentate cu privire la persoana minorului, factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracţional - prezenţa modelelor pozitive de comportament în familie şi susţinerea afectivă, morală şi materială de care beneficiază din partea familiei, regretul manifestat pentru faptele comise, frecventarea cursurilor şcolare, perspectivele de integrare în societate - declaraţii ("caracterizări") extrajudiciare date de diriginta şi colegii inculpatului minor P.A.G., preşedintele Asociaţiei de proprietari, vecini, paroh, caracterizare psihologică efectuată trei profesori din cadrul Colegiului Tehnic I.M. Slatina - director, diriginte şi consilier psihopedagog, împrejurarea că este la prima nerespectare a legii penale astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar; referitor la inculpatul G.B.A. s-a constatat că a mai fost anterior condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe termen de încercare de 2 ani stabilit în condiţiile art. 110 C. pen. pentru infracţiuni concurente: contra patrimoniului - furt calificat - art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. şi infracţiune priv. circulaţia pe drumurile publice - art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2002 conform Sentinţei penale nr. 551 din 29 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Slatina - definitivă la data de 10 iulie 2009, iar prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 1805/P/2011 din data de 22 august 2011(aşadar cu numai câteva zile înainte de data faptelor deduse judecăţii) i-a fost aplicată şi o sancţiune cu caracter administrativ - amenda în cuantum de 1000 RON pentru o altă infracţiune prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar pe de altă parte s-a reţinut că şi acesta este tânăr (20 ani), a absolvit în anul 2011 Colegiul Tehnic Metalurgic Slatina conform adeverinţei din 20 septembrie 2011.

Având în vedere conduita bună anterioară săvârşirii infracţiunii, rezultată din înscrisurile menţionate cu privire la inculpatul minor P.A.G., prima instanţă a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Totodată, preocuparea şi intenţia expres manifestată de ambii inculpaţi de a repara prejudiciul produs prin faptele comise, respectiv de a despăgubi partea vătămată şi a achita acesteia sumele de bani solicitate atât cu titlu de daune morale cât şi materiale, încercarea de a înlătura consecinţele infracţiunii, manifestându-şi acordul de a achita integral şi cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate solicitate de Spitalul judeţean de Urgenţă Slatina şi Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, regretul manifestat în faţa instanţei cu privire la lovirea părţii vătămate, au fost reţinute în favoarea ambilor inculpaţi de instanţa de fond, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., ca fiind circumstanţe atenuante judiciare.

Faţă de inculpatul G.B.A., s-a reţinut şi circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen., constând în aceea că a comis fapta împreună cu un inculpat minor (P.A.G. - 16 ani şi 9 luni la data comiterii faptei). Ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante (art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. în cazul inculpatului minor P.A.G., art. 74 alin. (2) C. pen. în cazul inculpatului G.B.A.), în temeiul art. 76 alin. (2) C. pen. s-a redus pedeapsa principală aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, sub minimul special prevăzut de textul legal incriminator.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei principale, instanţa de fond a constatat că, faţă de inculpatul minor P.A.G. sunt realizate cerinţele prev. de art. 110¹ rap. la art. 86¹ alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., atât cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate (2 ani şi 6 luni închisoare), cât şi celelalte condiţii reglementate de dispoziţiile legale menţionate - inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, circumstanţele personale şi vârsta acestuia, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului minor chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenţie, având în vedere considerentele expuse cu privire la circumstanţele personale, conduita anterioară bună a inculpatului P., elev în clasa a XI-a, perioada în care acesta a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză, regretul exprimat faţă de faptele comise şi încercarea de a repara toate urmările faptelor comise respectiv voinţa exprimată de a achita despăgubirile civile solicitate de partea vătămată şi cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea acesteia. Aspectele menţionate au fost apreciate ca fiind de natură să determine aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenţie iar condamnarea inculpatului minor la pedeapsa închisorii şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia ar reprezenta un avertisment suficient în măsură să conducă la reeducarea acestuia, la formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială astfel cum este prevăzut expres în disp. art. 52 alin. (2) C. pen., să îşi conformeze conduita exigenţelor legii penale în viitor. S-a apreciat că în perioada suspendării sub supraveghere inculpatul va avea stabilite obligaţii şi măsuri de supraveghere, iar pe de altă parte şi această perioadă reprezintă un interval de timp în care săvârşirea unei noi infracţiuni sau nerespectarea măsurilor de supraveghere cu rea-credinţă ar putea atrage executarea în totalitate a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, pedeapsă care nu s-ar contopi cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea ulterioară, ci s-ar cumula, ceea ce este de natură să reprezinte pentru inculpat o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare conform art. 52 alin. (1) C. pen., care să-l determine să-şi cenzureze cu multă stricteţe şi responsabilitate comportamentul ulterior, să respecte toate normele legale şi valorile sociale.

