ICCJ. Decizia nr. 873/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 873/2013

Dosar nr. 8688/30/2012

Şedinţa publică din 13 martie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 351/PI din 01 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 8688/30/2012, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen., formulată de părţile civile, prin apărător. În baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.I., la o pedeapsă de:

- 13 (treisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, cu executare în regim de deţinere, conform art. 57 C. pen. În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv din data de 02 iunie 2012 la zi. În baza art. 14 şi art. 161 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 1349, 1357 C. civ. a fost obligat inculpatul I.I. la plata sumei de 7950 RON cu titlu de daune materiale şi 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii efective, cu titlu de daune morale către partea civilă V.E., precum şi la plata sumei de 50.000 euro sau echivalentul în lei de la data plăţii efective cu titlu de daune morale către partea civilă V.I.L. În baza art. 353 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în municipiul L., str. I.V., nr. 40, judeţul Timiş, înscris în CF nr. X/LR, nr. top X1 - X2, aparţinând inculpatului, instituită prin ordonanţa nr. 541/P/2012 din data de 25 iunie 2012. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-au restituit inculpatului I.I. următoarele obiecte, ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, corpuri delicte la dosarul cauzei: telefon mobil marca N. C1-01, de culoare negru-gri, 1 sticlă de 0,2 litri cu inscripţia A., 1 sticlă plastic de 0,5 l cu inscripţia C.T., 1 pachet ţigări cu inscripţia K., 5 şerveţele de hârtie de culoare albă, un tricou de culoare gri deschis. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a restituit părţilor civile, următorul obiect, corp delict la dosarul cauzei: 1 tub spray iritant lacrimogen cu inscripţia "P.S.". În baza art. 191 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.200 RON cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 4, 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul I.I. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat următoarele.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 541/P/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 19 septembrie 2012 sub nr. 8688/30/2012, inculpatul I.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că noaptea de 01/02 iunie 2012, pe fondul unei situaţii conflictuale generate de o ruptură între el şi concubina sa V.A. şi a consumului de alcool, a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, după care, cu mâinile, i-a comprimat căile respiratorii, urmare leziunilor suferite victima decedând. Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procese-verbale de sesizare, de constatare, de cercetare la faţa locului, de ridicare bunuri, de conducere la faţa locului şi reconstituire, şi planşe foto, declaraţiile martorilor I.D.I., I.C.Ş., S.I.A., S.P., C.T., declaraţiile inculpatului, declaraţie parte civilă V.E., examen preliminar medico-legal, raport medico-legal de necropsie nr. 28/A3 din 02 iunie 2012, buletin de analiză nr. 25/2012, raport de expertiză medico-legală - examen ADN, înscrisuri măsuri asigurătorii, facturi, înscrisuri studii victimă, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul I.I. şi victima V.A. au avut o relaţie de concubinaj de notorietate pe o perioadă de aproximativ 4 - 5 ani, care a condus inclusiv la desfacerea căsătoriei inculpatului în urmă cu doi ani. În cursul anului 2012, victima a început o relaţie cu o altă persoană de sex masculin, relaţie de care a luat cunoştinţă şi inculpatul. În seara zilei de 01 iunie 2012, victima V.A. şi inculpatul I.I. au discutat telefonic şi au convenit să se întâlnească în seara respectivă pentru a discuta pe marginea relaţiei lor. După ce s-au întâlnit, inculpatul a cumpărat 2 sticle de "A.", de câte 200 ml fiecare, şi o sticlă de suc, apoi s-au deplasat într-un loc amenajat pentru picnic, numit "La Plopi", în apropierea Pieţei Agroalimentare din municipiul L. Ajunşi în locul respectiv, inculpatul şi victima au consumat cele două sticle de băutură şi au fumat, purtând discuţii pe tema relaţiei lor, precum şi a noii relaţii avute de victimă, inculpatul manifestându-şi dorinţa ca victima să înceteze noua relaţie şi să rămână cu el. La un moment dat, pe fondul refuzului victimei de a înceta noua relaţie, discuţiile dintre cei doi au degenerat, ajungându-se la acţiuni agresive, moment în care victima V.A. a pulverizat cu un spray lacrimogen în direcţia inculpatului. Inculpatul I.I. a prins victima cu mâinile de gât, iar aceasta l-a zgâriat cu unghiile pe faţă, în busculada creată cei doi căzând jos. Apoi inculpatul a lovit victima cu pumnii şi picioarele şi a strâns-o de gât, cauzându-i decesul prin asfixie. La un moment dat, inculpatul a realizat că acţiunile sale cauzaseră decesul victimei şi, pentru a nu fi văzut de persoanele care ar fi trecut pe acolo, a luat victima de picioare şi a tras-o în spatele unui dig de pământ, moment în care au fost create leziunile - placarde şi eroziuni - la nivelul abdomenului şi toracelui şi a fost rupt tocul pantofului de la piciorul drept. A intenţionat apoi să arunce cadavrul victimei în râul Timiş, sens în care a aruncat în apă geanta victimei şi o sticlă de "A." goală, însă apoi a renunţat să mai arunce şi cadavrul victimei în apă, hotărând să anunţe cele întâmplate autorităţilor. Astfel, a apelat telefonic de mai multe ori pe fiul său I.C.Ş. şi pe fosta soţie C.A.E., care însă nu au răspuns apelurilor telefonice, apoi a apelat telefonic pe numitul S.P., taximetrist, căruia i-a cerut să îi cumpere 3 pachete de ţigări şi i-a solicitat să vină după el la Piaţa Agroalimentară din municipiul L. După ce inculpatul s-a urcat în maşina martorului S.P., i-a solicitat acestuia să îl sune pe fiul său, căruia i-a relatat cele întâmplate. S-a deplasat apoi în faţa sediului Poliţiei municipiului L., unde, în scurt timp a ajuns şi fiul său I.C.Ş., însoţit de doi prieteni ai săi, respectiv martorii I.D.I. şi S.I.A. (agenţi de poliţie în localitatea Belinţ), inculpatul relatându-le şi acestora fapta săvârşită. Pentru a verifica cele relatate, cei doi agenţi de poliţie s-au deplasat împreună cu inculpatul la locul comiterii infracţiunii, acesta arătându-le cadavrul victimei şi locul în care stătuse cu victima pe bancă, apoi au fost anunţate organele de poliţie şi inculpatul a rămas în custodia acestora. Conform dispoziţiilor art. 174 alin. (1) C. pen., infracţiunea de omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei persoane.

