ICCJ. Decizia nr. 840/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 840/2013

Dosar nr. 182/42/2013

Şedinţa publică din 8 martie 2013

Deliberând asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea din 6 martie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 149¹ alin. (9) - (11) C. proc. pen. rap la art. 148 alin. (1) lit. b) şi f) C. proc. pen. a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul M.Ş.A. şi a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul M.Ş.A., fiul lui J. şi C., născut în Buzău, jud. Buzău, domiciliat în comuna Mărăcineni, sat Mărăcineni, jud. Buzău, fără forme legale în Buzău, str. L., jud. Buzău, cetăţenie română, studii superioare juridice, ofiţer de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Buzău - Biroul Investigaţii Criminale, căsătorit, având un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 06 martie 2013 până la data de 03 aprilie 2013, inclusiv şi a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă privind pe inculpat.

Prin propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, la data de 05 martie 2013, ora 22,00 sub nr. 182/42/2013 s-a solicitat, în conformitate cu disp. art. 148 alin. (1) lit. "b" şi "f" C. proc. pen. art. 149 C. proc. pen. şi art. 149¹ şi urm. C. proc. pen., luarea măsurii arestării preventive faţă de inspectorul de poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Buzău - Poliţia Municipiului Buzău, Biroul de Investigaţii Criminale şi organ de cercetare al poliţiei judiciare - inculpatul M.Ş.A., fiul lui J. şi C., născut în municipiul Buzău, judeţul Buzău, domiciliat în comuna Mărăcineni, sat Mărăcineni, judeţul Buzău, fără forme legale în municipiul Buzău, strada L., judeţul Buzău, pe o perioadă de 29 zile, cu începere de Ia data de 06 martie 2013, ora 17.10, până la data de 03 aprilie 2013, ora 17.10, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea propunerii de arestare preventivă, s-au susţinut următoarele:

Prin procesul-verbal din 11 decembrie 2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că, inspectorul de poliţie M.Ş.A. a comis infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în anul 2012 ar fi primit pentru sine suma de 1.250 RON (din cea de 2.500 RON pretinsă şi primită împreună cu subordonatul său - agent şef adjunct de poliţie N.D., şef al Postului de Poliţie Glodeanu Siliştea) de Ia I.M. - persoană cercetată în Dosarul nr. 280/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele (aflat în instrumentarea Secţiei 13 de Poliţie Rurală Smeeni - Postul de Poliţie al Comunei Glodeanu Siliştea) pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, promiţându-i acestuia că va interveni pe lângă procurorul de caz, pe lângă care a precizat că are influenţă, în vederea adoptării de către cel din urmă a unei soluţii care să-i fie favorabile.

Totodată, prin acelaşi proces-verbal se sesizează săvârşirea şi a unei alte fapte de corupţie de către inspectorul de poliţie M.Ş.A., împreună cu subordonatul său - agent şef adjunct de poliţie N.D., constând în pretinderea şi primirea a câte 1.000 RON de Ia acelaşi I.M. (anterior infracţiunii descrise mai sus), pentru obţinerea unei soluţii favorabile într-un dosar penal în care cel din urmă era cercetat pentru furt de porumb, dosar aflat în instrumentarea Secţiei 13 de Poliţie Rurală Smeeni - Postul de Poliţie al Comunei Glodeanu Siliştea.

Sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău a fost înregistrată la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti sub nr. 214/P/2012 din 14 decembrie 2012.

S-a mai arătat faptul că agentul şef adjunct N.D. (arestat preventiv în Dosarul nr. 709/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, pentru comiterea mai multor infracţiuni de corupţie, printre care şi cele săvârşite împreună cu ofiţerul de poliţie sus-menţionat) este în prezent condamnat de Tribunalul Buzău prin Sentinţa penală nr. 20 pronunţată la data de 22 ianuarie 2013, în Dosarul nr. 105/114/2013, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare cu executarea în regim de detenţie, dosarul penal fiind în stadiu procesual al apelului, pe rolul Curţii de Apei Ploieşti, cu prim termen de judecată la 07 martie 2013.

Implicarea ofiţerului de poliţie a fost semnalată iniţial chiar de către subofiţerul N.D. cu ocazia audierii sale în dosarul precizat, precum şi de către persoana în favoarea căreia se realizau intervenţiile la procuror, respectiv I.M.

Însă, după arestarea preventivă a subofiţerului de poliţie, inspectorul M.Ş.A. a contactat-o pe soţia acestuia - N.R.G., solicitându-i în mod insistent să ia legătură cu soţul său şi să-l determine să-şi schimbe declaraţia care îl inculpa.

Pentru a comunica în siguranţă cu soţia subofiţerului de poliţie, M.Ş.A. i-a furnizat acesteia o cartelă având numărul aaa, cu specificaţia de a-l contacta de la acest număr la postul indicat de el (cartelă) - bbb.

Totodată, au stabilit ca în cursul zilei de 14 decembrie 2012, N.R.G. să se deplaseze la Arestul Poliţiei Judeţene Buzău, unde este încarcerat soţul său şi să-i transmită acestuia solicitarea lui de a reveni asupra declaraţiilor care îl incriminează.

N.R.G. nu a putut lua legătura cu soţul său, aspect pe care l-a comunicat ofiţerului printr-un SMS transmis între cele două posturi telefonice menţionate, precizând totodată că va încerca să îl viziteze pe N.D. în ziua de 19 decembrie 2012. Ofiţerul i-a răspuns la mesaj, solicitându-i să ia legătura cu el prin telefon cât mai repede cu putinţă.

Toate aceste aspecte au fost relatate chiar de către N.R.G. cu ocazia declaraţiilor date la Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Buzău şi ulterior la DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti.

Dată fiind urgenţa impusă de această împrejurare, pentru stabilirea situaţiei de fapt şi identificarea tuturor participanţilor la săvârşirea infracţiunilor investigate, la data de 15 decembrie 2012 a fost emisă cu titlu provizoriu Ordonanţa nr. 214/P/2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti prin care s-a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor telefonice şi SMS purtate de la posturile mobile utilizate de N.R.G. şi de M.Ş.A., precum şi a discuţiilor ambientale care urmau să aibă loc în cadrul întâlnirilor dintre cei doi, dar şi dintre N.R.G. şi orice alte persoane care puteau avea legătură cu cauza, pe o perioadă de 48 ore, începând cu data de 15 decembrie 2012, ora 08.00.

Prin încheierea nr. 5 din data de 17 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1015/42/2012, Curtea de Apel Ploieşti a confirmat ordonanţa emisă cu titlu provizoriu şi, totodată, s-a admis solicitarea formulată de unitatea noastră de parchet de autorizare pe mai departe a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice, comunicaţiilor şi SMS-urilor purtate de Ia posturile telefonice ale celor doi, precum şi a discuţiilor ambientale dintre M.Ş.A. şi N.R.G., pe de o parte şi dintre aceasta din urmă şi alte persoane ce puteau avea legătură cu cauza, pe de altă parte, pe o durată de 28 de zile, începând cu data de 17 decembrie 2012, ora 11.00, până la data de 13 ianuarie 2013, ora 11.00.

