ICCJ. Decizia nr. 985/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 985/2013
Dosar nr. 429/103/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100/P din 26 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.G. din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 9.943,47 RON părţii civile SC S. SRL, suma de 12.495 RON, părţii civile SC P.C. SRL, suma de 7.265,49 RON, părţii civile SC F.P. SRL şi suma de 7.830 RON părţii civile SC D.C.T. SRL.
În baza art. 189 C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 RON se va avansa Baroului Neamţ din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul D.G. împreună cu M.V.C. au înfiinţat SC M.G.I. SRL Brusturi, societate care are ca obiect de activitate de bază comerţul cu material lemnos şi de construcţii.
Societatea a deschis conturi bancare la Banca T., Sucursala Neamţ, unde specimen de semnătură a avut inculpatul D.G., care a ridicat carnetele cu file CEC şi la Banca R., Sucursala Neamţ, unde specimen de semnătură a avut învinuitul M.V.C., care a ridicat carnetele cu file CEC.
La data de 3 august 2005, învinuitul M.V.C. şi D.M., rudă cu inculpatul D.G., au înfiinţat SC M.G.I. SRL Brusturi, societate care are ca obiect de activitate de bază construcţii şi lucrări de geniu. Din actul constitutiv rezultă că societatea a fost administrată de M.V.C. şi D.M., acesta din urmă susţinând că, în realitate, de înfiinţarea şi administrarea societăţii, s-a ocupat doar M.V.C. Pe data de 11 noiembrie 2005, D.M. s-a retras din societate şi din administrare, iar M.V.C. s-a retras şi el din administrare, societatea fiind preluată spre administrare, în urma preluării părţilor sociale de numita T.I., din comuna V., judeţul Olt.
Societatea a deschis cont bancar la Banca T., Sucursala Neamţ, unde specimen de semnătură a avut M.V.C. care a ridicat carnetele cu file CEC.
La data de 15 martie 1993, numitul S.M. şi soţia sa, S.E. au înfiinţat SC S.T.R. SNC Crăcăoani, societate care, la data de 2 noiembrie 2005, şi-a schimbat denumirea în SC A.I. SRL Brusturi, fiind preluată prin cesiune, de inculpatul D.G. şi numita M.A., administrator fiind D.G.
SC A.I. SRL Brusturi a deschis cont bancar la Banca C.R., Sucursala Neamţ, specimen de semnătură având inculpatul D.G. şi M.A.
La data de 3 septembrie 2005 între SC F. SA Aleşd şi SC M.G.I. SRL Brusturi, reprezentată de inculpatul D.G. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 2005 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de plăci de azbociment.
În art. 16-17 din contract, se stipulează că plata se va face în numerar, file CEC sau ordine de plată, la ridicarea mărfii sau în termen de 30 zile. Contractul a fost semnat şi ştampilat la rubrica „cumpărător” de inculpatul D.G., care a luat cunoştinţă de clauzele contractului.
La acest contract a fost întocmită şi o anexă, semnată şi ştampilată de inculpat.
În baza acestor documente, în perioada 3 septembrie-13 octombrie 2005, inculpatul a achiziţionat de la SC F. SA Aleşd, plăci de azbociment, pentru plata cărora a emis trei file de CEC, cu valorile de 23.324 RON, 15.262,9 RON şi 17.314,50 RON. Aceste documente de plată au fost predate de inculpatul D.G. către furnizor, fiind doar semnate şi ştampilate, celelalte menţiuni fiind efectuate de reprezentanţii societăţii furnizorului. Fiind introduse în bancă, pentru decontare, filele CEC au fost refuzate la plată deoarece societatea inculpatului era în interdicţie bancară, neavând disponibilităţi monetare.
Plăcile de azbociment au fost vândute către SC C.C. SRL Reşiţa, plăţile fiind efectuate cu numerar şi prin bancă. Ulterior, inculpatul a achitat marfa furnizorului.
La data de 12 august 2005, între SC P.C. SRL Roman şi SC M.G.I. SRL Brusturi reprezentată de D.G. şi M.V.C., a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 12 august 2005 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de materiale de construcţii, respectiv ciment.
În capitolul III din contract se stipulează că plata mărfurilor se va face în termen de 10-15 zile de la data livrării şi recepţia mărfii, cu file CEC, numerar sau ordine de plată.
În partea introductivă a contractului se menţionează că SC M.G.I. SRL Brusturi este reprezentată de învinuitul M.V.C., iar la rubrica „cumpărător”, contractul este semnat de inculpatul D.G., fiind aplicată ştampila societăţii.