Având în vedere probele administrate în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpatului I.I. de a aplica mai multe lovituri cu pumnii, apoi de a comprima cu mâinile căile respiratorii superioare ale victimei V.A., fapt ce a condus la decesul acesteia din cauza insuficienţei acute cardio-respiratorii consecutive asfixiei mecanice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen. La stabilirea vinovăţiei inculpatului, instanţa a avut în vedere în primul rând declaraţiile date de acesta pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând, atât în declaraţiile date în faza urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare şi descriind cu lux de amănunte modul de săvârşire al acesteia. Astfel, în declaraţiile date în faza urmăririi penale, inculpatul a arătat că a avut o relaţie de concubinaj cu victima de aproximativ 5 ani, însă în ultima perioadă aceasta începuse o altă relaţie, cei doi având numeroase discuţii pe această temă. În seara de 01 iunie 2012, au avut mai multe discuţii telefonice, iar apoi victima a venit la locul de muncă al inculpatului şi au plecat să se plimbe prin oraş. Ajungând în apropierea autogării, au cumpărat două sticle de cognac, apoi au mers şi s-au aşezat pe o bancă într-un loc amenajat pentru picnic, numit "La Plopi". Acolo au consumat cele două sticle de băutură şi au fumat, purtând discuţii pe tema noii relaţii a victimei, inculpatul dorind ca aceasta să rupă acea relaţie şi să continue relaţia cu el. La un moment dat, pe fondul refuzului victimei chiar şi după ce inculpatul s-a aşezat în genunchi în faţa acesteia, discuţiile au degenerat, ajungându-se la acţiuni agresive, moment în care victima V.A. a pulverizat cu un spray lacrimogen în direcţia inculpatului. Inculpatul I.I. a prins victima cu mâinile de gât, iar aceasta l-a zgâriat cu unghiile pe faţă, în busculada creată cei doi căzând jos. Apoi inculpatul a lovit victima cu pumnii şi picioarele şi a strâns-o de gât. La un moment dat, acesta s-a oprit şi a luat victima de picioare şi a tras-o în spatele unui dig de pământ. S-a aşezat lângă ea şi a fumat o ţigară, apoi, realizând că a omorât-o, s-a gândit să o arunce în Timiş, însă ulterior a revenit asupra acestei hotărâri, gândindu-se că mai bine anunţă autorităţile. A aruncat totuşi în apă geanta victimei şi o sticlă de "A." goală, apoi a plecat spre autogară şi a apelat telefonic de mai multe ori pe fiul său I.C.Ş. şi pe fosta soţie C.A.E. pentru a le relata ce făcuse. Apoi a apelat telefonic pe numitul S.P., taximetrist, căruia i-a cerut să îi cumpere 3 pachete de ţigări şi i-a solicitat să vină după el la Piaţa Agroalimentară din municipiul L. şi să-l transporte la poliţie. În drum spre Poliţie, a discutat telefonic cu fiul său, relatându-i fapta săvârşită, apoi s-a predat organelor de poliţie. Această poziţie procesuală de recunoaştere a faptei săvârşite a fost menţinută şi în faţa instanţei de judecată, când inculpatul a precizat că îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală şi doreşte ca judecata să se facă exclusiv în baza acestora, fapt ce a condus la aplicarea de către instanţa de judecată a procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen. Declaraţiile inculpatului se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză I.D.I., I.C.Ş., S.I.A. şi S.P., cărora inculpatul le-a relatat cele săvârşite în momentele imediat ulterioare, pe martorii I.D.I. şi S.P. conducându-i chiar la locul faptei. Astfel, martorul S.P. a arătat că în noaptea respectivă a fost sunat de către inculpat, care l-a rugat să îi cumpere trei pachete de ţigări şi să vină să îl ia de la autogară. Ajungând acolo, inculpatul l-a mai rugat pe martor să îl sune pe fiul său fiindcă lui nu-i răspunde şi l-a auzit povestindu-i fiului că a omorât-o pe concubina sa şi că doreşte să se întâlnească cu el să-i dea cheile de la casă, el urmând să meargă la poliţie să relateze fapta săvârşită. Apoi, martorul l-a transportat pe inculpat cu autoturismul până în apropierea sediului poliţiei L. Totodată, martorul I.C.Ş., fiul inculpatului, a relatat că a fost sunat în noaptea respectivă de către tatăl său, însă nu i-a răspuns la telefon, ulterior fiind apelat de martorul S.P. , care i l-a dat pe tatăl său la telefon. Acesta i-a relatat că a omorât-o pe concubina sa undeva în zona Plopi, pe malul râului Timiş şi doreşte să se întâlnească să îi dea cheile de la casă. Au stabilit să se întâlnească în apropierea poliţiei, inculpatul urmând să se predea, apoi martorul a apelat pe prietenul său I.D.I., spunându-i ce s-a întâmplat şi rugându-l să meargă cu el. Aceasta din urmă a venit împreună cu martorul S.P. şi toţi trei au mers în faţa sediului poliţiei L., unde s-au întâlnit cu inculpatul. Acesta a relatat din nou că a omorât victima, încercând să le explice cum s-au derulat faptele, amintind că aceasta i-ar fi pulverizat în faţă cu spray lacrimogen. Apoi, inculpatul s-a deplasat împreună cu cei doi prieteni ai fiului său la locul faptei, revenind apoi împreună cu un echipaj de poliţie. De asemenea, martorii I.D.I. şi S.I.A. au arătat că în noaptea respectivă, ca urmare a unui apel telefonic primit de la martorul I.C.