Totodată, s-a mai arătat că, instanţa de judecată a autorizat în urma solicitării Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, prin aceeaşi încheiere nr. 5 din 17 decembrie 2012 şi interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 17 decembrie 2012, ora 11.00, până la data de 15 ianuarie 2013, ora 11.00, purtate de Ia un alt post telefonic utilizat de ofiţerul de poliţie M.Ş.A., al cărui număr fusese detectat între timp.

S-a susţinut că, din exploatarea ordonanţei cu titlu provizoriu şi a autorizaţiei nr. 5 din 17 decembrie 2012 emisă de Curtea de Apel Ploieşti, a rezultat că, în perioada 15 decembrie 2012 - 13 ianuarie 2013, ofiţerul de poliţie a făcut demersuri pentru a se sustrage urmăririi penale, apelând la un tertip medical şi anume aplicarea unui aparat gipsat şi a încercat să influenţeze pe subofiţerul N.D. - martor în Dosarul nr. 214/P/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, prin intervenţiile făcute la soţia acestuia - martora N.R.G. (personal şi prin intermediul unei cunoştinţe şi vecine a soţilor N.S.l.) să-şi schimbe declaraţia în sensul de a nu mai menţiona implicarea sa Ia infracţiunile de corupţie pentru care acesta era deja inculpat şi arestat preventiv.

Întrucât existau date conform cărora demersurile inculpatului în scopul vizat aveau să continue şi în perioada următoare, s-a solicitat şi obţinut de la Curtea de Apel Ploieşti reînnoirea autorizaţiei iniţiale pe o perioadă de 30 zile, începând cu 13 ianuarie 2013, până la 11 februarie 2013, sens în care a fost emisă autorizaţia nr. 1 din 11 ianuarie 2013, în Dosarul nr. 18/42/2013.

Se mai arată că, prin rezoluţia din 08 februarie 2013, ora 16.00 emisă de DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul M.Ş.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, constând în aceea că, în calitate de ofiţer de poliţie cu gradul profesional de inspector în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Buzău, secţia de Poliţie Rurală 13 Smeeni şi organ de cercetare al poliţiei judiciare, în primăvara anului 2012, a pretins împreună cu subordonatul său - agent şef adjunct de poliţie N.D. - şef al Postului de Poliţie Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău, de la I.M. din localitatea respectivă, al cărui dosar penal (înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, judeţul Buzău, sub nr. 280/P/2012) îl instrumentau, suma de 2.500 RON, din care a primit 1.250 RON, în schimbul intervenţiei pe lângă procurorul care supraveghea cercetările în cauza respectivă, pe lângă care a lăsat să se creadă că are influenţă, în vederea rezolvării favorabile a acestuia, în sensul adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată pentru infracţiunea la regimul circulaţiei comisă de I.M. În motivarea propunerii de arestare preventivă se mai susţine că, în ziua de 11 februarie 2013, inculpatul M.Ş.A. a fost citat pentru data de 13 februarie 2013, ora 09.00 la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, în vederea aducerii la cunoştinţă a învinuirii şi audierii sale.

După primirea citaţiei, la data de 12 februarie 2013, în jurul orelor 14:50, inculpatul l-a căutat la domiciliu pe martorul denunţător I.M. (ce fusese audiat anterior în prezenta cauză), după ce iniţial îl contactase la numărul de mobil bbb, împreună cu care s-a deplasat la o terasă din comuna Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău.

Cu această ocazie, inculpatul M.Ş.A. I-a întrebat pe I.M. dacă în cuprinsul declaraţiei sale dată la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti a făcut referire şi la participarea lui penală la comiterea infracţiunilor de corupţie ce fac obiectul prezentei cauze, iar la răspunsul acestuia afirmativ, inculpatul i-a solicitat să-şi schimbe declaraţia în sensul disculpării sale, promiţându-i că îi va ajuta şi el în dosarul în care I.M. este cercetat pentru furt de porumb şi care se află în cercetări la Postul de Poliţie al comunei Glodeanu Siliştea, în sensul obţinerii unei soluţii favorabile.

De menţionat că, în acest ultim dosar, I.M. a fost citat la Postul de Poliţie amintit pentru data de 18 februarie 2013, aspect pe care inculpatul M.Ş.A. l-a aflat, asigurându-l pe martorul denunţător - în prezenţa lucrătorului care instrumentează cauza, agentul M.R.L. - că va fi şi el de faţă în ziua respectivă, când i se va consemna declaraţia.

Întrucât, cu ocazia audierii sale la data de 13 februarie 2013 în dosarul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, în calitate de învinuit, M.Ş.A. a afirmat că este de acord să fie confruntat cu denunţătorul I.M. şi având în vedere că, faţă de cele descrise mai sus, exista posibilitatea ca în orice moment ofiţerul de poliţie să încerce să ia legătura cu acesta din urmă, pentru a-l influenţa cu privire Ia aspectele pe care martorul ar fi trebuit să le declare la confruntarea cu el, cu atât mai mult cu cât, din materialul probator administrat rezulta că inculpatul a procedat în mod similar şi cu agentul de poliţie N.D. a cărui poziţie procesuală a încercat să o influenţeze, s-a considerat că se impunea interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, precum şi a discuţiilor ambientale purtate de ofiţerul de poliţie cu I.M. şi de către acesta din urmă cu orice alte persoane care aveau legătură cu cauza.

Dată fiind urgenţa acestor activităţi, în vederea aflării adevărului, a stabilirii întregii situaţii de fapt şi pentru identificarea tuturor participanţilor la săvârşirea infracţiunilor de corupţie sesizate, la data de 13 februarie 2013, ora 11:30, s-au dispus cu titlu provizoriu, prin ordonanţă, aceste măsuri, întrucât întârzierea obţinerii autorizării prevăzute în condiţiile art. 91² alin. (1), (2) şi (8) C. proc. pen. şi art. 91⁴ C. proc. pen. şi art. 91⁵ C. proc. pen., ar fi adus grave prejudicii activităţii de urmărire penală, existând riscul de întârziere a cercetărilor.

Prin încheierea nr. 4 din 15 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 145/42/2013, a fost confirmată ordonanţa emisă cu titlu provizoriu şi s-a prelungit autorizarea pe mai departe a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice, comunicărilor şi SMS-urilor efectuate şi primite de la postul telefonic utilizat de I.M. şi a discuţiilor ambientale ce urmau a avea loc în cadrul întâlnirilor dintre acesta din urmă şi inculpat, precum şi între denunţător şi orice alte persoane ce puteau avea legătură cu cauza, pe o perioadă de 28 zile, începând cu 15 februarie 2013, până la 14 martie 2013 (autorizaţia nr. 4 din 15 februarie 2013).

Se mai arată în continuare în propunerea formulată că, aşa cum rezultă din exploatarea autorizaţiei sus-menţionate, după invitarea (verbală) a inculpatului M.Ş.A. şi a martorului I.M. la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, pentru data de 20 februarie 2013, în vederea confruntării, primul a luat legătura telefonic cu cel de-al doilea, faţă de care şi-a exprimat disponibilitatea de a-l transporta cu autoturismul personal, în ziua efectuării activităţii programate, de la domiciliul acestuia din satul Cotorca, comuna Glodeanu - Siliştea, judeţul Buzău, până la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, lucru care s-a şi întâmplat.

