ICCJ. Decizia nr. 988/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 988/2013
Dosar nr. 9777/3/2012
Şedinţa publică din 20 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 736 din 04 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de petentul-revizuent Ş.A. - fiul lui A. şi E., născut la 15 martie 1971, deţinut în Penitenciarul Rahova.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2012, sub nr. 9777/3/2012, condamnatul Ş.A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 62 din 19 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu motivarea că a fost condamnat pe nedrept, nefiind vinovat, singura sa culpă fiind în legătură cu neapelarea salvării, arătând că cercetarea s-a făcut în mod abuziv, neţinându-se cont de afecţiunile victimei. De asemenea, a invocat şi faptul că martorii acuzatori nu au fost citaţi în căile de atac ale apelului şi recursului, iar la momentul audierii nu s-au consemnat în întregime declaraţiile acestora.
A fost ataşată copia sentinţei penale sus-menţionate cu referat întocmit de Biroul Executări Penale, precum şi referatul întocmit conform art. 399 C. proc. pen. de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în care s-a propus respingerea cererii de revizuire.
Tribunalul a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 1562/P/2010 din data de 01 octombrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ş.A., pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
În fapt s-a reţinut că, în noaptea de 23 aprilie 2010, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, în imobilul din municipiul Bucureşti, Bd. N., sector 3, unde locuia împreună cu mama sa P.E., inculpatul Ş.A. a declanşat o ceartă cu aceasta, urmată de schimburi de cuvinte triviale. Acest fapt l-a determinat pe inculpat să o lovească pe mama sa P.E., în mod repetat, cu pumnii şi picioarele, în zona capului, gâtului, toracelui, membrului pelvin drept (ş.a.), producându-i un traumatism cranio-facial şi corporal soldat cu hemoragie pială, hematom subdural, fractură oase proprii nazale, fractură închisă de femur drept, plăgi contuze, excoriaţii şi echimoze corporale multiple, leziuni de violenţă ce au condus la deces.
Prin Sentinţa penală nr. 62 din 19 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 174 - 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 26 aprilie 2010 la zi. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Sentinţa penală sus-menţionată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3981 din 09 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respingându-se ca nefondat recursul inculpatului Ş.A.. S-a emis MEPI nr. 83 din 10 noiembrie 2011.
Faţă de cele reţinute, văzând dispoziţiile art. 403 raportat la art. 394 C. proc. pen., Tribunalul a constatat că cererea este inadmisibilă, deoarece revizuentul nu invocă niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi a solicitat reanalizarea cauzei pe aspectele de probatorii, în fapt prin readministrarea şi reevaluarea acestora, aspecte ce nu pot face obiectul unei cereri de revizuire.
S-a arătat că modul de administrare a probatoriilor a fost specific judecăţii în fond şi în căile de atac, cu menţiunea că Tribunalul a constatat faptul că aspectele invocate au fost deja cenzurate şi înlăturate în acele faze procesuale la care s-a făcut referire.
Ca o ultimă remarcă, Tribunalul a apreciat că acele împrejurări noi pe care se bazează petentul, în realitate, nu se circumscriu dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., acestea fiind cunoscute la instanţa de fond şi în căile ordinare de atac şi înlăturate, motivat, de acestea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul Ş.A.
În susţinerile orale, revizuentul (care a beneficiat de asistenţa juridică a unui apărător desemnat de Curte, din oficiu), s-a apreciat că se impunea admiterea cererii sale, întrucât, s-a procedat la o greşită individualizare judiciară.
Prin Decizia penală nr. 2289 din 1 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins ca fiind nefondat apelul declarat de revizuentul Ş.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că revizuentul nu a învederat nicio împrejurare care să facă admisibilă solicitarea de revizuire a Sentinţei penale nr. 62 din 19 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin care petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani, privativă de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra unei rude, ci a făcut referire doar la aspecte ce au fost deja examinate de către instanţa care a pronunţat pe fond hotărârea de condamnare şi respectiv de către instanţele de control judiciar (în cauză fiind exercitate ambele căi ordinare de atac - apel şi recurs), care au confirmat legalitatea şi temeinicia hotărârii date asupra fondului cauzei, sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat pe baza căruia a fost infirmată prezumţia de nevinovăţie ce a operat în favoarea inculpatului din acea cauză, a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina condamnatului, în raport de situaţia de fapt reţinută şi respectiv a individualizării pedepsei aplicate acestuia.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul revizuent Ş.A. a formulat recurs.
Premergător începerii dezbaterilor, având cuvântul la cerere, revizuentul condamnat a declarat că înţelege să-şi retragă recursul.
Înalta Curte în raport de declaraţia revizuentului condamnat în sensul retragerii recursului, în baza art. 385 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 369 C. proc. pen. va lua act de retragerea recursului împotriva Deciziei penale nr. 298 din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen. recurentul condamnat revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul Ş.A. împotriva Deciziei penale nr. 298 din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 985/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 991/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