Referitor la inculpatul G.B.A., instanţa de fond a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei principale (închisoarea), se impune a fi în regim de detenţie, potrivit art. 57 C. pen., comportamentul inculpatului neputând fi caracterizat ca fiind unul corespunzător normelor legale până în prezent, dimpotrivă.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa de fond a reţinut că, anterior citirii actului de sesizare, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova s-a constituit parte civilă, conform cererii din 21 noiembrie 2011, cu suma de 888,09 RON reprezentând contra valoarea cheltuielilor de spitalizare necesitate de internarea părţii vătămate B.A.S., în perioada 11 octombrie - 14 octombrie 2011, la secţia Chirurgie BMF, solicitând şi reactualizarea cu indicele de inflaţie şi ataşând decontul de cheltuieli, iar Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina s-a constituit parte civilă, conform adresei din 21 noiembrie 2011, cu suma de 10901,103 RON, pentru dovedirea acestor pretenţii ataşând la dosar decontul de cheltuieli ca urmare a internării părţii vătămate B.A.S. în secţia Chirurgie Generală, în perioada 13 septembrie 2011 ora 05.36 - 03 octombrie 2011, ora 12,00, conform foii de observaţie clinică generală din 19 septembrie 2010; totodată, partea vătămată B.A.S. s-a constituit parte civilă în cauză, la termenul din data de 22 noiembrie 2011, cu suma de 400.000.000 lei ROL reprezentând daune morale, respectiv câte 200.000.000 lei ROL de la fiecare dinte cei doi inculpaţi; după începerea cercetării judecătoreşti, partea vătămată B.A.S., la termenul din data de 17 ianuarie 2012 a completat cererea iniţială de constituire parte civilă în procesul penal cu suma de 180 RON reprezentând daune materiale (rezultate din diminuarea drepturilor salariale ca urmare a concediului medical începând cu data de 13 septembrie 2011).

S-a avut în vedere că acţiunea civilă promovată în procesul penal rămâne supusă regulilor civile, având în vedere principiul disponibilităţii aplicabil în materie civilă, declaraţiile exprese ale inculpaţilor şi ale părţilor responsabile civilmente - manifestarea de voinţă a acestora, precum şi dispoziţiile art. 16¹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., instanţa a obligat la despăgubiri în măsura recunoaşterii, astfel că s-a admis acţiunea civilă promovată de fiecare dintre cele trei părţi civile, astfel: în baza art. 14, 16¹, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. corob cu art. 998 - 999, art. 1000 alin. (2), art. 1003 C. civ, a fost obligat inculpatul G.B. la plata către partea civilă B.A.S. a sumei de 20.000 lei (200.000.000 ROL) reprezentând daune morale; a fost obligat inculpatul minor P.A.G. în solidar cu părţile responsabile civilmente P.C. şi P.O., la plata către aceeaşi parte civilă a sumei de 20.000 lei (200.000.000 ROL) reprezentând daune morale; a fost obligat inculpatul G.B. în solidar cu inculpatul minor P.A.G., acesta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P.C. şi P.O., la plata către aceeaşi parte civilă şi a sumei de 180 RON reprezentând daune materiale; inculpaţii nu au fost obligaţi în solidar şi plata sumei reprezentând daune morale solicitate de partea civilă B.A.S., întrucât acesta a solicitat obligarea fiecăruia dintre inculpaţi a sumei de câte 200.000.000 ROL, astfel că instanţa de fond a dat eficienţă manifestării de voinţă a acestuia, având în vedere principiul disponibilităţii şi celelalte aspecte expuse anterior cu privire la soluţionarea laturii civile.

În baza art. 14, 16¹, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 998, 999 C. civ şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 modif., s-a admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de părţile civile Spitalul de Urgenţă Slatina şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi a fost obligat inculpatului G.B. în solidar cu inculpatul minor P.A.G., acesta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P.C. şi P.O., la plata despăgubirilor civile către aceste părţi civile astfel: - 10.901,103 RON către Spitalul de Urgenţă Slatina, reprezentând cheltuieli de spitalizare privind internarea părţii vătămate B.A.S. în secţia Chirurgie Generală; - 888,09 RON către de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea aceleiaşi părţi vătămate în secţia Chirurgie BMF, sumă ce s-a dispus a fi reactualizată cu indicele de inflaţie, conform cererii formulată de partea civilă.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cât şi inculpatul G.B.A.

Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală, deoarece s-au încălcat dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen. privind pedeapsa aplicată acestora, scopul şi criteriile de individualizare ale acesteia; astfel, a arătat că, la stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa de fond nu a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite şi de persoana inculpaţilor, şi nici de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, aşa încât pedepsele stabilite pentru cei doi inculpaţi sunt prea blânde; de asemenea, s-a arătat că instanţa de fond nu a ţinut seama la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului G.B.A. de antecedentele penale ale acestuia.

Apelantul-inculpat G.B.A., a criticat hotărârea primei instanţe ca fiind netemeinică şi nelegală sub următoarele aspecte:

- greşita interpretare a probatoriilor administrate, căci în raport de acestea se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina acestui inculpat, din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală gravă, precum şi reţinerea şi aplicarea circumstanţelor atenuante prev de art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74 C. pen.;

- instanţa de fond a făcut o greşită încadrare juridică a faptei, fără a se ţine seama că, din perspectiva elementului infracţional al laturii subiective, nu s-a dovedit în nici un mod intenţia sau acceptarea de către inculpatul G.B.A. a morţii părţii vătămate, victima nefiind lovită cu obiecte contondente iar inculpatul nu a vizat zone vitale ale corpului acesteia, victima a fost împinsă de către inculpat, care a reacţionat ca urmare a provocării, aşa încât, leziunile pe care partea vătămată le-a prezentat în urma săvârşirii infracţiunii s-au datorat faptului că s-a dezechilibrat şi a căzut;

- nu a existat un mobil al infracţiunii, inculpatul neavând motive să dorească suprimarea vieţii victimei, cu atât mai mult cu cât părţile nu se cunoşteau, fapt dovedit de altfel şi cu probele existente în acest sens la dosar;

- în mod greşit instanţa de fond a reţinut agravanta prev de art. 175 lit. f) C. pen., deoarece probele existente la dosar au făcut dovada faptului că partea vătămată s-a aflat în stare de ebrietate la momentul săvârşirii faptei, ceea ce face ca reacţia acesteia să fie în afara atribuţiilor impuse de fişa postului;

- s-a criticat şi modalitatea de individualizare a pedepsei aplicată inculpatului G.B.A., solicitându-se reducerea cuantumului acesteia şi, ca modalitate de executare a pedepsei, aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite în acest sens condiţiile cerute de lege. S-au invocat circumstanţele reale ale săvârşirii faptei precum şi cele personale, apreciindu-se că perioada scursă de la data arestării preventive a inculpatului (14 septembrie 2011) este suficientă pentru ca inculpatul să înţeleagă gravitatea faptei comise şi, pe viitor, să nu mai săvârşească alte infracţiuni, vârsta şi starea de sănătate a inculpatului.

Cu prilejul soluţionării apelurilor, la solicitarea inculpaţilor au fost încuviinţate readministrarea probei cu martori şi acte precum şi mijlocul probatoriu constând în înregistrarea audio-video de la locul şi data săvârşirii faptelor ce formează obiectul acţiunii penale.

S-a luat declaraţie celor doi inculpaţi, ambii susţinând acţiunile provocatoare ale victimei asupra inculpatului G.B.A. şi numai ca o reacţie la acestea, activităţile celor doi inculpaţi de agresare a victimei.

Martorul B.V. a relevat împrejurările derulării conflictului, declaraţia dată în această fază procesuală fiind similară declaraţiilor date pe parcursul desfăşurării procesului penal.

În ceea ce-l priveşte pe martorul A.A.I., instanţa a procedat în conformitate cu disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., în condiţiile în care a constatat imposibilitatea prezentării acestuia în instanţă.

În condiţiile în care s-a comunicat de către unitatea şcolară că aceasta nu deţine înregistrări audio-video, s-a solicitat primăriei locale comunicarea înregistrărilor audio-video şi care privesc locul infracţiunii deduse judecăţii. Înregistrarea a fost comunicată cu adresa Primăriei Mun. Slatina nr. 24792 din 18 septembrie 2012, însoţită de înregistrarea din data de 12/13 septembrie 2011, efectuată de camerele de supraveghere amplasate în zona Colegiului Tehnic Metalurgic din mun. Slatina în jurul orei 1.00, însoţită de suportul magnetic corespunzător.

Atât instanţa cât şi părţile cauzei, cărora li s-a pus la dispoziţie mijlocul probatoriu solicitat, au vizionat aceste înregistrări, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data de 21 septembrie 2012.

De asemenea, instanţa a avut spre observare planşele fotografice depuse de inculpaţi la dosar precum şi actele medicale.

Prin Decizia penală nr. 290 din 9 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins apelul inculpatului G.B.A., declarat împotriva Sentinţei penale nr. 7 de la data de 20 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul cu nr. 4320/104/2011.

S-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatului G.B.A. (deţinut în Penitenciarul pentru Minori şi Tineri Craiova), declarat împotriva Sentinţei penale nr. 7 de la data de 20 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul cu nr. 4320/104/2011.