În baza contractului, în perioada 12 octombrie-24 noiembrie 2005, SC M.G.I. SRL Brusturi a achiziţionat de la SC P.C. SRL Roman mai multe cantităţi de ciment, pentru plata cărora a emis 4 bilete la ordin în valoare de 9.180,00 RON, 8.261,90 RON, 9.180,00 RON şi 9.000,00 RON.
Introduce în bancă, pentru decontare, biletele la ordin au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilităţilor monetare în contul trăgătorului, cu excepţia biletului la ordin emis la 24 noiembrie 2005, din care a fost efectuată o decontare parţială de 11,90 RON.
Cimentul achiziţionat de SC M.G.I. SRL Brusturi a fost vândut de inculpatul D.G. către SC M.C. SRL Târgu Neamţ şi SC E. SRL Târgu Neamţ, sumele bănești provenite din vânzare fiind încasate de inculpatul D.G. O parte din prejudiciu a fost achitată de inculpatul D.G., rămânând de recuperat suma de 12.500,00 RON.
Inculpatul a predat către societatea furnizoare şi fila CEC X1, precum şi două bilete la ordin, toate necompletate, dar semnate şi ştampilate, acestea nefiind însă, introduse în bancă.
De la SC P.C. SRL Roman a ridicat marfă şi învinuitul M.V.C., iar pentru plată a emis trei bilete la ordin neonorate decât parţial. Învinuitul a achitat o parte din prejudiciu prin compensare cu alte mărfuri, rămânând de achitat suma de 200.000,00 RON.
La data de 26 septembrie 2005 între SC F.P. SRL Târgu Neamţ şi SC M.G.I. SRL Brusturi reprezentată de inculpatul D.G. a fost încheiat contractul comercial din 2005, având ca obiect, livrarea de produse industriale.
În capitolul II din contract se precizează că plata se va face cu ordine de plată sau file CEC, în termen de 35 zile de la livrarea mărfii. Contractul a fost semnat şi ştampilat la rubrica „cumpărător” de inculpaţii D.G., care a luat cunoştinţă de clauzele contractuale.
În baza unei comenzi întocmite la 28 septembrie 2005, de inculpatul D.G., în perioada 26 septembrie-5 octombrie 2005, acesta a achiziţionat mai multe sortimente de anvelope, camere şi manșoane din cauciuc.
Pentru plata mărfurilor inculpatul D.G. a comis file CEC, în valoare de 12.998 RON şi în valoare de 18.000,00 RON. Înainte de data scadenţei, inculpatul a anunţat SC F.P. SRL Târgu Neamţ că a intrat în interdicţie de plată şi a girat către societatea furnizoare o filă CEC în valoare de 12.098,00 RON, emisă iniţial de SC S.T.R. SNC Crăcăoani, către SC M.G.I. SRL Brusturi.
La data de 10 noiembrie 2005 inculpatul D.G. a efectuat o plată parţială în valoare de 8.000,00 RON, prin ordin plată, iar la data de 23 noiembrie 2005 fila CEC din 22 noiembrie 2005 a fost introdusă în bancă spre decontare, fiind însă refuzată la plată.
În vederea recuperării sumei restante SC F.P. SRL Târgu Neamţ a introdus în bancă primele două file CEC, care însă au fost refuzate la plată întrucât SC M.G.I. SRL Brusturi era în interdicţie de plată.
La data de 15 decembrie 2005 a fost întocmită la contractul din 26 septembrie 2005, stabilindu-se o reeşalonare a plăţilor, la această dată inculpatul D.G. emiţând un bilet la ordin în valoare de 22.098,00 RON, cu scadenţă la data de 7 februarie 2006, care, fiind introdus în bancă, pentru decontare, a fost refuzat la plată, datorită lipsei de disponibilităţi monetare în contul trăgătorului. Ulterior, inculpatul D.G. a achitat prejudiciul cauzat, sumă cu care, partea vătămată s-a constituit parte civilă.
La data de 13 septembrie 2005, între SC M.P. SRL şi SC M.G.I. SRL Brusturi a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare mai 2005, obiectul contractului reprezentându-l valorificarea oţelului beton laminat.
Cu factura fiscală din 15 septembrie 2005, în valoare de 34.973,86 RON, pentru plata căreia inculpatul a emis mai multe bilete la ordin.
Biletul la ordin emis la 15 septembrie 2005 în valoare de 10.000,00 RON a fost introdus în bancă pentru decontare, dar a fost refuzat datorită lipsei de disponibil în contul trăgătorului. Ulterior, la 15 decembrie 2005, între cele două societăţi a fost întocmit un angajament de plată, care nu a fost respectat, fapt pentru care SC M.P. SRL Bucureşti a formulat plângere penală. Ulterior, prejudiciul a fost achitat.
