ICCJ. Decizia nr. 877/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 877/2013

Dosar nr. 5077/114/2010

Şedinţa publică din 13 martie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 133 din 18 octombrie 2011, Tribunalul Buzău a dispus:

1. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.G.D., la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.G.D. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.G.D. la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat în final, pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 6 ani şi 8 luni închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 19 iunie 2008 şi până la data de 14 octombrie 2008.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) şi b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

2. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul R.I.L., la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul R.I.L. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul R.I.L. la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 19 iunie 2008 şi până la data de 13 octombrie 2008.

3. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul Ţ.R.C., la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul Ţ.R.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul Ţ.R.C. la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 19 iunie 2008 şi până la data de 13 octombrie 2008.

4. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul P.D., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul P.D. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul P.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat în final, pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 2 ani închisoare.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 19 iunie 2008 - 13 octombrie 2008.

În baza art. 86¹ C. pen. cu referire la art. 86² C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante a închisorii aplicate, sub supraveghere, pe durată de 7 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, neexecutării obligaţiilor civile sau neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

5. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul P.G.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul P.G.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în perioada ianuarie - iunie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul P.G.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, în perioada ianuarie - iunie 2008.

A constatat că aceste infracţiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 48 din 16 mai 2011 a Judecătoriei Pogoanele, pronunţată în Dosarul nr. 529/282/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1078 din 08 august 2011 a Curţii de Apel Ploieşti.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 529/282/2011, în pedepsele componente: 1 an închisoare, 1 an închisoare, 1 an şi 8 luni închisoare, 6 luni închisoare, 4 luni închisoare spor.

În baza art. 36 C. pen. a contopit pedepsele menţionate mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 2 ani închisoare urmând a fi menţinut sporul de 4 luni închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 48 din 16 mai 2011 a Judecătoriei Pogoanele, rezultând în final pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa de executat, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 20 iunie 2008 şi până la data de 15 octombrie 2008 şi perioada executată începând cu data de 14 martie 2011, la zi.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 62 din 09 august 2011 emis în baza Sentinţei penale nr. 48 din 16 mai 2011 a Judecătoriei Pogoanele şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentinţe.

6. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.Ş.R., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, în perioada mai - 18 iunie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.Ş.R. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în perioada mai - 18 iunie 2008.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.Ş.R. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, în perioada mai - 18 iunie 2008.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat în final, pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 2 ani închisoare.

A constatat că inculpatul a fost reţinut la data de 19 iunie 2008.

În baza art. 81 C. pen. cu referire la art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate pe durată de 4 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

7. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, în perioada februarie - iunie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în perioada februarie - martie 2008.

În baza art. 61 C. pen. a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de 579 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 234 din 10 decembrie 2003 al Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5173 din 12 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, în perioada februarie - martie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în perioada aprilie - iunie 2008.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, în perioada aprilie - iunie 2008.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat în final, pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 2 ani închisoare.

8. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.I., la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, la data de 27 august 2007.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la data de 27 august 2007.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, în luna martie 2008.

A constatat că aceste infracţiuni sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 549 din 30 iunie 2011 a Judecătoriei Buzău, pronunţată în Dosarul nr. 11192/200/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1133 din 25 august 2011 a Curţii de Apel Ploieşti.

În baza art. 36 C. pen. a contopit pedeapsa menţionată mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul având de executat în final, pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa de executat durata reţinerii din data de 19 iunie 2008 şi perioada executată începând cu data de 03 mai 2011, la zi.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 629 din 26 august 2011 emis în baza Sentinţei penale nr. 549 din 30 iunie 2011 a Judecătoriei Buzău şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentinţe.

9. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) şi art. 320¹ C. proc. pen. cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c) art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N., la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în perioada mai - iunie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c) art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, în luna perioada mai - iunie 2008.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2170 din 09 noiembrie 2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin neapelare la data de 28 noiembrie 2006, care nu s-a contopit cu noua pedeapsă, urmând ca inculpatul să o execute alături de aceasta, rezultând în final o pedeapsă de 2 ani închisoare.

10. În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpata C.F.I., la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în luna august 2007.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata C.F.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în luna august 2007.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpata având de executat pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare sau neexecutării obligaţiilor civile.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

11. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.A.G., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, în perioada 15 februarie 2008 - 27 mai 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.A.G. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în perioada 15 februarie 2008 - 27 mai 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.A.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, în perioada 15 februarie 2008 - 27 mai 2008.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat în final, pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

12. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.A., la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în luna februarie 2008.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, în luna februarie 2008.

A constatat că aceste infracţiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 371 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Buzău, pronunţată în Dosarul nr. 7901/200/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 816 din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 371 din 28 aprilie 2009, în pedepsele componente: 4 ani închisoare, 4 ani închisoare ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Sentinţa penală nr. 1190 din 11 decembrie 2007 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 516 din 06 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 36 cu referire la art. 35 C. pen. a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare menţionată mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 4 ani închisoare, urmând a fi menţinută măsura revocării suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare, sub supraveghere, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1190 din 11 decembrie 2007 şi dispusă prin Sentinţa penală nr. 371 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Buzău, rezultând în final, pedeapsa de 8 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa de executat perioada executată începând cu data de 23 septembrie 2008 la zi.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 426 din 17 noiembrie 2009 emis în baza Sentinţei penale nr. 371 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Buzău şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentinţe.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.289,78 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului L.G.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., Ţ.R.C. şi S.I. la plata sumei de 5.447,13 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului S.D.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi S.I. la plata sumei de 4.253,96 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei S.E.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii B.A., T.G.D., R.I.L. şi P.D. la plata sumei de 4.943,65 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat inculpatului B.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii B.A. şi R.I.L. la plata sumei de 3.585,96 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat inculpatului B.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.494,22 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului C.V.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat, în solidar, inculpatul T.G.D. la plata sumei de 5.739,43 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului S.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., Ţ.R.C. şi P.D. la plata sumei de 5.810,62 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului P.S.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 4.854,42 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei T.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 4.540,92 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei B.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.039,15 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.L.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi S.Ş.R. la plata sumei de 4.648 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 31 martie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC C. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.L.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi P.D. la plata sumei de 4.030,18 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului D.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 4.449,57 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.N.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.020,73 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului B.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii S.I., T.G.D., şi R.I.L. la plata sumei de 1.546,87 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat inculpatului S.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi P.D. la plata sumei de 4.941,91 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei B.L.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi S.Ş.R. la plata sumei de 6.626,59 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului C.G.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.356,69 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei B.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., Ţ.R.C. şi P.D. la plata sumei de 5.167,30 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.V.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C., S.I., S.Ş.R. şi P.D. la plata sumei de 6.101,43 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului S.Ş.L.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi S.Ş.R. la plata sumei de 6.514,81 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.L.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi P.D. la plata sumei de 5.722,55 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei D.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul T.G.D. la plata sumei de 5.661,6 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei D.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., S.A.G., P.G.C. şi P.D. la plata sumei de 6.168,24 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei F.E.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul T.G.D. la plata sumei de 5.390,66 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei F.E.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C. şi S.Ş.R. la plata sumei de 7.110,89 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului C.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul T.G.D. la plata sumei de 4.187,99 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului C.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C. şi P.D. la plata sumei de 6.349,71 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului T.V.C.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul T.G.D. la plata sumei de 4.755,74 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului T.V.C.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.891,41 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.D.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul T.G.D. la plata sumei de 4.559,76 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.D.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi P.D. la plata sumei de 4.739,91 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului B.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi S.Ş.R. la plata sumei de 6.984,39 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului B.I.T.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii P.G.C. şi S.Ş.R. la plata sumei de 6.499,36 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului A.V.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C. şi S.Ş.R. la plata sumei de 6.503,65 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului C.O.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii R.I.L. şi P.D. la plata sumei de 902.80 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului S.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., S.I. şi P.D. la plata sumei de 6.248,22 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului T.V.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.199,18 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului P.R.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., S.I. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 7.098,13 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei B.G.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi S.Ş.R. la plata sumei de 6.595,69 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului P.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.825,27 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.Ş.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.771,22 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului N.N.C.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi P.D. la plata sumei de 7.402,17 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului I.N.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.569,64 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului B.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C. şi P.D. la plata sumei de 5.909,43 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului H.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.964,88 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei D.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C., Ţ.R.C. şi P.D. la plata sumei de 5.854,72 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei I.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.118,51 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului T.C.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., Ţ.R.C. şi P.D. la plata sumei de 7.477,47 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei D.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.083,45 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei B.G.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., Ţ.R.C. şi P.D. la plata sumei de 6.145,15 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei B.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., Ţ.R.C. şi P.D. la plata sumei de 4.177,86 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului L.F.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C., C.N. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.227,25 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului C.S.L.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., Ţ.R.C. şi P.D. la plata sumei de 7.097,86 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului D.G.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., P.G.C. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.853,33 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului V.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C., Ţ.R.C. şi P.D. la plata sumei de 5.718,61 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei G.S.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi P.D. la plata sumei de 6.146,09 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului S.I.E.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi P.D. la plata sumei de 5.788,09 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului A.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., P.G.C. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 4.209 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului R.N.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., S.I. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.997,54 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 15 septembrie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.K. ROMÂNIA SRL Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.514,21 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei C.G.R.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., Ţ.R.C. şi P.D. la plata sumei de 5.374,12 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului C.M.l.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.557 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului A.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.127,67 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului T.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., P.G.C. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.816,59 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului G.V.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., S.I. şi S.Ş.R. la plata sumei de 6.675,12 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 31 martie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC C. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului L.R.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., S.I. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 7.445,35 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 31 martie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC C. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei D.R.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., P.G.C. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.899,38 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 15 septembrie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.K. ROMÂNIA SRL Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei Ş.A.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., S.I. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 7.788,9 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 15 septembrie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.K. ROMÂNIA SRL Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului G.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., S.I., Ţ.R.C. şi S.Ş.R. la plata sumei de 8.137,85 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 15 septembrie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.K. ROMÂNIA SRL Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei L.E.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii S.I. şi P.D. la plata sumei de 3.319,59 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 15 septembrie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.K. ROMÂNIA SRL Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat inculpatului S.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi P.G.C. la plata sumei de 5.812,34 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului I.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi P.G.C. la plata sumei de 5.741,86 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului L.D.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi P.G.C. la plata sumei de 5.694,98 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului G.G.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi P.G.C. la plata sumei de 5.275,93 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului E.G.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., Pastramă Gabriel şi S.Ş.R. la plata sumei de 7.803,82 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 15 septembrie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.K. ROMÂNIA SRL Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului Ş.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi P.G.C. la plata sumei de 5.753,64 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului D.T.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., P.G.C. şi P.D. la plata sumei de 6.305,16 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului C.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii C.F.I. şi T.G.D. la plata sumei de 7.927,84 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat inculpatei C.F.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., S.I., Ţ.R.C. şi S.Ş.R. la plata sumei de 6.556,86 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului D.V.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi P.D. la plata sumei de 4.841,71 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei N.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi P.D. la plata sumei de 4.753,89 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.641,46 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului G.N.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii T.G.D., R.I.L., Ţ.R.C. şi P.D. la plata sumei de 6.006,95 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului P.C.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul T.G.D. la plata sumei de 4.309,17 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.L.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul R.I.L. la plata sumei de 3.613,70 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului B.N.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii R.I.L. şi S.Ş.R. la plata sumei de 6.353,17 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului R.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul R.I.L. la plata sumei de 3.083,83 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei B.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii R.I.L. şi P.G.C. la plata sumei de 4.598,23 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 10 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC B.F. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului N.T.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul R.I.L. la plata sumei de 994,75 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului G.C.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul R.I.L. la plata sumei de 4.700,64 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 15 septembrie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.K. ROMÂNIA SRL Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului G.C.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii S.A.G. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.438,58 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului G.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul Ţ.R.C. la plata sumei de 4.800,58 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei B.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii S.A.G. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.357,27 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului F.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul Ţ.R.C. la plata sumei de 5.396,92 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului E.F.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii S.A.G. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.796,76 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei V.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul Ţ.R.C. la plata sumei de 4.841,90 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului C.O.C.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul Ţ.R.C. la plata sumei de 4.691,57 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului U.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul Ţ.R.C. la plata sumei de 3.484,89 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului B.G.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii S.A.G. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.128,31 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat inculpatului S.A.G.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul Ţ.R.C. la plata sumei de 5.177,07 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului R.L.V.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul Ţ.R.C. la plata sumei de 5.112,74 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului S.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul P.D. la plata sumei de 6.612,92 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului B.C.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii R.I.L., P.G.C. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 6.182,39 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 31 martie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC C. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului B.D.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul P.D. la plata sumei de 6.078,11 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului P.M.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii R.I.L., Ţ.R.C. şi P.D. la plata sumei de 4.905,03 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului P.G.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul Ţ.R.C. la plata sumei de 7.126,98 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.A.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul Ţ.R.C. la plata sumei de 6.491,96 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului M.I.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul Ţ.R.C. la plata sumei de 6.144,36 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei M.V.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii R.I.L., Ţ.R.C. şi S.Ş.R. la plata sumei de 7.096,05 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 31 martie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC C. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului Ş.V.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii S.A.G. şi P.D. la plata sumei de 4.194,07 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitului U.F.).

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul R.I.L. la plata sumei de 5.550,04 RON la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 21 martie 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC R. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile (pentru creditul acordat numitei V.M.).

În baza art. 348 C. proc. pen. a anulat înscrisurile falsificate respectiv adeverinţele de salariu nr. 32 din 29 februarie 2008, nr. 54 din 06 martie 2008, nr. 59 din 14 martie 2008, nr. 61 din 28 martie 2008, nr. 42 din 05 martie 2008, nr. 48 din 06 martie 2008, nr. 46 din 06 martie 2008, nr. 36 din 03 martie 2008, nr. 34 din 03 martie 2008, nr. 28 din 01 aprilie 2008, nr. 3 din 09 iunie 2008, nr. 31 din 28 februarie 2008, nr. 43 din 08 martie 2008, nr. 45 din 08 martie 2008, nr. 29 din 27 februarie 2008, nr. 58 din 26 martie 2008, nr. 53 din 11 martie 2008, nr. 2 din 02 iunie 2008, nr. 52 din 10 martie 2008, nr. 54 din 11 martie 2008, nr. 9 din 23 mai 2008, nr. 4 din 03 iunie 2008, nr. 7 din 29 mai 2008, nr. 7 din 29 mai 2008, nr. 11 din 24 mai 2008, nr. 11 din 24 mai 2008, nr. 5 din 10 iunie 2008, nr. 8 din 22 mai 2008, nr. 1 din 16 aprilie 2008, nr. 8 din 22 mai 2008, nr. 28 din 25 februarie 2008, nr. 49 din 07 martie 2008, nr. 4 din 10 iunie 2008, nr. 2 din 09 iunie 2008, nr. 6 din 29 mai 2008, nr. 2 din 16 aprilie 2008, din vol.9, nr. 8 din 30 mai 2008, nr. 3 din 12 iunie 2008, nr. 7 din 10 iunie 2008, nr. 13 din 21 aprilie 2008, nr. 24 din 26 aprilie 2008, nr. 42 din 09 mai 2008, nr. 36 din 05 mai 2008, nr. 27 din 30 aprilie 2008, nr. 38 din 07 mai 2008, nr. 33 din 03 mai 2008, nr. 16 din 22 aprilie 2008, nr. 19 din 24 aprilie 2008, nr. 39 din 07 mai 2008, nr. 41 din 09 mai 2008, nr. 8 din 18 aprilie 2008, nr. 35 din 05 mai 2008, nr. 32 din 03 mai 2008, nr. bbb din 22 aprilie 2008, nr. 33 din 05 iunie 2008, nr. 5 din 03 iunie 2008, nr. 22 din 25 aprilie 2008, nr. 21 din 25 aprilie 2008, nr. 37 din 07 mai 2008, nr. 20 din 25 aprilie 2008, nr. 34 din 03 mai 2008, nr. 17 din 13 iunie 2008, nr. 18 din 13 iunie 2008, nr. bbb din 12 iunie 2008, nr. 10 din 12 iunie 2008, nr. 14 din 12 iunie 2008, nr. 30 din 27 august 2007, nr. 12 din 26 mai 2008, nr. 2 din 27 mai 2008, nr. 3 din 27 mai 2008, nr. 12 din 18 aprilie 2008, nr. 13 din 12 iunie 2008, nr. bbb din 28 mai 2008, nr. 31 din 02 mai 2008, din data de 28 august 2008, nr. 8 din 17 iunie 2008, nr. 56 din 12 martie 2008, nr. 42 din 04 martie 2008, nr. 26 din 30 aprilie 2008, nr. 37 din 06 mai 2008, nr. 14 din 21 aprilie 2008, nr. 25 din 12 decembrie 2007, nr. 6 din 04 iulie 2007, nr. 24 din 12 iulie 2007, nr. 64 din 04 septembrie 2007, nr. 30 din 20 iunie 2007, nr. 23 din 15 ianuarie 2008, nr. 32 din 21 august 2007, nr. 32 din 21 august 2007, nr. 37 din 18 februarie 2008, nr. 24 din 08 februarie 2008, nr. 5 din 03 martie 2008, nr. 30 din 12 februarie 2008, nr. 7 din 05 martie 2008, nr. 34 din 15 februarie 2008, nr. 4 din 03 martie 2008, nr. 18 din 01 februarie 2008, nr. 36 din 15 februarie 2008, nr. 16 din 23 ianuarie 2008, nr. 20 din 07 februarie 2008, nr. 25 din 09 februarie 2008, nr. 32 din 05 iunie 2008, nr. 37 din 18 februarie 2008, nr. 44 din 08 martie 2008, nr. 29 din 11 februarie 2008, nr. 26 din 02 februarie 2008, nr. 31 din 13 februarie 2008, nr. 32 din 13 februarie 2008, nr. 36 din 06 iunie 2008, nr. 2 din 28 februarie 2008, nr. 32 din 27 august 2007, urmând a fi menţinute contractele de credit încheiate în baza acestora.

A menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor obţinute prin credit de numitele D.F., S.E., de numitul T.V. şi de inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi P.G.C.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii T.G.D., R.I.L., Ţ.R.C., P.D. şi P.G.C. la plata sumei de câte 6.600 RON, pe inculpaţii S.Ş.R. şi S.I. la plata sumei de câte 5.600 RON pe inculpaţii C.N., C.F.I., S.A.G., S.I. la plata sumei de câte 3.600 RON iar pe inculpatul B.A. la plata sumei de 1.400 RON, toate aceste sume cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă şi suma de 4.400 RON onorariu apărători din oficiu avansată Baroului de avocaţi Buzău din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Buzău, nr. 20/D/P/2008, înregistrat pe rolul instanţei la data de 12 noiembrie 2010, sub nr. 5077/114, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor T.G.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., R.I.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., Ţ.R.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., P.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., P.G.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., precum şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor S.Ş.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., S.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., S.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (două fapte, din care una în forma continuată), art. 215, alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2),3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 37 lit. b) C. pen., fapte concurente (art. 33 lit. a) C. pen.), C.N., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fapte concurente (art. 33 lit. a) C. pen.), C.F.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 291 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., S.A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a), art. 36 alin. (1), 3 C. pen.

Analizând probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de sesizare din oficiu, declaraţiile părţilor vătămate constituite părţi civile, declaraţiile inculpaţilor, autorizaţiile de efectuare a percheziţiilor domiciliare, informatice şi de interceptare a convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, procesele-verbale de instituire a sechestrului, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi a celor din mediul ambiental, procesele-verbale de percheziţie informatică, înscrisurile cuprinse în dosarele de creditare, declaraţiile martorilor, adresele către bănci şi IFN-uri şi răspunsurile acestora, adresele către ITM, expertizele medico-legale, procesele-verbale de confruntare, raportul de expertiză criminalistică a scrierii, procesele-verbale de recunoaştere din grup, precum şi celelalte înscrisuri ataşate la dosar, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpaţii Ţ.R.C., P.D. şi S.Ş.R. au lucrat, în prima jumătate a anului 2008, ca salariaţi cu contract de muncă, la punctul de lucru - magazin B. al SC D. SRL Târgovişte. În acest magazin, în care îşi exercitau activitatea şi care este situat pe B-dul U. din Buzău, se comercializau mărfuri electrocasnice şi IT, inclusiv cu plata în rate.

În baza unor convenţii de colaborare între SC D. SRL Târgovişte şi mai multe societăţi financiare nebancare, respectiv I.F.N.-uri, se acorda finanţare persoanelor fizice pentru cumpărarea de obiecte cu plata în rate, funcţionarii abilitaţi din cadrul magazinului B. al SC D. SRL Târgovişte primind cererile de credit, adeverinţele de venituri, pe care le verificau formal din punct de vedere al legalităţii şi încheiau contractele de credit pentru vânzarea în rate a unor mărfuri, precum şi actele adiţionale la acestea şi apoi transmiteau întreaga documentaţie pentru aprobare, cu poşta şi on-line, la sediile centrale din Bucureşti ale societăţilor financiare care, în urma analizei, dacă aprobau creditele, transmiteau la magazinul din Buzău, inculpaţilor nominalizaţi, aprobarea lor.

Inculpaţii Ţ.R.C., P.D. şi S.Ş.R., în baza acestor aprobări, dădeau avizul de ridicare a mărfurilor din magazin însă, în marea majoritate a situaţiilor, nu titularilor înscrişi în contractele de credit, ci inculpaţilor T.G.D., R.I.L. şi P.G.C., împreună cu care aveau o înţelegere infracţională, constituind o reţea bine organizată ce a acţionat în perioada ianuarie 2008 - 18 iunie 2008, dată la care au intervenit organele de urmărire penală.

Ca societăţi financiare nebancare păgubite au fost identificate E.R.S., IFN SA, B.F. S.A., C. IFN, dar s-a încercat şi fraudarea T.C. IFN SA Bucureşti şi R. IFN SA Cluj - punct de lucru Bucureşti.

În fapt, inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi P.G.C. au corupt funcţionarii magazinului B. aparţinând SC D. SRL Târgovişte, acceptând să constituie împreună cu aceştia o grupare infracţională în vederea prejudicierii societăţilor financiare enunţate.

Rolul inculpatului T.G.D. în cadrul acestei grupări era acela de a falsifica menţiunile şi semnăturile de pe formularele tipizate ale unor adeverinţe de venit şi de a aplica în mod ilicit antete de ştampile pe respectivele formulare, completate cu menţiuni inexacte în numele unor persoane fizice racolate de ceilalţi inculpaţi, dar şi de el în mod direct; aceste persoane erau conduse apoi la magazinele unde se întocmeau cererile de credit, împreună cu celelalte piese componente ale dosarelor de credit de către funcţionarii inculpaţi abilitaţi, persoanele fiind conduse efectiv în magazin de inculpaţii R.I.L. şi P.G.C., care îndeplineau şi rolul de racolatori ai acestora.