S-a desfiinţat sentinţa în parte, sub aspectul laturii penale, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.B.A.

S-a majorat pedeapsa aplicată acestui inculpat (G.B.A.) la 6 ani închisoare.

S-a dedus prevenţia de la 20 ianuarie 2012 la zi şi menţine starea de arest a inculpatului.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

A fost obligat pe inculpatul G.B.A. la 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON, onorariu avocat oficiu.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că starea de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite de instanţa de fond pe baza materialului probator judicios administrat, analizat şi coroborat în cauză, că apărările formulate de inculpatul G.B.A. referitoare la aspectele vizând încadrarea juridică a faptei săvârşite nu se circumscriu infracţiunii prev. de art. 182 C. pen., că susţinerile acestuia referitoare la incidenţa disp. art. 73 lit. b) C. pen. sunt nedovedite în contextul derulării activităţii infracţionale desfăşurate de acesta.

Referitor la criticile aduse de către parchet operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G.B.A. sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare a pedepsei aplicată acestuia instanţa de prim control judiciar a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat corespunde exigenţelor disp. art. 72 şi art. 52 C. pen.

S-a reţinut în acest sens că fapta a fost săvârşită împreună cu un minor, asupra unei persoane care asigura paza unei instituţii, că astfel de fapte aduc atingere unor valori sociale fundamentale, căci acestea vizează viaţa persoanei, în cauză victima fiind salvată doar prin intervenţia martorilor care au apelat serviciul de ambulanţă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul G.B.A.

Criticile formulate de parchet vizează următoarele aspecte:

- motivarea soluţiei instanţei de apel cu privire la inculpatul G.B.A., contrazice dispozitivul hotărârii - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 teza II C. proc. pen.

- s-au aplicat pedepse greşit individualizate ambilor inculpaţi - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 teza I C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs parchetul a învederat următoarele:

Deşi în considerentele hotărârii instanţei de apel s-a reţinut că au fost judicios examinate şi analizate criticile apelanţilor (parchet şi inculpat), concluzia din parag. 2, pagina 13 din decizie, aceea că sunt nefondate criticile aduse de către inculpatul G.B.A. vine în contradicţie cu dispozitivul aceleiaşi decizii menţionat pe aceeaşi filă verso, parag. 1 şi 2 şi anume "respinge apelul inculpatului".

În susţinerea criticii circumscrise cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. s-au menţionat următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., la stabilirea aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

În condiţiile în care s-a comis infracţiunea pedepsele aplicate inculpaţilor sunt netemeinice.

Nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante faţă de ambii inculpaţi şi nici modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului minor P.A.G., acesta aplicând prima lovitură victimei, continuând apoi să o lovească chiar căzută pe sol.

Stabilirea unei pedepse sub limita minimă legală faţă de coinculpatul G.B.A. nu se justifică având în vedere starea de beţie voluntară, neîncetarea agresiunii decât la intervenţia unui martor atitudinea inculpaţilor imediat după faptă - abandonând victima inconştientă -, pot constitui împrejurări agravante alături de circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., de natură a forma convingerea că pericolul social al faptei este ridicat.

De altfel, ambii inculpaţi ştiau că victima efectua serviciul de pază la acea instituţie, cu privire la inculpatul major nu s-a acordat nicio eficienţă antecedentelor penale (cazier judiciar) şi contrar art. 78 şi 80 C. pen., circumstanţa agravantă nu a fost luată în considerare de ambele instanţe.

Pentru motivele expuse, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanţelor de fond şi de apel şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, dându-se eficienţă criticilor formulate.

Recurentul inculpat G.B.A., în teza principală, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului formulat în cauză de inculpat, casarea Deciziei penale nr. 290 din 09 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, invocând cazurile de casare respectiv dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen.

Cu privire la primul caz de casare a solicitat a se observa faptul că dispozitivul hotărârii nu se înţelege în sensul că atunci când deliberează instanţa de apel pe de o parte precizează faptul că înţelege să respingă apelul formulat în cauză de inculpat, iar pe de altă parte, în continuare se precizează faptul că se admit apelurile declarate în cauza de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt dar şi de către inculpatul G.B.A., apeluri ce vizau Sentinţa penală nr. 7 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului Olt.

A considerat că dispozitivul hotărârii recurate acesta contrazice motivarea soluţiei şi nu se înţelege cert care a fost soluţia adoptată în ceea ce-l priveşte pe inculpatul recurent în sensul dacă i s-a admis sau respins apelul formulat.