Cu factura fiscală din 17 august 2005, SC M.G.I. SRL Brusturi, administrată de inculpatul D.G. a achiziţionat de la SC S. SRL Cluj-Napoca fier în valoare de 23.005,27 RON. Marfa a fost ridicată de învinuitul M.V.C., în calitate de delegat al firmei cumpărătoare, care a semnat factura fiscală.
Pentru plata mărfii, inculpatul D.G. a emis fila CEC din 26 octombrie 2005, în valoare de 20.005,27 RON iniţial, la 4 octombrie 2005 fiind achitată suma de 3.000,00 RON cu ordin de plată. Introdusă la bancă pentru plată, fila a fost refuzată întrucât societatea inculpatului D.G. era în interdicţie bancară, nedispunând de bani.
Pe data de 14 decembrie 2005, D.G. şi M.V.C. au înaintat către SC S. SRL Cluj-Napoca o adresă prin care solicita evaluarea datoriilor, iar la data de 27 decembrie 2005, această societate a înaintat către SC M.G.I. SRL Brusturi o somaţie de plată, cu un termen de 5 zile.
La data de 18 noiembrie 2005 între SC D.C.T. SRL Piatra Neamţ şi SC S.T.R. SNC Crăcăoani reprezentată de inculpatul D.G., a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 2005 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de construcţii, plata urmând a fi efectuată în termen de 21 de zile în numerar, file CEC ori bilete la ordin.
Contractul a fost semnat şi parţial de inculpatul D.G., în calitate de reprezentant al SC S.T.R. SNC, acesta luând cunoştinţă de clauzele contractuale.
În baza contractului, cu factura fiscală din 18 noiembrie 2005 inculpatul D.G. a achiziţionat de la SC D.C.T. SRL Piatra Neamţ mai multe uşi metalice în valoare de 10.470,00 RON, sumă pentru care inculpatul a emis o filă CEC, semnată şi ştampilată. Fila CEC a fost completată de beneficiar cu suma de 11.035,38 RON şi introdusă la bancă în 28 ianuarie 2006, fiind, însă, refuzată la plată ca urmare a lipsei de disponibilităţi.
Prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru un act material al infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii vătămate SC T. SRL Arad. Această faptă nu este confirmată de probele administrate în cauză, deoarece inculpatul nu este asociat sau administrator la SC M.G.I. SRL Brusturi, nu a participat la încheierea contractului comercial înregistrat din 14 octombrie 2005 iar filele CEC, în executarea acestui contract au fost emise de M.V.C. Prin urmare, va fi înlăturată această faptă dintre celelalte acte materiale care compun infracţiunea continuată de înşelăciune, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor, dată în actul de sesizare a instanţei, tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea continuată de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, avându-se în vedere totalul prejudiciilor cauzate părţilor vătămate, respectiv 223.875,40 RON. Prin scăderea din această sumă a prejudiciului de 71.770,30 RON, produs SC T. SRL Arad, pentru care nu răspunde inculpatul, suma totală a prejudiciului scade sub 200.000 RON, astfel că faptele nu au produs consecinţe deosebit de grave, în sensul art. 146 C. pen. Din acest motiv, se va dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În analiza încadrării juridice a faptei, mergându-se pe ideea deciziei Înaltei Curţi nr. IX/2005 s-a considerat că fapta constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. Dacă beneficiarul CEC-ului are cunoştinţă în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În cauză, beneficiarii CEC-urilor şi biletelor la ordin au avut cunoştinţă, în momentul primirii lor de la inculpat, că nu există disponibilul necesar acoperirii lor. Acesta a fost şi motivul pentru care părţile vătămate au acceptat CEC-uri sau bilete la ordin doar semnate şi ştampilate de inculpat, nu şi completate cu celelalte date. În felul acesta, CEC-urile şi biletele la ordin conţin date nereale de emitere, respectiv cele completate de beneficiari, ulterior emiterii.
Tribunalul a mai observat că plata unor CEC-uri sau bilete la ordin a fost refuzată şi datorită interdicţiei bancare în care se aflau societăţile administrate de inculpat, aceasta în condiţiile în care unii beneficiari au verificat instrumentele de plată, cu această ocazie constatând că respectivele societăţi nu se aflau în interdicţie. Aceasta este o altă explicaţie că instrumentele de plată au fost emise de inculpat la o dată anterioară, doar semnate şi ştampilate şi că beneficiarii le-au completat ulterior, după momentul intrării în interdicţie.
Aşa fiind, este evident că inculpatul a emis CEC-uri şi bilete la ordin care nu au fost onorate, dar nu poate fi reţinută intenţia acestuia de a înşela, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Cum pentru infracţiunile prevăzute de art. 84 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 s-a dispus prin rechizitoriu, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul va fi achitat pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că prin emiterea CEC-urilor şi biletelor la ordin neonorate, inculpatul a cauzat părţilor civile prejudicii şi le-au obligat la repararea lor.