În baza înţelegerii inculpatului T.G.D. cu ceilalţi inculpaţi, în unele situaţii, înscrisurile erau completate în fals şi de soţia inculpatului R.I.L., în persoana numitei R.G., acest lucru întâmplându-se într-un număr restrâns de cazuri, R.G. neputând fi depistată şi audiată, întrucât a părăsit teritoriul României, stabilindu-se în Franţa.

La magazinul unde se depunea documentaţia falsificată, funcţionarii inculpaţi care activau aici încheiau convenţiile de credit, actele adiţionale la acestea şi ataşau la dosarele de creditare adeverinţele de venit cunoscând faptul că acestea sunt falsificate şi le trimiteau de regulă, în aceeaşi zi, spre aprobare la centralele IFN-urilor, cu care aveau convenţii de colaborare.

Aprobarea se obţinea, de regulă, în aceeaşi zi, on-line, astfel ca bunurile puteau fi ridicate la interval de câteva ore din magazin, însă nu de către titularii înscrişi în contractele de credit, ci de către inculpaţii menţionaţi mai sus. În puţine situaţii persoanele înscrise în contractele de credit au primit un număr redus de bunuri, atât cantitativ cât şi valoric, în raport cu cele care figurau ca fiind eliberate în baza facturilor întocmite, fiind puse să semneze facturile fără să le citească.

În activitatea infracţională au fost atrase, ca titulari de credite, peste 100 de persoane fizice, care cedau inculpaţilor T.G.D., R.I.L., P.G.C. şi altor însoţitori ai acestora actele de identitate, sub diferite pretexte, în schimbul obţinerii unor sume de bani minore, după care actele de identitate ale acestora erau folosite de inculpatul T.G.D. şi de numita R.G. pentru întocmirea de adeverinţe de salariu false, conform înţelegerii infracţionale.

Ulterior, persoanele erau conduse, cu preponderenţă, la magazinul SC D. SRL Târgovişte din Buzău, unde inculpaţii Ţ.R.C., P.D. şi S.Ş.R., cunoscând caracterul fals al adeverinţelor de venituri, întocmeau documentaţia de creditare şi ataşau aceste adeverinţe la dosar, solicitând aprobarea centralelor I.F.N.-urilor din Bucureşti pentru creditele valorice ale căror limite erau fixate de ei, în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi.

S-a stabilit că inculpaţii Ţ.R.C., P.D. şi S.Ş.R. ţineau în permanenţă legătura telefonică, în principal, cu inculpaţii T.G.D. şi R.I.L. şi le furnizau chiar consultanţă despre modul în care urmau să completeze adeverinţele de venit pe care apoi tot ei le primeau la dosarele de creditare.

După obţinerea aprobării creditelor, ca efect al inducerii în eroare a funcţionarilor din cadrul centralelor IFN Bucureşti, inculpaţii vindeau bunurile ridicate din magazin, care apăreau contractate în numele beneficiarilor creditelor şi împărţeau între ei sumele de bani obţinute. Atunci când conveneau, inculpaţii îşi împărţeau chiar şi bunurile care figurau înscrise în facturile întocmite ca efect al creditelor aprobate în mod fraudulos.

Cele peste 100 de persoane fizice care apăreau înscrise în contractele de credite (persoane neşcolarizate sau cu un grad redus de instrucţie, cu diverse grade de handicap fizic sau psihic, etilici cronici, persoane cu trecut infracţional, recidivişti, persoane cu o situaţie materială pauperă), erau răsplătite cu sume infime de bani, fiind convinse, sub diverse pretexte de către inculpaţi să semneze documentele de creditare, cu toate că în multe situaţii s-au depistat şi dosare de creditare constituite în fals, în care documentele de creditare - cereri, contracte, acte adiţionale, facturi de livrare de bunuri - nu erau semnate de persoanele care apăreau înscrise în documente, ci de alte persoane, ori de către inculpaţii înşişi.

Prin activitatea infracţională întreprinsă, E.R.S. IFN SA, B.F. SA, C. IFN şi R. IFN SA Cluj au suferit un prejudiciu total de 531.935,20 RON, fără luarea în calcul a dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor, ca efect al neonorării obligaţiei de plata a ratelor la creditele contractate.

Astfel, din declaraţia martorului L.G. şi documentaţia de credit, rezultă că inculpatul T.G.D. i-a propus să facă un credit pentru achiziţionarea unui obiect, care ulterior urma să fie vândut la jumătate de preţ, cu condiţia ca banii obţinuţi să fie împărţiţi în trei părţi. Martorul a declarat că inculpatul era însoţit de alte persoane şi împreună au mers la biroul unei societăţi din str. T. din Buzău, unde l-au întâlnit pe inculpatul R.I.L., care a completat mai multe acte pe care i le-a dat spre semnare lui L.G. Martorul menţionează că a semnat actele, fără să le citească, aflând de la inculpatul T.G.D. că reprezintă documentaţia pentru creditul despre care discutaseră. După semnarea actelor, martorul L.G. a mers împreună cu inculpatul R.I.L. la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, susţinând că inculpatul a ales o combină frigorifică în valoare de 1.400 RON, pe care a urcat-o într-un autovehicul marca D.B. şi a depozitat-o în apartamentul unui bloc din Buzău, pe care martorul nu a reuşit să-l identifice. În acest loc, inculpatul R.I.L. i-a cedat lui L.G. suma de 220 RON, cu menţiunea că acesta este partea cuvenită lui din preţul obiectului.

Martorul L.G. a mai menţionat că a pus la dispoziţia inculpatului T.G.D. actul său de identitate, pentru întocmirea documentaţiei de credit şi acesta i-a fost restituit ulterior. După mai mult timp, martorul a primit la domiciliu un card de debit şi o somaţie de plată pentru suma de 5.200 RON.

Din documentaţia de credit întocmită rezultă că martorul L.G. a beneficiat de un credit pe obiecte în valoare de 4.226 RON de la E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de salariu nr. 32 din 29 februarie 2008, emisă de SC S.F. SRL Constanţa completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează, contrar realităţii, că martorul L.G. este încadrat la societatea menţionată ca agent de vânzări, deşi el nu era în fapt angajat în muncă, având un grad de handicap.

De pe urma creditului contractat în numele martorului L.G. s-au ridicat, la data de 29 februarie 2008, trei telefoane mobile, un aragaz Z., o combină frigorifică B., un cuptor cu microunde R., un suport TV de perete şi un CD auto, toate în valoare de 4.226 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii în natură sau în echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

De asemenea, din materialul probator administrat a rezultat că dosarul de credit al martorului L.G. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Numitul S.D., persoană cu grad accentuat de handicap fizic (infirm de ambele picioare) şi psihic, apare ca beneficiar al unui credit pe obiecte, contractat cu E.R.S. IFN SA, în mod fraudulos, de inculpaţi în numele lui. Fapta a fost denunţată de fratele său, în persoana lui S.F., documentaţia de credit fiind depusă la dosar. Această documentaţie include adeverinţa de venit nr. 54 din 06 martie 2008, emisă de SC S.F. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că numitul S.D. activează ca şofer la societatea menţionată şi realizează anumite venituri cu titlu de salariu.

Dosarul de credit a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false; era cert că S.D. nu putea fi încadrat în muncă în condiţiile în care avea amputate ambele membre inferioare, iar datorită handicapului psihic accentuat nici nu se putea exprima, acesta fiind şi motivul pentru care nu a fost audiat în cauză.

Pe baza creditului contractat în numele lui S.D., la data de 06 martie 2008, s-au ridicat din magazinul Buzău aparţinând SC D. SRL Târgovişte, un LCD L., un aparat foto P., două telefoane mobile, un aspirator şi un ondulator - ambele marca P.H., toate în valoare de 4.286 RON, de care au beneficiat inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi S.I.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că S.D. a fost preluat de la Spitalul de Psihiatrie Săpoca, la cererea fratelui lui S.F., de către soţia inculpatului S.I. Cu acest prilej, inculpatul S.I. a intrat în posesia actului de identitate a lui S.D. şi după preluarea acestuia de la spital - prilej cu care S.E. a semnat ca însoţitoare - soţii S. l-au condus pe cel în cauză la locuinţa inculpatului T.G.D., unde se afla şi inculpatul R.I.L. Inculpatul S.I. a convenit cu cei doi inculpaţi contractarea unui credit pe obiecte în numele lui S.D., motiv pentru care le-a cedat actul de identitate al acestuia. În baza acestui act, inculpatul T.G.D. a completat, semnat şi ştampilat în fals adeverinţa despre care s-a făcut vorbire. Inculpaţii l-au condus apoi pe S.D. la magazinul din Buzău aparţinând SC D. SRL Târgovişte şi i-au solicitat prin gesturi să semneze mai multe documente, pe care cel în cauză, le-a semnat în faţa inculpatului Ţ.R.C. În acelaşi context, inculpatul S.I., zis "P." i-a solicitat inculpatului T.G.D. să întocmească în fals o adeverinţă de salariu şi pentru soţia lui, S.E., pentru obţinerea unui credit pentru mobilier, adeverinţă care de altfel a fost completată ulterior.

Inculpatul S.I., împreună cu inculpatul S.I., cu numitul B.M. şi cu denunţătorul S.F. au fost la un ATM amplasat la Staţia CFR Buzău aparţinând B. Buzău şi au retras de pe cardul primit prin poştă de S.D. suma de 80 RON, pe care au pus-o la dispoziţia denunţătorului. Inculpatul S.I. a păstrat cardul şi ulterior, împreună cu inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi C.N. au încercat să mai retragă bani de pe card, dar nu au reuşit, întrucât întreg disponibilul fusese consumat prin tranzacţia anterioară şi prin debitarea contului lui S.D. cu valoarea bunurilor creditate. Tranzacţiile la ATM-uri au fost înregistrate însă de camerele de supraveghere ale societăţii bancare, imaginile fiind stocate pe un CD.

În aceleaşi împrejurări a obţinut în mod fraudulos, prin inducerea în eroare a funcţionarilor societăţii financiare creditoare, un credit şi martora S.E., soţia inculpatului S.I. Aceasta a beneficiat de adeverinţa de salariu nr. 59 din 14 martie 2008, a SC S.F. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. În baza acestei adeverinţe false, S.E. a contractat un credit pe obiecte la magazinul S. Buzău, credit aprobat de centrala E.R.S. IFN SA pentru obiecte în valoare totală de 3.286 RON. În ziua de 19 martie 2008, S.E. a ridicat bunurile creditate, respectiv mobilier complet pentru cameră de copii de zi, fond portocaliu şi turcoaz şi o saltea ortopedică.

Adeverinţa de salariu emisă pentru martora S.E. şi depusă la dosarul de creditare, menţionează în mod inexact că aceasta este încadrată ca agent de vânzări la societatea sus-menţionată, cu sediul în Constanţa, deşi ea nu era angajată în muncă, situaţie de fapt confirmată chiar de martoră care a susţinut că iniţiativa activităţii infracţionale i-a aparţinut inculpatului T.G.D., cel care i-a completat adeverinţa de salariu falsă, într-un bar din zona Pieţei Centrale Buzău.

Martora S.E. a mai confirmat faptul că l-a preluat pe S.D., ca însoţitoare de la Spitalul Săpoca, întrucât era infirm de picioare şi handicapat psihic şi l-a condus împreună cu soţul ei într-un apartament din cartierul Dorobanţi 2, lăsându-l în grija lui S.I. şi a inculpaţilor T.G.D. şi R.I.L.

S.E. nu a plătit nici o rată din creditul contractat în nume propriu.

Inculpatul B.A. apare ca beneficiar a două credite contractate cu E.R.S. IFN SA - 3797 RON - şi B.F. SA - 3.290,85 RON - din care 3.141 RON valoare bunuri creditate.

Inculpatul a declarat că i-a cunoscut pe inculpaţii T.G.D. şi R.I.L. prin intermediul lui C.E., fostul său coleg de la Centrul de Plasament nr. 4 Stîlpu, judeţul Buzău. Inculpaţii i-au propus să contracteze un credit pe obiecte şi să împartă beneficiile, garantându-i că vor plăti ei ratele pentru primele 6 luni. Inculpatul B.A. a mai declarat că în scopul arătat i-a cedat cartea de identitate inculpatului R.I.L. şi însoţit de acesta, de soţia lui, de inculpaţii T.G.D. şi de C.E. s-au deplasat cu maşina inculpatului R.I.L. la magazinul Buzău aparţinând SC D. SRL Târgovişte, unde cel din urmă inculpat era aşteptat. Din magazin, inculpatul R.I.L. s-a întors cu o adeverinţă de salariu emisă pe numele său din care rezulta că este încadrat la SC S.F. SRL Constanţa şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu lucra nicăieri.

Cu această adeverinţă, inculpatul B.A. a mers în magazinul sus-menţionat, a prezentat-o inculpatului P.D., care era în temă cu activitatea faptică; acesta i-a dat inculpatului mai multe documente spre semnare şi a ataşat, după obţinerea semnăturilor, adeverinţa de salariu falsă la dosarul de creditare. Apoi, la indicaţia inculpatului R.I.L., B.A. a ridicat din magazin bunurile pe care inculpatul i le scrisese pe o bucată de hârtie şi le-a depozitat în maşina acestuia (LCD S., maşină de spălat frontală, telefon N., cafetieră T. şi epilator P.H., toate în valoare de 3797 RON, potrivit facturii).

Inculpatul B.A. a primit de la inculpatul R.I.L. epilatorul şi telefonul mobil, iar celelalte bunuri au rămas la inculpatul R.I.L. care le-a vândut ulterior (cu 6 - 700 RON maşina de spălat şi cu 2000 RON LCD-ul). Din preţul primit, inculpatul R.I.L. i-a dat inculpatului B.A. suma de 500 RON. Creditul întemeiat pe documentaţia falsă a fost aprobat de E.R.S. IFN SA.

În aceeaşi după-amiază, inculpatul B.A. s-a deplasat împreună cu inculpatul R.I.L. la magazinul "P." al societăţii de telefonie mobilă O., unde a prezentat o altă adeverinţă de salariat falsă, pusă la dispoziţie tot de inculpatul R.I.L., din care rezulta că este încadrat la aceeaşi societate din Constanţa, deşi în fapt el nu lucra, act în baza căruia s-a întocmit o documentaţie în baza căreia inculpatul B.A. a ridicat, potrivit propriei declaraţii, un număr de patru telefoane mobile din magazin, anume indicate de inculpatul R.I.L.

Potrivit evidenţelor magazinului din Buzău al SC P.T. SRL, inculpatul B.A. a ridicat la data de 22 februarie 2008 numai două telefoane mobile şi un kit, evidenţa scriptică fiind contrară cu cele susţinute de inculpatul B.A., care a declarat că ar fi ridicat patru telefoane mobile, din care două le-a cedat inculpatului R.I.L., iar pe celelalte două le-a vândut ulterior. Acest credit întemeiat pe documentaţie falsă a fost contractat prin B.F. SA Bucureşti.

Din cele declarate de inculpatul B.A., rezultă că adeverinţele de salariu fictive i-au fost întocmite de inculpatul R.I.L., concluzie pe care acesta a tras-o urmare faptului că inculpatul i-a pus înscrisurile la dispoziţie.

În realitate, nu inculpatul R.I.L. a completat, semnat şi ştampilat cele două adeverinţe de salariu în fals, aspect dovedit prin expertiza criminalistică de natură grafică efectuată în cauză, ci soţia acestuia, R.G.

Pe numele martorului C.V. apare contractat un credit pe obiecte, în valoare de 4.388 RON, cu E.R.S. IFN SA, aprobat în baza adeverinţei de salariu nr. 61 din 28 martie 2008, emisă de SC S.F. SRL Constanţa, în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este încadrat pe postul de şofer şi realizează venituri salariale, deşi în fapt el nu lucra. Martorul a declarat că a contractat creditul prin intermediul inculpatului T.G.D. pe care l-a cunoscut în penitenciar, iar la propunerea acestuia de a obţine o sumă de bani prin cedarea actului său de identitate, s-a conformat. Inculpatul T.G.D. a xerocopiat cartea de identitate a martorului C.V. şi apoi i-a restituit, după care l-a condus în incinta magazinului B. aparţinând SC D. SRL Târgovişte şi l-a prezentat unui funcţionar, la cererea căruia martorul a semnat documentaţia de creditare. Cu acest prilej, inculpatul T.G.D. a ridicat din magazin un pachet în care martorul C.V. a perceput că se afla un DVD şi amândoi au plecat la locuinţa inculpatului R.I.L., căruia inculpatul T.G.D. i-a cedat pachetul, primind în schimb 1.000 RON, din care 800 RON i-a remis martorului.

De întocmirea documentaţiei de credit s-a ocupat inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

În baza creditului aprobat, pe numele martorului C.V. s-au ridicat din magazinul B. aparţinând SC D. SRL Târgovişte, la data de 28 martie 2008, un LCD S., un laptop F.S., ambele în valoare de 4.388 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii în natură sau în echivalent bănesc, urmare vânzării lor sub preţul pieţei.

Martorul C.V. convieţuia cu numita N.I., care a obţinut un credit pe obiecte, în baza unei adeverinţe de salariu fictive. N.I. nu a putut fi audiată, fiind plecată în străinătate.

În ce-l priveşte pe martorul C.V., adeverinţa de salariu falsă a fost completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D.

Pe numele martorei B.M., apare contractat un credit pe obiecte în valoare totală de 4.208 RON, la data de 05 martie 2008, cu E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de salariu nr. 42 din 05 martie 2008, emisă de SC S.F. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează, contrar realităţii, că cea în cauză este încadrată ca agent de vânzări şi realizează anumite venituri salariale, deşi în fapt nu era angajată.

Din declaraţia martorei B.M. rezultă că aceasta i-a cunoscut pe inculpaţii R.I.L. şi T.G.D. prin intermediul martorei T.A. (care a contractat şi ea credit întemeiat pe documentaţie falsă) şi a apelat la ei pentru un împrumut bănesc de 2.000 RON, necesar în vederea suportării cheltuielilor pentru pomenirea fiului său decedat, sens în care la cererea lor a lăsat actul de identitate inculpatului R.I.L., într-un birou al depozitului de băuturi de pe str. T. din Buzău. La solicitarea inculpatului R.I.L., martora B.M. a plecat împreună cu martora T.A. la magazinul din Buzău aparţinând SC D. SRL Târgovişte, unde l-a reîntâlnit pe inculpatul R.I.L. care le-a cerut să semneze nişte documente, respectiv cele din dosarul de credit. Convinsă că semnează documentele legate de împrumutul bănesc cerut, martora B.M. a executat mai multe semnături pe documentele prezentate, dosarul de credit fiind procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Inculpatul R.I.L. a asigurat-o pe martora B.M. că va primi banii acasă, iar dacă nu va primi bani i se vor transmite nişte obiecte. Martora intenţiona, potrivit propriei declaraţii, să restituie împrumutul acordat în rate din ajutorul social de care beneficia de la Primăria Buzău. În realitate, martora B.M. nu a primit nici bani, nici bunuri, ci doar o înştiinţare că i s-a aprobat un credit pe obiecte cu o primă rată lunară de plată de 120 RON, motiv pentru care pretinde că l-a contactat pe inculpatul R.I.L., la depozitul de băuturi de pe str. T. din Buzău, dar acesta a refuzat să discute cu ea.

În baza creditului contractat în numele martorei B.M. s-au ridicat, la 28 martie 2008, de la magazinul din Buzău aparţinând SC D. SRL Târgovişte, o plasmă P., o plită electrică "B.B." şi o cafetieră P.H., bunuri de care au beneficiat inculpaţii, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Martora B.M. nu a achitat nici o rată din creditul ce apare contractat pe numele ei.

Martorul S.F. apare ca fiind beneficiarul unui credit pe obiecte, contractat la 06 martie 2008 cu E.R.S. IFN SA, în valoare totală de 4.598 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 48 din 06 martie 2008, emisă de SC S.F. SRL Constanţa, completată, semnată şi stampilată în fals de inculpatul T.G.D., în condiţiile în care S.F. nu era încadrat în muncă, iar în înscrisul invocat se menţionează că este angajat ca agent de vânzări la societatea menţionată.

În declaraţia dată, martorul precizează că a procedat aşa pentru a-l ajuta pe consăteanul său, M.C., să cumpere prin credit 4 - 5 telefoane mobile şi că a acceptat să facă creditul pe numele lui în schimbul promisiunii ca M.C. va suporta ratele de credit.

Martorul a mai declarat că i-a cedat lui M.C. actul său de identitate şi împreună cu acesta, a doua zi, a mers la un bar din Buzău, cartierul Dorobanţi I, unde a fost pus în contact cu o persoană care l-a condus până în apartamentul unui bloc, în incinta căruia l-a întâlnit pe inculpatul T.G.D. care l-a întrebat "câte vrei?", iar el a dedus că este vorba de telefoane mobile, motiv pentru care, în baza înţelegerii cu M.C., a răspuns că doreşte 4 sau 5 obiecte. Ulterior, S.F. a continuat drumul cu persoana care îl însoţise până la apartamentul sus-menţionat, de la acel apartament până la magazinul din Buzău al SC D. SRL, unde a identificat-o pe D.A. şi alţi bărbaţi ce activau ca vânzători, iar în faţa unuia dintre aceştia a semnat mai multe documente - cele din dosarul de credit - fără să le citească.

Apoi martorul S.F. a revenit în barul din care plecase şi a continuat să consume bere împreună cu M.C., iar după o oră, în bar şi-au făcut apariţia D.A. şi B.C., zis "C.", acesta din urma dându-i lui M.C. 300 sau 400 RON, din care 100 RON i-au fost remişi martorului de cel din urmă.

Din factura întocmită la 06 martie 2008 rezultă că în baza creditului obţinut în mod fraudulos, pe numele martorului S.F. nu s-au ridicat telefoane, aşa cum ştia el, ci un laptop, marca F.S. şi un LCD S., ambele în valoare de 4.598 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii, în natură sau echivalent bănesc, după vânzarea lor. Martorul nu a plătit nici o rată din creditul ce apare contractat pe numele lui pentru că nu este încadrat în muncă şi nu a beneficiat decât de 100 RON din acel credit.

Martorul P.S. apare ca beneficiar al unui credit pe obiecte, în valoare de 4.469 RON, contractat la 07 martie 2008 cu E.R.S., prin magazinul SC D. SRL, în baza adeverinţei de salariu nr. 46 din 06 martie 2008 emisă de S.F. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. Din adeverinţă reiese că martorul a fost încadrat la societatea menţionată, ca şofer şi a realizat venituri salariale, deşi în fapt el nu a fost angajat nicăieri.

Potrivit declaraţiilor martorului P.S., a fost căutat la locuinţa de pe str. S. din Buzău, de două persoane, recunoscute ulterior ca fiind inculpaţii T.G.D. şi R.I.L. şi, la cererea acestora, a dat uneia dintre ele actul său de identitate, în vederea contractării unui credit pentru o plasmă, căci inculpaţii pretindeau că pot să faciliteze o ofertă de credit doar cu buletinul, "la promoţie". A doua zi, martorul susţine că a fost apelat pe nr. de telefon pe care l-a pus la dispoziţia inculpaţilor, de către un funcţionar al magazinului SC D. SRL Buzău, care i-a comunicat că i s-a aprobat creditul şi l-a convocat la magazin. P.S. s-a prezentat la magazin şi, la cererea unui funcţionar, a semnat mai multe documente - în fapt, cele depuse la dosarul de credit - fără să le citească, căci este neşcolarizat, după care a ridicat plasma din magazin şi ulterior a vândut-o unei persoane necunoscute cu 1.500 RON, fiind conştient că în realitate ea ar fi valorat 1800 RON.