În al doilea motiv de casare apreciază ca în mod greşit instanţa de apel nu a dat curs unei cereri esenţiale formulate de către inculpatul recurent G.B.A. cerere ce viza efectuarea în cauză a unei expertize video. A arătat că probatoriile solicitate de inculpat au fost administrate în parte însă din reaudierea martorului care i-a însoţit pe cei doi inculpaţi în seara comiterii infracţiunii, respectiv B.V., a rezultat clar că acesta nu a declarat adevărul că există o relaţie tensionată între acest martor şi inculpatul G.B.A. ca urmare a unui dosar penal anterior împrejurare în care pentru stabilirea situaţiei reale erau necesare depunerea la instanţa a unor înregistrări video. Întrucât liceul unde era angajată victima a precizat că nu mai deţine înregistrările video prin diligenţele depuse s-a obţinut de la Primăria Slatina un CD cu filmările din seara în care s-a petrecut infracţiunea.

A mai arătat că fiind vizionat acest CD nu rezultă date deosebit de importante, însă efectuarea în cauză a unei expertize video era necesară, întrucât printr-un procedeu tehnic de apropiere a imaginilor filmate (zoom) care se putea face numai în cadrul unei expertize de specialitate puteau fi observate acţiunile desfăşurate de fiecare inculpat şi de partea vătămată şi astfel prin administrarea acestei probe putea fi confirmată apărarea invocată în mod constant de către inculpatul recurent.

În teza secundară, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., în sensul că faptei reţinute în sarcina inculpatului i s-a dat o greşită încadrare juridică, apreciind că fapta trebuia încadrată şi dispoziţiile art. 182 C. pen.

Astfel, a arătat că raportat la împrejurările concrete ale săvârşirii infracţiunii, trebuia avute în vedere criteriile stabilite de practica judiciară atunci când se face încadrarea juridică a faptei în aceea de tentativă de omor sau de vătămare corporală gravă, respectiv zona vizată, intensitatea loviturilor, repetabilitatea acestora şi obiectul folosit la săvârşirea infracţiunii.

Având în vedere, producerea leziunilor cauzate prin aplicarea de lovituri cu piciorul fără a fi vizată o anumită zonă, vitală, vârsta autorilor infracţiunii, mobilul săvârşirii acesteia a susţinut că nu rezultă forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa acestei infracţiuni.

În ultima teză, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicată pentru fapta săvârşită indiferent de încadrarea juridică stabilită de instanţă. A considerat că, în mod greşit, instanţa de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 la 6 ani închisoare fără o motivare care să atragă o majorare justificată a cuantumului pedepsei.

A solicitat ca modalitatea de executare a pedepsei aplicate, să se circumscrie dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., întrucât executarea pedepsei în această modalitate oferă suficiente garanţii pentru ca scopul legii penale să fie atins şi să se asigure un control apropiat asupra activităţii viitoare a inculpatului pe durata termenului de încercare.

Recursul declarat de parchet este nefondat.

Recursul declarat de inculpat este fondat doar pentru considerentele ce se vor arăta:

Analizând hotărârea recurată cât şi motivele de recurs formulate în raport de criticile exprimate cât şi din oficiu, conform disp. art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată şi reţine următoarele:

În ceea ce priveşte critica formulată, deopotrivă, de Parchet şi de inculpatul G.B.A. referitor la incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., pentru motivele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta nu este întemeiată.

De principiu, existenţa unor contradicţii între considerente şi dispozitivul hotărârii sau folosirea unor termeni neclari, echivoci în cuprinsul acestuia, se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Tot astfel, atunci când dispozitivul hotărârii este altfel formulat, încât nu se înţelege ce soluţie s-a dat cauzei ori ce trebuie executat, cazul de casare operează.

Acest caz de casare, nu este incident însă, atunci când în expunere s-a produs o eroare de motivare, care nu exclude soluţia din dispozitiv întemeiată pe împrejurările cauzei. Într-o asemenea situaţie se poate înlătura în calea de atac a recursului eroarea de motivare cu menţinerea soluţiei din dispozitiv.

Este adevărat că în considerentele deciziei se consemnează, concluzia potrivit căreia sunt nefondate criticile aduse de către inculpatul G.B.A. sentinţei apelate, însă, chiar dacă într-o aparentă contradicţie cu dispozitivul deciziei, această consemnare eronată nu exclude soluţia pronunţată în cauză.

În raport de consideraţiile sus-menţionate şi de considerentele deciziei recurate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 teza a II-a C. proc. pen., nefiind vorba de o contradicţie între considerente şi dispozitiv ci de o eroare de consemnare în cuprinsul acestuia.

Referitor la critica inculpatului G.B.A., circumscrisă motivului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., pentru aspectele expuse în motivele de recurs scrise, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta nu este întemeiată.

Potrivit disp. art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării atunci când instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Cazul de casare invocat constă, printre altele, în omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale părţilor, de natură să le garanteze drepturile şi să le influenţeze soluţia procesului.