Ş. care le-a relatat că tatăl său îi relatase telefonic că şi-a ucis concubina, s-au deplasat împreună cu acesta în faţa poliţiei municipiului L., unde erau aşteptaţi de inculpat. Acesta le-a relatat că a avut un scandal cu prietena lui în locul numit "La plopi", iar pe fondul consumului de alcool a ucis-o prin strangulare. Cei doi martori s-au deplasat împreună cu inculpatul în acel loc pentru a verifica realitatea celor relatate, inculpatul conducându-i pe malul râului Timiş, unde era cadavrul victimei, apoi arătându-le banca pe care stătuse cu aceasta anterior incidentului. Totodată, vinovăţia inculpatului este atestată şi de procesul-verbal de conducere la faţa locului şi reconstituire din data de 15 iunie 2012, semnat de inculpat, de apărător şi de un martor asistent, din cuprinsul acestuia reieşind că, de bună-voie, inculpatul a indicat la faţa locului modalitatea concretă în care a săvârşit fapta de ucidere a victimei. În acelaşi timp, la stabilirea vinovăţiei inculpatului instanţa a avut în vedere şi concluziile raportului de expertiză medico-legală - Examen ADN nr. A15/6011/2012, din care rezultă că analiza genetică a urmelor prelevate de pe mâinile victimei V.A. a pus în evidenţă un profil genetic mixt ce provine din amestecul de material biologic de la minim două persoane, dintre care cel puţin una este de sex masculin. Caracterele genetice din profilul ADN de referinţă al victimei V.A. se regăsesc în amestec alături de caracterele genetice aparţinând inculpatului I.I.; analiza genetică a urmelor de pe gâtul victimei a pus în evidenţă un profil genetic mixt incomplet ce provine din amestecul de material biologic de la minim două persoane, dintre care cel puţin una este de sex masculin. Caracterele genetice din profilele ADN de referinţă al victimei şi inculpatului I.I. se regăsesc în acest amestec. Nu în ultimul rând, la stabilirea vinovăţiei inculpatului instanţa a ţinut seama şi de împrejurarea că între activitatea desfăşurată de acesta şi rezultatul produs -respectiv decesul victimei - există în mod evident un legătură de cauzalitate, legătură ce este evidenţiată în mod clar de concluziile raportul medico-legal de necropsie nr. 28/A3 din 02 iunie 2012 al IML Timişoara, conform cărora moartea numitei V.A. a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii consecutive asfixiei mecanice prin comprimarea căilor respiratorii superioare.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa a apreciat că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor cu intenţie directă, respectiv a prevăzut că prin actele sale poate provoca moartea victimei şi a urmărit acest rezultat. Acest aspect a fost reţinut de către instanţă raportat la modul de săvârşire a faptei şi la zona corpului vizată - respectiv comprimarea cu mâinile a căilor respiratorii superioare, acţiune care conduce în mod evident la deces. Întrucât fapta a fost săvârşită de către inculpat într-un parc din municipiul L. - loc care prin natura şi destinaţia sa este întotdeauna accesibil publicului, instanţa constată că în mod corect s-a reţinut în sarcina acestuia şi circumstanţa agravantă prev. de art. 175 lit. i) C. pen. În ceea ce priveşte cererea apărătorului părţilor civile de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare în sensul reţinerii şi a circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen., instanţa a respins-o ca nefondată, apreciind că conceptul de motive josnice nu poate fi atribuit modului în care a acţionat inculpatul în contextul în care materialul probatoriu administrat în cauză relevă faptul că fapta a fost săvârşită în mod spontan, pe fondul unor frustrări legate de modul de comportare al victimei, (care a întreţinut o relaţie de concubinaj pe o durată de 5 ani cu inculpatul, în ciuda unei diferenţe de 30 de ani între ei, determinându-l pe acesta să divorţeze de soţia sa, beneficiind de ajutorul material al acestuia, iar apoi a început o altă relaţie, continuând însă să se întâlnească cu inculpatul, care era în mod evident îndrăgostit), precum şi a unor discuţii contradictorii legate de relaţia lor şi totodată de folosirea de către partea vătămată inclusiv a unui spray lacrimogen. Pentru aceste considerente, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată ţinând seama de depoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime - având în vedere aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen. ca urmare a solicitării acestuia), criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Fapta inculpatului prezintă un grad extrem de ridicat de pericol social, reliefat de relaţiile sociale vătămate (dreptul oricărei persoane la viaţă), de modalitatea concretă de săvârşire (respectiv aplicarea unor lovituri cu pumnii, urmate apoi de comprimarea căilor respiratorii superioare ale părţii vătămate), de urmările produse şi de disproporţia fizică evidentă dintre agresor şi victimă. În ceea ce priveşte persoana inculpatului, instanţa a reţinut că acesta, deşi are 56 de ani, se află la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale şi îşi câştigă existenţa prin muncă - fiind paracliser la o biserică ortodoxă din L. Pe parcursul procesului a manifestat un comportament sincer, prezentându-se de bună-voie în faza organelor judiciare şi recunoscând săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, ceea ce a şi condus la aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. Totodată, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, a recunoscut integral pretenţiile părţii civile, fiind de acord cu plata acestora. Raportat la toate aceste circumstanţe personale ale inculpatului, însă şi la gravitatea deosebită a faptei săvârşite, instanţa a apreciat că în cauză nu se pot reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., aceste împrejurări fiind avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei şi că, în vederea atingerii scopului pedepsei, aşa cum acesta este stabilit prin disp. art. 52 C. pen., este necesară şi adecvată aplicarea unei pedepse de 13 ani închisoare. Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpatului să-i fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Instanţa a apreciat că interzicerea dreptului electoral de a fi ales, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, este justificată în privinţa inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viaţă al oricărei persoane, îl face nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat. Instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, motivele fiind identice cu cele prezentate în cazul pedepsei accesorii.