Discuţia purtată de inculpatul M.Ş.A. cu martorul I.M. în habitaclul autoturismului cu care se deplasau pe drumul spre Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, înregistrată autorizat în mediul ambiental şi redată în formă scrisă, probează intenţia ofiţerului de poliţie de a-l determina pe martor să-şi modifice declaraţiile date la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi la unitatea noastră de parchet, "să se sucească", în sensul de a nu mai semnala prezenţa sa la întâlnirea care a avut ca obiect pretinderea sumei de bani în schimbul intervenţiei la procuror pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal având ca obiect infracţiunea la regimul circulaţiei şi totodată, de a susţine că suma ce i-a fost remisă în cazul furtului de porumb ar fi reprezentat parte din prejudiciul cauzat persoanei vătămate, ce trebuia recuperat.

În contraprestaţie, inculpatul i-a promis martorului "rezolvarea" dosarului în care era învinuit pentru furt calificat (de porumb), într-un mod ocult, implicând revenirea asupra poziţiei procesuale de recunoaştere a faptei.

Ulterior, atât N.D. cât şi S.C. - administrator al SC C.S. SRL comuna Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău, au sesizat săvârşirea de către inculpat a unui alt trafic de influenţă, în legătură cu rezolvarea în mod favorabil a dosarului penal în care aceasta era cercetată pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie (infracţiune susceptibilă de altă încadrare juridică, ce ar putea determina o altă competenţă materială de instrumentare).

Astfel, prin Ordonanţa nr. 214/P/2012 din 01 martie 2013, ora 15.00, s-a dispus extinderea cercetării penale cu privire la alte fapte şi începerea urmăririi penale faţă de M.Ş.A. pentru alte două infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că:

- în calitate de ofiţer de poliţie cu gradul profesional de inspector în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Buzău, secţia de Poliţie Rurală 13 Smeeni şi organ de cercetare al poliţiei judiciare, în intervalul cuprins între noiembrie 2011 şi martie 2012, a pretins împreună cu subordonatul său - agent şef adjunct de poliţie N.D. - şef al Postului de Poliţie Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău, de la I.M. din localitatea respectivă, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dosarul penal pe care îl instrumentau (înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, judeţul Buzău, sub nr. 794/P/2011) suma de 2.000 RON, din care a primit pentru sine 1.000 RON, în schimbul obţinerii unei soluţii favorabile acestuia, în sensul intervenţiei Ia organul competent să adopte o soluţie de netrimitere în judecată, pe lângă care a lăsat să se creadă că are influenţă;

- în aceeaşi calitate, în intervalul cuprins între iulie şi septembrie 2012, a pretins şi a primit de la S.C. - administrator al SC C.S. SRL comuna Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău, suma de 2.000 RON, în schimbul obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, judeţul Buzău, sub nr. 602/P/2012, instrumentat în cadrul Secţiei 13 de Poliţie Rurală Smeeni pe care o conducea, dosar în care aceasta era cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, iar ulterior i-a pretins o altă sumă de bani (nespecificată) în acelaşi scop, în sensul intervenţiei la organul competent să adopte o soluţie de neurmărire penală, pe lângă care a lăsat să se creadă că are influenţă.

Modalitatea în care inculpatul a primit suma de 2.000 RON de la S.C. în scopul menţionat, a fost propusă de aceasta după pretinderea de către el a sumei respective, în sensul procurării unei facturi către firma ei (SC C.S. SRL comuna Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău) de valoarea obiectului infracţiunii de corupţie, pe care să o achite în contul societăţii emitente (SC R.C. SRL comuna Glodeanu Sărat, judeţul Buzău), de unde să fie redirecţionată către ofiţerul de poliţie, prin intermediul lui N.D.

În baza Ordonanţei nr. 214/P/2013 din 05 martie 2013 s-a dispus punerea în mişcarea a acţiunii penale faţă de M.Ş.A. şi ulterior reţinerea sa pe o durată de 24 ore cu începere de la ora 17.10 a zilei respective.

Se arată că, situaţia de fapt expusă este probată prin: proces-verbal de sesizare din oficiu din 11 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău; denunţul şi declaraţiile martorului N.D.; copii din Dosarul nr. 280/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele privind pe I.M.; acte de urmărire penală, în copie, efectuate în Dosarul nr. 709/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău constând în declaraţiile martorului - denunţător I.M., declaraţiile inculpatului N.D., procese-verbale de confruntare între I.M. şi N.D., pe de o parte şi N.D. şi M.Ş.A., pe de altă parte, declaraţii martori, declaraţia lui M.Ş.A., procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental purtate de I.M. cu N.D. şi cu M.Ş.A., interceptate şi înregistrate autorizat şi suporturile optice ce conţin discuţiile respective; Rechizitoriul nr. 709/P/2012 din 04 ianuarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău - privind pe N.D.; Sentinţa penală nr. 20 din 22 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia penală, în Dosarul nr. 105/114/2013 privind pe N.D.; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi discuţiilor ambientale întocmite de Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Buzău, ca urmare a emiterii ordonanţelor provizorii de către procuror şi a autorizaţiilor nr. 5 din 17 decembrie 2012, nr. 1 din 11 ianuarie 2013 şi nr. 4 din 15 februarie 2013 de către Curtea de Apel Ploieşti; procese-verbale de confruntare dintre I.M. şi N.D., precum şi dintre M.Ş.A., I.M. şi N.D.; declaraţiile martorului I.M.; declaraţiile martorei N.R.G.; Dosarul nr. 160/282/2013 al Judecătoriei Pogoanele privind pe I.M., cercetat pentru infracţiunea la regimul circulaţiei, în fotocopie; Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele privind şi pe I.M. cercetat pentru furt calificat, în fotocopie; Dosarul nr. 602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele privind pe S.C. cercetată pentru tulburare de posesie, în fotocopie; declaraţia administratorului SC C.S. SRL comuna Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău - S.C.; declaraţia administratorului SC R.C. SRL Glodeanu Sărat, judeţul Buzău - R.M.; factura din 03 septembrie 2012 emisă de SC R.C. SRL comuna Glodeanu Sărat, judeţul Buzău către SC C.S. SRL comuna Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău şi ordinul de plată emis de aceasta din urmă către prima societate, în original; declaraţiile martorilor D.A.R., T.E., E.V., l.l., I.O., M.N.A., P.I., A.N.A.; Dosarul nr. 458/282/2012 al Judecătoriei Pogoanele privind pe S.A., în fotocopie; fişa postului corespunzătoare funcţiei de şef al Secţiei 13 de Poliţie Rurală Smeeni deţinută de inculpatul M.Ş.A.; declaraţiile inculpatului M.Ş.A.

S-a apreciat, în acord cu materialul probator administrat, că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a susţinut că, pericolul social concret rezultă din natura infracţiunilor reţinute în sarcina ofiţerului de poliţie (infracţiuni de corupţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 12 ani), din gravitatea acestora, repetabilitatea şi rezonanţa lor în comunitatea restrânsă a localităţii Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău.