După 10 zile, martorul a primit acasă un card de debit şi o înştiinţare de plată a unor rate de credit pentru o valoare mult mai mare decât cea ştiută de el, de la societatea finanţatoare.

Din materialul probator administrat a rezultat că documentaţia de credit pentru martorul P.S. a fost procesată împreună, de inculpaţii P.D. şi Ţ.R.C., care cunoşteau caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 07 martie 2008 rezultă că pe lângă LCD-ul marca L., în baza creditului fraudulos aprobat în numele martorului P.S. s-au ridicat din magazinul menţionat şi o maşină de spălat frontală E. şi un cuptor cu microunde B., în valoare totală de 4.469 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii şi martorul, în natură sau echivalent bănesc, după vânzarea lor sub preţul pieţei.

Martora T.A. apare ca fiind beneficiara unui credit pe obiecte, în valoare totală de 3.877 RON, contractat cu E.R.S., în baza adeverinţei de salariu nr. 36 din 03 martie 2008, emisă de S.F. Constanţa din care rezultă, în mod nereal, că cea în cauză a fost încadrată la respectiva societate ca agent de vânzări şi a realizat venituri salariale, deşi în fapt ea nu a fost încadrată în muncă, adeverinţa fiind completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D.

Martora a declarat că a dat actul său de identitate inculpatului R.I.L., pe care l-a cunoscut prin intermediul lui D.M. şi că i-a întâlnit pe inculpaţii R.I.L. şi T.G.D. la depozitul de băuturi din Buzău, str. T., unde activa R.I.L. şi unde martora a fost condusă de D.M. Inculpaţii i-au propus cu acel prilej lui T.A. să contracteze un credit pentru un bun electrocasnic, televizor, frigider sau maşina de spălat, care va fi supus aprobării de către o bancă din Bucureşti, lucru cu care ea a fost de acord.

După o jumătate de zi de aşteptare în spatele unui bloc din Buzău, în compania lui D.M., martora T.A. a fost chemată în magazinul din Buzău al SC D. SRL şi pusă să semneze mai multe documente de creditare, de un funcţionar al magazinului, ea conformându-se. Ca număr de telefon de contact, T.A. a acceptat să se înscrie în documente un număr furnizat de inculpatul R.I.L., aflat atunci în magazin. Funcţionarul magazinului i-a restituit martorei actul de identitate, cu precizarea că va primi ulterior acasă un frigider sau un televizor care îi vor fi aduse la domiciliu cu vehiculul societăţii.

Martora T.A. nu a primit niciun bun, ci doar un card de debit cu valoarea nominală de 4.800 RON, pentru sumele datorate cu titlu de credit, card debitat cu valoarea bunurilor ridicate în mod fraudulos din magazinul în discuţie. Din materialul probator administrat a rezultat că dosarul de credit al martorei T.A. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 03 martie 2008 rezultă că în baza creditului aprobat pe numele martorei T.A. s-au ridicat o combină şi o vitrina frigorifică, un aparat foto digital şi un telefon mobil S., bunuri de care însă au beneficiat inculpaţii în natură sau în echivalent bănesc prin vânzarea lor sub preţul pieţii.

Martora B.M., persoană cu un grad accentuat de handicap psihic, apare ca fiind beneficiara unui credit pe obiecte, în valoare de 3.500 RON, contractat cu E.R.S. la data de 03 martie 2008, în baza adeverinţei de salariu nr. 34 din 03 martie 2008, emisă de S.F. SRL Constanţa, completată, semnată şi stampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează nereal, că cea în cauză este încadrată la societatea menţionată şi realizează anumite venituri salariale, deşi în fapt ea nu era angajată.

Din declaraţia martorei B.M. reiese că acesteia şi concubinului ei, D.M., li s-a propus de către inculpatul T.G.D. să contracteze un credit cu buletinul pentru două telefoane mobile, sens în care cei doi au fost conduşi la o locuinţă din Buzău, cartierul Dorobanţi II de către inculpat. În acea locuinţă, martora B.M. pretinde că inculpatul a completat nişte documente pe baza actului său de identitate, după care a plecat cu ea şi concubinul ei cu o maşină condusă de un bărbat necunoscut, mai întâi până la un magazin de telefoane, situat în Piaţa Dacia din Buzău şi apoi la magazinul din Buzău al SC D. SRL, unde a fost pusă de către un vânzător să semneze mai multe documente, ea bănuind că sunt cele de creditare. A mai declarat martora că de la magazinul din Piaţa Dacia, concubinul ei a preluat două telefoane mobile, din care unul i-a fost remis inculpatului T.G.D., care ulterior l-a vândut şi i-a cedat ei, din preţul obţinut, suma de 200 RON pentru că a acceptat să semneze documentaţia de credit.

Din materialul probator administrat rezultă că dosarul de credit al martorei B.M. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 03 martie 2008 rezultă că în baza creditului aprobat pe numele martorei B.M. au fost ridicate un aragaz Z., un LCD S. şi două telefoane, unul cu card de memorie, bunuri în valoare totală de 3.500 RON şi de care au beneficiat inculpaţii şi martora (ea doar de 200 RON) în natură sau în echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Martorul M.L. apare ca beneficiar a două credite pe obiecte: unul contractat la 01 aprilie 2008 cu E.R.S., în valoare totală de 4.016 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 28 din 01 aprilie 2008, semnată, stampilată şi completată în fals de inculpatul T.G.D., în numele SC S.F. SRL Constanţa, în care se înscrie, contrar realităţii, faptul că martorul este încadrat ca şofer la acea societate şi realizează anumite venituri salariale, deşi în fapt el nu era angajat în muncă şi un credit contractat la 10 iunie 2008 cu SC C. IFN SA, în valoare totala de 4.648 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 03 din 09 iunie 2008, emisă de SC T.T.M. SRL Buzău, completată, semnată şi stampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi din care rezultă, în mod nereal, că M.L. este încadrat în muncă la respectiva societate ca mecanic auto şi realizează venituri salariale, deşi în fapt, el nu era angajat.

Ambele adeverinţe de venit, incriminate ca fiind false, reprezintă formulare tipizate ale uneia şi aceleiaşi societăţi financiare - E.R.S. IFN SA - deşi ultimul credit apare contractat de martor cu SC C. IFN SA.

Din declaraţia martorului M.L. rezultă ca el nu are cunoştinţă decât de un singur credit, care, după datele menţionate în declaraţie, este cel contractat cu E.R.S. IFN SA

Astfel, martorul a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul R.I.L. în Piaţa din cartierul Dorobanţi I al mun. Buzău şi acesta i-a propus să contracteze un credit pentru două plasme, în beneficiul lui, dar pe numele martorului, cu precizarea că inculpatul i-a dat garanţia că nu i se va întâmpla nimic chiar dacă nu este salariat şi nu figurează în evidenţe cu casă de locuit pe numele lui. M.L. a mai declarat că a acceptat oferta inculpatului R.I.L. şi i-a pus la dispoziţia acestuia actul său de identitate, pe care i l-a restituit ulterior în aceeaşi zi când l-a condus la magazinul din Buzău al SC D. SRL, unde cei doi funcţionari vânzători, aflaţi în incintă, l-au pus să semneze mai multe documente, cele din dosarul de credit.

De asemenea, martorul a declarat că nu a avut nici un beneficiu, fiind somat ulterior să plătească nişte sume de bani cu titlu de rate de credit, el neavând cunoştinţă şi de alt credit, deşi apar două credite contractate pe numele lui.

Din probele administrate în cauză reiese că cele două dosare de credit au fost procesate de către inculpatul Ţ.R.C. (cel pentru creditul din 01 aprilie 2010 cu E.R.S.) şi respectiv de inculpatul S.Ş.R. (cel pentru creditul din 10 iunie 2008 cu C. IFN SA, , care cunoşteau caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Examinarea documentaţiei de credit încheiată de inculpatul S.Ş.R. pe numele martorului M.L., coroborată cu declaraţia acestuia, conduce la aprecierea că cel în cauză nu a semnat documentele de credit pentru creditul ce apare contractat în numele lui la 10 iunie 2008, dosarul de credit fiind constituit în fals pe numele lui M.L., în baza faptului că inculpatul R.I.L. mai deţinea o copie de pe actul său de identitate. Se observă, la o simplă analiză a documentaţiei în litigiu, întocmită pe numele martorului M.L., că semnăturile de pe înscrisuri, deşi încearcă să le imite pe cele executate în mod obişnuit de titular, nu corespund acestora (a se vedea, prin comparaţie, semnăturile executate pe declaraţia învinuitului de la (de pe documentele de credit) recunoscute ca semnate de inculpat. Constituirea dosarului de credit pe numele martorului M.L., fără acordul acestuia, în relaţie cu C. IFN SA nu se putea realiza decât cu concursul inculpaţilor R.I.L., T.G.D. şi S.Ş.R., cei care au acţionat în relaţie directă cu acest credit, mai ales că la dosar apare - la cerinţa societăţii finanţatoare - o declaraţie pe proprie răspundere, completată de inculpatul S.Ş.R., o factură de energie electrică, emisă pe numele martorului M.L. şi o factură de telefonie mobilă, pentru SC T.T.M. SRL Buzău, ale cărei date s-au regăsit la percheziţia efectuată la unul din inculpaţi. Documentele în discuţie şi datele din declaraţia pe propria răspundere au fost obţinute de inculpatul R.I.L. de la martorul M.L., fără ca acesta să ştie scopul urmărit de cel dintâi.

Din facturile eliberate de SC D. SRL Târgovişte rezultă că pe baza creditelor contractate în numele martorului M.L. au fost ridicate următoarele bunuri: la data de 01 aprilie 2008 un LCD L. şi un DVD V., în valoare de 4.016 RON, pentru creditul recunoscut de martor; la data de 10 iunie 2008 - două frigidere A., un radio cu CD S., un sistem de boxe audio S. şi o altă boxă audio J., un aragaz A., un aparat de tuns B. şi o periuţa electrică de dinţi, toate în valoare de 4.648 RON -, pentru creditul contractat cu C. IFN şi nerecunoscut de martor.

De aceste bunuri au beneficiat inculpaţii, în natură sau prin echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei. Martorul M.L. nu a plătit decât o rată de credit la E.R.S. IFN.

Martorul D.M. apare ca beneficiar al unui credit pe obiecte, în valoare de 3.067 RON, contractat la 28 februarie 2008 cu E.R.S. IFN SA în baza adeverinţei de salariu nr. 31 din 28 februarie 2008, emisă de SC S.F. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi din care rezultă, în mod nereal, că acesta este încadrat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt nu era angajat.

Din declaraţia martorului D.M., reiese ca i-a întâlnit pe inculpaţii T.G.D. şi R.I.L. în faţa Tribunalului Buzău şi aceştia i-au propus să semneze nişte acte la un magazin pentru ca ei să poată beneficia de nişte obiecte, promiţându-i în schimb suma de 300 RON. Aflându-se în situaţie de nevoie materială acută, martorul D.M. a acceptat propunerea inculpaţilor şi i-a cedat inculpatului T.G.D., în acest scop, actul său de identitate, iar la sugestia celor doi inculpaţi, de a mai racola o altă persoană în acelaşi scop, el a venit a doua zi, însoţit şi de martora T.A., locul de întâlnire cu inculpaţii fiind fixat în Piaţa Centrală din Buzău. De aici, inculpaţii i-au condus pe cei în cauză la magazinul din Buzău al SC D. SRL. În magazin a intrat doar inculpatul T.G.D., care a discutat cu vânzătorii şi apoi, martorii D.M. şi T.A. au fost chemaţi pe rând de inculpaţi şi puşi să semneze mai multe documente - în fapt cele din dosarele lor de credit.

Martorul D.M. a semnat documentele, deşi era neşcolarizat, primind în schimb, în afara magazinului, suma de 300 RON de la inculpatul R.I.L. pentru care a convenit cu el să o aducă la magazin având actul de identitate asupra ei şi pe concubina lui, B.M., pentru a se contracta un credit în condiţii asemănătoare şi pe numele ei. Martorul a mai declarat că s-a conformat cerinţei, iar a doua zi a adus-o şi a pus-o în legătură cu inculpaţii şi pe B.M.

Din probele administrate în cauză rezultă că dosarul de credit al martorului D.M. a fost procesat de inculpatul P.D., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 28 februarie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului D.M. s-au ridicat de la magazinul în discuţie, un LCD L., un TV D. şi un telefon mobil N. 6300, toate în valoare de 3.067 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii în natură sau în echivalent bănesc după vânzarea lor sub preţul pieţii.

Pe numele martorului M.N. apare contractat un credit pe obiecte la data de 10 martie 2008, în valoare de 3.537 RON, cu E.R.S., în baza adeverinţei de salariu nr. 43 din 08 martie 2008 emisă de SC S.F. SRL Constanţa, completată, semnată şi stampilată în fals de către numita R.G. - soţia inculpatului R.I.L. În adeverinţă se menţionează în mod nereal că M.N. este încadrat la societatea menţionată, ca şofer şi că realizează venituri salariale, deşi în fapt nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului M.N. rezultă că a fost contactat de inculpatul T.G.D. şi de un alt tânăr, care i-au ofertat un loc de muncă nedeterminat, sens în care i-au cerut actul de identitate, iar el - fiind de acord cu oferta propusă - l-a remis. După câteva zile, inculpatul T.G.D. i-a solicitat martorului să îl gireze, iar el a acceptat şi l-a însoţit până la magazinul din Buzău al SC D. SRL, unde a semnat mai multe documente, în fapt, cele din dosarul de credit, fără să le citească şi convins fiind că face acest lucru pentru a-l gira pe inculpatul T.G.D. Cu acel prilej martorul M.N. pretinde că a văzut când inculpatul T.G.D. a ridicat din magazin o plasmă sigilată într-o cutie de carton, pe care a urcat-o într-un auto marca M., cu care l-a condus şi pe el la domiciliu. Din probele administrate reiese că dosarul de credit al martorului M.N. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Potrivit facturii din data de 10 martie 2008, în baza creditului contractat pe numele martorului M.N. s-au ridicat din magazin un LCD S., un frigider A. şi două telefoane mobile, toate în valoare de 3.537 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului B.I. apare contractat un credit pe obiecte, în valoare de 3.967 RON cu E.R.S. IFN, în baza adeverinţei de salariu nr. 45 din 08 martie 2008 emisă de SC S.F. SRL Constanţa, despre care s-a stabilit că a fost completată, semnată şi ştampilată în fals de numita R.G. - soţia inculpatului R.I.L. şi în care se menţionează în mod nereal că B.I. este angajat ca şofer şi realizează venituri cu titlu de salariu, deşi în fapt acesta nu era încadrat în muncă şi nu avea nici permis de conducere.

Din declaraţia martorului B.I. rezultă că inculpaţii T.G.D. şi R.I.L. i-au propus să contracteze credite pe obiecte, prilej cu care cel dintâi inculpat a afirmat atât faţă de martor, cât şi faţă de vecinii lui, P.S. şi B.M., că este vorba de o ofertă promoţională, prin care se acorda credit doar în baza actului de identitate, motiv pentru care B.I. i-a cedat buletinul inculpatului T.G.D.

Apoi martorul a fost contactat telefonic de unul din cei doi inculpaţi (T. sau R.) şi s-a fixat un loc de întâlnire la magazinul din Buzău al SC D. SRL, unde a fost aşteptat de inculpatul T.G.D., care l-a pus în legătură cu funcţionarii de la magazin. Aceştia i-au cerut să semneze mai multe documente, iar el s-a conformat fără să le citească.

În aceeaşi zi, martorul B.I. susţine că a ridicat din magazin un LCD P.H. şi un telefon mobil N., fiind convins că reprezintă valoarea unui credit contractat la nivelul sumei de 2.100 RON, potrivit referinţelor ce i-au fost făcute de inculpatul T.G.D., declarând că în aceeaşi zi a vândut LCD-ul în Bazarul "G." din Buzău cu suma de 1.600 RON, iar ulterior şi telefonul mobil cu suma de 100 RON.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului B.I. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 10 martie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului B.I. s-au ridicat un LCD P.H., un sistem de calculator I.D.C. şi un telefon mobil N., toate în valoare de 3.967 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii şi martorul, în natură sau în echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Inculpatul S.I., apare ca beneficiar a două credite pe obiecte: un credit contractat cu SC B.F. S.A. la 27 februarie 2008, în valoare totală de 2.965,97 RON, din care 2.784,95 RON, reprezintă valoarea bunurilor creditate, în baza adeverinţei de salariu nr. 29 din 27 februarie 2008, emisă de SC S.F. Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că inculpatul este încadrat în muncă pe postul de şofer şi realizează venituri salariale la societatea în discuţie, deşi în fapt el nu era angajat; alt credit, contractat la 26 martie 2008, cu E.R.S. IFN SA, prin magazinul SC S.I. SA, pentru valoarea totală de 4.717 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 58 din 26 martie 2008, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se înscrie în mod nereal că S.I. este încadrat ca şofer la S.F. SRL Constanţa cu anumite venituri, deşi, în fapt, el nu era angajat.

Din declaraţia inculpatului S.I. rezultă că inculpatul R.I.L. i-a propus să contracteze un credit pe obiecte, cu condiţia ca din valoarea creditului el să primească suma de 1.000 RON, rezultată din vânzarea unei părţi a bunurilor creditate, iar restul bunurilor să îi revină inculpatului R.I.L. Inculpatul S.I. afirmă că a acceptat oferta inculpatului R.I.L. şi după circa o săptămână s-a întâlnit cu acesta şi cu inculpatul T.G.D. la depozitul de băuturi de pe str. T. din Buzău, unde activa R.I.L.

Inculpatul T.G.D. a completat aici o adeverinţă de salariu pe numele inculpatului S.I. şi i-a pus-o la dispoziţie apoi, împreună cu cei doi inculpaţi s-a deplasat până în zona magazinului din Buzău al SC D. SRL, unde inculpaţii i-au cerut să intre şi să ia legătura cu un funcţionar care îl aştepta acolo, în vederea întocmirii documentaţiei de credit cu luarea în calcul a adeverinţei de salariu falsă, pe care i-o dăduseră.

Confundând magazinele, inculpatul S.I. a intrat din greşeală în alt magazin, nu în cel indicat de inculpaţii T.G.D. şi R.I.L. şi a solicitat un credit, semnând, la cererea vânzătorului, mai multe documente şi depunând la dosar adeverinţa de salariu falsă despre care s-a făcut vorbire. Magazinul a fost identificat ca aparţinând SC R.I. SRL Buzău. Ca efect al aprobării creditului de către B.F., în aceeaşi zi, inculpatul S.I. a ridicat mai multe bunuri electrocasnice din magazin, pe care le-a transportat la domiciliu, nerespectând, practic, convenţia avută cu inculpaţii mai sus menţionaţi.

Sesizând acest lucru, inculpaţii T.G.D. şi R.I.L. i-au reproşat inculpatului S.I. cele întâmplate şi i-au cerut să accepte să contracteze în aceleaşi condiţii un nou credit pe obiecte, din care o cotă parte în echivalent bănesc, urma să revină inculpaţilor S.I. a acceptat propunerea, cu condiţia ca partea inculpaţilor să fie de numai 1000 RON şi nu de 2000 RON, cât solicitau aceştia.

În aceste împrejurări, inculpatul T.G.D. a completat o nouă adeverinţă de salariu, cu menţiuni nereale, pe care a pus-o la dispoziţia inculpatului S.I., înscris cu care acesta s-a deplasat la magazinul din Buzău al SC S. şi a solicitat un credit, prezentând şi adeverinţa de venit falsă; creditul i-a fost aprobat în aceeaşi zi şi în baza lui, inculpatul a ridicat din magazin mai multe obiecte de mobilier.

Ulterior, inculpatul S.I. susţine că soţia lui i-a remis inculpatului T.G.D. suma de 1.000 RON din resurse proprii, ce reprezenta răsplata convenită pentru întocmirea în fals a adeverinţei de salariu.

S.I. a mai susţinut că la data audierii era la zi cu plata ratelor de credit pentru obiectele electrocasnice, iar la creditul pentru mobilă a afirmat că nu a plătit nici o rată, invocând o perioadă de două luni de scutire de la plata ratelor, cu titlu de ofertă promoţională, susţinere neconfirmată de societatea creditoare.

Din probele administrate rezultă că dosarele de credit ale inculpatului S.I. nu au fost procesate de niciunul din inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză.

Din facturile depuse la dosar rezultă că inculpatul S.I., în baza documentaţiei false de creditare a ridicat următoarele bunuri: la data de 27 februarie 2008, de la magazinul R.I. SRL Buzău, o maşină de spălat şi o hotă W., un aragaz Z., un cuptor cu microunde L. şi un TV M., cu includerea taxelor de timbru verde, toate în valoare de 2.784,95 RON; la data de 26 martie 2008, de la magazinul S. Buzău, două corpuri de bibliotecă M., un set de mobilier pentru hol A. şi o măsuţă, toate în valoare de 4.717 RON, de aceste bunuri beneficiind exclusiv inculpatul S.I., în natură, el răsplătindu-l prin intermediul soţiei lui, aflată în necunoştinţă de cauză, pe inculpatul T.G.D., cu suma de 1.000 RON, pentru că a acceptat să îi întocmească în fals adeverinţa de salariu.

Martora B.L.A. apare ca fiind beneficiara unui credit pe obiecte, în valoare de 3.836 RON, contractat la 11 martie 2008 cu E.R.S., în baza adeverinţei de salariu nr. 53 din 11 martie 2008, emisă de SC S.F. Constanţa, completată, semnată şi stampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi din care reiese în mod nereal că martora este încadrată în muncă şi realizează venituri salariale, deşi în fapt nu era angajată.

Din declaraţia martorei B.L.A., dată în prezenţa martorului asistent I.M., rezultă că inculpatul T.G.D. i-a propus să îi vândă un televizor la ofertă prin credit contractat pe baza de buletin, motiv pentru care martora i-a pus acestuia la dispoziţie actul său de identitate, convenind cu el să se întâlnească ulterior la Clubul Poliţiştilor din Buzău. Aici, inculpatul T.G.D. i-a remis martorei B.L.A. un televizor şi i-a restituit buletinul.

Potrivit declaraţiilor martorei, ea nu a semnat documentaţia de credit, afirmaţie verosimilă în condiţiile în care, semnăturile ce apar executate în numele ei pe documentele de credit diferă total de cele pe care ea le executa în mod obişnuit şi care se afla pe declaraţia dată la urmărirea penală.

În aceste împrejurări, se constată că dosarul de credit întocmit pe numele martorei B.L.A. a fost constituit în întregime în fals, începând chiar cu cererea de credit, care nu este semnată de ea şi aceasta, cu toate că martora afirmă că a beneficiat de un bun, respectiv un televizor cu plasmă, care nu poate fi decât rezultatul unui credit, motiv pentru care a acceptat să plătească chiar primele trei rate lunare.