Întrucât inculpatul a fost cercetat şi judecat în stare de arest preventiv, apreciind că lăsarea acestuia în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 02 iunie 2012 şi până la zi. În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa a reţinut că tatăl victimei, V.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7950 RON daune materiale şi 50.000 euro daune morale, iar mama victimei, V.I.L., s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro - daune morale. Potrivit dispoziţiilor art. 1349 C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Totodată, potrivit art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. Faţă de aceste dispoziţii legale, de documentele justificative depuse la dosar, precum şi de declaraţia inculpatului de la acest termen de judecată, care nu a contestat cuantumul pretenţiilor solicitate şi a fost de acord să achite sumele solicitate de cele două părţi civile, această declaraţie reprezentând o recunoaştere a acestor pretenţii, instanţa l-a obligat pe inculpatul I.I. la plata sumei de 7950 RON cu titlu de daune materiale şi 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii efective, cu titlu de daune morale către partea civilă V.E., precum şi la plata sumei de 50.000 euro sau echivalentul în lei de la data plăţii efective cu titlu de daune morale către partea civilă V.I.L. Totodată a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în municipiul L., str. I.V., nr. 40, judeţul Timiş, înscris în CF nr. X/LR, nr. top X1 - X2, aparţinând inculpatului, instituită prin ordonanţa nr. 541/P/2012 din data de 25 iunie 2012.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, în termenul legal, inculpatul I.I. şi părţile vătămate (părţi civile) V.E., V.I.L. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei principale, a cuantumului daunelor morale şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat. Părţile civile au solicitat majorarea pedepsei principale la nivelul maximului special, redus prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (16 ani şi 8 luni închisoare). S-a apreciat că apelurile sunt fondate. În faţa primei instanţe inculpatul a recunoscut integral acuzaţia din rechizitoriu şi a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată, cerere admisă de tribunal, care a pronunţat condamnarea în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. În ce priveşte individualizarea pedepsei principale, Curtea a observat că în urma aplicării prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. este cuprinsă între 10 ani şi 16 ani şi 8 luni închisoare.