Inculpatul a fost obligat şi la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, criticând soluţia sub mai multe aspecte, care au condus la achitarea greşită, nelegală, a inculpatului.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin decizia penală nr. 48 din 4 aprilie 2012, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 100/P din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Neamţ, pe care a desfiinţat-o sub aspectul achitării şi, reţinând cauza spre rejudecare şi, în fond:
A condamnat pe inculpatul D.G., cu datele de stare civilă din dosar, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 484 de zile, rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 678/2002 a Judecătoriei Cluj, pe care îl contopeşte cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.
Dispune ca inculpatul D.G. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, cu pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
Instanţa a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar şi-a însuşit considerentul din apelul Parchetului conform căruia părţile vătămate au fost induse în eroare de inculpat în momentele încheierii contractelor, acestea necunoscând lipsa disponibilităţilor băneşti ale inculpatului, încât, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., texte de lege în baza cărora se va dispune condamnarea inculpatului, la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei, Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, modul şi mijloacele de săvârşire, valoarea pagubelor produse prin infracţiune, precum şi persoana inculpatului care a suferit multiple condamnări anterioare pentru infracţiuni de acelaşi fel, dovedind, astfel, o persistenţă infracţională deosebită.
Dat fiind faptul că activitatea infracţională a inculpatului s-a epuizat în timpul liberării condiţionate privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 678/2001 a Judecătoriei Cluj, Curtea a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă pe care îl va contopi cu pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată prin prezenta.
În considerarea celor expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea de apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ cu privire la greşita soluţie de achitare a inculpatului şi a desfiinţat sentinţa apelată, sub acest aspect.
Rejudecându-se cauza, a fost condamnat inculpatul D.G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. proc. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate acordat prin sentinţa penală nr. 678/2002 a Judecătoriei Cluj şi a contopit restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, în actuala pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta decizie.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul D.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Inculpatul recurent, prin declaraţia făcută în faţa instanţei de recurs, a negat faptul că ar fi înşelat şi, implicit, prejudiciat părţile civile susținând că respectivele prejudicii ar fi fost, în realitate stinse, prin compensare, operaţiune, în mod nejustificat, nerecunoscută de reprezentanţii părţilor civile.
Prin avocat, recurentul şi-a întemeiat recursul pe art. 3859 pct. 20 C. proc. pen. susţinând să se ţină seama de recunoaşterea făcută de inculpat în baza procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. şi, prin admiterea recursului şi rejudecarea cauzei, să se aplice inculpatului o pedeapsă mai redusă.
Recursul este nefondat.
Contrar celor declarate de recurent în declaraţia făcută în faţa Înaltei Curţi din actele şi probele dosarului rezultă că acesta contracta de la părţile civile anumite mărfuri disponibile la vânzare stabilind date de plată ulterioare, pe care strict formal le achită cu file de CEC sau ordine de plată, care, ulterior, în momentul scadenţei, depuse de vânzător în bancă, se dovedeau a fi fără acoperire, motiv pentru care erau refuzate la plată. În felul acesta, furnizorul mărfii ajungea să fie păgubit realizând că, în fapt, prin aşa-zisele instrumente de plată, a fost înşelat.
Inculpatul n-a dovedit să fi furnizat, la rândul său vreo marfă, societăţilor cocontractante, astfel încât prejudiciile produse să fi avut loc, în lipsa plăţii, cu ce să se compenseze. De altfel, dacă inculpatul ar fi reuşit să-şi stingă datoriile prin compensare, unităţile furnizoare n-ar fi apelat la depunerea foilor CEC şi biletelor la ordin emise de inculpat, în bănci, pentru obţinerea preţurilor corespunzătoare mărfurilor vândute.
Rezultă, astfel, că infracţiunea comisă de inculpat există, încât, corect instanţa de apel l-a condamnat la o pedeapsă orientată spre minim, solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită având în vedere profilul inculpatului, autor a mai multe infracţiuni similare, cu situaţia juridică de recidivist post condamnatoriu şi autorul unei alte infracţiuni pentru care a fost condamnat de o altă instanţă, la o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare.
Inculpatul nu se poate afla în situaţia de a beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. întrucât la instanţa de fond nu a recunoscut fapta săvârşită şi astfel nu a solicitat aplicarea acestor dispoziţii legale, motiv pentru care instanţa a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti, fără a se aprecia asupra oportunităţii aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În raport cu cele arătate, rezultând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 48 din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, ca nefondat şi va dispune respingerea acestuia, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat precum şi a onorariului pentru asigurarea apărării din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 48 din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 981/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 988/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