Constituirea în fals a dosarului de credit nu putea fi posibilă decât prin mijlocirea inculpaţilor T.G.D. şi P.D., care au acţionat în relaţie directă cu martora B.L.A. pe linia creditului contractat în numele ei, ultimul inculpat procesând dosarul de credit.

Din factura datată 11 martie 2008 rezultă ca în baza creditului aprobat pe numele martorei B.L.A. s-au ridicat din magazin un LCD L., un aragaz Z., un TV B., un cuptor cu microunde E., un aspirator S. şi o hotă G., toate în valoare de 3.836 RON, de care au beneficiat inculpaţii, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei (cu excepţia TV B., primit de martoră şi evaluat la 349 RON).

Martorul C.G. apare ca beneficiar al unui credit pe obiecte, în valoare totală de 5.289 RON, contractat la 02 iunie 2008 cu E.R.S., în baza adeverinţei de venit nr. 02 din 02 iunie 2008, emisă de SC C.A. SRL Buzău, în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este încadrat la respectiva firmă la care realizează venituri cu titlu de salariu, ca şofer, deşi el nu era angajat şi nu deţinea permis de conducere.

Din declaraţia martorului rezultă că s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul T.G.D., care i-a ofertat un loc de muncă nedeterminat la o firmă în străinătate şi, acceptând propunerea, i-a remis actul său de identitate, în vederea întocmirii formelor de angajare. Martorul a mai menţionat că ulterior a fost apelat telefonic de inculpat, care i-a fixat un loc de întâlnire pe str. T. din Buzău, în apropierea fostei fabrici "C.", de unde l-a condus apoi până la magazinul din Buzău al SC D. SRL. Aici, inculpatul T.G.D. i-a cerut să semneze nişte documente, percepute de el ca fiind un contract încheiat în trei exemplare, fiind vorba, în realitate, de documentele din dosarul de credit, inclusiv factura de ridicare a bunurilor, de faţă fiind şi un funcţionar al magazinului, în persoana inculpatului P.D.

Ulterior, martorul C.G. a primit 600 RON de la inculpatul T.G.D., la ieşirea din magazin, cu menţiunea că ar reprezenta un avans pentru angajare. După un interval de timp, martorul a primit prin poştă, la domiciliu, un card de debit, emis de societatea finanţatoare indicată anterior, pe care susţine că l-a returnat prin poştă, refuzând primirea.

Faptul că martorul C.G. nu a negociat pe ce post urma să se facă încadrarea lui, că nu a stăruit în demersurile de angajare în muncă şi, mai mult chiar, din cele declarate nu a mai purtat nicio discuţie cu inculpatul T.G.D. pe această temă, deşi avea numărul său de telefon, că a semnat un contract fără să îl citească şi nu a fost din start interesat să afle ce reprezenta cardul de debit primit la domiciliu, deşi era emis nominal pentru el, face puţin credibile susţinerile sale în apărare şi denotă că a avut reprezentarea caracterului ilicit al activităţii de pe urma căreia a beneficiat de 600 RON.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului C.G. a fost procesat de inculpatul S.Ş.R., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Deşi nu a putut fi identificată şi depusă la dosar factura cu bunurile ridicate pe baza creditului contractat de martorul C.G., este cert că la data de 02 iunie 2008, s-au ridicat în baza acestui credit din magazin bunuri electrocasnice în valoare de 5.289 RON, de care au beneficiat inculpaţii nominalizaţi, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Martora B.M. apare ca beneficiară a unui credit pe obiecte, în valoare totală de 4.117 RON, contractat la data de 10 martie 2008 cu E.R.S., în baza adeverinţei de venit nr. 52 din 10 martie 2008, emisă de SC S.F. Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că cea în cauză este încadrată ca agent de vânzări şi realizează venituri salariale la firma citată, deşi în fapt, nu era angajată.

Din declaraţia martorei, rezultă că a reperat momentul în care două persoane de sex masculin au ofertat vecinului şi cumnatului ei, în persoana martorului B.I., un credit pentru bunuri doar cu buletinul, motiv pentru care a dat şi ea actul ei de identitate celor două persoane aflate pe strada pe care locuia, iar ulterior cei doi bărbaţi au venit la ea acasă şi i-au comunicat că i s-a aprobat creditul.

În aceste condiţii, bărbaţii în discuţie au condus-o pe martoră la magazinul din Buzău al SC D. SRL, unde un funcţionar i-a cerut să semneze mai multe acte, iar ea s-a conformat, fără să le citească, nefiind şcolarizată. Imediat după aceea, martora a primit dreptul de a prelua din magazin un LCD S., pe care l-a dus la domiciliu cu maşina cu care circulau cei doi bărbaţi.

Ulterior, martora a declarat că a vândut LCD-ul cu suma de 700 RON, pentru că avea nevoie de bani şi nu a achitat nicio rată din credit deoarece nu are surse de venit.

Deşi B.M. nu indică numele bărbaţilor care i-au facilitat aprobarea creditului contractat fraudulos, face referire, totuşi, la aceleaşi persoane care l-au sprijinit şi pe martorul B.I., iar prin coroborarea acestor date cu declaraţia celui în cauză, se ajunge la concluzia că cei doi bărbaţi sunt inculpaţii T.G.D. şi R.I.L.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorei B.M. a fost procesat în faza iniţială de numitul D.M., aflat în necunoştinţă de cauză asupra caracterului fals al adeverinţei de salariu, însă finalizarea dosarului prin întocmirea "pro causa" a facturii în care s-a consemnat fictiv ridicarea bunurilor din magazin de titulara creditului a fost îndeplinită de inculpatul Ţ.R.C., care nu era străin de caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura în discuţie, datată 10 martie 2008, rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorei B.M. s-au ridicat din magazin un LCD S., un convector de gaz F., un frigider A., un aparat foto digital C. şi un CD auto P., toate în valoare de 4.117 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei (cu excepţia LCD-ului dobândit de B.M.).

Adeverinţa de salariu incriminată ca falsă reprezintă un formular tipizat al B.F. SA, deşi creditul a fost contractat cu E.R.S. IFN SA.

Pe numele martorului M.V.M. apare contractat la data de 11 martie 2008 un credit pe obiecte în valoare totală de 3.925 RON cu E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de salariu nr. 54 din 11 martie 2008, emisă de SC S.F. SRL Constanţa completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este încadrat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt el nu era angajat.

Din declaraţia martorului M.V.M., dată în prezenţa martorului asistent B.G.F., reiese că a fost contactat de cunoştinţa lui N.I., care era însoţită de un bărbat gras, de statură medie, tuns scurt şi cu părul brunet, care i-a propus să-l încadreze în muncă la un depozit en-gros unde activa el, pentru a descărca legume şi fructe. Martorul a fost de acord, neavând loc de muncă şi i-a dat bărbatului respectiv actul său de identitate, pentru întocmirea formelor de angajare, ocazie cu care a primit de la el suma de 450 RON, pentru a deconta pe viitor pretinsele cheltuieli de transport, legate de perfectarea contractului de muncă. Deşi martorul nu-l indică nominal pe bărbatul în discuţie - coroborat cu celelalte date din dosar şi cu precizarea că el conducea o maşină de culoare închisă - s-a concluzionat că cel în cauză este inculpatul R.I.L., cu care martorul M.V.M., pretinde chiar că a negociat un salariu de încadrare lunar de 1.000 RON.

În aceeaşi zi, inculpatul R.I.L. l-a preluat pe martorul M.V.M. şi l-a condus la magazinul din Buzău, al SC D. SRL Târgovişte, precizându-i că acolo este sediul firmei unde va lucra; aici se aflau trei bărbaţi în faţa unor computere pe care martorul i-a recunoscut după planşa foto ca fiind inculpaţii T.G.D., P.D. şi Ţ.R.C.

M.V.M. a declarat că inculpatul P.D. a pretins că este directorul firmei şi l-a atenţionat să muncească bine, după care împreună cu inculpatul Ţ.R.C. i-a cerut să semneze mai multe documente, pe care el le-a perceput a fi cele de încadrare în muncă, motiv pentru care le-a semnat fără să le citească, întrucât era neşcolarizat.

Mai declară martorul că a fost condus acasă cu maşina de inculpatul R.I.L., iar după un timp, a primit la domiciliu un card de pe care a retras suma de 1.750 RON, pe care i-a cheltuit. A aflat că în numele său a fost contractat un credit şi trebuie să plătească rate lunare de câte 110 RON.

Cu toate acestea, martorul M.V.M. nu a sesizat fapta organelor de urmărire penală şi nici nu a plătit ratele de credit. Mai mult decât atât, nu a stăruit deloc pentru încadrarea în muncă, în baza pretinselor diligenţe reliefate anterior, ceea ce face ca declaraţia sa să fie neveridică, în ce priveşte aceste aspecte.

Din probele administrate în cauză rezultă că dosarul de credit al martorului M.V.M. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., cu ştiinţa caracterului fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 11 martie 2008, rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului M.V.M. s-au ridicat din magazin un LCD S., un aparat foto S., un mixer B. şi două telefoane mobile, toate în valoare de 3.925 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului S.Ş.L. apare contractat la 23 mai 2008, un credit pe obiecte în valoare totală de 4.858 RON, cu E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de salariu nr. 09 din 23 mai 2008, emisă de SC G.T.C. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este încadrat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt el nu era angajat.

Din declaraţia martorului rezultă că inculpatul P.G.C. şi un anume "C.", l-au căutat la domiciliu, fiind însoţiţi şi de consăteanul său, în persoana martorului T.V.C., iar numitul "C." i-a oferit posibilitatea de a face rost de bani prin contractarea unui credit pe baza buletinului, garantându-i că acest lucru nu presupune angajarea vreunei răspunderi din partea lui, chiar dacă nu era angajat în muncă, căci el şi inculpatul P.G.C. au relaţii la firma creditoare.

Condiţiile fiind acceptate de martorii S.Ş.L. şi T.V.C., aceştia au fost conduşi de inculpatul P.G.C. şi însoţitorul lui "C." (identificat ca fiind R.V.C.), cu maşina celui dintâi, un S. de culoare galbenă, în municipiul Buzău. Aici, martorul S.Ş.L. a fost introdus într-un bar din zona staţiei CFR Buzău, unde la scurt timp a venit şi conducătorul unei maşini B. de culoare roşie, identificat de martor după fotografie ca fiind inculpatul S.I., cu precizarea că în aceeaşi maşină se afla şi martorul D.Ş.M., zis "U.", cercetat şi el în acest dosar şi căruia de fapt îi aparţinea maşina.

Inculpatul S.I. a preluat buletinul de identitate de la martorul S.Ş.L. şi după 10 - 15 minute, cel din urmă a fost luat şi el din bar de o persoană ce conducea un taxi şi dus până la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde a fost întâmpinat de un vânzător cu ecuson în piept, slăbuţ, brunet, de circa 25 - 30 ani, care i-a cerut să semneze mai multe documente (cele din dosarul de credit), iar el s-a conformat fără să le citească. Drept răsplată, martorului S.Ş.L., i-a fost înmânată suma de 300 RON de către funcţionarul de la magazin, care l-a asigurat că nu trebuie să-şi facă probleme pentru actele semnate.

Apoi martorul a mers la staţia CFR Buzău unde s-a întâlnit cu consăteanul lui T.V.C. şi au plecat împreună acasă. Din cele observate de S.Ş.L. şi numitul T.V.C. fusese racolat de făptuitorii sus-menţionaţi pentru a contracta un credit în aceleaşi împrejurări.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului S.Ş.L. a fost procesat de inculpatul S.Ş.R., fiind finalizat de inculpatul P.D., care a întocmit factura de ridicare a bunurilor din magazin pe numele titularului menţionat, deşi respectivele bunuri nu au fost ridicate de el.

Din factura în discuţie, datată 23 mai 2008, reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului S.Ş.L., s-au ridicat din magazin o maşină de spălat frontală şi un frigider A., precum şi un LCD S., toate în valoare de 4.858 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului M.L.F., apare contractat la 03 iunie 2008 un credit pe obiecte, în valoare totală de 5.198 RON, cu E.R.S. IFN SA în baza adeverinţei de salariu nr. 04 din 03 iunie 2008, emisă de SC E. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este încadrat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt el nu era angajat.

Din declaraţia martorului M.L.F., rezultă că a fost contactat de doi bărbaţi necunoscuţi în barul S. de pe b-dul G. din Buzău şi aceştia i-au propus să contracteze un credit pe obiecte, pe baza buletinului, lui urmând să îi revină un obiect la alegere. Întrucât a acceptat propunerea, a dat actul său de identitate unuia din cei doi bărbaţi, care l-au convocat după un oarecare interval de timp la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte. Aici, unul dintre funcţionari i-a cerut să semneze mai multe documente, iar el le-a semnat fără să le citească. Martorul adaugă faptul că în magazin a intrat cu el şi unul din bărbaţii care l-au convins să contracteze creditul în împrejurările date şi reţine că printre documentele semnate a văzut şi unul din care rezulta că e angajat ca şofer la o firmă, lucru ce nu corespundea realităţii. Martorul M.L.F. mai susţine că în acele împrejurări şi-a ales o plasmă (LCD) din magazin, a urcat-o în maşina unuia din cei doi bărbaţi care-l însoţise la magazin şi a plecat împreună cu aceştia până în "Piaţa G.", unde a vândut LCD-ul cu 1.500 RON din care, 800 RON i-a remis celor doi bărbaţi necunoscuţi. Martorul nu a fost în măsură să identifice după planşa foto pe vreunul din cei doi bărbaţi.

Din probele administrate în cauză reiese că dosarul de credit al martorului M.L.F. a fost procesat de inculpatul S.Ş.R., cu ştiinţa caracterului fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 03 iunie 2008 rezultă că pe baza creditului contractat în numele martorului M.L.F. s-au ridicat din magazin două LCD-uri, unul P.H. şi unul L., în valoare totală de 5198 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Martora D.F. apare ca fiind beneficiara a două credite pe obiecte: unul în valoare de 4.554 RON, contractat la 29 mai 2008 cu E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de venit nr. 07 din 29 mai 2008, emisă de SC L.S. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că este încadrată ca agent de vânzări la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt ea nu era angajată; altul în valoare de 5.346,99 RON, din care, 4.910 RON bunuri creditate, contractat la data de 30 mai 2008 cu B.F. SA, în baza adeverinţei de salariu nr. 07 din 29 mai 2008, emisă de SC L.S. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că este încadrată ca agent de vânzări la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt nu era angajată.

Din declaraţia martorei D.F., rezultă că prin intermediul unui prieten "C.", l-a cunoscut pe un anume "C.", cumnatul inculpatului T.G.D., care a convins-o să contracteze un credit doar cu buletinul, cu menţiunea că este o promoţie, cu gratuitate la plata ratelor în primele trei luni. D.F. susţine că "C." şi-a asumat obligaţia să o ajute şi el să plătească pe viitor ratele la credit.

Ulterior, numitul "C." a condus-o la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte şi i-a cerut să semneze mai multe documente, pe care ea le-a semnat fără să le citească. Un exemplar de pe acele documente a rămas la magazin, iar celălalt i-ar fi fost luat de "C.", fără ca martora D.F. să fie lăsată să-l citească. Din cele observate de martoră reiese că funcţionarul de la magazin se cunoştea cu "C." şi ştia că ea va veni să contracteze un credit.

La solicitarea lui "C.", martora D.F. a ridicat din magazin un TV B., un DVD, un cuptor cu microunde şi un MP3, iar "C." a ridicat o plasmă şi o maşină de călcat, precizându-i că sunt rezultatul unui credit contractat de el prin acelaşi magazin. Pentru numitul "C.", martora a observat că valoarea creditului contractat de ea ar fi de 1.000 RON.

Martora D.F. susţine că a vândut DVD-ul şi cuptorul cu microunde unui băiat M. din Buzău, ce folosea nr. de telefon 0001, în schimbul sumei de 300 RON, din care a primit efectiv 50 RON şi urma să mai primească încă 80 RON, căci diferenţa de 170 RON reprezenta o datorie pe care ea o avea faţă de cel în cauză. La data audierii, martora păstra TV şi MP3-ul în casa unde locuia cu chirie, asumându-şi obligaţia să nu le înstrăineze sau deterioreze până la terminarea cercetărilor.

Deşi martora D.F. a indicat numerele de telefon ale persoanelor cu care a intrat în contact pe linia contractării creditelor nu s-a ajuns însă la identificarea persoanelor în cauză; între numerele de telefon indicate figurează şi două aparţinând numitului "C." care nu a putut fi depistat până în prezent, dar după referinţele făcute de martoră acesta este probabil, fratele inculpatei C.F.I. - concubina inculpatului T.G.D.

Deşi apare cu două credite contractate, martora D.F. face referire la o singură împrejurare la care a executat semnături pe documente de creditare şi nu recunoaşte decât un singur credit, cel despre care a făcut vorbire, ceea ce duce la concluzia că cel de-al doilea dosar de creditare, încheiat în numele ei cu B.F. SA este constituit în întregime în fals, căci pe documentaţia de creditare depusă, inclusiv pe cererea de credit, apar executate semnături în numele martorei, pe care ea nu le recunoaşte şi care diferă total de cele pe care le-a executat în documentaţia primului dosar de credit evidenţiat şi de cele pe care le-a executat la declaraţia dată la urmărirea penală.

Din probele administrate reiese că primul dosar de credit al martorei D.F., contractat la 29 mai 2008 cu E.R.S. IFN SA a fost procesat de inculpatul P.D., iar cel de-al doilea dosar de credit încheiat la 30 mai 2008 cu B.F. SA prin magazinul " SC T.G. SNC Buzău a fost procesat de făptuitoarea D.A., de la acest magazin, în ambele situaţii cu ştiinţa caracterului fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din facturile depuse la dosarul cauzei, datate 29 mai 2008 şi respectiv, 30 mai 2008, rezultă că pe baza creditelor care apar contractate pe numele martorei D.F. s-au ridicat următoarele bunuri: la data de 29 mai 2008, un LCD S., un TV B., un MP3 Player, un DVD M., un fierbător B., un cuptor cu microunde D., un fier de călcat P.H. şi un suport TV de perete, toate în valoare de 4.554 RON, de care au beneficiat martora (TV B., DVD-ul, cuptorul cu microunde şi MP3-ul) şi inculpatul T.G.D., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei; la data de 30 mai 2008, o pereche de ghete moto, jachetă şi pantaloni de piele moto, un suport de motocicletă, toate în valoare de 4.919 RON, de care au beneficiat inculpatul T.G.D. şi făptuitoarea D.A., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Martora F.E. apare ca beneficiară a două credite pe obiecte: unul contractat la data de 24 mai 2008 cu E.R.S. IFN SA, în valoare totală de 4.917 RON , în baza adeverinţei de venit nr. 11 din 24 mai 2008 , emisă de SC G.T.C. SRL Buzău completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că este încadrată ca agent de vânzări la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt ea nu era angajată în muncă; un alt credit contractat la data de 27 mai 2008, cu B.F. SA, în valoare totală de 5.891,08 RON, din care 4.675 RON, bunuri creditate în baza adeverinţei de venit nr. 11 din 24 mai 2008 (acelaşi număr de înregistrare cu adeverinţa anterioară), emisă de SC G.T.C. SRL Buzău , completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că este încadrată ca agent de vânzări la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt ea nu era angajată în muncă.

Din declaraţia martorei F.E. rezultă că inculpatul S.A.G. i-a propus să facă un credit în numele unei societăţi comerciale la care urma să fie angajată, în mod fictiv, iar ea, acceptând propunerea, i-a remis celui în cauză actul său de identitate. S.A.G. a pus-o în legătură pe martoră cu inculpatul P.G.C. şi cu R.V.C., zis "C.", care au condus-o cu maşina până în cartierul Dorobanţi din Buzău, unde au făcut joncţiune cu un grup de patru bărbaţi necunoscuţi, împreună cu care s-au deplasat până în apropierea magazinului din Buzău al SC D. SRL Târgovişte. În magazin, martora a intrat împreună cu inculpatul P.G.C. şi cu unul din cei patru bărbaţi necunoscuţi la care a făcut referire.

În incinta magazinului, martora a fost aşteptată de o persoană pe care a recunoscut-o după fotografie în persoana inculpatului R.I.L., care a pus-o să execute nişte semnături pe un document în dublu exemplar, unul revenindu-i ei. După ce a semnat documentul, martora s-a întors acasă împreună cu inculpatul P.G.C. şi cu R.V.C., zis "C.". În faţa locuinţei sale, martora a primit de la R.V.C., zis "C." suma de 300 RON şi de la inculpatul P.G.C. suma de 100 RON împreună cu actul de identitate. Martora a mai declarat că pe traseu, inculpatul P.G.C. i-a cerut exemplarul documentului pe care îl primise în magazin şi l-a rupt sub pretextul că nu îi foloseşte la nimic. R.V.C., zis "C." i-a cerut să nu plătească ratele la credit, chiar dacă va primi card de debit şi înştiinţare de plată de la societatea creditoare, căci nu se va întâmpla nimic.

Martora F.E. afirmă că a contractat un singur credit şi nu face nici o referire la cel de-al doilea credit pe obiecte ce apare contractat pe numele său cu B.F. SA, prin magazinul SC T.G. SNC Buzău, unde funcţionară era făptuitoarea D.A., pentru simplul motiv că cea în cauză nu are cunoştinţă de acest credit. Examinarea probelor din acest dosar de credit confirmă, de altfel, faptul că documentele de creditare - cerere, contract, act adiţional - nu sunt semnate de martora F.E., întregul dosar fiind constituit în fals. Semnăturile din acest dosar de credit diferă total de cele executate de martoră pe documentele de creditare din primul dosar de creditare încheiat cu E.R.S. IFN SA , pe care aceasta le recunoaşte, precum şi de cele pe care le-a executat pe declaraţia dată la urmărirea penală.

Din probele administrate rezultă că dosarele de creditare ale martorei F.E. au fost procesate de inculpatul P.D. (primul dosar de credit contractat la E.R.S. IFN SA şi de făptuitoarea D.A. pentru contractul de credit din 27 mai 2008, încheiat prin magazinul SC T.G. SNC Buzău , de care martora F.E. nu are cunoştinţă.

Din facturile de livrare a bunurilor contractate, datate 24 mai 2008 şi 27 mai 2008 rezultă că în baza creditelor aprobate, pe numele martorei F.E. s-au ridicat din magazine următoarele bunuri: de la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte - două telefoane mobile, un LCD S., şi un aragaz A. -, toate în valoare de 4.917 RON şi de care au beneficiat inculpaţii şi învinuiţii sus-menţionaţi, în natură sau în echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei; de la magazinul din Buzău al SC T.G. SNC - o jachetă de piele moto, o pereche de pantaloni de piele moto, o pereche de ghete moto şi o cască pentru motociclete -, în valoare totală de 4.675 RON, bunuri de care au beneficiat inculpatul T.G.D. şi făptuitoarea D.A., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului C.M. apar contractate două credite pe obiecte: un credit contractat la data de 10 iunie 2008 cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 5.679 RON în baza adeverinţei de venit nr. 05 din 10 iunie 2008 emisă de SC T.T.M. SRL Buzău în care se menţionează în mod nereal că este încadrat în muncă la societatea respectivă şi realizează venituri salariale, deşi în fapt acesta nu era angajat în muncă; un alt credit contractat la data de 12 iunie 2008 cu B.F. SA, în valoare totală de 4029,30 RON, din care 3700 RON bunuri creditate, în baza adeverinţei de salariu nr. 05 din 10 iunie 2008, emisă de SC T.T.M. SRL Buzău în care se menţionează în mod nereal că este încadrat în muncă la societatea respectivă ca mecanic auto şi realizează venituri salariale, deşi în fapt acesta nu era angajat.