Astfel, infracţiunile au fost comise de inculpat în exercitarea unei funcţii publice deosebit de importante, care conferă prerogative de instrumentare a cauzelor penale. Faptele de corupţie săvârşite, de persoanele care profită de astfel de funcţii pentru îmbogăţirea nejustificată, sunt fapte extrem de grave, indiferent de valoarea obiectului infracţiunii şi necesită o reacţie fermă din partea autorităţilor, iar lipsa unei astfel de reacţii ar conduce inevitabil Ia o rezonanţă socială negativă în legătură cu modalitatea realizării actului de justiţie.

În concret, în schimbul obţinerii foloaselor materiale necuvenite, inculpatul, în loc să îşi desfăşoare activitatea cu respectarea prevederilor legale în scopul adoptării unor soluţii legale şi temeinice în speţele instrumentate de subordonaţii săi, a acţionat într-o manieră ilicită, de natură să conducă la soluţionarea dosarelor de urmărire penală într-un mod incorect.

S-a mai arătat că, faptele pentru care inculpatul M.Ş.A. a fost reţinut sunt de o periculozitate socială deosebită, întrucât vizează activitatea şi conduita unui organ ai legii care, prin atribuţiile sale de serviciu, era abilitat s-o pună în aplicare şi să o respecte, însă inculpatul a condiţionat intervenţia la organele învestite cu soluţionarea dosarelor, de pretinderea şi primirea unor foloase materiale necuvenite.

Totodată, fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, susţinând că nu a pretins şi nici nu a primit vreodată vreo sumă de bani de la I.M. şi S.C. sau de la orice altă persoană pentru a-i ajuta în vreun mod cu privire Ia soluţiile ce urmau a fi adoptate în dosarele penale în care aceştia erau cercetaţi.

În concluzie, s-a susţinut că, lăsarea în libertate a ofiţerului de poliţie judiciară ar putea constitui o încurajare pentru alte persoane să comită astfel de infracţiuni şi ar fi în măsură să provoace în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate şi neîncredere în instituţiile statului.

Săvârşirea unei infracţiuni de corupţie într-un context în care lupta împotriva acestui fenomen constituie unul din elementele cheie în politica penală statală, urmărindu-se o modificare de mentalitate în rândul populaţiei româneşti obişnuită într-o anumită măsură cu astfel de situaţii anormale, impune cu necesitate intervenţia cu adevărat punitivă a organelor judiciare în încercarea de surprindere a persoanelor care comit acest gen de infracţiuni, nefiind nici într-un caz recomandat ca faptelor probate să le fie minimalizat pericolul social.

Dincolo de faptul că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică - având în vedere calitatea de ofiţer de poliţie şi organ de cercetare al poliţiei judiciare care încă îşi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului Investigaţii Criminale al Poliţiei Municipiului Buzău - se mai susţine că există probe (detaliate în cele ce preced) că inculpatul M.Ş.A. a încercat şi continuă să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori care, prin declaraţiile lor, îl încriminează.

În plus, sub acest aspect se mai învederează că, în cursul actelor premergătoare începerii urmăririi penale ce se efectuează în legătură cu o altă posibilă infracţiune de trafic de influenţă săvârşită de inculpat prin acelaşi mod de operare, M.Ş.A. a luat legătura telefonic cu martorul A.N.A., pe care a încercat să-l convingă că nu are nici o implicare în fapta respectivă, aceasta fiind comisă exclusiv de către N.D.

În consecinţă, în temeiul art. 148 alin. (1) lit. "b" şi "f" C. proc. pen., art. 149 C. proc. pen. şi art. 149¹ şi următoarele C. proc. pen., s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului M.Ş.A., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 06 martie 2013, ora 17.10 până la data de 03 aprilie 2013, ora 17,10.

În cursul soluţionării propuneri de arestare preventivă, inculpatul a consimţit să dea declaraţii în cauză, susţinând, în esenţă, că nu este vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care este învinuit, deoarece nu a pretins şi nici nu a primit de la nici una dintre persoanele indicate mai sus, nicio sumă de bani sau vreun alt folos material, pentru a-şi exercita influenţa în vederea adoptării vreunei soluţii în respectivele dosare penale.

În privinţa primei dintre infracţiuni, inculpatul a susţinut că a aflat doar atunci când N.D. a fost reţinut şi arestat despre faptul că acesta i-ar fi cerut lui I.M. o sumă de bani în vederea adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată cu privire la infracţiunea de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, însă inculpatul nu a pretins şi nici nu a primit vreo sumă de bani.

În legătură cu cea de-a doua infracţiune, inculpatul a arătat că, pretinderea şi primirea sumei de 2.000 RON de către N.D. s-a făcut cu ştiinţa sa, însă în vederea acoperirii prejudiciului pentru ca partea vătămată să nu se mai constituie parte civilă în respectiva cauză.

În fine, legat de cea de-a treia infracţiune menţionată în propunerea de arestare preventivă, inculpatul a arătat că numita S.C. a avut iniţiativa de a oferi un ajutor postului de poliţie materializat într-o sponsorizare pentru reamenajarea sediului, fără însă ca în schimbul acesteia să i se promită adoptarea vreunei soluţii de netrimitere în judecată, aspect care nici măcar nu s-a discutat la întâlnirea ce a avut loc între inculpat, N.D. şi S.C.

Examinând propunerea de arestare preventivă, prin prisma disp. art. 143 lit. f) C. proc. pen. şi disp. art. 5 parag. 1 lit. c) a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut următoarele:

Prin Rezoluţia nr. 214/P/2012 din 08 februarie 2013, ora 16.00 emisă de DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul M.Ş.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, iar ulterior prin Ordonanţa nr. 214/P/2012 emisă de aceeaşi unitate de parchet la 05 martie 2013 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului pentru această infracţiune, reţinându-se în sarcina acestuia că, în calitate de ofiţer de poliţie cu gradul profesional de inspector în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Buzău, secţia de Poliţie Rurală 13 Smeeni şi organ de cercetare al poliţiei judiciare, în primăvara anului 2012, a pretins împreună cu subordonatul său - agent şef adjunct de poliţie N.D. - şef al Postului de Poliţie Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău, de la I.M. din localitatea respectivă, al cărui dosar penal (înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, judeţul Buzău, sub nr. 280/P/2012) îl instrumentau, suma de 2.500 RON, din care a primit 1.250 RON, în schimbul intervenţiei pe lângă procurorul care supraveghea cercetările în cauza respectivă, pe lângă care a lăsat să se creadă că are influenţă, în vederea rezolvării favorabile a acestuia, în sensul adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată pentru infracţiunea la regimul circulaţiei comisă de I.M.