Pentru a fi incident acest caz de casare, trebuie ca cererile să fie formulate cu respectarea condiţiilor legale, iar instanţa să omită să se pronunţe asupra lor sau să le respingă, fără a arăta motivele.

Tot astfel, pentru a opera cazul de casare menţionat, legea mai pretinde ca cererile esenţiale ale părţilor, de natură să garanteze drepturile lor, trebuie să fie de natură să influenţeze soluţia procesului, adică să se poată aprecia că, dacă aceasta s-ar fi admis, s-ar fi schimbat soluţia cauzei.

Or, în cauză, instanţa s-a pronunţat, motivat, asupra tuturor cererilor formulate aspect ce se verifică în practicaua deciziei penale atacate (din 5 octombrie 2012), cererea privind efectuarea expertizei, fiind apreciază nerelevantă în raport de întregul material probator administrat în cauză, întrucât prin acest mijloc de probă nu se tindea la dovedirea unor împrejurări noi care să le contrazică pe cele deja existente şi lămurite.

În condiţiile în care s-a comunicat de către unitatea şcolară că aceasta nu deţine înregistrări audio - video, s-a solicitat primăriei locale comunicarea înregistrărilor audio-video şi care privesc locul infracţiunii deduse judecăţii. Înregistrarea a fost comunicată cu adresa Primăriei Mun. Slatina din 18 septembrie 2012, însoţită de înregistrarea din data de 12/13 septembrie 2011, efectuată de camerele de supraveghere amplasate în zona Colegiului Tehnic Metalurgic din mun. Slatina în jurul orei 1.00, însoţită de suportul magnetic corespunzător.

Atât instanţa cât şi părţile cauzei, cărora li s-a pus la dispoziţie mijlocul probatoriu solicitat, au vizionat aceste înregistrări, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data de 21 septembrie 2012.

De asemenea, instanţa a avut spre observare planşele fotografice depuse de inculpaţi la dosar precum şi actele medicale.

Referitor la critica inculpatului circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că aceasta este nefondată.

Procedând în conformitate cu disp. art. 62 C. proc. pen., instanţele au realizat o judicioasă şi temeinică interpretare a probatoriilor administrate, astfel încât adevărul judiciar reţinut reflectă întregul material probator administrat în cauză.

Fără ca vreuna din probe să aibă o valoare mai dinainte stabilită, instanţa a dat eficienţă exigenţelor alin. (2) al art. 63 C. proc. pen., astfel încât adevărul cauzei este rezultatul examinării tuturor probelor administrate.

De aceea, împrejurarea că cei doi inculpaţi susţin acţiunea provocatoare a victimei în declanşarea conflictului, nu este în măsură să îndreptăţească instanţa a reţine această împrejurare cu titlu de adevăr, atâta timp cât ea nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.

Inculpaţii, martorii audiaţi, inclusiv în faza soluţionării apelului au descris în mod detaliat împrejurările în care, din iniţiativa inculpatului G.B.A. cei doi inculpaţi, însoţiţi de martorul B.V. au ajuns la locul săvârşirii infracţiunii, precum şi demersurile făcute de martor la victimă - paznicul grupului şcolar -, de a permite vizita la Căminul de fete la orele 1.00.

Refuzul paznicului l-a făcut pe martor să se îndepărteze de poarta liceului, pentru ca aici să rămână cei doi inculpaţi care au perseverat în acţiunea de a pătrunde în incinta liceului.

Asupra acestor împrejurări probatoriile administrate, inclusiv declaraţiile date de inculpaţi, nu creează nici o îndoială.

Cei doi inculpaţi au pătruns în incinta Colegiului Tehnic, au solicitat paznicului şcolii, numitului B.A.S. să le permită accesul la internatul de fete şi cum au fost refuzaţi de către victimă, inculpaţii i-au aplicat lovituri, inculpatul P.A.G. cu piciorul, iar inculpatul G.B.A. cu podul palmei, lovitură care a dezechilibrat victima şi care căzută la pământ continuă să fie lovită cu pumnii şi picioarele, în zona capului, a feţei, toracelui şi abdomenului de ambii inculpaţi.

Acestei agresiuni i s-a pus capăt de către inculpatul B.V. care auzind strigătele de ajutor ale victimei, simultan cu observarea loviturilor aplicate de cei doi inculpaţi cu picioarele, le-a cerut acestora din urmă să înceteze agresiunea.

După părăsirea locului incidentului cei doi inculpaţi s-au refugiat în apropiere unde au rămas până la venirea ambulanţei, chemată de către martorii B.V. şi A.A.I. aflaţi la locul incidentului.