Tribunalul a stabilit o pedeapsă de 13 ani închisoare, având în vedere următoarele elemente: gravitatea deosebită a faptei, raportată la relaţiile sociale vătămate (dreptul la viaţă); modalitatea concretă de săvârşire (aplicarea de lovituri cu pumnii, urmate apoi de comprimarea căilor respiratorii superioare); disproporţia fizică evidentă dintre agresor şi victimă; vârsta inculpatului (56 de ani); faptul că inculpatul nu are antecedente penale; împrejurarea că este paracliser la o biserică; comportamentul sincer al inculpatului şi faptul că s-a prezentat de bunăvoie în faţa organelor judiciare; faptul că inculpatul a recunoscut integral pretenţiile părţilor civile. Împrejurările de fapt enumerate în paragraful anterior sunt reale, însă nu trebuie omise aspecte ce caracterizează victima infracţiunii de omor, şi anume: o fată în vârstă de 23 de ani; singură la părinţi; elevă şi studentă eminentă; o persoană care avea în mod cert un viitor atât în plan social cât şi profesional. În raport de toate aceste elemente, Curtea a apreciat că se impune majorarea pedepsei principale la 15 ani închisoare. În ce priveşte critica inculpatului având ca obiect reducerea daunelor morale, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a fost de acord să plătească daunele morale în cuantumul pretins prin constituirile de parte civilă, situaţie în care este aplicabil art. 161 alin. (3) C. proc. pen. care impune instanţei să dispună obligarea la despăgubiri în măsura recunoaşterii, iar revenirea ulterioară în faţa instanţei de apel este ineficientă juridic. Referitor la critica inculpatului având ca obiect diminuarea cuantumului cheltuirilor judiciare avansate de stat la care a fost obligat de prima instanţă, Curtea a constatat că tribunalul l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 7200 RON, compusă din 7000 RON (cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală - conform menţiunii din rechizitoriu) şi 200 RON (cheltuieli judiciare avansate de stat în faţa primei instanţe). Din adiţionarea sumelor defalcate indicate în rechizitoriu (192 RON costul expertizei biocriminalistice; 700 RON costul operaţiunilor medico-legale; 4100 RON costul expertizei genetice) rezultă un total de 4992 RON, la care se adaugă 200 RON de la judecata în primă instanţă (în final, 5192 RON). În concluzie, suma totală la care trebuia obligat inculpatul este de 5192 RON şi nu de 7200 RON, situaţie în care s-a impus admiterea apelului declarat de inculpat, exclusiv sub acest aspect. Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpatul I.I. şi părţile vătămate (părţi civile) V.E., V.I.L., împotriva Sentinţei penale nr. 351/PI din 01 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia penală, în Dosarul nr. 8688/30/2012.