Ulterior, prin Ordonanţa nr. 214/P/2012 din 01 martie 2013, ora 15.00, s-a dispus extinderea cercetării penale cu privire la alte fapte şi începerea urmăririi penale faţă de acelaşi inculpat pentru alte două infracţiuni de trafic de influenţă, fiecare prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. reţinându-se în sarcina acestuia că:

În calitate de ofiţer de poliţie cu gradul profesional de inspector în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Buzău, secţia de Poliţie Rurală 13 Smeeni şi organ de cercetare al poliţiei judiciare, în intervalul cuprins între noiembrie 2011 şi martie 2012, a pretins împreună cu subordonatul său - agent şef adjunct de poliţie N.D. - şef al Postului de Poliţie Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău, de la I.M. din localitatea respectivă, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dosarul penal pe care îl instrumentau (înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, judeţul Buzău, sub nr. 794/P/2011) suma de 2.000 RON, din care a primit pentru sine 1.000 RON, în schimbul obţinerii unei soluţii favorabile acestuia, în sensul intervenţiei Ia organul competent să adopte o soluţie de netrimitere în judecată, pe lângă care a lăsat să se creadă că are influenţă.

În aceeaşi calitate, în intervalul cuprins între iulie şi septembrie 2012, a pretins şi a primit de Ia S.C. - administrator al SC C.S. SRL comuna Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău, suma de 2.000 RON, în schimbul obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul penal înregistrat Ia Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, judeţul Buzău, sub nr. 602/P/2012, instrumentat în cadrul Secţiei 13 de Poliţie Rurală Smeeni pe care o conducea, dosar în care aceasta era cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, iar ulterior i-a pretins o altă sumă de bani (nespecificată) în acelaşi scop, în sensul intervenţiei la organul competent să adopte o soluţie de neurmărire penală, pe lângă care a lăsat să se creadă că are influenţă.

Împotriva inculpatului a fost luată măsura preventivă a reţinerii pe durata de 24 de ore prin Ordonanţa nr. 214/D/P/2012 emisă de DNA - Serviciul teritorial Ploieşti, cu începere de Ia 05 martie 2013, ora 17.10 până Ia 06 martie 2013, ora 17 octombrie

În legătură cu competenţa Curţii de Apel, în soluţionarea prezentei propuneri, aceasta este atrasă de calitatea subiectului activ, inculpatul având gradul profesional de inspector de poliţie, fiind şi desemnat în calitate de organ de cercetare al poliţiei judiciare, iar potrivit art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2000, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judecă de Curtea de Apel în primă instanţă, în cazul poliţiştilor prev. de art. 14 alin. (2) pct. 1 lit. e) - j) din Legea nr. 360/2002.

Or, potrivit Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, gradul profesional al inculpatului este cel de ofiţer de poliţie - inspector de poliţie, enumerat în art. 14 alin. (2) lit. i) din acest act normativ, fiind inclus aşadar, în competenţa ce revine în primă instanţă curţii de apei, raportat la calitatea persoanei.

Verificând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că propunerea se întemeiază pe disp. art. 148 alin. (1) lit. b) şi f) C. proc. pen., potrivit cărora "măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen., există date că inculpatul încearcă să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".

În legătură cu întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că potrivit acestui text de lege, măsura arestării poate fi dispusă în situaţia în care sunt probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, astfel cum rezultă din înţelesul art. 68¹ C. proc. pen., potrivit căruia" sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta".

Sub acest aspect, al existenţei probelor şi indiciilor temeinice din care să rezulte săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, instanţa de fond a reţinut că jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului statuează că, "plauzibilitatea" bănuielilor pe care trebuie să se întemeieze o arestare constituie un element esenţial al protecţiei oferite de art. 5 parag. 1 lit. c) al Convenţiei, împotriva privărilor arbitrare de libertate", iar "ceea ce poate trece drept plauzibil depinde de ansamblul circumstanţelor cauzei", caracterul plauzibil al bănuielii presupunând existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea.

Din acest punct de vedere, instanţa de fond a constatat că, deşi inculpatul nu a recunoscut comiterea niciuneia dintre infracţiunile pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa (poziţie procesuală ce nu-i poate fi imputată şi care nu atrage vreo consecinţă juridică negativă, prin prisma drepturilor procesuale consfinţite şi garantate prin legea fundamentală şi normele procesuale penale), mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale conţin o serie de elemente pe baza cărora se poate concluziona presupunerea rezonabilă vizând săvârşirea acestor infracţiuni.

Astfel, în legătură cu prima dintre infracţiunile de trafic de influenţă reţinute în sarcina inculpatului, instanţa de fond a apreciat că, este indubitabil că, prin declaraţiile date de denunţătorii N.D., I.M. şi N.R.G., se poate configura legitimitatea acuzaţiei constând în primirea sumei de 1250 RON de către inculpat în schimbul exercitării influenţei pe lângă procurorul care supraveghea urmărirea penală în dosarul având ca obiect săvârşirea infracţiunii de conducere cu o îmbibaţie alcoolică superioară limitei legate, de către inculpatul I.M.

Din acest punct de vedere, trebuie observat că, în mod constant martorul N.D. a arătat, încă din primele sale declaraţii, date în luna decembrie 2012 (la momentul la care a fost audiat la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău), că în înţelegere cu şeful său, inculpatul M.Ş.A., i-a pretins acestuia suma de 2500 RON, în vederea exercitării influenţei pe lângă procurorul ce avea în supraveghere respectiva cauză, pentru adoptarea unei soluţii de netrimitere în judecată.

Cu prilejul acestor prime declaraţii, inculpatul N.D. a relatat toate detaliile pretinderii şi primirii acestei sume de bani, inclusiv împrejurarea că suma a fost stabilită în raport cu posibilităţile materiale ale lui I.M. iar cuantumul sumei a fost stabilit la propunerea inculpatului M.Ş.A., suma fiind împărţită în mod egal, potrivit înţelegerii iniţiale.

Această poziţie procesuală a inculpatului N.D. a fost menţinută pe întreg parcursul audierilor sale în prezenta cauză, inclusiv cu ocazia audierii ulterioare Ia nivelul DNA - Serviciul teritorial Ploieşti precum şi cu ocazia confruntărilor ce au avut loc la 06 februarie 2013 între el şi I.M. şi apoi la 20 februarie 2013.

În acord cu susţinerile denunţătorului N.D., pot fi privite şi declaraţiile date de denunţătorul l.M., care a relatat în mod constant, atât în această declaraţie cât şi în denunţul şi apoi în confruntările ce au avut loc la 06 februarie 2013 şi 20 februarie 2013, aceeaşi situaţie de fapt în legătură cu pretinderea şi primirea sumei de 2.500 RON în schimbul exercitării influenţei de către inculpat asupra procurorului ce supraveghea respectiva cercetare penală, în schimbul adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată a denunţătorului I.M.