Acest dosar de credit nu este recunoscut de către martor şi nu face referire la el, semnăturile de pe documentele doveditoare ce apar în numele martorului C.M. fiind în întregime falsificate.

Din declaraţia martorului C.M. reiese faptul că inculpatul P.G.C. l-a întâlnit în zona Crâng din municipiul Buzău şi i-a solicitat actul de identitate, cerându-i totodată să meargă cu el cu maşina personală. Inculpatul l-a condus pe martor la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, i-a cerut să intre în magazin şi să semneze nişte documente, pe care le-a semnat fără să ridice vreun obiect din magazin şi fără să obiecteze în vreun fel. Drept răsplată, martorul C.M. a primit suma de 300 RON de la inculpatul P.G.C. Martorul nu are cunoştinţă să fi contractat şi alt credit.

Din probele administrate rezultă că dosarele de creditare ale martorului C.M. au fost procesate de inculpatul S.Ş.R. (cel dintâi) şi de făptuitoarea D.A. (cel de-al doilea), în ambele situaţii cu ştiinţa caracterului fraudulos al activităţii, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

În primul dosar de creditare, întocmit în numele martorului C.M., semnăturile care apar pe documentele de creditare pe numele acestuia nu sunt executate de el, ci de martorul B.I.T., în faţa inculpatului S.Ş.R. Legat de martorul B.I.T., este de menţionat că şi el a beneficiat în aceeaşi zi de 10 iunie 2008 de un credit pe obiecte la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, dosarul fiind procesat tot de inculpatul S.Ş.R. În acest dosar de creditare, întocmit pe numele martorului B.I.T., semnează în numele acestuia, martorul C.M., ceea ce dovedeşte că inculpatul S.Ş.R. a încurcat documentele de credit.

Din facturile de livrare de bunuri, emise în baza creditelor aparţinând martorului C.M. rezultă că s-au ridicat următoarele bunuri: la data de 10 iunie 2008, din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte - un pachet promoţional compus din LCD S., o maşină de spălat frontală E. şi un frigider B. -, în valoare de 5679 RON, de care au beneficiat inculpaţii P.G.C., T.G.D. şi S.Ş.R., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei; la data de 12 iunie 2008, din magazinul aparţinând SC T.G. SNC din Buzău, un motoscuter roşu în valoare de 3.700 RON, dosar de credit întocmit în întregime în fals şi nerecunoscut de martorul C.M. De acest bun au beneficiat inculpatul T.G.D. şi făptuitoarea D.A., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea sub preţul pieţei.

Martorul T.V.C. apare ca beneficiar a două credite pe obiecte, ambele contractate în data de 22 mai 2008: un credit contractat cu E.R.S. IFN SA, în valoare totală de 5.057 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 8 din 22 mai 2008 emisă de SC G.T.C. SRL Buzău în care se menţionează în mod nereal că este încadrat în muncă la societatea respectivă ca şofer şi realizează venituri salariale, deşi în fapt, acesta nu era angajat în muncă; un credit contractat cu B.F. SA în valoare totală de 4.410,45 RON, din care 4050 RON bunuri creditate, în baza adeverinţei de venit nr. 08 din 22 mai 2008, emisă de SC G.T.C. SRL Buzău în care se menţionează în mod nereal că este încadrat în muncă la societatea respectivă ca şofer şi realizează venituri salariale, deşi în fapt nu era angajat. Ambele adeverinţe au fost completate, semnate şi ştampilate în fals de inculpatul T.G.D.

Din declaraţia martorului T.V.C. rezultă că el nu are cunoştinţă decât de cel dintâi credit sus-menţionat, încheiat la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, ceea ce duce la concluzia că documentele de creditare întocmite în numele acestuia în cel de-al doilea dosar de credit, încheiat cu B.F. SA, nu au fost semnate de el, fiind falsificate.

Martorul T.V.C. a fost căutat la domiciliul său din satul Maxenu, judeţul Buzău, de inculpatul P.G.C. şi de R.V.C., zis "C." care i-au propus să obţină suma de 300 RON în schimbul cedării actului de identitate, fără să ofere alte amănunte. Martorul T.V.C. a acceptat şi a doua zi s-a deplasat din localitatea de domiciliu în municipiul Buzău unde a dat actul de identitate celor două persoane, primind de la inculpatul P.G.C. suma de 300 RON. Cel în cauză a stabilit o altă întâlnire în aceeaşi zi, în jurul orelor 15.00 în faţa magazinului din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, întâlnire acceptată de martorul T.V.C., prilej cu care i s-a restituit actul de identitate de către inculpatul P.G.C., nu înainte de a semna nişte documente tipărite la cererea unei persoane ce ajunsese în zonă cu un autoturism B. roşu, în care se mai aflau inculpatul P.G.C. şi R.V.C., zis "C.".

Din probele administrate rezultă că dosarele de creditare întocmite pe numele martorului T.V.C. au fost procesate de inculpatul P.D. (cel încheiat prin magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte) şi de făptuitoarea D.A. (cel încheiat cu B.F. SA prin magazinul din Buzău al SC T.G. SNC, în care documentele de creditare sunt întocmite în întregime în fals).

Din facturile datate 22 mai 2008 rezultă că în baza celor două dosare de creditare aprobate pe numele martorului T.V.C. s-au ridicat următoarele bunuri: un LCD L., un telefon mobil S., un aragaz Z., în valoare totală de 5.057 RON, de care au beneficiat inculpaţii T.G.D., P.G.C., R.V.C., zis "C.", P.D. şi martorul D.Ş.M., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei; o pereche de pantaloni din piele moto şi o cască integrală moto în valoare totală de 4.050 RON, de care au beneficiat inculpatul T.G.D. şi făptuitoarea D.A., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului M.D. din comuna Padina, judeţul Buzău, apar contractate două credite pe obiecte din data de 17 aprilie 2008: un credit contractat cu E.R.S. IFN SA în valoare totală de 4.538 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 01 din 16 aprilie 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa în care se menţionează în mod nereal că este încadrat în muncă la societatea respectivă ca şofer şi realizează venituri salariale, deşi în fapt, acesta nu era angajat în muncă; un credit contractat cu B.F. SA în valoare totală de 4083,75 RON, din care 3750 RON bunuri creditate, în baza adeverinţei de venit nr. 08 din 22 mai 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa, în care se menţionează în mod nereal că este încadrat în muncă la societatea respectivă ca şofer şi realizează venituri salariale, deşi în fapt, acesta nu era angajat.

În cel de-al doilea dosar de creditare semnăturile ce apar executate în numele martorului M.D. sunt falsificate pe toată documentaţia de creditare, care apare ca fiind procesată de făptuitoarea D.A., de la magazinul din Buzău al SC T.G. SNC.

Primul dosar de creditare a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., ambii funcţionari cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din declaraţia martorului M.D. rezultă că R.V.C., zis "C." i-a propus să-l angajeze ca zilier, cerându-i actul de identitate în vederea întocmirii formelor de angajare, prilej cu care l-a convocat a doua zi în municipiul Buzău şi i-a cerut să-l aştepte la un bar. După un interval de timp, R.V.C., zis "C." s-a întors în compania unui bărbat necunoscut, care conducea un autoturism gri şi care i-a returnat actul de identitate, cu menţiunea că nu poate fi angajat, întrucât are o vârstă înaintată. Martorul M.D. nu-şi aminteşte dacă a semnat în acele împrejurări pe vreun document.

Din facturile datate 17 aprilie 2008 rezultă că pe baza contractelor de credit aprobate pe numele martorului M.D. s-au ridicat următoarele bunuri: două LCD-uri, unul S. şi unul P.H., un telefon mobil şi o maşină de tuns P.H., toate în valoare de 4.538 RON, de care au beneficiat R.V.C., zis "C." şi inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei; un moped P. şi o cască moto, în valoare de 3.750 RON de care au beneficiat inculpatul T.G.D. şi făptuitoarea D.A., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului B.M. apare contractat un credit pe obiecte, cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 3.777 RON, la data de 26 februarie 2008, în baza adeverinţei de salariat nr. 28 din 25 februarie 2008 emisă de SC S.F. SRL Constanţa, în care se menţionează în mod nereal că este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi nu era angajat în muncă.

Din declaraţia martorului B.M. rezultă că inculpaţii R.I.L. şi T.G.D. i-au propus să-l angajeze la firma administrată de primul, respectiv la un depozit en-gros de băuturi de pe str. T. Acceptând oferta, martorul s-a reîntâlnit cu cei doi inculpaţi la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte. În faţa magazinului au fost aşteptaţi de un vânzător, recunoscut după numele folosit în conversaţie şi după planşa foto, în persoana inculpatului P.D. Acesta, împreună cu inculpatul R.I.L. au intrat în magazin şi după scurt timp, martorul B.M. a fost chemat şi el în magazin, împreună cu inculpatul T.G.D. şi pus de un alt vânzător, slăbuţ şi brunet, să semneze mai multe documente. Martorul pretinde că a semnat documentele întrucât a crezut că reprezintă formele pentru angajarea în muncă. Drept răsplată, inculpatul R.I.L. i-a oferit martorului B.M. suma de 600 RON.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului B.M. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 26 februarie 2008 rezultă că în baza contractului încheiat pe numele martorului B.M. s-au ridicat din magazin, un LCD L., două telefoane mobile S. şi N., şi un aparat foto S., bunuri în valoare de 3.777 RON, de care au beneficiat inculpaţii în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului M.M.A. apare contractat un credit pe obiecte la data de 07 martie 2008 cu E.R.S. IFN SA, în valoare totală de 4.578 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 49 din 07 martie 2008 emisă de SC S.F. SRL Constanţa, în care se menţionează în mod nereal că este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi nu era angajat în muncă (adeverinţa fiind completată în fals).

Din declaraţia martorului rezultă că în cursul lunii martie 2008, martorul R.V.C., zis "C.", care a locuit anterior în cartierul "Mihai Viteazul" din Buzău, unde locuia şi el, l-a contactat şi i-a propus o sumă de bani dacă acceptă să contracteze un credit pe baza actului de identitate, urmând ca ulterior să primească acasă un card cu o valoare nominală de 5.000 RON, pe care o va putea retrage de la ATM, cu condiţia să plătească o rată lunară de 70 RON.

Martorul M.M.A. pretinde că a acceptat propunerea învinuitului sus-menţionat şi s-a deplasat cu acesta în spatele magazinului din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde a fost întâmpinat de două persoane (un bărbat şi o femeie), cărora le-a lăsat la cererea lor, actul de identitate. La scurt timp, cele două persoane, funcţionari ai magazinului au venit afară şi l-au pus să semneze nişte documente, pe care le-a semnat fără să le citească.

În aceeaşi zi, în staţia CFR Buzău, martorul M.M.A. a primit de la învinuitul R.V.C., zis "C." suma de 200 RON, iar ulterior a primit acasă şi un card, de pe care nu a putut să ridice nici o sumă de bani, fiind un card de debit cu valoarea unor produse ridicate din magazinul în discuţie, fără ştirea celui în cauză.

Din probele administrate a rezultat că dosarul de credit al martorului M.M.A. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse de ceilalţi inculpaţi, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 07 martie 2008, rezultă că în baza contractului de credit întocmit pe numele martorului M.M.A. au fost ridicate din magazin un CD auto S., un notebook şi un LCD P., toate în valoare de 4578 RON, bunuri de care au beneficiat inculpatul T.G.D. şi învinuitul R.V.C., zis "C.", în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului B.I.T. apare contractat la data de 10 iunie 2008 un credit pe obiecte, în valoare de 5.578 RON cu E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de venit nr. 04 din 10 iunie 2008, emisă de SC T.T.M. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este încadrat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt, el nu era angajat în muncă.

Din declaraţia martorului B.I.T., rezultă că el nu a contractat nici un credit, că nu a semnat document de creditare. Martorul s-a prevalat de faptul că semnăturile de pe documentele de creditare ce apar executate în numele lui nu-i aparţin, însă îşi aminteşte că în urmă cu mai mulţi ani, probabil în anul 2004, pe când era inginer şi diriginte de şantier la o societate din Bucureşti care executa o lucrare în zona Fabricii de Bere Buzău, a încredinţat o copie a actului său de identitate unei persoane pe care o recunoaşte în continuare după fotografie ca fiind inculpatul S.I. şi este posibil ca acesta să se fi folosit ulterior, după 4 ani, de fotocopia documentului pentru a contracta un credit în numele său.

Afirmaţiile martorului B.I.T. sunt nesincere, deoarece el apare în aceeaşi zi, 10 iunie 2010, ca semnatar al documentaţiei de credit întocmită pe numele C.M., la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, dovadă fiind identitatea dintre semnăturile executate pe documentaţia de credit în discuţie cu cele pe care martorul le-a executat pe declaraţia dată la urmărirea penală.

Cum ambele dosare de creditare încheiate pe numele C.M. şi B.I.T. au fost procesate de aceeaşi persoană, inculpatul S.Ş.R., rezultă că acesta a făcut confuzie, punându-l pe C.M. să execute semnăturile în dosarul de credit aprobat pe numele lui B.I.T. şi pe B.I.T. să semneze documentaţia de credit întocmită în numele lui C.M. Acest lucru scoate în evidenţă caracterul nesincer al afirmaţiilor făcute de B.I.T., care a avut reprezentarea întregii activităţi infracţionale, în sensul că a solicitat şi obţinut la data de 10 iunie 2008 un credit pe bază de adeverinţă de venit falsă.

Din factura datată 10 iunie 2008 rezultă că B.I.T. a ridicat din magazin două LCD-uri S. şi S., un cuptor cu microunde L. şi un prăjitor R., toate în valoare de 5.578 RON, de care au beneficiat el şi inculpaţii T.G.D. şi S.Ş.R., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului A.V. apare contractat un credit pe obiecte cu E.R.S. IFN SA, la data de 09 iunie 2008, în valoare de 5187 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 02 din 09 iunie 2008, în care se menţionează în mod nereal că este angajat ca mecanic auto la SC T.T.M. SRL Buzău şi realizează venituri salariale, deşi în fapt, el nu era angajat în muncă.

Din declaraţia martorului A.V. rezultă că l-a întâlnit în comuna Merei pe inculpatul P.G.C. care i-a propus să-l angajeze la firma lui, sens în care l-a condus cu maşina în Buzău, la magazinul SC D. SRL Târgovişte, unde l-a pus să semneze mai multe documente, iar el s-a conformat, crezând că sunt documente pentru încadrare în muncă, mai ales că inculpatul P.G.C. i-a cerut să se prezinte în două trei luni la firmă pentru a începe lucrul. Ulterior, acesta l-a dus acasă cu maşina, dându-i pe traseu suma de 100 RON, cu motivaţia că reprezintă avans de angajare.

Martorul nu a plătit nici o rată de credit deoarece pretinde că nu a contractat nici un credit. Deşi a primit prin poştă o înştiinţare privind creditul contractat pe numele lui, martorul A.V. a declarat că a returnat scrisoarea primită băncii, pentru că ştia că nu a contractat niciodată credit.

Fără îndoială că martorul A.V. este nesincer, căci nu a sesizat fapta organelor de urmărire penală de îndată ce a aflat de existenţa unui contract de credit întocmit pe numele lui, fără ştirea sa şi nici nu s-a prezentat la presupusul loc de muncă, aşa cum declară că a convenit cu inculpatul P.G.C., nefăcând nici un demers în acest sens.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului A.V. a fost procesat de inculpatul S.Ş.R., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 09 iunie 2008, rezultă că în baza dosarului de credit aprobat pe numele martorului A.V., s-au ridicat din magazin 2 LCD-uri S. şi un sistem de sunet pentru calculator L., toate în valoare de 5.187 RON şi de care au beneficiat inculpaţii, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului C.O. apare contractat la data de 29 mai 2008 un credit pe obiecte cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 5.098 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 06 din 29 mai 2008, emisă de SC L.S. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este încadrat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt, nu era angajat în muncă.

Din declaraţia martorului C.O. reiese că la o întâlnire avută în Buzău cu inculpaţii T.G.D. şi P.G.C. şi cu un alt băiat necunoscut, cel dintâi (pe care-l cunoştea din penitenciar), i-a propus să contracteze un credit pe obiecte cu plata în rate pe numele lui şi să accepte doar să semneze documentele de creditare sub promisiunea că va primi 700 RON.

Martorul a acceptat, motiv pentru care a fost condus cu maşina inculpatului S.I. la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde inculpatul T.G.D. l-a pus în legătură cu un vânzător cunoscut cu numele de "L." care l-a pus să semneze mai multe documente. Pentru că a acceptat acest lucru şi s-a conformat, inculpatul T.G.D. i-a dat martorului C.O. suma de 700 RON. Ulterior, martorul a primit la domiciliu un card de debit de pe care a retras suma de 50 RON. Martorul nu a plătit nici o rată din creditul contractat, pentru că pretinde că nu a ridicat nici un bun de la magazin.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului C.O. a fost procesat de inculpatul S.Ş.R., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 28 mai 2008, rezultă că pe baza creditului contractat pe numele martorului C.O. s-au ridicat din magazin, 2 LCD-uri, unul S. şi unul S., ambele în valoare de 5.098 RON, de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului S.M. apare contractat la data 16 aprilie 2008 un credit pe obiecte în valoare de 4.366 RON, cu E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de venit nr. 02 din 16 aprilie 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este încadrat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi, în fapt, nu era angajat în muncă.

Din declaraţia martorului S.M. rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul R.I.L. pe platoul Dacia din Buzău, în timp ce acesta oferea un telefon mobil spre vânzare, prilej cu care inculpatul i-a propus să contracteze un credit pe obiecte pe numele lui. Martorul a acceptat, în condiţiile în care inculpatul i-a oferit şi un loc de muncă în sectorul construcţii, la firma la care acesta se pretindea patron. Mai mult decât atât, inculpatul R.I.L. i-a promis martorului S.M. că dacă va accepta să contracteze creditul, un LCD cumpărat i-l va da lui.

Neavând serviciu, martorul S.M. a acceptat propunerile inculpatului R.I.L. şi a doua zi s-a întâlnit cu el în zona hotelului "P." din Buzău, prilej cu care i-a remis inculpatului actul de identitate.

După circa 2 ore, cei doi s-au reîntâlnit şi inculpatul R.I.L. l-a condus pe martor la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, pretinzând că i-a întocmit atât documentaţia de angajare, cât şi pe cea de credit. În incinta magazinului, martorul S.M. a semnat mai multe documente, fără să le citească, după care inculpatul R.I.L. a ridicat din magazin două LCD-uri, din care unul i l-a dat martorului, împreună cu actul de identitate. Convingându-se că martorul S.M. doreşte să vândă LCD-ul, inculpatul R.I.L. l-a cumpărat de la el cu suma de 630 RON.

După trei zile, inculpatul R.I.L. l-a convocat la o nouă întâlnire - în zona Bazarului din Buzău - pe martorul S.M., cerându-i actul de identitate sub pretextul că îi este necesar pentru întocmirea contractului de muncă. La această întâlnire, inculpatul R.I.L. era însoţit de inculpatul T.G.D. Cei doi inculpaţi l-au condus pe martor la un magazin situat lângă Complexul X. Buzău, cerându-i să accepte să facă un contract pentru un motoscuter. Sesizând că este ceva în neregulă, martorul S.M. a refuzat propunerea, afirmând că până la data audierii nu a primit nici o comunicare de la vreo bancă, în sensul că ar fi dator cu vreo sumă de bani, bazându-se pe promisiunea inculpatului R.I.L., în sensul că va plăti el ratele.

Declaraţia martorului S.M. este neverosimilă deoarece el nu a stăruit deloc în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, deşi pretinde că a semnat documentele pe care le-a perceput ca fiind de angajare, iar pe altă parte, a semnat şi documente pe care le-a considerat ca fiind de credit, întocmite pe numele lui, deşi nu putea garanta cu nimic un credit, nefiind încadrat în muncă.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului S.M. a fost procesat de inculpatul P.D., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 16 aprilie 2008, reiese că în baza dosarului de credit contractat pe numele martorului S.M. s-au ridicat din magazin, 2 LCD-uri L. şi 2 telefoane mobile N., toate în valoare de 4.366 RON şi de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi şi martorul (acesta din urmă cu suma de 630 RON), în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului T.V. apare contractat la data de 23 aprilie 2008, un credit pe obiecte în valoare de 4.449 RON, cu E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de venit emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că este încadrat ca şofer la societatea sus-menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt, nu era angajat în muncă.

În declaraţia iniţială, martorul T.V. menţionează că propunerea de a contracta un credit în baza unei adeverinţe de venit falsă a fost făcută în două rânduri, în împrejurări separate, de fiul său, martorul T.V.M. şi de inculpatul S.I.

Ulterior, după audierea martorului T.V.M., la confruntarea cu acesta, martorul T.V. şi-a modificat poziţia, scoţându-l din culpă pe fiul său, în sensul că acesta nu a asistat la discuţiile purtate despre credit, de el cu inculpatul R.I.L. (într-o împrejurare) sau cu inculpatul S.I., referitoare la credit, acesta aflându-se la o distanţă de la care nu putea auzi cele discutate.

Martorul T.V. menţionează în fapt că inculpaţii S.I. şi R.I.L. i-au propus să contracteze un credit pe baza unei documentaţii false, adeverinţa de venit falsă fiindu-i înmânată chiar de inculpatul R.I.L.

De pe urma creditului, potrivit şi precizărilor făcute de fiul martorului, T.V.M., T.V. a beneficiat de două LCD-uri şi o maşină de spălat frontală. LCD-urile au fost vândute ulterior de fiul martorului, fără ca acesta să aibă reprezentarea că bunurile provin din infracţiuni.

Tot inculpatul R.I.L. este şi cel care l-a pus pe martorul T.V. în contact cu funcţionarul de la magazin, care i-a întocmit documentaţia de creditare şi în faţa căruia a semnat documentele din dosarul de credit (unde a depus şi adeverinţa de salariu întocmită în fals - a se vedea şi proces-verbal de confruntare).

Cu privire la condiţiile şi împrejurările contractării creditului pe obiecte a furnizat informaţii şi inculpatul S.I. care precizează că martorul T.V.M., fiul martorului T.V., a intermediat obţinerea creditului în numele tatălui său şi tot el a realizat înţelegerea frauduloasă cu inculpatul R.I.L., înţelegere ce a vizat racolarea a trei persoane care să accepte contractarea de credite pe bază de acte false, fără să ridice aceste obiecte din magazin (dar să semneze facturile de ridicare a bunurilor), caz în care tatălui său i s-ar fi facilitat obţinerea unui credit în condiţii asemănătoare, cu posibilitatea de a beneficia integral de obiectele contractate prin credit.