S-a desfiinţat parţial sentinţa apelată, numai sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicată inculpatului şi al cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de stat la care a fost obligat inculpatul. Rejudecând, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului I.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 15 (cincisprezece) ani închisoare. S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi la judecata în primă instanţă, la care a fost obligat inculpatul, la suma de 5192 RON. S-a menţinut în rest sentinţa atacată. În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestul preventiv, începând cu data de 01 octombrie 2012 până în data de 03 decembrie 2012 inclusiv. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. S-a dispus plata sumei de 200 RON din fondurile M.J. în contul Baroului Timiş, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel.

Împotriva acestei decizii în termen legal, au declarat recurs părţile civile V.E. şi V.I.L., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs susţinute şi oral de apărătorul ales s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi majorarea pedepsei aplicată inculpatului.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de recurentele părţi civile V.E. şi V.I.L., întrucât dispoziţiile art. 72 C. pen. stabilesc criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispoziţiile art. 52 C. pen.: funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

În speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, instanţa de apel a indicat criteriile generale, şi, raportându-le la circumstanţele speţei, a stabilit corect o pedeapsă de 15 ani închisoare, orientată puţin sub maximul special prevăzut ca urmare aplicării prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. este cuprinsă între 10 ani şi 16 ani şi 8 luni închisoare.

Înalta Curte adaugă analizei instanţei de apel pe aspectul individualizării judiciare, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei şi al făptuitorului acestea trebuie apreciat ca fiind unul deosebit de ridicat, având în vedere modul de operare, descris anterior, şi rezultă din natura faptei, într-un loc public, modul de operare caracterizat printr-o violenţă extremă, inculpatul continuând să aplice lovituri părţii vătămate şi după momentul în care aceasta era căzută la pământ, inculpatul I.I. (a prins victima cu mâinile de gât, iar aceasta l-a zgâriat cu unghiile pe faţă şi în busculada creată cei doi căzând jos, apoi inculpatul a lovit victima cu pumnii şi picioarele şi a strâns-o de gât, după care, s-a oprit, a luat victima de picioare şi a tras-o în spatele unui dig de pământ. S-a aşezat lângă ea, a fumat o ţigară, apoi, realizând că a omorât-o, s-a gândit să o arunce în Timiş, însă ulterior a revenit asupra acestei hotărâri, gândindu-se că mai bine anunţă autorităţile). De asemenea, Înalta Curte reţine şi împrejurarea că inculpatul este la primul incident cu legea penală, după incident s-a prezentat singur la poliţie, nu a încercat să transfere consecinţele faptei sale asupra victimei, şi nu în ultimul rând şi conduita procesuală corespunzătoare a inculpatului care a recunoscut şi a uzat de dispoziţiile art. 3201 cooperând cu organele judiciare.

Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, în cuantum de 15 ani, aplicată inculpatului I.I., cât şi pedeapsa accesorie, sunt corespunzătoare şi pot asigura atingerea scopurilor preventive şi educative ale sancţiunii, astfel încât nu se impune majorarea pedepsei principale aplicate inculpatului.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile V.E. şi V.I.L. împotriva Deciziei penale nr. 233/A din 03 decembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat I.I.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 iunie 2012 la 13 martie 2013.

Va obliga recurentele părţi civile la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile V.E. şi V.I.L. împotriva Deciziei penale nr. 233/A din 03 decembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat I.I.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 iunie 2012 la 13 martie 2013.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 840/2013. Penal. Propunere de arestare...  ICCJ. Decizia nr. 875/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 873/2013. Penal