Într-adevăr, din denunţurile şi declaraţiile numiţilor N.D. şi I.M. se poate crea presupunerea rezonabilă că inculpatul M.Ş.A. a primit pentru sine suma de 1250 RON din totalul sumei de 2500 RON, pretinsă de către N.D. lui I.M., cu acordul, ştiinţa şi consimţământul inculpatului M.Ş.A., neputând fi privite ca viabile, cel puţin la acest moment procesual, apărările acestuia în sensul că nu ar fi pretins şi cu atât mai puţin ar fi primit vreo sumă de bani cu acest titlu, în raport de următoarele argumente:

Derularea ulterioară a evenimentelor, după arestarea preventivă a lui N.D., dispusă de către instanţa de judecată - Tribunalul Buzău, prin încheierea rămasă definitivă, confirmă împrejurarea că inculpatul M.Ş.A. a purtat repetate discuţii cu soţia lui N.D., martora denunţătoare N.R.G., atât telefonic, cât şi personal, cerându-i acesteia în mod clar şi explicit ca soţul său N.D. să îşi modifice poziţia procesuală pe care o adoptase spre respectiva cauză, mai exact să declare că inculpatul nu ar fi participat în nici un mod la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Astfel, în cauză, fiind emise Ordonanţe provizorii ce au fost confirmate de către instanţa de judecată (Curtea de Apel Ploieşti) s-a procedat la interceptarea discuţiilor atât telefonice, cât şi ambientale ce au avut loc între N.R.G. şi inculpat.

Dacă din discuţiile telefonice nu se pot trage concluzii legat de exercitarea unor influenţe asupra acestei martore, pentru schimbarea poziţiei procesuale a soţului său N.D., cu totul alta este situaţia interceptărilor şi înregistrărilor derulate în mediul ambiental la datele de 21 decembrie 2012, la 30 ianuarie 2013, la 02 februarie 2013 şi respectiv la 06 februarie 2013.

Toate aceste discuţii ce au fost purtate în mod direct între inculpat şi martora N.R.G., interceptate în baza ordonanţelor procurorului, confirmate şi apoi prelungite de către instanţa de judecată, pun în evidenţă repetate încercări ale inculpatului de a-l determina pe N.D. să-şi modifice poziţia procesuală în sensul de a exclude participaţia penală a inculpatului.

Astfel, în discuţia ce a avut loc la 21 decembrie 2012, în intervalul orar 15.07 - 15.43, dialogul purtat conţine ample referiri la situaţia de fapt imputată lui N.D. şi evoluţia situaţiei juridice a acestuia, iar inculpatul M.Ş.A. face următoarele afirmaţii:

M.Ş.A.: deci eu nu zic că nu-l ajut că ţi-am zis (...) eu am fost prieten cu el, de ce să mint (...)

N.R.: trebuie să vă ajutaţi reciproc pentru că nu văd altă soluţie!

M.Ş.A.: deocamdată banii îmi trebuie pentru mine!

N.R.: eu te înţeleg!

M.Ş.A.: până nu zice el exact cum a fost, cum tre să fie (...)

N.R.: eu te înţeleg şi pe tine (...)

M.Ş.A.: înţelegi întrebarea, că tare mi-e frică că-i dă drumul pe control judiciar şi eu nu pot să iau legătura cu el!

M.Ş.A.: nu, eu din ce ştiu eu, el dacă nu zicea de mine, eu nu aveam absolut nicio treabă!, deci nici o treabă!.

M.Ş.A.: ascultă-mă puţin! Ce-am vorbit, rămâne vorbă! Dar să văd şi eu, până nu văd şi eu, nu mai pot (...)

N.R.: eu te înţeleg (...) tu vrei ca el să-şi retragă plângerea (...) adică să-şi schimbe declaraţia, să zică că a luat numai el, da? Eu te înţeleg! Dar, cum mi-a zis el (...) să-mi garanteze şi el mie ceva!

M.Ş.A.: mă, deci eu ţi-am garantat de la început! Mai mult de atât nu pot acum! în ce sens nu pot (...)

N.R.: eu te înţeleg, e prea din scurt să (...) nu ai de unde să faci rost de bani, eu te înţeleg!

M.Ş.A.: Nu-i (...) nu-i din scurt ! ştii care e faza? Faza e că (...) aştept şi eu (...) poate îmi trebuie pentru mine frate!

M.Ş.A.: dacă el zice exact aşa cum ar trebui să zică după aia, nu mai e problemă! Pentru că şi eu acum mă anchetează (...) neinteligibil.

În continuare, dialogul decurge legat de aceleaşi aspecte privind situaţia juridică a inculpatului N.D., aspecte care sunt detaliate şi în discuţia ulterioară din 30 ianuarie 2013, interceptat ambiental în intervalul orar 12.42 - 13.06, în cadrul căreia se fac referiri atât la aspecte privitoare la prima dintre infracţiunile imputate inculpatului, precum şi la cea de-a doua infracţiune legată de traficarea influenţei în schimbul adoptării unei soluţii de neurmărire penală legat de infracţiunea de furt calificat comisă de inculpatul I.M.

În cadrul acestei discuţii, succesiunea dialogului purtat confirmă împrejurarea că martora N.R. îi aduce la cunoştinţă inculpatului împrejurarea că, se cunosc detalii legate de săvârşirea ambelor infracţiuni, învederându-i înţelegerea ca inculpatul să-i remită suma care îi revenise lui din cei 2.500 RON pretinşi lui I.M.

Şi cu prilejul discuţiei ambiental interceptată se fac referiri ample la împrejurarea că inculpatul i-a promis martorei N.R. că-i va remite suma de 1250 RON pe care o primise la rândul său, însă doar în schimbul modificării declaraţiei de către N.D., rezultând că inculpatul acceptă să dea această sumă de bani doar după ce N.D. va declara în faţa instanţei de judecată că inculpatul nu a avut nicio implicare în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Aceleaşi referiri sunt făcute şi în discuţia ce a avut loc la data de 02 februarie 2013, în cadrul căreia dialogul se desfăşoară de următoarea manieră:

M.Ş.A.: deci eu îşi dau, cum şi-am promis! Fără nici un fel de problemă! Şi în afară de asta tot îşi dădeam dacă se termina bine! înţelegi? Că mă pun în locul lui! Doamne fereşte!

M.Ş.A.: îţi dau banii după ce ştiu eu că nu declară el la Ploieşti!

N.R.: Măi, dar nu şi-am spus ţie că el nu declară absolut nimic, numai dacă tu mă ajuţi!

M.Ş.A.: deci ascultă-mă ce îţi spus, deci dacă el, când se întoarce de la Ploieşti, eu am confirmarea că (...)

N.R.: păi (...) ai confirmare (...) şi eu de unde să ştiu (...)

N.R.: Mă, dar până la urmă ce tre să? Deci el trebuie să declare că tu nu ai nicio treabă!

M.Ş.A.: Nu frate (...) am zis aşa (...) Credeam că scap! Eu nu i-am dat niciodată jumătate, nu ştiam nimic! La revedere!

N.R.: credeam că scap (...) ca să ştiu ce să-i spun.

M.Ş.A.: da mă!

N.R.: deci (...) eu nu am declarat aşa, pentru că eu am (...)

M.Ş.A.: Nu (...) am declarat prima dată aşa (...) credeam că scap şi eu mai uşor cu aşa şi aşa (...) n-are nici o treabă, nu ştie nimic!

N.R.: el asta trebuie să declare la Ploieşti, dacă-l duce iar".

În fine, aceleaşi aspecte sunt reluate şi în discuţia din 06 februarie 2013 derulată în intervalul orar 12,00 - 12,30, făcându-se următoarele afirmaţii:

M.Ş.A.: ai vorbit cu Dan?