Toate aceste împrejurări sunt probate în cauză cu depoziţiile martorilor mai sus menţionaţi, declaraţiile victimei, precum şi cu declaraţiile celor doi inculpaţi care au recunoscut aplicarea loviturilor asupra victimei cu pumnii şi picioarele.

Este de menţionat că şi actul medical eliberat victimei arată că loviturile primite au cauzat comoţie cerebrală, traumatism cranio-facial şi leziuni multiple, leziuni ce au fost descrise pe larg în expertiza medico-legală nr. 1585/E/2011 a IML Olt, care a concluzionat că loviturile au pus în primejdie viaţa victimei. Aceasta se coroborează cu toate celelalte probatorii administrate în cauză care relevă starea de fapt astfel cum a fost reţinută de către prima instanţă şi însuşită de instanţa de prim control judiciar.

Mijlocul probatoriu încuviinţat de către instanţa de apel constând în înregistrarea pe suport magnetic aflată la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale locale, precum şi martorul reaudiat cu acelaşi prilej, concluzionează în conformitate cu interpretarea dată de către ambele instanţe asupra tuturor mijloacelor de probă, acestea confirmând acţiunile violente ale celor doi inculpaţi asupra victimei, victimă căzută la pământ, lovită cu picioarele de către ambii inculpaţi în diferite zone ale corpului.

Atâta timp cât toate aceste probatorii confirmă starea de fapt expusă mai sus, reţinută în mod judicios de către instanţe, se apreciază că declaraţiile celor doi inculpaţi în sensul acţiunilor victimei, de a-l provoca pe inculpatul G.B.A., acţiuni constând în cuvinte injurioase şi lovituri, nu sunt decât susţineri subiective, fără relevanţă juridică, sunt singulare în ansamblul probator administrat în cauză.

În acest context, apreciază că este neîntemeiată critica privind nereţinerea în cauză a disp. art. 73 lit. b) C. pen., cum nefondată este şi critica privind greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi.

În cazurile de agresiune care au ca finalitate decesul victimei, modalitatea specifică de investigaţie, de apreciere a situaţiei de fapt, impune verificarea tuturor compartimentelor: acţional (actul declanşator al agresiunii), voliţional (interacţiunile personale dintre agresor), victima şi alţi participanţi, motivaţional (poziţia participanţilor faţă de multiplele posibilităţi de realizare a unor interese), trebuinţe, dorinţe, scop (elementul circumstanţial existent în conţinutul infracţiunilor calificate).

Tocmai identificarea acestor elemente, corelaţia acestora delimitează conţinutul infracţiunii de omor de conţinutul infracţiunii de vătămare corporală gravă.

În cauza de faţă analizând toate aceste componente, se constată că în mod temeinic s-a reţinut că faptele săvârşite de cei doi inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. f) şi i) C. pen.

În acest sens, acţiunile conjugate, concomitente ale celor doi inculpaţi de a lovi victima, cu picioarele şi pumnii, în mod repetat, în diverse zone ale corpului, loviturile punând în primejdie viaţa victimei, acestea cauzând comoţie cerebrală victimei, diverse fracturi la nivelul capului precum şi contuzii pulmonare bilaterale şi fractură arc posterior, fiind vizate zone vitale ale corpului, agresiunea inculpaţilor încetând numai la intervenţia martorului din exterior, precum şi acţiunea celor doi inculpaţi asupra unei singure victime, denotă un atac violent, săvârşit de inculpaţi.

În raport de împrejurările concrete, de instrumentul folosit de inculpaţi, lovituri aplicate cu pumnii şi picioarele, regiunea corpului lovită, în cauză sunt vizate zone vitale, capul şi abdomenul victimei, numărul mare şi intensitatea loviturilor date confirmă intenţia inculpaţilor în săvârşirea faptei de suprimare a vieţii victimei, acţiune întreruptă de intervenţia martorului.

Toate acestea sunt elemente care relevă că inculpaţii au avut intenţia sau trebuiau să aibă, în acest fel reprezentarea faptelor lor, chiar dacă nu au urmărit suprimarea vieţii victimei, au fost indiferenţi la consecinţele faptelor săvârşite.

Interesul deplasării inculpaţilor la locul agresiunii, vizita făcută la internatul de fete, urmată de refuzul paznicului de a permite accesul, insistenţa inculpaţilor de a li se permite accesul şi în aceste condiţii, aceştia nu se supun cererii exprese a paznicului de a nu permite accesul la internat, urmată de acţiunile agresive ale celor doi inculpaţi asupra victimei sunt elemente care fac ca încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi, să fie aceea de tentativă la infracţiunea de omor, cum corect a reţinut şi prima instanţă în cauză.