Cu toate că dă informaţii exacte despre condiţiile în care a fost contractat creditul şi despre modul în care au fost valorificate de către martorul T.V.M. bunurile obţinute din credit, pe care le pune pe seama relaţiilor martorului sus-menţionat, s-a apreciat că inculpatul S.I. nu putea deţine aceste date decât dacă era în anturajul persoanelor care au înfăptuit activitatea infracţională.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului T.V. a fost procesat de inculpatul P.D., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 23 aprilie 2008 rezultă că martorul T.V. a ridicat din magazin, un LCD S., un TV B. şi o maşină de spălat frontală A., toate în valoare de 4.449 RON, bunuri de care a beneficiat direct şi exclusiv în natură.

Întrucât LCD-ul şi TV-ul au fost vândute ulterior de fiul său, la locuinţa martorului T.V. nu a fost identificată decât maşina de spălat frontală, asupra căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurator (ordonanţa de instituire a sechestrului).

Pe numele martorului P.R. apare contractat un credit pe obiecte la data de 30 mai 2008, în valoare de 4.939 RON, cu E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de venit nr. 08 din 30 mai 2008, emisă de SC L.S. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este încadrat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi, în fapt, nu era angajat în muncă.

Din declaraţia martorului P.R. reiese că în cursul anului 2007 l-a cunoscut pe inculpatul T.G.D. care s-a recomandat "L.".

În cursul anului 2008, martorul l-a reîntâlnit pe inculpatul T.G.D. în municipiul Buzău, ocazie cu care inculpatul i-a propus să intre într-o afacere ce viza obţinerea unor credite în numele unei firme fantomă, cu consecinţe împotriva beneficiarilor, afirmând că tot ce trebuia el să facă era să-i remită pentru o zi actul de identitate.

Fără să evalueze consecinţele, martorul P.R. a dat buletinul inculpatului T.G.D. zis "L." şi a doua zi s-a întâlnit în Buzău cu inculpatul care l-a condus la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde a fost pus în contact cu un vânzător, care i-a cerut să semneze mai multe documente, fără să-l întrebe nimic altceva, nici măcar cum se numeşte. Martorul s-a conformat, reţinând că a semnat printre altele, un contract de credit şi o factură de ridicare a unui LCD şi a unui aragaz din magazin.

La ieşirea din magazin, inculpatul T.G.D. i-a restituit martorului P.R. actul de identitate şi i-a înmânat suma de 1.100 RON, cu precizarea că reprezintă "partea lui de profit din afaceri".

Martorul P.R. a mai declarat că a primit mai multe notificări de plată a unor rate de credit, dar nu s-a conformat acestora căci inculpatul T.G.D. i-ar fi spus că răspunde el de creditul contractat.

Deşi în tot cuprinsul declaraţiei martorul P.R. face referire la un anume "L.", după Constituţia şi înfăţişarea indicate - înalt, slab, cu părul lung, de 25 - 30 ani -, după împrejurările în care l-a cunoscut - în Constanţa -, unde a stat în gazdă la el, este cert că face referire la inculpatul T.G.D., care i s-a recomandat cu numele de "L.".

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului P.R. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 30 mai 2008 reiese că în baza contractului de credit aprobat pe numele martorului P.R. s-au ridicat din magazin, un LCD S. şi două aparate tip aragaz G., în valoare totală de 4.939 RON, de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau în echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorei B.G., apare contractat un credit pe obiecte la data de 16 iunie 2008 cu E.R.S. IFN, în valoare de 5.597 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 03 din 12 iunie 2008, emisă de SC M.I. 2005 SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că este angajată din anul 2006 ca vânzătoare şi realizează venituri la societatea menţionată, deşi, în fapt, aceasta nu era încadrată în muncă.

Din declaraţia martorei B.G., dată în prezenţa martorului asistent D.A., rezultă că inculpaţii S.I. şi T.G.D. s-au prezentat în Buzău, pe Aleea G., unde erau prezente mai multe persoane ce locuiau pe aceea stradă şi în zonele învecinate şi au pretins că întocmesc documente pentru acordarea unor ajutoare umanitare primite din străinătate pentru populaţia săracă, defavorizată, sens în care au solicitat actele de identitate ale unor persoane, cu precizarea că suma acordată ca ajutor financiar era de 700 RON.

În acest sens, cei doi inculpaţi au adunat buletinele de la mai multe persoane din zonele vizate, după care le-au condus pe rând la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde le-au cerut să semneze mai multe documente. După ce semna documentele respective, fiecare persoană primea de la inculpaţii T.G.D. şi S.I. suma de 700 RON şi actul de identitate, într-un loc situat între blocuri, în spatele magazinului evidenţiat.

Martora B.G. afirmă că aşa au procedat făptuitorii şi cu ea, că a semnat documentele în magazinul sus-menţionat, fără să le citească, nefiind şcolarizată, în schimb, primind de la cei în cauză suma de 700 RON.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorei B.G. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 16 iunie 2008, reiese că în baza contractului de credit aprobat pe numele martorei B.G., s-au ridicat din magazin, o combină frigorifică I., un aspirator P.H., o maşină de spălat frontală I., un LCD P. şi un TV S., în valoare totală de 5.597 RON, de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau în echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului P.A. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 10 iunie 2008, în valoare de 5.267 RON, cu E.R.S. IFN, în baza adeverinţei de venit nr. 07 din 10 iunie 2008, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri la societatea sus-menţionată deşi, în fapt, acesta nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului P.A. rezultă că în timp ce se afla la o terasa din Buzău - Piaţa C. -, a fost interpelat de trei bărbaţi necunoscuţi care au afirmat că îl cinstesc cu băuturi alcoolice şi îi dau 20 - 35 RON în plus dacă să le dea actul sau de identitate şi să-i însoţească. Cei trei bărbaţi l-au condus apoi la magazinul din Buzău al SC D. S.R.L Târgovişte unde i-au luat buletinul şi la scurt timp l-au pus să semneze mai multe documente, iar el s-a conformat. Apoi bărbaţii respectivi i-au returnat actul de identitate şi i-au dat aproximativ 20 - 30 RON.

Martorul P.A. nu a furnizat elemente de natură să poată contribui la identificarea celor trei bărbaţi la care a făcut referire.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului P.A. a fost procesat de inculpatul S.Ş.R., care cunoştea caracterul fraudulos al actelor întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 10 iunie 2008, reiese că pe baza creditului aprobat pe numele martorului P.A. s-au ridicat din magazin: un LCD S., un monitor LCD P.H. şi doua sisteme HOME CINEMA, mărcile L. şi P., toate în valoare de 5.267 RON, bunuri de care, raportat strict la documentaţia întocmită, au beneficiat cel puţin, inculpaţii T.G.D. şi S.Ş.R., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului M.Ş. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 21 aprilie 2008, cu E.R.S. IFN în valoare de RON 4.647 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 13 din 21 aprilie 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. (deşi el neagă acest lucru , este relevant că menţiunile din adeverinţă au un scris identic cu cel executat de inculpat pe alte adeverinţe în litigiu, dovedite ca false), din care rezultă că este angajat ca agent de vânzări şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, aceasta nu era încadrată în muncă.

Din declaraţia martorului M.Ş., reiese ca a fost luat la ocazie din localitatea de domiciliu Padina, judeţul Buzău, de consăteanul său, inculpatul P.G.C., martorul dorind să se deplaseze la Casa Judeţeană de Pensii Buzău pentru a solicita unele relaţii legate de un dosar de pensie. Inculpatul P.G.C., i-a promis martorului că-l va sprijini la Casa Judeţeană de Pensii Buzău şi i-a propus să-l gireze la cumpărarea prin credit a unui TV color, lucru acceptat de martor.

În aceste împrejurări, inculpatul P.G.C. l-a însoţit pe martorul M.Ş. la Casa Judeţeană de Pensii Buzău şi văzând că este aglomeraţie au luat hotărârea să rezolve problema invocatei girări a inculpatului P.G.C. pentru contractarea unui credit. Pentru acest motiv, inculpatul P.G.C. l-a însoţit pe martorul M.Ş. la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde au întâlnit alt tânăr, recunoscut după fotografie în persoana inculpatului T.G.D. Martorul a fost dus în magazin de inculpatul P.G.C. care i-a cerut să semneze mai multe documente, precizând că sunt pentru girarea creditului pentru achiziţionarea unui TV color. Martorul a semnat documentele fără să le citească întrucât nu avea ochelarii la el.

În aceleaşi împrejurări, martorul M.Ş. precizează că inculpatul P.G.C. a ridicat din magazin un televizor pe care l-a urcat într-un autoturism alb, aparţinând unui tânăr.

Ulterior martorul M.Ş. a aflat că, de fapt, inculpatul P.G.C. a contractat un credit pe numele lui, lucru care i-a fost adus la cunoştinţa şi de un funcţionar bancar.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului M.Ş. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 21 aprilie 2008, reiese că în baza creditului acordat pe numele martorului M.Ş. s-au ridicat din magazine, un LCD şi un aparat de aer condiţionat, ambele marca S., în valoare totală de 4.647 RON, de care au beneficiat inculpaţii, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului N.N.C. apare contractat un credit pe obiecte la data de 26 aprilie 2008, cu E.R.S. IFN, în valoare de 4.587 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 24 din 26 aprilie 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că este angajat ca şofer şi realizează venituri la societatea menţionată deşi, în fapt, nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului N.N.C. rezultă că fost căutat la locuinţa sa din satul Limpeziş comuna Movila Banului, judeţul Buzău, de doi bărbaţi necunoscuţi ce se aflau într-o maşina de culoare roşie - pe ocupantul scaunului din dreapta şoferului, recunoscându-l pe martorul R.V.C. zis "C." - întâlnire ce a avut loc urmare a mai multor convorbiri telefonice anterioare pe care martorul le-a purtat din Bucureşti, unde lucra la "negru" în construcţii, cu un cunoscut "G." din comuna Glodeanu Siliştea, vizând acceptarea emiterii unui card pentru ajutor de sănătate pe numele lui, cu posibilitatea retragerii de bani de pe el.

Persoanele care l-au contactat la domiciliu pe martorul N.N.C., l-au condus în municipiul Buzău cu maşina, într-un apartament unde se aflau mai multe persoane necunoscute.

De aici martorul a fost preluat de un alt bărbat necunoscut şi de şoferul maşinii cu care venise la Buzău şi condus la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte unde a semnat, la cererea unui funcţionar, mai multe documente.

Anterior, în apartamentul din Buzău în care a ajuns, martorul a dat celor doi bărbaţi actul său de identitate, cei doi plecând din apartament cu el şi întorcându-se după zece minute prilej cu care i l-au restituit.

După semnarea documentelor în magazin, martorul a primit de la unul din cei doi bărbaţi necunoscuţi, care l-au însoţit până acolo, suma de 300 RON şi apoi a plecat cu o maşină de ocazie spre casă, în satul Limpeziş.

N.N.C. nu a putut să recunoască bărbaţii care l-au însoţit la magazin, deşi a descris funcţionarul în faţa căruia a semnat documentele ca fiind, înalt, slăbuţ, cu vârsta cuprins între 30 - 35 ani.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului N.N.C. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată cu 26 aprilie 2008, reiese că în baza creditului întocmit pe numele martorului N.N.C., s-au ridicat din magazin două LCD B. şi un telefon mobil N., în valoare totală de 4.587 RON, bunuri de care, raportat strict la documentele întocmite, au beneficiat inculpaţii Ţ.R.C. şi T.G.D., împreună cu racolatorul, învinuitul R.V.C., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului I.N. apare contractat un credit pe obiecte la data de 09 mai 2008, cu E.R.S. IFN, în valoare de 5,47 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 42 din 09 mai 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri la societatea menţionată deşi, în fapt, acesta nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului I.N. rezultă că l-a cunoscut într-un bar din Buzău pe inculpatul T.G.D. şi acesta i-a spus că-l poate ajuta să cumpere un telefon mobil cu plata în rate, martorul având nevoie de telefon.

În acest sens, inculpatul T.G.D. l-a condus pe martor la un magazin perceput de el ca fiind unul de telefoane mobile şi i-a solicitat actul de identitate, lăsându-l să aştepte afară, iar după circa douăzeci de minute, l-a chemat în magazin şi l-a pus să semneze două exemplare ale unor documente despre care a spus că sunt întocmite pentru telefonul mobil în discuţie, motiv pentru care martorul le-a semnat. Apoi, martorul a fost invitat afară de inculpatul T.G.D. cu precizarea că trebuie să-l aştepte pentru a-i aduce telefonul mobil. După alte aproximativ douăzeci de minute, inculpatul T.G.D. i-a comunicat martorului că funcţionarii de la magazin nu i-au aprobat creditul pentru telefon întrucât au constatat că mai avea şi alte credite anterioare, ocazie cu care i-a restituit actul de identitate.

Ulterior, martorul I.N. a primit la domiciliu înştiinţări din care rezulta că are de plătit restanţe la un credit contractat de la o bancă, dar pretinde că a crezut că e vorba de o confuzie şi nu le-a dat importanţă.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele lui I.N. a fost procesat de inculpatul P.D., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 09 mai 2008 reiese că în baza creditului acordat martorului I.N., s-au ridicat din magazin două LCD S. şi o cameră video, P., în valoare totală de 5.747 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului B.M. apare contractat un credit pe obiecte la data de 06 mai 2008, în valoare de 5.258 RON, cu E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de salariu nr. 36 din 05 mai 2008 completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la SC R.C. SRL Constanţa şi realizează venituri salariale cu toate că, în fapt, el nu era încadrat în muncă şi nu poseda permis de conducere.

Din declaraţiile martorului B.M. reiese că nu are cunoştinţă de nici un credit şi nu a semnat nici un document de creditare. Precizează că a avut de mai multe ori actul de identitate pierdut, ultima dată în urmă cu circa doi ani, când l-a uitat în maşina unui taximetrist. Afirmă că din cercul persoanelor cercetate nu îl cunoaşte decât pe inculpatul T.G.D., pe care l-a întâlnit la o petrecere care a avut loc la locuinţa surorii lui în urmă cu mult timp.

Afirmaţiile martorului B.M. sunt credibile, mai cu seamă că semnăturile ce apar executate în numele lui pe documentele de creditare depuse la nu sunt cele pe care el le execută în mod obişnuit şi care apar depuse pe declaraţiile date la urmărirea penală, ceea ce duce la concluzia că semnăturile sale au fost falsificate pe documentele de credit.

Mai mult decât atât, la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului T.D. s-au depistat şi înscrisuri cu menţiuni de mână care îl privesc pe martorul B.M., inclusiv cu menţiunea CNP-ului acestuia, ceea ce înseamnă că mijlocirea creditului fraudulos bazat pe acte false a fost efectuată de inculpatul sus-menţionat.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului B.M., fără ştirea acestuia, a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 06 mai 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului B.M. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, un laptop T.S., un LCD L. şi o maşină de spălat semi-automată A., toate în valoare de 5.258 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului H.A. apare contractat un credit pe obiecte la data de 30 aprilie 2008, cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 4.707 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 27 din 30 aprilie 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează nereal că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu era încadrat în muncă şi nu poseda permis de conducere.

Din declaraţia martorului H.A. rezultă că i s-a cerut de către inculpatul P.G.C. (un consătean al lui) la o dată nedeterminată, să accepte cumpărarea pe numele lui a două telefoane mobile, pe motiv că el nu are act de identitate. Cu acest prilej, inculpatul P.G.C., care era însoţit de un anume "C.", identificat în persoana martorului R.V.C., a mers cu maşina sa împreună cu martorul H.A., într-un apartament din municipiul Buzău unde i-a solicitat actul de identitate. Martorul H.A. a remis cartea de identitate inculpatului P.G.C. care a plecat împreună cu învinuitul R.V.C. din apartament, lăsându-l în compania unui alt tânăr. După circa trei ore, inculpatul P.G.C. şi învinuitul R.V.C. s-au întors cu un alt tânăr şi cu o altă maşină şi împreună cu martorul au mers la un magazin de telefoane de pe strada C. din municipiul Buzău, de unde inculpatul P.G.C. a ridicat două telefoane, pe care le-a vândut şi din banii rezultaţi l-a cinstit şi pe el cu băuturi alcoolice.

Pe traseu, în drum spre magazin, martorul H.A. a observat că tânărul necunoscut care era în maşină cu el şi ceilalţi doi inculpaţi, a completat un document de salarizare şi cu menţiunea că este încadrat ca şofer şi a aplicat pe acel document o ştampilă falsă, lucru dedus din discuţiile purtate în maşină. Având în vedere scriptorul documentelor se poate aprecia că acel tânăr ar putea fi inculpatul T.G.D.

Martorul H.A. a mai declarat că a mai fost dus în municipiul Buzău la un magazin din zona Pieţei centrale de către inculpatul P.G.C. şi martorul R.V.C. unde cei doi l-au pus să semneze mai multe documente, iar el s-a conformat, fapt în urma căruia inculpatul a ridicat din acel magazin mai multe telefoane mobile.

De asemenea, martorul H.A. a mai precizat că nu l-a interesat ce documente a semnat în ambele situaţii pentru că era sub influenţa băuturilor alcoolice, după cum nu l-a interesat nici ce bunuri s-au ridicat în baza acelor documente.

Ultima faptă este plasată de martorul H.A. în luna septembrie 2008, dar fără îndoială că el confundă data, căci în septembrie 2008, inculpatul P.G.C. era arestat preventiv în prezenta cauză.

Din probele administrate rezultă că nu se identifică decât un singur credit contractat de învinuitul H.A., la data de 30 aprilie 2008, dosar de credit ce a fost procesat de inculpatul P.D. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 30 aprilie 2008 rezultă că, de fapt, în baza creditului ce apare contractat pe numele martorului H.A. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, două LCD, unul L. şi unul S. şi un telefon mobil S., toate în valoare de 4.707 RON, şi de care au beneficiat inculpaţii şi învinuitul sus-menţionaţi în natură sau în echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorei D.F. apare contractat la data de 07 mai 2008 un credit pe obiecte cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 4.758 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 38 din 07 mai 2010 emisă de SC R.C. SRL Constanţa completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează nereal că cea în cauză este angajată ca agent de vânzări şi realizează venituri salariale cu toate că, în fapt, ea nu era încadrată în muncă.

Din declaraţia martorei D.F. reiese că a convieţuit cu martorul C.S.L. din Buzău timp de şapte luni de zile, începând cu toamna anului 2007, locuind la părinţii acestuia din cartierul Mihai Viteazul. Pe când era internată la Spitalul Judeţean Buzău cu fetiţa ei minoră în vârstă de 4 ani, concubinul său, C.S.L. i-a propus să intre într-o afacere pe care şi lui i-a recomandat-o o persoană din anturaj, în sensul de a da actul de identitate şi de a accepta să semneze nişte documente în schimbul obţinerii unor sume de bani.

Neavând bani, martora D.F. a acceptat să intre într-o astfel de "combinaţie", sens în care i-a cedat actul de identitate martorului C.S.L. După trei zile acesta a apelat-o telefonic şi i-a cerut să părăsească temporar spitalul pentru a semna nişte documente, sens în care a aşteptat-o cu un cunoscut în maşina acestuia, la poarta Spitalului Judeţean Buzău, de unde a preluat-o şi a condus-o până la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte. În magazin, la intrare, un bărbat - ale cărui semnalmente martora D.F. le aseamănă cu cele ale inculpatului T.G.D. - a îndrumat-o să se deplaseze la o persoană aflată în faţa unui computer, care i-a prezentat mai multe documente spre semnare, pe care ea le-a semnat fără să le citească. După aceea, funcţionarul din magazin i-a restituit actul de identitate. Apoi martora a ieşit din magazin şi a venit la maşina în care se aflau concubinul ei, C.S.L. şi însoţitorul acestuia, care au condus-o la Spitalul Judeţean Buzău cu precizarea că banii vor veni mai târziu la domiciliu. La insistenţele ei, martora D.F. pretinde că a aflat de la concubinul ei, învinuitul C.S.L., că documentele semnate sunt pentru angajarea ei la o firmă şi că nu trebuie să îşi facă griji.

După circa o lună, martora a primit la domiciliul său din satul Mărunţisu, oraşul Pătârlagele, extrase de cont şi înştiinţări legate de un credit şi achitarea unor rate de credit. Corespondenţa a fost primită de concubinul ei, T.C., cu care avea împreună fetiţa de patru ani şi cu care devenise între timp concubină după ce se despărţise de învinuitul C.S.L.

Martora D.F. pretinde că a prezentat ulterior la magazin corespondenţa primită de la bancă, aflând că este beneficiara unui credit. Ea l-a întrebat telefonic în această privinţă şi pe fostul concubin, martorul C.S.L., de la care a aflat că şi el a primit la domiciliu acelaşi gen de corespondenţă de la o bancă. Acest lucru se confirmă deoarece pe numele martorului C.S.L. apare contractat un credit pe obiecte, bazat pe documentaţie falsă.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorei D.F. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată cu 07 mai 2008 reiese că în baza creditului contractat în numele martorei D.F. s-au ridicat din magazin, două LCD-uri, unul S. şi unul S., ambele în valoare de 4.758 RON, de care au beneficiat inculpaţii în natură sau echivalent bănesc prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorei I.M. apare contractat la data de 03 mai 2008, un credit pe obiecte cu E.R.S. IFN SA, în valoare totală de 4.668 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 33 din 03 mai 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează nereal că cea în cauză este angajată ca agent de vânzări şi realizează venituri salariale, cu toate că, în fapt, ea nu era încadrată în muncă.

Din declaraţia martorei rezultă că în ziua de 03 mai 2008, la domiciliul său din Gherăseni au venit două persoane cu o maşină de culoare roşie, recunoscute după planşa foto ca fiind martorul R.V.C. zis "C." şi inculpatul S.I., zis "C.R.". Ulterior, la recunoaşterea din grup, desfăşurată prin vizualizare directă, I.M. menţionează că pe numitul "C." l-a însoţit la acea dată la locuinţa ei, nu inculpatul S.I., ci inculpatul P.G.C., în declaraţia dată la urmărirea penală făcând confuzie între cei doi (procesul-verbal de recunoaştere din grup).

Cei doi bărbaţi au solicitat sprijin martorei I.M. şi concubinului ei G.V., care locuia la aceiaşi adresă, de a accepta să contracteze pe numele lor credite pentru produse electronice, căci ei nu mai puteau lua credite pe numele lor având credite anterioare. În schimbul ajutorului dat, martorei şi concubinului ei li s-au promis câte trei sute de RON.

Cei doi au acceptat propunerea şi au mers cu inculpatul P.G.C., iar martorul R.V.C., la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte unde au semnat mai multe documente completate de un funcţionar din magazin (înalt, brunet, slăbuţ de circa 30 - 35 de ani). După semnarea documentelor, martora I.M. şi concubinul ei au părăsit magazinul primind la ieşire câte trei sute RON şi actele de identitate.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorei I.M. a fost procesat de inculpaţii P.D. şi Ţ.R.C. care cunoşteau caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 03 mai 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorei I.M. s-au ridicat din magazin un LCD L., un LCD S., un CD auto S. şi două seturi de boxe auto S., toate în valoare de 4.668 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii şi învinuitul sus-menţionaţi, în natură sau în echivalent bănesc prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului T.C.F. apare contractat la data de 22 aprilie 2008 un credit pe obiecte cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 4.879 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 16 din 22 aprilie 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa în care se menţionează nereal că cel în cauză este încadrat la firma menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu era angajat în muncă.