N.R.: Mă, ieri dimineaţă pe la 9 am vorbit cu el!

M.Ş.A.: şi ce zice?

N.R.: ce să zică?

M.Ş.A.: i-ai zis?

N.R.: i-am zis exact cum mi-ai spus tu (...) să-şi schimbe declaraţia, să zică că aşa a zis, că a crezut că scapă mai uşor şi să te scoată pe tine (...) să zici (...) să zică că tu nu ai nicio vină şi a zis că bine (...) altceva nu ştiu nimic. Eu vineri mă duc la vizită. Că (...) nu m-am dus astăzi, că dacă mă duc miercurea, nu mai am voie să vinerea să-l văd!

Şi în cadrul acestei discuţii, dialogul se centrează pe aspectele legate de declaraţiile pe care urma să le facă N.D. în cursul soluţionării procesului penal în care acestuia i se impută săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în aceleaşi împrejurări legate de săvârşirea aceleiaşi infracţiuni de către inculpat, iar inculpatul M.Ş.A. face trimitere expresă la aspectele pe care i le solicită lui N.D. să le relateze, punându-i în vedere soţiei acestuia, N.R.: "mă, să nu cumva să mai facă vreo nenorocire, să mai dea vreo altă faptă! Şi aşa şi-a dat două ca fraierul (...) să-l îmbârlige ăştia că nu ştiu ce (...) să nu mai pună botul la ei! Să nu cumva să mai dea ceva din el! Nu frate, nu! Să-i probeze. Arată-mi şi gata! Că aşa a făcut el ca fraierul (...)".

Or, din ansamblul acestor discuţii ce au fost interceptate în mediul ambiental în baza ordonanţelor cu titlu provizoriu şi a autorizaţiilor emise în mod legal, instanţa de fond a constatat că sunt indubitabile indicii în legătură cu încercarea de a-l influenţa pe numitul N.D. să-şi modifice poziţia procesuală prin care recunoscuse participaţia penală a inculpatului, şi deci să excludă această participaţie penală, în schimbul remiterii către soţia lui N.D., a sumei de 1250 RON, reprezentând jumătate din suma pretins şi promită cu ocazia săvârşirii primei dintre infracţiunile de trafic de influenţă imputate inculpatului.

Nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că, în cadrul acestor discuţii interesul său ar fi fost unul pur colegial, referitor la situaţia juridică a numitului N.D., ori că, intenţia sa ar fi fost aceea de a o ajuta financiar pe soţia lui N.D. în virtutea relaţiilor de prietenie şi colegialitate, întrucât traversa o perioadă dificilă ca urmare a arestării soţului său.

Amplele discuţii derulate în împrejurările evocate mai sus, precum şi referirile exprese făcute în repetate rânduri de către inculpat, cu privire la modificarea poziţiei procesuale şi a declaraţiilor pe care urma să le dea numitul N.D. în cursul procesului penal, a fundamentat convingerea instanţei atât cu privire la indiciile temeinice care configurează presupunerea rezonabilă vizând săvârşirea acestei infracţiuni, cât şi cu privire la încercarea de influenţare a martorului denunţător N.D., care, în repetatele denunţuri, declaraţii şi confruntări, arătase, în mod constant, aspecte legate de participaţia penală a inculpatului la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Aşadar, instanţa de fond a constatat că înregistrarea acestor convorbiri ambientale prezintă o dublă valenţă sub aspect probator şi anume: constituie atât indicii care confirmă presupunerea rezonabilă privind săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, cât şi elemente ce consfinţesc încercările repetate ale inculpatului de a influenţa cursul normal al procesului penal, prin influenţarea declaraţiilor lui N.D.

În dezacord cu susţinerile formulate în apărare de către inculpat, instanţa de fond a apreciat că, este lipsită de importanţă împrejurarea că încercarea de influenţare a numitului N.D. nu a produs consecinţe faptice prin aceea că acest inculpat, cel puţin până la acest moment procesual, nu a modificat nimic în conţinutul declaraţiilor sale şi deci, nu a exclus participaţia penală a inculpatului la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Aşa cum se poate observa, disp. art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. se referă Ia existenţa "datelor că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului, prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă."

Aşadar, cerinţa legii se referă doar la existenţa unor încercări de zădărnicire a aflării adevărului, fără a avea importanţă împrejurarea că în mod efectiv zădărnicirea aflării adevărului s-ar fi produs sau nu.

Cu alte cuvinte, nu se poate valorifica apărarea inculpatului, în sensul că zădărnicirea aflării adevărului nu s-a produs în cauză, câtă vreme până la acest moment procesual inculpatul N.D. nu şi-a modificat declaraţia, deoarece este lipsită de importanţă producerea efectivă a unei zădărniciri a aflării adevărului, legea sancţionând numai încercarea de a zădărnici aflarea adevărului, independent de producerea vreunui rezultat efectiv.

Or, sub acest aspect, instanţa a apreciat că înregistrările ambientale despre care s-a făcut vorbire mai sus, sunt suficient de elocvente în planul ambelor aspecte vizând existenţa indiciilor temeinice, precum şi a încercărilor de zădărnicire a aflării adevărului, aşa încât concluzionează că, în speţă, sunt întrunite cerinţele prev. de art. 143 rap la art. 68¹ C. proc. pen., iar "setul minim de fapte şi informaţii apte să convingă asupra existenţei bănuielilor legitime" astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa europeană, este oferit prin existenţa acestor interceptări şi înregistrări, în principal ambientale, care se coroborează, aşa cum s-a arătat, cu conţinutul denunţurilor şi declaraţiilor detaliate ale martorilor I.M., N.D. şi N.R.G.

În consecinţă, instanţa a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia prevăzută în art. 143 rap la art. 68¹ C. proc. pen. în raport de elementele detaliate în precedent, reţinând de asemenea, că din conţinutul interceptărilor telefonice şi ambientale se desprind încercări clare ale inculpatului de a influenţa aflarea adevărului, fiind îndeplinită aşadar, şi condiţia prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., astfel cum s-a arătat mai sus.

În aceste condiţii, curtea de apel a apreciat că, în mod evident, calitatea subiectului activ, aceea de inspector de poliţie, impunea adoptarea unei conduite de natură să excludă exercitarea unor influenţe cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât, aceste influenţe au avut drept scop însăşi excluderea participaţiei penale a inculpatului, fiind suficiente indicii în sensul că, devreme ce atare acţiuni s-au produs deja, există posibilitatea producerii lor şi în viitor, în situaţia în care inculpatul nu ar fi plasat sub incidenţa unei măsuri preventive privative de libertate.

Legat de acest aspect, care antrenează şi condiţia privitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, curtea de apel a apreciat că nu pot fi ignorate elementele furnizate în aceste interceptări ambientale precum şi în interceptările telefonice aflate la dosar, câtă vreme ele pun în evidenţă repetatele încercări ale inculpatului de a exclude participaţia penală.

În această situaţie, cel puţin la debutul anchetei, nu s-ar putea susţine cu suficientă tărie că, privarea inculpatului de libertate ar reprezenta o măsură excesivă şi disproporţionată raportat Ia buna desfăşurare a procesului penal.