Este nefondată critica inculpatului în ceea ce priveşte reţinerea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. f) C. pen., în condiţiile în care victima este agresată în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, la acea dată victima asigura paza şi supravegherea unităţii şcolare, astfel cum rezultă din actele depuse de unitate. Exercitarea atribuţiilor de pază reiese atât din actele depuse cât şi din activitatea efectiv efectuată de victimă la acea dată, căci inculpaţii sunt obligaţi să respecte regulamentul de pătrundere în incinta grupului şcolar, regulament la care se supun atât aceştia cât şi victima care îl respectă.

Starea de ebrietate a victimei susţinută de către inculpaţi, nu este probată în cauză de nici un alt mijloc probatoriu, mai mult, ea nu poate justifica actele de agresiune şi nici nu poate crea prezumţia în sensul unui comportament provocator, atâta timp cât, aşa cum am arătat, susţinerile inculpaţilor nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Referitor la criticile formulate de parchet dar şi de inculpat cu privire la motivul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Fiind o parte a activităţii de aplicare a legii penale individualizarea judicioasă nu se poate realiza decât în condiţiile ş în limitele stabilite de lege, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Individualizarea judiciară constituie o operaţiune prin care pedeapsa trebuie să reflecte evaluarea coroborată a tuturor elementelor care caracterizează o cauză, în acest sens fiind necesară examinarea şi reţinerea aspectelor semnificative din starea de fapt, instanţa trebuind să reţină starea de fapt şi încadrarea juridică în mod corect astfel încât pedepsele stabilite să fie într-un cuantum corespunzător criteriilor stabilite de art. 72 C. pen.

La stabilirea modalităţii de executare şi la aplicarea pedepselor trebuie avute în vedere atât împrejurările în care au fost săvârşite faptele cât şi datele care îl caracterizează pe inculpat, iar referitor la acestea, în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor, cât şi la executarea lor, instanţa trebuie să ia în considerare atât gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite, cât şi datele personale ale inculpatului astfel încât pedeapsa să fie de natură a contribui la realizarea funcţiilor şi a scopului acesteia, prevăzute de art. 52 C. pen., adică prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, iar executarea pedepsei să nu cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana inculpatului.

În considerarea celor expuse, se reţine că ambele instanţe au avut în vedere dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite deduse din importanţa valorilor sociale afectat, limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal incriminator şi modul concret în care inculpaţii au agresat partea vătămată dar şi persoana fiecăruia dintre inculpaţi.

Referitor la inculpatul G.B.A. s-a constatat că acesta a mai fost anterior condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani stabilit în condiţiile art. 110 C. pen., pentru infracţiuni concurente dar şi că acesta este tânăr (20 ani), că a absolvit în anul 2011 Colegiul Tehnic Metalurgic Slatina, preocuparea şi intenţia expres manifestată de a repara prejudiciul produs prin faptele comise, respectiv de a despăgubi partea vătămată şi de a achita acesteia sumele de bani solicitate atât cu titlu de daune morale cât şi materiale, încercarea de a înlătura consecinţele infracţiunii manifestându-şi acordul de a achita integral şi cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate, regretul manifestat în faţa instanţei cu privire la lovirea părţii vătămate reţinându-se astfel în mod justificat disp. art. 74 alin. (2) C. pen., ca circumstanţe atenuante judiciare.

Reapreciind însă criteriile de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., prin prisma împrejurărilor reţinute de instanţa de fond şi cea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că stabilirea unui cuantum mai redus al pedepsei aplicată inculpatului G.B.A. este de natură a da eficienţă disp. art. 52 C. pen., aceasta fiind aptă pentru formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, fără a cauza acestuia suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului G.B.A.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei principale (închisoarea), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că se impune executarea acesteia în regim de detenţie, potrivit art. 57 C. pen., comportamentul inculpatului neputând fi caracterizat ca fiind unul corespunzător normelor legale până în prezent, dimpotrivă.

Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpatul G.B.A. împotriva Deciziei penale nr. 290 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a casa, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând să se reducă cuantumul pedepsei aplicate inculpatului suficient şi proporţional cu gravitatea faptei săvârşite şi cu persoana acestuia în conformitate cu disp. art. 52 C. pen., menţionând disp. art. 74 alin. (2) C. pen. pentru aceleaşi considerente exprimate de instanţa de fond.

Văzând şi disp. art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva aceleiaşi decizii.

Văzând şi disp. art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data încarcerării până la data pronunţării prezentei decizii.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul G.B.A. împotriva Deciziei penale nr. 290 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, şi rejudecând:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G.B.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) şi i) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.B.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 septembrie 2011 la 7 martie 2013.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva aceleiaşi decizii.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru recurentul intimat inculpat G.B.A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.A.G., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2013.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 724/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 834/2013. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 428/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 724/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 834/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 981/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 985/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 988/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs