ICCJ. Decizia nr. 834/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 834/2013
Dosar nr. 2003/1/2013
Şedinţa publică din 1 octombrie 2013
Asupra plângerii de faţă:
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea penală adresată Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti şi înregistrată la data de 25 ianuarie 2012, petentul (persoană vătămată) C.M.V.D. a reclamat pretinsa comitere de către lt. col. N.M.S. şi alţi trei jandarmi „mascaţi” pe care nu i-a putut identifica a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 250, şi art. 289 C. pen., constând, în esenţă, în aceea, că în noaptea de 14 din 15 ianuarie 2012, aflându-se în zona Pieţii U. în care avea loc o manifestaţie l-au agresat şi reţinut nelegal peste două ore, sancţionându-l contravenţional pentru o faptă pe care nu a comis-o (de tulburare a liniştii publice), sancţiunea aplicată întemeindu-se pe împrejurarea că persoana vătămată ar fi „scandat lozinci contra regimului politic” şi fiind aplicată de o persoană care nu a constatat pretinsa comitere a contravenţiei, acţiunea persoanelor reclamate fiind în opinia persoanei vătămate de natură a-i îngrădi exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 23, art. 29 şi art. 30 din Constituţie.
Prin rezoluţia nr. 41/P/2012 din 18 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de generalul de brigadă M.E. din cadrul Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, plt. maj. P.B. şi plt. maj. D.M. din cadrul Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei Române „V.Ț.” sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
S-a dispus, totodată, neînceperea urmăririi penale faţă de plt.maj. P.B. şi plt. maj. D.M. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., aspectele sesizate neconfirmându-se. Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de lt.col. N.M.S. şi plt. S.N.I. din cadrul Direcţiei Generale de Jandarmerie a Municipiului Bucureşti sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen., apreciindu-se că fapta sesizată nu există.
S-a reţinut, în esenţă, că, începând din data de 13 ianuarie 2012 în Piaţa U. s-a desfăşurat o manifestare publică de solidaritate cu fostul subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii Dr. R.A. (care demisionase), existând însă şi acţiuni de tip huliganic, având ca scop tulburarea bunei desfăşurări a activităţii şi incitarea forţelor de ordine de a răspunde prin folosirea forţei fizice. În 14 ianuarie 2012, începând cu ora 13:00, în zonă s-a instituit un dispozitiv de ordine publică format din jandarmi pentru protecţia participanţilor, asigurarea ordinii publice pe timpul desfăşurării activităţii de protest şi eventuala intervenire pentru restabilirea ordinii.
În jurul orei 23:00, au fost forţate cordoanele de jandarmi, iar manifestanţii au pătruns pe carosabil, blocând pentru câteva zeci de minute traficul; în aceste condiţii jandarmii au somat persoanele în cauză să părăsească zona şi au trecut la eliberarea carosabilului. În zona Facultăţii G. au rămas însă unele persoane ce se manifestau zgomotos şi agresiv faţă de forţele de ordine, aruncând obiecte contondente în direcţia acestora. Între aceste persoane, se reţine în rezoluţie că s-au aflat şi petentul şi numita R.L.P. care au refuzat să se legitimeze, fiind conduşi la secţia 14 Poliţie şi sancţionaţi contravenţional.
S-a constatat, pe baza declaraţiilor lt.col. N.M.S. şi plt. S.N.I. că au făcut parte din dispozitivul de ordine publică din Piaţa U. (pentru asigurarea filmării operative) şi că l-au observat pe petent şi pe numita R.L.P. că se manifestau zgomotos şi refuzau să părăsească zona şi, de asemenea, că aceştia au fost conduşi de colegii lor, plt.maj. P.B. şi plt. maj. D.M. la secţia 14 Poliţie, întocmindu-se proces-verbal de sancţionare contravenţională. Aceştia din urmă au confirmat declaraţiile colegilor, arătând că i-au atenţionat pe petent şi pe numita R.L.P. că au un comportament ce nu se justifică faţă de forţele de ordine, că le-au cerut să se legitimeze, că aceştia au refuzat şi astfel au fost conduşi la sediul poliţiei, fără a se exercita violenţe, nefiind necesară încătuşarea pentru că cele două persoane au acceptat de bună voie să-i însoţească la poliţie chiar dacă au adresat injurii jandarmilor.
S-a mai reţinut că expresia „măturaţi zona” înregistrată de petent are doar semnificaţia de eliberare a unei zone şi nu este o instigare la acţiuni violente şi că înregistrările audio-video efectuate de petent conţin doar discuţii ale acestuia cu un jandarm care îi solicită civilizat să plece.
Având în vedere dispoziţiile art. 19 şi ale art. 35 din Legea nr. 550/2004, privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române s-a apreciat că activităţile plt.maj. P.B. şi ale plt. maj. D.M. s-au derulat potrivit legii şi regulamentelor militare, iar conducerea la secţia 14 Poliţie a persoanei vătămate şi a numitei R.L.P. s-a întemeiat pe comiterea de către aceştia de fapte nelegale, faptele celor doi ofiţeri nerealizând sub aspectul obiectiv şi subiectiv conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., soluţia de neînceperea urmăririi penale impunându-se faţă de aceştia şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., întrucât aspectele sesizate nu s-au confirmat.
În ceea ce priveşte pe lt.col. N.M.S. şi plt. S.N.I. s-a apreciat că nu există infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen., procesele-verbale din 15 ianuarie 2012, neconţinând date neconforme realităţii ci date astfel cum au fost ele percepute direct de persoanele arătate.
În ceea ce priveşte pe generalul de brigadă M.E. s-a constatat că acesta şi-a îndeplinit legal atribuţiile cu ocazia întocmirii planurilor de acţiune pentru asigurarea ordinii publice pe timpul desfăşurării acţiunii de protest din Piaţa U., în calitate de comandant al Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, aprobând planurile de acţiune pentru asigurarea ordinii publice prin care se stabileau măsurile ce trebuia întreprinse pentru asigurarea şi menţinerea liniştii şi ordinii publice.
Împotriva acestei soluţii petentul a formulat plângere, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând faptul că se întemeiază pe date neconforme realităţii, soluţia fiind contrară legii şi Constituţiei, reţinând greşit locul unde se afla petentul reprezentat, în realitate de (trotuarul din faţa Teatrului N.) şi deformându-se realitatea pentru a se justifica abuzurile comise.
Prin rezoluţia nr. 55/II-2/2013 din 15 martie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului.
S-a reţinut, în esenţă, că soluţia dispusă prin rezoluţia contestată este legală şi temeinică. S-a constatat că din înregistrările video puse la dispoziţie de petent rezultă, contrar propriilor susţineri, că acesta se afla, la momentul reţinerii, pe carosabil, pe care a refuzat să îl părăsească, în pofida insistenţelor jandarmilor (ce au fost reiterate şi după conducerea sa la autospeciala Jandarmeriei), ceea ce a determinat conducerea sa la sediul organului de poliţie în vederea identificării şi sancţionării contravenţionale fără exercitarea de acte de violenţă. S-a mai reţinut că într-o primă înregistrare, petentul s-a aflat pe trotuarul din faţa Teatrului N. dar, apoi, a încercat să pătrundă pe carosabil unde în final a ajuns. S-a arătat că nu pot fi primite susţinerile petentului relative la caracterul fals al declaraţiilor jandarmilor şi inexistenţa calităţii de agent constatator al lt.col. N.M.S., deoarece declaraţiile jandarmilor sunt concordante cu cele ale petentului, în sensul că nu a fost dus la secţia 14 Poliţie împreună cu numita R.L.P., iar lt.col. N.M.S. a fost prezent în zonă pe parcursul derulării evenimentelor, observând direct faptele comise de petent.
S-a argumentat, în privinţa solicitării petentului de ataşare a „filmărilor operative” efectuate, că lt. col. N.M.S. şi plt. S.N.I. că aceştia nu au arătat că au înregistrat, ci doar că au văzut pe petent.
Împotriva soluţiei de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de intimaţi, în termen legal, petentul a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., solicitând restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale şi arătând că soluţia de netrimitere în judecată este nelegală, netemeinică, contrară legii şi prevederilor Constituţiei, bazându-se pe fapte şi acte neconforme realităţii, drepturile petentului fiind îngrădite, instituindu-se o veritabilă prezumţie de vinovăţie în ceea ce îl priveşte, fiind sancţionat pentru fapte pe care nu le-a comis. Petentul a subliniat că faptele descrise în rezoluţia atacată deformează „grosolan” realitatea, că nu s-a aflat lângă clădirea Facultăţii G., ci la aproximativ 200 m, lângă Hotelul I., şi deci, nu s-a putut opune solicitării forţelor de ordine de a părăsi zona, nu putea fi observat de intimatul N.M.S. în grupul persoanelor de lângă clădirea Facultăţii G., nu a fost condus la poliţie împreună cu numita R.L.P. (aflată şi reţinută în altă zonă) nu a insultat persoanele care l-au condus la poliţie, unde a fost ţinut nelegal peste două ore, fiind îndepărtate abuziv de pe trotuar, spaţiu destinat circulaţiei persoanelor; în ceea ce priveşte soluţia procurorului ierarhic s-a arătat că deşi constată o stare de fapt diferită, în mod eronat confirmă soluţia de neînceperea urmăririi penale, petentul fiind agresat şi reţinut pe treptele dinspre parcul din faţa Teatrului N.
Analizând plângerea petentului, rezoluţia contestată şi actele dosarului, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Curtea constată că plângerea petentului este, în parte, fondată, astfel că va fi admisă pentru considerentele ce urmează.
Din verificarea actelor dosarului se constată că soluţia dispusă în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 250 C. pen., este legală şi temeinică. Se reţine în acest sens că activitatea desfăşurată de intimatul M.E. s-a circumscris prevederilor legale şi a vizat exclusiv aprobarea planului de acţiune pentru asigurarea ordinii publice pe timpul desfăşurării acţiunii de protest din Piaţa U., în calitatea sa de comandant al Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, aprobarea planului de acţiune, respectând dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 60/1991, privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, dispoziţii ce reglementează obligaţia comandanţilor organelor locale de poliţie şi jandarmerie sau a persoanelor desemnate de aceştia de a sigura protecţia participanţilor şi de a stabili împreună cu organizatorii măsurile ce trebuie luate pentru desfăşurarea adunărilor publice în condiţii de deplină ordine.
Se constată, de asemenea, că datele obţinute în cursul cercetării efectuate în etapa actelor premergătoare (potrivit art. 224 C. proc. pen.) nu au susţinut aserţiunile pur subiective şi nedovedite ale petentului în sensul că ar fi fost agresat de reprezentanţii forţelor de ordine, fiind aşadar, întemeiată şi soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de numiţii P.B. şi D.M. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen.
În ceea ce priveşte caracterul pretins fals al menţiunilor cuprinse în procesul-verbal de sancţionare contravenţională a petentului, având în vedere dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen., se constată că instanţa civilă (Judecătoria sector 1 Bucureşti) a stabilit prin sentinţa civilă nr. 12241 din 27 iunie 2012, cu putere de lucru judecat, că nu există temeiuri pentru anularea procesului-verbal de sancţionare şi că petentul nu şi-a probat susţinerile, soluţia dispusă prin rezoluţia atacată, urmând a fi menţinută, cu atât mai mult cu cât, după cum just s-a reţinut de către procuror, intimatul N.M.S. a observat direct aspectele consemnate ulterior în procesul-verbal.
Se constată, însă, că, în ceea ce priveşte susţinerile petentului vizând ridicarea şi deplasarea sa la secţia 14 Poliţie, unde ar fi fost „reţinut” peste două ore, procurorul nu a efectuat verificările necesare spre a se stabili starea de fapt reală şi eventuala vinovăţie a persoanelor implicate în această activitate sub aspectul comiterii infracţiunii de arestare nelegală şi cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen. Se impune a se observa sub acest aspect că petentul reclamă încălcări grave ale drepturilor sale la libertate şi siguranţă, pretinzând că a fost reţinut peste două ore la organul de poliţie. În atari circumstanţe, organului de urmărire penală îi revine, în mod evident obligaţia de a dispune cercetări efective şi apte a conduce la obţinerea de date certe şi concrete, privind perioada de timp în care petentul s-a aflat la sediul poliţiei, regimul aplicabil în acest interval de timp, dacă petentul a avut sau nu posibilitatea reală şi efectivă de a se deplasa liber în contextul precizat.
În acest sens, vor fi identificate persoanele implicate în deplasarea petentului la organul de poliţie, perioada în care acesta s-a realizat, momentul la care a fost prezentat petentul poliţiei şi cel la care a părăsit secţia de poliţie, motivele pentru care petentul s-a aflat la dispoziţia autorităţilor, în situaţia în care intervalul de timp l-a depăşit pe cel în mod obiectiv şi rezonabil necesar identificării petentului şi întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Astfel, pentru stabilirea stării de fapt, a persoanelor implicate în activitatea desfăşurată şi a eventualei vinovăţii a acestora sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 266 C. pen., vor fi audiaţi martorii şi vor fi verificate registrele de evidenţă şi orice înscrisuri şi dovezi relevante, apte a contribui la stabilirea aspectelor anterior precizate.
În ceea ce priveşte restul susţinerilor petentului se constată că acestea nu pot fi primite întrucât, pe de o parte, ele au fost soluţionate cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 12241 din 27 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti, aspectele privind legalitatea şi temeinicia sancţiunii contravenţionale aplicată, iar pe de altă parte, afirmaţiile petentului, privind desfăşurarea evenimentelor în noaptea de 14 din 15 ianuarie 2012 au fost just stabilite, în limitele anterior indicate, respectiv până la momentul conducerii sale la organul de poliţie.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., va fi admisă plângerea petentului, desfiinţată în parte rezoluţia atacată şi trimisă cauza procurorului pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 266 C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale rezoluţiei atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite plângerea formulată de petentul C.M.V.D. împotriva rezoluţiei din 18 februarie 2013 dispusă în Dosarul nr. 41/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare.
Desfiinţează, în parte, rezoluţia atacată şi trimite cauza procurorului în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 266 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale rezoluţiei atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 817/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 981/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