Este adevărat că, potrivit jurisprudenţei europene, judecătorul învestit cu dispunerea privării de libertate trebuie să examineze şi luarea unor măsuri alternative sau de eliberare provizorie şi, făcând aplicarea acestor dispoziţii, curtea de apel a constatat că în actuala fază a procesului penal, circumstanţele cauzei impun adoptarea nu a unei măsuri restrictive de libertate, aşa cum solicită inculpatul, ci dimpotrivă adoptarea măsurii arestării preventive, ţinând seama de interesul public pe care îl vizează buna administrare a justiţiei, dar mai ales de necesitatea prezervării ordinii publice, ţinând seama inclusiv de împrejurarea că potrivit aceleiaşi jurisprudenţe autorităţile sunt îndreptăţite să plaseze un suspect în detenţie, cel puţin la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză care necesită cercetări delicate şi multiple.

În aceeaşi ordine de idei, jurisprudenţa europeană a evidenţiat ca elemente necesare în cadrul aprecierii necesităţii privării de libertate a inculpatului, întrunirea a patru categorii de riscuri ce s-ar putea produce asupra bunei desfăşurări a procesului penal şi anume: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, riscul ca în cazul eliberării să încerce să împiedice desfăşurarea procesului penal sau să comită alte infracţiuni, ori riscul ca acesta să tulbure ordinea publică.

În speţă, în raport de indiciile ce decurg din materialul probator administrat în cauză, astfel cum au fost detaliate mai sus, curtea de apel a apreciat că se configurează existenţa serioasă a riscului ca inculpatul, în cazul în care s-ar afla în libertate, să încerce să împiedice în continuare desfăşurarea procesului penal, ţinând seama de împrejurarea că în cauză au fost relevate cu suficientă claritate, repetate încercări exercitate de către acesta, în mod constant, în acest scop.

În această situaţie, configurându-se existenţa acestui risc vizând buna desfăşurare a procesului penal, curtea de apel a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., existând deci probe că în cazul lăsării sale în libertate, inculpatul ar putea perturba ordinea publică, mai exact buna desfăşurare a procesului penal având ca obiect antrenarea răspunderii sale penale, ţinând seama de împrejurarea că probele administrate conduc Ia concluzia că astfel de acţiuni au fost deja derulate, existând deci riscul ca acestea să fie perpetuate în viitor.

În concluzie, raportat la argumentele prezentate mai sus, curtea de apel a apreciat că în speţă sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de lege, necesare pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel încât propunerea de arestare preventivă apare ca fiind întemeiată, măsura arestării preventive fiind apreciată ca oportună şi necesară raportat la ansamblul circumstanţelor cauzei, astfel cum acestea au fost detaliate în precedent, precum şi la necesităţile impuse de prezervarea ordinii publice şi a bunei desfăşurări a procesului penal, iar adoptarea unei alte măsuri preventive, restrictivă şi neprivativă de libertate, neputând constitui o măsură adecvată, aşa încât, fiind îndeplinite cerinţele legale, instanţa a admis propunerea de arestare preventivă şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.

II. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.Ş.A. considerând că măsura arestării preventive este o măsură excesivă şi disproporţionată.

Înalta Curte, analizând încheierea recurată apreciază calea de atac declarată de către inculpat ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 6 martie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 149¹ alin. (9) - (11) C. proc. pen. rap la art. 148 alin. (1) lit. b) şi f) C. proc. pen. a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul M.Ş.A. şi a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul M.Ş.A. pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 06 martie 2013 până la data de 03 aprilie 2013, inclusiv şi a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă privind pe inculpat.

Inculpatul M.Ş.A. a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/U/2013 emis Ia data de 06 martie 2013 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 06 martie 2013 până la data de 03 aprilie 2013, inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 149¹ C. proc. pen., o condiţie esenţială necesară a fi îndeplinită pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale este aceea de a fi întrunite cerinţele prev. în art. 143 C. proc. pen. şi anume, să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

Noţiunea de indicii temeinice este definită în art. 68¹ C. proc. pen. şi presupune ca din datele existente în cauză să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta.

Această condiţie esenţială pentru luarea măsurii arestării preventive presupune două condiţii şi anume, în primul rând să existe date care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana pentru care se pune problema luării măsurii arestării preventive a comis o faptă şi în al doilea rând, fapta bănuit comisă să fie prevăzută de legea penală.

Presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat rezultă din materialul probator administrat în cauză până la acest moment. Elocvente în acest sens sunt denunţurile şi declaraţiile martorului N.D. susţinute de denunţurile şi declaraţiile martorului I.M., precum şi înregistrările şi interceptările ambientale a discuţiilor purtate între martorul I.M. şi inculpatul M.Ş.A.

În ceea ce priveşte critica vizând greşita reţinere a dispoziţiilor art. 148 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte o consideră ca fiind nefondată întrucât din declaraţiile martorilor I.M. şi N.R.G., precum şi din înregistrările ambientale rezultă că inculpatul a încercat să determine martorii denunţători I.M. şi N.D. să-şi schimbe depoziţiile, aspect ce reliefează încercarea inculpatului de a zădărnicii aflarea adevărului prin influenţarea martorilor denunţători, modalitate prevăzută în mod expres în conţinutul art. 148 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, acesta se deduce şi se particularizează în fiecare caz individual, fiind o noţiune cu conţinut dinamic şi variabil, determinat de circumstanţele cauzei, persoana inculpatului şi infracţiunile despre care se presupune că Ie-a comis. În speţa de faţă există presupuneri rezonabile că inculpatul a comis pretinsele infracţiuni pentru care este cercetat şi a căror gravitate este sporită, inculpatul acţionând în calitate de inspector de poliţie, calitate ce presupune conformarea la dispoziţiile legale şi impune în acelaşi timp respectarea acestora de către cetăţeni.

Astfel, lăsarea sa în libertate constituie un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din criteriile anterior expuse, coroborate cu gravitatea faptelor despre care există indicii că Ie-a comis, ceea ce ar conduce şi Ia producerea unui impact negativ asupra încrederii societăţii în capacitatea de reacţie a autorităţilor faţă de asemenea fapte, periclitând securitatea ordinii juridice într-o societate democratică.

În consecinţă rezultă că măsura preventivă dispusă a fost just individualizată, conform art. 136 alin. (8) C. proc. pen., iar circumstanţele personale invocate de apărare în favoarea inculpatului nu sunt relevante faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, anterior expuse şi de imperativul ocrotirii, cu precădere, a interesului public lezat.

Aşa fiind, se constată că încheierea atacată este legală şi temeinică fiind motivată riguros, iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de şedinţă din 6 martie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 182/42/2013 va fi respins ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.Ş.A., împotriva încheierii de şedinţă din 6 martie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 182/42/2013.

Obligă recurentul inculpat M.Ş.A., la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 839/2013. Penal. Cerere de liberare provizorie...		ICCJ. Decizia nr. 873/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 758/2013. Penal. Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 813/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 828/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 839/2013. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 873/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 875/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 876/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Recurs