Din declaraţia martorului T.C.F. reiese că atât el cât şi concubina sa, G.S.A., au fost interesaţi să găsească un loc de muncă în străinătate, motiv pentru care l-a contactat pe martorul R.V.C., zis "C.", fostul lui coleg de clasă. Acesta împreună cu inculpatul S.I. - acesta fiind recunoscut după fotografie, cu precizarea că el conducea o maşină de culoare roşie - au afirmat că au cunoştinţe care îl pot încadra pe martor în muncă în Spania, însă trebuie să le remită cartea de identitate pentru întocmirea contractului de muncă.

În aceste condiţii, martorii T.C.F. şi G.S.A. au remis martorului R.V.C. cărţile de identitate, iar după aproximativ o săptămână acesta le-a restituit cu precizarea că s-au ocupat locurile de muncă în Spania.

Ulterior, martorul T.C.F. şi concubina sa G.S.A. au aflat că pe numele lor au fost contractate credite pe obiecte de care nu au cunoştinţă.

Martorul T.C.F. pretinde că nu a semnat nici un document de creditare, afirmaţie nesinceră deoarece semnăturile care apar executate pe documentele de creditare depuse la sunt identice cu cele pe care martorul le executa în mod obişnuit şi care apar pe declaraţia dată de el la urmărirea penală.

De altfel, martorul T.C.F. îl confundă pe inculpatul S.I. cu inculpatul P.G.C., acesta fiind de fapt cel care a venit la locuinţa lui împreună cu martorul R.V.C., în împrejurările pe care le-a expus în declaraţii. Dovada în acest sens stă procesul-verbal de recunoaştere din grup a celui în cauză de către martora G.S.A., concubina martorului, activitate procedurală în care, deşi aceasta îl identifică pe însoţitorul lui R.V.C. la care face referire şi concubinul ei în declaraţia dată, ca fiind inculpatul R.I.L., martora menţionează că acesta era strigat cu apelativul "P." de către martorul R.V.C., iar ea personal nu l-a văzut prea bine pentru că nu a coborât din maşină.

Din probele administrate rezultă ca dosarul de credit întocmit pe numele martorului T.C.F. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 24 aprilie 2008 reiese că în baza creditului pe obiecte contractat în numele martorului T.C.F. s-au ridicat din magazin, un LCD S., un LCD L. şi un TV D., toate în valoare de 4.879 RON şi de care au beneficiat inculpaţii T.G.D., P.G.C., Ţ.R.C. şi martorul R.V.C.

Pe numele martorei D.M. apare contractat un credit pe obiecte la data de 02 mai 2008 cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 5.997 RON în baza documentaţiei emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează nereal că cea în cauză este angajată ca agent de vânzări şi realizează anumite venituri salariale, cu toate că, în fapt, ea nu era încadrată în muncă.

Din declaraţiile martorei D.M. rezultă că a fost căutată la domiciliu de inculpaţii T.G.D. şi R.I.L., zis " C.H. " care i-au propus să le dea actul de identitate pentru a face un credit în numele ei, lucru pe care ea l-a acceptat.

Cei doi inculpaţi au condus-o pe martoră la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde au pus-o să semneze mai multe documente, iar ea s-a conformat. Inculpaţii i-au spus martorei că va primi la domiciliu un card bancar de pe care va putea retrage bani la ATM.

Ulterior, martora a primit la domiciliu un card, dar acesta nu avea fonduri pe el, deoarece era debitat cu valoarea bunurilor ce apar contractate pe numele său, lucru pe care aceasta pretinde că l-a aflat de la un funcţionar bancar. Martora afirmă că a dat actul său de identitate şi cuponul de pensie inculpaţilor R.I.L. şi T.G.D., iar aceştia nu i l-au restituit.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorei D.M. a fost procesat de inculpaţii Ţ.R.C. şi P.D. - cel din urmă a aplicat menţiunea "conform cu originalul" pe factura de ridicare a bunurilor din magazin, cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 02 mai 2008 rezultă că în baza creditului acordat pe numele martorei D.M. s-au ridicat din magazin două LCD-uri P.H. şi un telefon mobil N., toate în valoare de 5997 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii, în natură sau în echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorei B.G. apare contractat un credit pe obiecte cu E.R.S. IFN SA la data de 24 aprilie 2008 în baza documentaţiei emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează nereal că cea în cauză este angajată ca agent de vânzări şi realizează venituri salariale cu toate că, în fapt, ea nu era încadrată în muncă.

Din declaraţiile martorei B.G. rezultă ca inculpatul R.I.L. a căutat-o la locuinţa sa din str. C., unde locuia împreună cu concubinul ei, L.F.I., care era angajat la depozitul inculpatului de pe str. T. din Buzău. Cu acest prilej, inculpatul R.I.L. i-a propus martorei B.G. cât şi surorii acesteia, B.A., aflată în vizită la ea, să le încadreze la depozitul lui cu carte de muncă pe postul de vânzătoare, iar cele două surori au fost de acord şi i-au încredinţat inculpatului actele lor de identitate.

După aproximativ o săptămână, inculpatul R.I.L. a revenit la locuinţa martorei B.G. şi a pus-o să semneze nişte acte, iar ea s-a conformat întrucât inculpatul i-a spus că sunt actele de angajare în muncă.

Ulterior, martora B.G. a primit la domiciliu său corespondenţă de la unitate bancară, din care rezulta că figurează cu un credit, însă nu a dat importanţă acestei corespondenţe, considerând că este o greşeală.

Poziţia martorei B.G. nu este verosimilă întrucât, în raport de conţinutul corespondenţei, în mod logic şi firesc ar fi trebuit să conteste la banca emitentă calitatea de debitor.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorei B.G. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 24 aprilie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorei B.G. au fost ridicate din magazin, un LCD S., un LCD L., două lanterne, una S. şi alta F., un cântar B. şi un cântar U., toate în valoare de 4.854 RON de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau în echivalent bănesc prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorei B.A., sora martorei B.G., apare contractat la data de 02 mai 2008 un credit pe obiecte cu E.R.S. IFN SA în baza documentaţiei existente, emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează nereal că cea în cauză este angajată ca agent de vânzări şi realizează venituri salariale cu toate că, în fapt, ea nu era încadrată în muncă.

În declaraţia dată, martora B.A. confirmă declaraţia surorii sale B.G., afirmând că se afla în vizită la acesta în Buzău pe str. C., când inculpatul R.I.L. i-a propus să o încadreze în muncă pe post de vânzătoare la depozitul său, motiv pentru care i-a dat actul de identitate. Fără să îşi poată aminti exact, martora B.A. reţine că în aceiaşi zi, inculpatul R.I.L. a revenit la locuinţa surorii sale şi i-a restituit actul de identitate, cerându-i să semneze mai multe documente, ea conformându-se, crezând că sunt pentru angajare. Ulterior martora a fost informată de o mătuşă că a primit la domiciliu mai multe înştiinţări din care rezultă că are credit contractat şi rate restante la bănci, dar a considerat că este o greşeală, întrucât nu a contractat nici un credit. Poziţia martorei B.A. este nesinceră atâta vreme cât nu a contactat angajaţii băncii şi nu s-a interesat deloc de pretinsa angajare în muncă.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorei B.A. a fost procesat de inculpaţii Ţ.R.C. şi P.D., care cunoşteau caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 02 mai 2008, rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorei B.A. au fost ridicate din magazin, un LCD S. şi un LCD P.H., toate în valoare de 4.898 RON, de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau în echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului L.F.I., apare contractat un credit pe obiecte în valoare de 3.133 RON, la data de 24 aprilie 2008, cu E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de venit nr. 19 din 24 aprilie 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează nereal că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale cu toate că, în fapt, el nu era încadrat în muncă şi nu poseda permis de conducere.

Din declaraţia martorului L.F.I. reiese că a lucrat ca zilier fără forme legale la depozitul "O." din Buzău unde l-a cunoscut pe inculpatul R.I.L., care avea un depozit de băuturi pe str. T. Întrucât acesta i-a propus să îl încadreze cu contract de muncă în calitate de vânzător la depozitul lui, martorul a mers acasă să ia actul de identitate. La domiciliul său din Buzău str. C. erau prezenţi concubina lui, B.G., cumnata lui, B.A. şi concubinul acesteia P.I.C. Tuturor, inculpatul R.I.L. le-a propus încadrarea în muncă la depozitul său şi le-a solicitat actele de identitate. În aceiaşi zi, inculpatul a revenit la locuinţa în discuţie şi i-a pus pe toţi să semneze unele acte cu precizarea că sunt documentele de încadrare în muncă, după care le-a restituit actele de identitate.

Martorul L.F.I. afirmă că a primit la domiciliu un plic de la o bancă dar nu i-a dat importanţă crezând că el conţine o comunicare cu un credit pe care l-a contractat în mod legal, pe vremea când era angajat, cu contract de muncă la R.E. Buzău (a fost încadrat până la data de 01 ianuarie 2008).

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului L.F.I. a fost procesat de inculpaţii Ţ.R.C. şi P.D., care cunoşteau caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată cu 24 aprilie 2008, rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului L.F.I. au fost ridicate din magazin un LCD S., o maşină de spălat semiautomată A., un flash usb K., o imprimantă multifuncţională C., un cablu usb R., toate în valoare de 3.133 RON, de care au beneficiat inculpaţii în natură sau în echivalent bănesc prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului C.S.L., persoană cu trecut infracţional, figurează contractat un credit pe obiecte, la data de 07 mai 2008, cu E.R.S. IFN SA, în baza adeverinţei de venit nr. 39 din 07 mai 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează nereal că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale cu toate că, în fapt, el nu era încadrat în muncă şi nu poseda permis de conducere.

Din declaraţia martorului C.S.L. reiese că a aflat de la numitul A.I., în momentul în care i-a returnat o datorie de 50 RON, că acesta a beneficiat de o ofertă bănească de 300 RON cu titlu promoţional de la un magazin din Buzău, activitate înfăptuită cu concursul inculpatului P.G.C. şi al martorului R.V.C., zis "C.". Fiind interesat de ofertă, martorul a solicitat şi el prin intermediul lui A.I. sprijin pentru a putea beneficia de bani în aceleaşi condiţii ca şi acesta. La câteva zile a fost căutat la domiciliu de inculpatul P.G.C. şi de martorul R.V.C. care i-au explicat că poate obţine 300 RON de la un magazin, cu titlu de ofertă bănească promoţională, fără nici o condiţie, suma fiind numai o parte dintr-un total de 700 RON, urmând ca diferenţa de 400 RON să le revină celor doi pentru sprijinul acordat.

Martorul C.S.L. a acceptat propunerea celor doi şi i-a însoţit în Buzău cu maşina lor, până în faţa magazinului aparţinând SC D. SRL Târgovişte, unde a fost aşteptat de inculpatul C.N., fratele concubinei inculpatului T.G.D. La solicitarea lui R.V.C., zis "C." martorul i-a încredinţat actul de identitate, iar acesta l-a remis inculpatului C.N., care a intrat cu el în magazin.

După un interval de timp de aşteptare la un bar din cartierul Micro XIV, unde au consumat o bere, în momentul în care martorul R.V.C. a primit un apel telefonic, martorul C.S.L. a plecat împreună cu cei doi cu maşina acestora până la magazinul la care s-a făcut referire anterior, unde îi aştepta inculpatul C.N., care l-a preluat pe martor şi l-a condus în magazin prezentându-l unui funcţionar, care i-a indicat să semneze mai multe documente, el conformându-se. În schimb, a primit de la funcţionarul respectiv actul de identitate, şi a părăsit magazinul revenind la maşina staţionată în apropiere, unde inculpatului P.G.C. i-a dat suma de 300 RON. Acesta împreună cu martorul R.V.C. l-au convins pe martorul C.S.L. că, în situaţia în care va primi mai multe plicuri la domiciliu să le remită martorului R.V.C., însă nu a putut face acest lucru întrucât a constatat că acesta a părăsit teritoriul României.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului C.S.L. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 07 mai 2008, rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului C.S.L. au fost ridicate din magazin, un LCD S., două aparate de aer condiţionat, unul S. şi unul H. şi un fier de călcat L., toate în valoare de 4.968 RON, de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau în echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului D.G.M. apare contractat un credit pe obiecte la data de 09 mai 2008, cu E.R.S. IFN, în valoare de 5478 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 41 din 09 mai 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri la societatea menţionată deşi, în fapt, acesta nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului D.G.M. rezultă că într-un bar din zona Staţiei CFR Buzău a fost interpelat de inculpatul T.G.D. care i-a propus atât lui, cât şi martorului I.N. să contracteze abonamente pentru a lua telefoane mobile. Cei doi au acceptat şi au fost conduşi de inculpatul T.G.D. la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte. Aici li s-au solicitat actele de identitate, au fost lăsaţi să aştepte afară, iar după circa douăzeci de minute au fost chemaţi în magazin şi prezentaţi unui funcţionar ce purta emblema firmei "D.". Acesta a completat mai multe documente, percepute de cei doi martori ca fiind contracte şi le-a cerut să le semneze, ei conformându-se. Apoi au fost invitaţi afară de inculpatul T.G.D. cu precizarea că trebuie să-l aştepte pentru a le aduce telefoanele mobile. După alte aproximativ douăzeci de minute, inculpatul T.G.D., le-a comunicat că funcţionarii de la magazin nu au aprobat creditele pentru telefoane întrucât au constatat ca mai aveau şi alte credite şi le-a restituit actele de identitate.

Ulterior, martorul D.G.M. a primit la domiciliu înştiinţări din care rezultă că are de plătit restanţe la un credit contractat de la o bancă, dar pretinde că a crezut că e vorba de o confuzie şi nu le-a dat importanţă.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului D.G.M. a fost procesat de inculpaţii Ţ.R.C. şi P.D., (ultimul certificând sub semnătură conformitatea cu originalul), care cunoşteau caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 09 mai 2008, reiese că în baza creditului acordat martorului D.G.M. s-au ridicat din magazin, două LCD, unul S. şi unul L. şi un robot de bucătărie P.H., în valoare totală de 5.478 RON, de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului V.M. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 18 aprilie 2008, cu E.R.S. IFN, în valoare de 4667 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 08 din 18 aprilie 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri la societatea sus-menţionată deşi, în fapt, acesta nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului V.M. rezultă că nu a semnat nici un contract de credit sau document adiacent acestuia, deşi recunoaşte că l-a însoţit pe inculpatul P.G.C. - la cererea acestuia - în Buzău unde a fost condus într-un apartament în care se afla inculpatul T.G.D. Acesta i-a cerut actul de identitate şi a plecat cu el, împreună cu inculpatul R.I.L., într-un loc necunoscut, nu înainte de a-i remite suma de 30 RON martorului, cu precizarea de a-i aştepta în apartamentul în discuţie.

După aproximativ 2 - 3 ore, inculpatul R.I.L. a revenit şi i-a precizat martorului că a făcut un credit pe numele lui, cu care a cumpărat un televizor, pe care i l-a arătat, fiind în portbagajul unei maşini. Inculpatul i-a dat martorului suma de 250 RON, afirmând că-i va da şi altă sumă după vânzarea televizorului. Cu această ocazie i-a restituit actul de identitate.

Martorul V.M. a recunoscut după fotografiile prezentate de organele de poliţie şi pe martorul R.V.C., zis "C.", implicat şi el în activitatea infracţională în prezenta cauză.

Declaraţia martorului V.M. este credibilă întrucât i-au fost falsificate semnăturile de pe documentaţia de creditare, acestea fiind total diferite de cele executate de martor în mod obişnuit, pe declaraţia dată la organele de urmărire penală.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului V.M. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 18 aprilie 2008, reiese că în baza creditului acordat martorului V.M. s-au ridicat din magazin, două LCD, unul S. şi unul L. şi un aparat de prăjit P.H., în valoare totală de 4.667 RON, de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorei G.S.A. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 06 mai 2008, cu E.R.S. IFN, în valoare de 4.548 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 35 din 05 mai 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că cea în cauză este angajată din anul 2006 ca agent de vânzări şi realizează venituri la societatea menţionată deşi, în fapt, aceasta nu era încadrată în muncă.

Din declaraţia martorei G.S.A. rezultă că în timp ce se afla la domiciliu împreună cu concubinul său, martorul T.C.F., au fost căutaţi de martorul R.V.C., zis "C.", şi de o persoană căruia martorul i se adresa "P.", ce conducea o maşină roşie, pe care ea l-a identificat după fotografie ca fiind inculpatul S.I., în realitate fiind vorba de inculpatul P.G.C. Confuzia este eliminată la prezentarea pentru recunoaştere din grup a persoanelor suspecte, ocazie cu care, G.S.A. a precizat că inculpatul S.I. nu este persoana căruia martorul R.V.C., zis "C." i s-a adresat cu apelativul "P.".

La momentul respectiv, martorul R.V.C. le-a solicitat martorei G.S.A. şi concubinului acesteia, martorul T.C.F. actele de identitate, promiţându-le că îi va încadra în muncă în Spania, aceştia remiţând actele de identitate.

După câteva zile, martorul R.V.C., zis "C." le-a restituit actele de identitate, afirmând că s-au ocupat locurile de muncă din Spania.

Martora G.S.A. menţionează că nu a semnat nici un document de creditare, precizare adevărată, întrucât semnăturile ce apar executate pe documentele de creditare întocmite pe numele ei sunt falsificate, fiind complet diferite de cele executate de martoră pe declaraţiile date la organele de urmărire penală.

Martora G.S.A. susţine că a primit mai multe înştiinţări de plată de la bancă, dar nu a contestat creditul şi nici nu a sesizat organele de poliţie, deşi s-a convins că pe numele ei s-a încheiat un contract de credit.

Din probele administrate rezultă ca dosarul de credit întocmit pe numele martorei G.S.A. a fost procesat de inculpaţii Ţ.R.C. şi P.D., care cunoşteau caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 06 mai 2008, reiese că în baza creditului acordat martorei G.S.A. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, două LCD S., în valoare totală de 4.548 RON, de care au beneficiat inculpaţii în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului S.I.E. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 03 mai 2008, cu E.R.S. IFN, în valoare de 4.788 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 32 din 03 mai 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri la societatea menţionată deşi, în fapt, acesta nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului S.I.E. rezultă că a fost interpelat de inculpatul T.G.D. în barul "I." din zona Staţiei CFR Buzău, care i-a propus să meargă cu el la un magazin de electrocasnice din Buzău pentru a întocmi un contract pe numele martorului, în urma căruia el urma să primească un card bancar cu 5.000 RON, inculpatului T.G.D. să-i revină o plasmă, iar rata de aproximativ 70 RON lunar să fie suportată de martorul S.I.E., chiar de pe cardul în discuţie.

În baza convenţiei cu inculpatul T.G.D., acesta l-a condus pe martorul S.I.E. la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte unde i-a cerut cartea de identitate, punându-l în legătură cu un funcţionar al magazinului, în vârstă de circa 30 - 35 ani, cu chelie, care l-a pus să semneze mai multe documente pe care le-a completat pe loc. Martorul s-a conformat, iar la plecarea din magazin, inculpatul T.G.D. i-a remis suma de 300 RON, reţinându-i actul de identitate, sub pretextul întocmirii formalităţilor pentru emiterea cardului bancar pe numele lui.

Deşi a primit ulterior la domiciliu cardul P.A., martorul S.I.E. a constatat că nu poate fi folosit la ATM, întrucât nu era alimentat, el fiind practic debitat cu valoarea bunurilor creditate. Din acest motiv, martorul pretinde că nu a plătit ratele la bancă, deşi a fost înştiinţat despre valoarea lor.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului S.I.E. a fost procesat de inculpatul P.D., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 05 mai 2008, reiese că în baza creditului acordat martorului S.I.E., s-au ridicat din magazin, două LCD, unul S. şi unul S., în valoare totală de 4.788 RON, de care au beneficiat inculpaţii în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului A.F. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 22 aprilie 2008, cu E.R.S. IFN, în valoare de 4.609 RON, în baza adeverinţei de venit nr. bbb din 22 aprilie 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri la societatea menţionată deşi, în fapt, acesta nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului A.F. rezultă că este într-un anumit grad de rudenie cu martorul R.V.C., zis "C." şi acesta l-a contactat la domiciliu împreună cu un alt tânăr tatuat, care avea o maşină străină. Martorul R.V.C., zis "C." i-a propus să-i dea suma de 300 RON în schimbul încredinţări temporare a actului de identitate şi a unei facturi de utilităţi.

Martorul A.F. a acceptat propunerea şi împreună cu martorul R.V.C., zis "C." şi cu tânărul care-l însoţea pe acesta s-au deplasat la Buzău unde a fost condus într-un apartament în care se aflau mai mulţi tineri. Aici i s-a oferit mâncare şi băutură, în timp ce martorul R.V.C., zis "C." şi alţi tineri au plecat cu actele pe care i le solicitase. După aproximativ o oră, grupul în discuţie s-a întors în apartament şi l-a pus pe martor să semneze mai multe documente, iar el s-a conformat, fără să le citească. Apoi a primit suma de 300 RON de la unul dintre tineri, după care a plecat acasă.

A doua zi a fost căutat din nou la domiciliu de martorul R.V.C., zis "C." care i-a propus să racoleze persoane dornice să obţină bani în acelaşi mod, dar martorul A.F. a refuzat.

Dintre tinerii la care a făcut referire, martorul A.F. l-a recunoscut după fotografie pe inculpatul T.G.D., ca fiind cel care i-a dat spre semnare documentele, în apartamentul din Buzău.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului A.F. a fost procesat de inculpatul P.D., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 22 aprilie 2008, reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului A.F., s-au ridicat din magazin două LCD-uri, unul B. şi unul L. şi un epilator B., în valoare totală de 4.609 RON, de care au beneficiat inculpaţii în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului R.N. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 05 iunie 2008, cu E.R.S. IFN, în valoare de 4.209 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 33 din 05 iunie 2008, emisă de SC C.M. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de R.G., soţia inculpatului R.I.L., în prezent aflată în Franţa.

Din declaraţia martorului R.N. reiese că la locuinţa sa din Merei, judeţul Buzău au venit inculpaţii T.G.D. şi P.G.C. Cel din urmă i-a propus martorului să-l angajeze la firma sa, cu promisiunea că va primi bani cu titlu de avans de angajare, după ce în prealabil, acelaşi inculpat îi propusese să dea actul de identitate în schimbul obţinerii în mod fraudulos a unor sume de bani, în numele unei "firme fantomă".

Aceeaşi propunere a fost făcută de inculpaţii sus-menţionaţi şi lui B.D.F., consăteanul martorului R.N., propunere acceptată de amândoi. Astfel, cei doi au fost însoţiţi de inculpaţi, cu o maşină marca S., de culoare roşie, în municipiul Buzău, până în faţa magazinului aparţinând SC D. SRL Târgovişte, unde au fost întâmpinaţi de martorul R.V.C., zis "C." şi de inculpatul R.I.L., acesta din urmă purtând în piept un ecuson tip legitimaţie. La solicitarea acestora, martorii R.N. şi B.D.F. le-au dat actele de identitate şi au mers la un bar din apropiere, unde au fost serviţi cu câte o bere şi o cafea.

După circa o oră, la bar au venit inculpaţii T.G.D. şi P.G.C. care i-au preluat pe cei doi şi i-au condus într-un gang, în apropierea magazinului din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde l-au pus pe martorul R.N. să semneze nişte documente, iar el s-a conformat, fără să le citească. A rămas stabilit ca martorul B.D.F. să revină a doua zi pentru a semna şi el nişte documente de aceeaşi natură. Cu acest prilej, martorul R.N. a sesizat că inculpaţii P.G.C. şi T.G.D. au dus la autoturismul cu care veniseră, casetofon şi nişte boxe. Apoi, cu acelaşi autoturism, cei doi inculpaţi i-au condus pe martorii R.N. şi pe B.D.F. în comuna Merei, judeţul Buzău. Pe traseu, inculpatul P.G.C. i-a dat martorului R.N. suma de 300 RON cu precizarea că sunt bani care provin de la stat pentru angajare.

Martorul R.N. are cunoştinţă că a doua zi, inculpaţii P.G.C. şi T.G.D. au revenit în comuna Merei şi i-au condus la Buzău cu autoturismul pe martorii B.D.F. şi A.V., cu acelaşi scop, de semnare a documentelor, cu condiţia primirii de la aceştia a actelor de identitate în vederea producerii de consecinţe juridice.

Din probele administrate rezultă ca dosarul de credit întocmit pe numele martorului R.N. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Pe numele martorului M.I. apare contractat un credit pe obiecte la data de 04 iunie 2008, cu C. IFN, în valoare de 4.748 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 05 din 03 iunie 2008, emisă de SC E. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri la societatea menţionată deşi, în fapt, acesta nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului M.I. rezultă că a fost contactat de inculpatul S.I. care i-a propus o afacere, în sensul că poate primi suma de 700 RON, dacă va da actul său de identitate, cu precizarea că îl foloseşte la acordarea unor rate de credit, asigurându-l că nu va suporta costul unor astfel de rate. Martorul M.I. a acceptat propunerea şi i-a dat actul de identitate inculpatului S.I., iar după 2 - 3 zile l-a însoţit pe acesta, cu maşina lui de culoare crem, la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte. Inculpatul S.I. a luat legătura cu funcţionarii din magazin şi i-a dat martorului M.I. să semneze mai multe documente, iar acesta s-a conformat, fără să le citească.

Din cercetările efectuate rezultă ca dosarul de credit al martorului M.I. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 04 iunie 2008, reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului M.I., s-au ridicat din magazin două LCD, unul P.H. şi unul L. şi un fier de călcat P.H., în valoare totală de 4748 RON, de care au beneficiat inculpaţii T.G.D., Ţ.R.C. şi S.I. în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorei C.G.R. apare contractat un credit pe obiecte la data de 25 aprilie 2008, cu E.R.S. IFN, în valoare de 5.207 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 22 din 25 aprilie 2008, emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D., din care rezultă că cea în cauză este angajată ca agent de vânzări şi realizează venituri la societatea menţionată deşi, în fapt, aceasta nu era încadrată în muncă.

Din declaraţia martorei C.G.R. rezultă că aceasta nu a contractat nici un credit, nu a fost racolată de nimeni în acest scop, nu a încredinţat nimănui actul de identitate şi nu a semnat nici un document de creditare.

Afirmaţiile martorei sunt nesincere, deoarece semnăturile înscrise în dreptul numelui său pe documentaţia de creditare sunt identice cu cele pe care le-a executat pe declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, în data de 09 decembrie 2008, ceea ce însemnă că martora are cunoştinţă de creditul ce apare contractat pe numele său, semnând documentele de creditare.

După ce i s-a prezentat documentaţia de creditare, martora C.G.R., cu prilejul reaudierii, a executat semnături atipice, ce nu seamănă cu cele executate iniţial, probabil pentru a induce în eroare organele de cercetare penală.

Din probele administrate rezultă ca dosarul de credit al martorei C.G.R. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., acesta cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 25 aprilie 2008, reiese că în baza creditului contractat pe numele martorei C.G.R., s-au ridicat din magazin două LCD S. şi un telefon mobil N., în valoare totală de 5.207 RON, de care au beneficiat inculpaţii şi martora, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea bunurilor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului C.M.l., fratele martorei C.G.R., apare contractat un credit pe obiecte, cu E.R.S. IFN SA în valoare de 4.862 RON cu ridicarea efectivă a obiectelor creditate la 26 aprilie 2008, în baza adeverinţei de venit nr. 21 din 25 aprilie 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului C.M.l. rezultă că el personal nu a contractat nici un credit, nu a semnat nici un document de creditare, nu a încredinţat actul de identitate nici unei persoane şi nu a fost racolat de nimeni pentru a contractat vreun credit.

Afirmaţiile martorului par credibile în condiţiile în care, semnăturile executate în numele lui pe documentaţia de creditare diferă de cele pe care le-a executat în mod obişnuit şi care se află depuse pe declaraţiile date la urmărire penală.

În condiţiile în care la documentaţia depusă la dosarul de creditare apare o copie a actului de identitate al său, documentaţia fiind întocmită în aceeaşi zi cu a surorii sale, martora C.G.R. se poate specula că aceasta a avut un rol în procurarea copiei de pe actul de identitate al fratelui ei. Cert este că semnăturile depuse pe numele martorului C.M.l. de pe documentele de creditare sunt falsificate.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului C.M.l. a fost procesat de inculpaţii P.D. şi Ţ.R.C., aceştia cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 26 aprilie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului C.M.l. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte un LCD S., un LCD B., un TV D., în valoare totală de 4.268 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului A.I., apare contractat un credit la data de 07 mai 2008, pe obiecte cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 5.557 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 37 din 07 mai 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului A.I. rezultă că inculpatul R.I.L. zis C. l-a contactat în barul A. din zona staţiei CFR Buzău şi i-a oferit suma de 300 RON cu condiţia ca el să-i dea actul de identitate şi să urmeze instrucţiunile lui. Martorul s-a conformat, i-a dat buletinul inculpatului şi în aceeaşi zi l-a însoţit la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, cu maşina acestuia marca M. Aici, A.I. a fost introdus în magazin unde i s-a cerut de către inculpatul R.I.L. să semneze mai multe documente. Acesta s-a conformat şi a semnat documentele fără să le citească, în faţa unui funcţionar de la magazin. Apoi acel funcţionar i-a înmânat actul de identitate, iar în afara magazinului, inculpatul R.I.L. i-a remis suma de 300 RON.

Deşi a fost înştiinţat că a contractat un credit bancar şi somat să plătească ratele, martorul A.I. nu a plătit nici o rată pe motiv că nu a avut bani.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului A.I. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., acesta cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse inclusiv, prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 07 mai 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului A.I. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, un LCD S., un LCD L. şi un telefon mobil N., în valoare 5557 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului T.M., apare contractat un credit la data de 25 aprilie 2008 pe obiecte, cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 4.897 RON în baza adeverinţei de venit nr. 20 din 25 aprilie 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, era încadrat în muncă la BGS Bucureşti, societate cu care a întrerupt relaţiile de serviciu în luna mai 2008.

Din declaraţiile martorului T.M. rezultă că trei bărbaţi s-au prezentat pe raza satului Cârligu Mare, comuna Glodeanu Siliştea şi au postat un afiş la magazinul din sat în care se preciza că se caută persoane pentru a fi angajate ca agenţi de pază. Martorul, deşi avea serviciu, intenţiona să renunţe la el pentru a se angaja mai aproape de domiciliu, motiv pentru care a intrat în discuţie cu cei trei bărbaţi, pe care i-a identificat în persoana inculpatului P.G.C., martorului R.V.C. zis C., iar o a treia persoană a rămas neidentificată. Discuţiile au fost purtate mai mult de martorul R.V.C. La discuţii au participat şi alţi bărbaţi din sat respectiv, M.M., E.G. şi A.F. Împreună cu cei trei consăteni şi cu cei trei bărbaţi, au plecat cu maşina condusă de inculpatul P.G.C. în Buzău, fiind conduşi toţi într-un apartament din cartierul Dorobanţi unde martorul R.V.C. le-a luat actele de identitate şi i-a lăsat să aştepte sub pretextul ca merge să întocmească formele de angajare. În acest timp, inculpatul P.G.C. a oferit tuturor alimente şi băuturi alcoolice. În jurul orelor 14.30, martorul R.V.C. s-a întors în apartament cu un set de documente pentru fiecare dintre cei patru, cerându-le să le semneze. Martorul T.M., precum şi numiţii M.M., E.G. şi A.F., s-au conformat semnând documentele fără să le citească. T.M. recunoaşte că în acel moment era sub influenţa băuturilor alcoolice, iar anterior nu întrebase pe inculpat şi pe învinuit la ce firmă ar urma să lucreze. Ulterior, martorul T.M. a primit la domiciliu un card de debit, iar soţia lui a refuzat să-l primească.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului T.M. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 25 aprilie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului T.M. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, un LCD S., un LCD L., un epilator B. şi un telefon mobil, în valoare totală de 4.897 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii şi învinuitul R.V.C., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului G.V., apare contractat un credit la data de 03 mai 2008 pe obiecte cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 5.457 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 34 din 03 mai 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului G.V. rezultă că acesta a fost contactat la domiciliul său de inculpatul P.G.C. şi de învinuitul R.V.C. zis C. cu o maşina roşie condusă de cel dintâi. Cei doi i-au oferit suma de 300 RON cu condiţia de accepta să semneze nişte documente sub pretextul că vor să achiziţioneze nişte materiale de construcţii în numele firmei lor şi au nevoie de semnătura martorului ca o formalitate. La discuţie, a fost şi concubina martorului, I.M. Martorul a fost de acord cu propunerea, pentru că avea nevoie de bani şi era şi în stare de ebrietate.

În baza convenţiei avute, în aceeaşi zi, martorul G.V., s-a deplasat cu inculpatul şi cu învinuitul spre Buzău, au făcut un popas de circa 30 de minute în zona fabricii C. de pe str. T., unde cei doi i-au luat actul de identitate şi l-au lăsat să aştepte în maşină. În acest interval de timp, împreună cu cei doi s-au deplasat la un restaurant din zona popasului Mărăcineni unde au servit masa şi au consumat băuturi alcoolice, nota de plată fiind achitată de inculpatul P.G.C. şi de învinuitul R.V.C. Între timp, învinuitul şi inculpatul au discutat la telefon, iar după aproximativ o oră l-au condus pe martorul G.V. la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte. Aici a fost lăsat sa aştepte câteva minute în maşină în fata magazinului, apoi a fost invitat de cei doi în magazin, prilej cu care cei doi i-au spus că e nevoie şi de concubina lui, I.M. În magazin a semnat nişte documente, fără să le citească şi apoi a fost condus la locuinţa lui cu maşina condusă de inculpatul P.G.C. Apoi martorul şi concubina lui I.M. au primit suma de 600 RON de la inculpatul P.G.C. şi de la învinuitul R.V.C. şi au plecat acasă cu un taxi.

Ulterior, după circa două săptămâni, martorul G.V. a primit o înştiinţare de la o bancă pentru a ridica un card pe care el l-a apreciat ca fiind de cumpărături şi nu s-a prezentat să-l ridice.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului G.V. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., acesta cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Pe numele martorului L.R., apare contractat un credit pe obiecte la data de 13 iunie 2008 cu C. IFN SA, în valoare de 4.668 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 17 din 13 iunie 2008 emisă de SC T.T.M. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului L.R. rezultă că în timp ce era internat în spital la Buzău unde urma să suporte o intervenţie chirurgicală, a fost vizitat de mama lui, L.E., care era însoţită de inculpatul S.I. S.I. i-a solicitat lui L.R. să-i pună la dispoziţie actul de identitate pentru a contracta un credit bancar garantându-i că acest lucru nu-l va pune în situaţia de a plăti vreo rată de credit. Aceeaşi solicitare a fost adresată de S.I. şi mamei martorului, L.E. Cei doi au acceptat propunerea inculpatului S.I. în condiţiile în care acesta le-a promis suma de câte 500 RON cu titlu de răsplată, L.R. având nevoie de bani pentru operaţie. În condiţiile date, martorul L.R. şi mama lui, L.E., l-au însoţit pe inculpatul S.I. la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde S.I. era în compania a încă trei bărbaţi cu vârste cuprinse intre 30 - 35 ani pe care martorul L.R. nu a putut să-i identifice.

Martorul L.R. şi mama sa, L.E., au fost introduşi în magazin prin partea din spate şi au fost prezentaţi unui funcţionar care i-a pus să semneze nişte documente. Martorul menţionează că a introdus degetul în tuş şi l-a aplicat pe mai multe documente pe care nu le-a citit pentru că nu ştie carte. Sub acest aspect declaraţia sa apare ca nesinceră întrucât, pe documentele de creditare, în dreptul numelui său apar executate nişte semnături indescifrabile atipice.

După ce au semnat documentele de creditare, martorul L.R. şi mama sa L.E. au primit câte 500 RON fiecare de la inculpatul S.I. Martorul L.R. a plecat în aceeaşi zi la spital întrucât i se făcuse rău, iar seara a fost operat. A rămas trei patru zile la spital, după care a fost externat. În perioada următoare a plecat la muncă în Spania împreună cu mai mulţi cunoscuţi, unde a rămas până pe 24 august 2008. Între timp a fost înştiinţat de mama sa că primise acasă mai multe plicuri ce conţineau carduri bancare, despre care inculpatul S.I. îl înştiinţase că le va primi însă el precizează că nu a desfăcut corespondenţa, predând-o aşa organelor de poliţie.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului L.R. a fost procesat de inculpatul S.Ş.R. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 13 iunie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului L.R. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte două LCD P., o hotă B., un CD auto S. şi un cablu usb R. în valoare 4.668 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii S.I., S.Ş.R., T.G.D. şi alte persoane neidentificate în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorei D.R., apare contractat un credit la data de 13 iunie 2008 pe obiecte cu C. IFN SA, în valoare de 5.158 RON în baza adeverinţei de venit nr. 18 din 13 iunie 2008 emisă de SC T.T.M. SRL Buzău completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cea în cauză este angajată ca vânzătoare la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, ea nu era încadrată în muncă.

Din declaraţiile martorei D.R. rezultă că s-a întâlnit pe strada pe care locuia cu inculpaţii S.I. şi R.I.L., iar aceştia s-au oferit să-i dea suma de 700 RON dacă acceptă să meargă cu ei la magazin să le dea actul de identitate şi să semneze nişte documente. Martora a acceptat şi i-a însoţit pe cei doi la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte unde a fost îndrumată să meargă la ghişeu să semneze nişte acte, în timp ce inculpaţii au vizualizat mai multe bunuri electrocasnice expuse în magazin.

După ce a prezentat actul de identitate şi a semnat mai multe documente în faţa unui funcţionar din magazin, martora a părăsit magazinul şi a primit suma de 700 RON de la inculpatul S.I.

Din probele administrate rezultă ca dosarul de credit întocmit pe numele martorei D.R. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 13 iunie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorei D.R. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, un LCD P., un CD auto S., un CD auto P., o boxă auto S., o plită B., un cuptor E. şi o hotă F. în valoare de 5.158 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi.

Pe numele martorei Ş.A.F., apare contractat un credit la data de 13 iunie 2008 pe obiecte cu C. IFN SA, în valoare de 5.269 RON în baza adeverinţei de venit nr. bbb din 12 iunie 2008 emisă de SC T.T.M. SRL Buzău completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cea în cauză este angajată ca gestionară la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, ea nu era încadrată în muncă.

Din declaraţiile martorei Ş.A.F. rezultă că a fost contactată la domiciliul său de inculpatul P.G.C. şi de învinuitul R.G.C. zis C. care au discutat şi cu tatăl ei, Ş.A., despre o propunere de girare a lor pentru un credit pentru achiziţionarea de obiecte electrocasnice. În scopul arătat s-au deplasat la Buzău învinuitul şi inculpatul împreună cu tatăl martorei Ş.A. pentru întocmirea actelor necesare pretinsei girări a creditului. Ulterior, martora Ş.A.F., împreună cu fiica ei Ş.S., prietena unuia din cei doi făptuitori, au plecat cu inculpatul P.G.C. şi cu R.V.C. cu maşina de culoare roşie condusă de cel dintâi în municipiul Buzău. Aici, s-au întâlnit în faţa magazinului din Buzău al SC D. SRL Târgovişte cu inculpatul R.I.L., căreia martora Ş.A.F. i-a predat actul de identitate, la cererea celor doi făptuitori, după care au mers în târgul Drăgaica din Buzău unde s-au plimbat. În urma unui apel telefonic primit de inculpatul P.G.C. de la un bărbat din Costeşti, care era informat că acesta a primit acasă un card bancar şi o înştiinţare de plată a unei sume de bani, sus-numiţii s-au deplasat la Costeşti pentru a-l căuta pe acel băiat, dar nu l-au găsit motiv pentru s-au întors în Buzău. Pe bulevardul Unirii s-au întâlnit cu inculpatul T.G.D. cu care au discutat puţin timp după care s-au deplasat la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte unde l-au reîntâlnit pe inculpatul R.I.L.

Acesta a introdus-o pe martora Ş.A.F. în magazin şi a pus-o să semneze mai multe documente, iar ea s-a conformat. În acest timp, inculpatul P.G.C. şi învinuitul R.V.C. au plecat în târgul Drăgaica cu Ş.S., fiica martorei, loc unde a fost adusă şi ea mai târziu cu maşina de către inculpatul R.I.L. Aici, martora Ş.A.F. a primit de la inculpatul P.G.C. suma de 300 RON, iar la cererea învinuitului R.V.C. a predat acestuia exemplarul de documente pe care l-a primit în magazin, pe care învinuitul le-a rupt afirmând că nu-i mai sunt necesare. Martora împreună cu fiica sa s-au întors la domiciliu cu autobuzul, învinuitul şi inculpatul pretinzând că mai au treabă în Buzău.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorei Ş.A.F. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 13 iunie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorei Ş.A.F. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, o plasmă P., o maşină de spălat frontala I., şi un congelator W. în valoare de 5.269 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii şi învinuiţii în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului G.F., apare contractat un credit la data de 12 iunie 2008 pe obiecte cu C. IFN SA, în valoare de 5.267 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 10 din 12 iunie 2008 emisă pe formularul tipizat al E.F.G. SA de SC T.T.M. SRL Buzău completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului G.F. rezultă că un cunoscut, în persoana inculpatului S.I., i-a propus să-l încadreze în muncă în străinătate prin intermediul unor prieteni de-ai lui şi să-l ajute să obţină nişte bani cu titlu de împrumut cu condiţia să-i dea actul de identitate şi să semneze nişte documente de garanţie pentru creditul acordat. G.F. susţine că apoi a fost condus de inculpatul S.I., căruia îi dăduse cartea de identitate, la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde a fost pus în legătură cu inculpaţii T.G.D. şi R.I.L., care i-au cerut să semneze mai multe documente pe care nu a fost lăsat să le citească, pe considerentul că nu e treaba lui, cu toate că le-a semnat. După aceasta, martorul a ieşit din magazin împreună cu inculpatul S.I. care i-a remis suma de 700 RON, la maşina sa, cu precizarea că l-a informat că inculpaţii sus-menţionaţi ridicaseră din magazin o plasmă. Ulterior, G.F. a fost înştiinţat la domiciliu că a beneficiat de un credit de circa 5.000 RON, că are de plătit rata la el, la corespondenţă fiind ataşat şi un card de debit. Martorul susţine că a prezentat documentele lui S.I., dar acesta i-a comunicat că nu trebuie să-şi facă probleme. În condiţiile în care nu a contestat calitatea sa de debitor în mod oficial la bancă şi nu a sesizat organele de urmărire penală, declaraţia martorului G.F. nu este verosimilă.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului G.F. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., acesta cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 12 iunie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului G.F., s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte un LCD S., un LCD P., un telefon mobil N. şi o hotă G. în valoare de 5.267 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorei L.E. apare contractat un credit la data de 12 iunie 2008 pe obiecte cu C. IFN SA în valoare de 5.498 RON în baza adeverinţei de venit nr. 14 din 12 iunie 2008 emisă SC T.T.M. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cea în cauză este angajată ca gestionară la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt ea nu era încadrată în muncă.

Din declaraţiile martorei L.E. rezultă că un cunoscut, în persoana inculpatului S.I., i-a propus să contracteze un credit doar în baza actului de identitate cu care el urma să achiziţioneze două TV tip plasmă din care unul îi revenea ei şi unul inculpatului, pretinzând că o ajută să obţină creditul prin intermediul firmei pe care afirma că o are şi garantându-i că nu va avea de plătit nici o rată de credit.

În baza convenţiei cu inculpatul, martora s-a deplasat împreună cu el la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte după ce în prealabil îi dăduse o copie a actului său de identitate. În magazin au intrat prin spate, iar inculpatul S.I. a pus-o pe martoră în legătură cu un funcţionar blond, cu început de chelie, care i-a cerut să semneze mai multe documente, iar ea s-a conformat având încredere în cele convenite cu inculpatul S.I.

După aceasta a fost invitată să aştepte afară, iar la scurt timp s-a întâlnit cu inculpatul S.I. care i-a precizat că totul e în regulă şi a rupt în faţa ei documentele pe care tocmai le semnase pentru a-i oferi garanţia că nu există nici o problemă. În locul plasmei promise i-a remis suma de 700 RON, lucru acceptat de martoră care avea nevoie de bani pentru acoperirea costurilor operaţiei fiului ei.

Ulterior, martora L.E. a primit mai multe plicuri pe care pretinde că nu le-a deschis. Abia când s-a prezentat la organele de urmărire penală ar fi aflat că apare contractat un credit pe numele ei şi a remis anchetatorilor un card de debit emis pe numele ei.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorei L.E. a fost procesat de inculpaţii Ţ.R.C. şi S.Ş.R. (acesta din urmă a vizat conformitatea cu originalul pe o factură de utilităţi energie electrică emisă pe numele martorei), aceştia cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 12 iunie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorei L.E. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, o plasmă P. şi un LCD P. în valoare 5.291 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele inculpatului S.I. apare un credit încheiat la data de 27 august 2007, pe obiecte cu C. IFN SA, în valoare de 2.958 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 30 din 27 august 2007 emisă SC C.M. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată de R.G., soţia inculpatului R.I.L. şi în care se menţionează în mod nereal că aceasta este angajată ca muncitor necalificat la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile inculpatului S.I. rezultă că a cumpărat împreună cu inculpatul T.D.G. SC C.M. SRL Constanţa de la fostul administrator. Firma nu a avut salariaţi şi nu a desfăşurat vreo activitate. S.I. susţine că adeverinţa de venit care a stat la baza acordării şi aprobării creditului a fost completată de inculpatul T.G.D., deşi prin probe s-a stabilit ca scrisul de pe adeverinţă aparţine numitei R.G., numele inculpatului T.G.D. apărând înscris în act ca director general al firmei, sub semnătură, pe formularul în discuţie.

Inculpatul S.I. a recunoscut că a prezentat această adeverinţă de venit cunoscând că este falsă, la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte şi a obţinut mai multe obiecte în baza creditului aprobat de C. IFN SA, menţionând că până la data audierii era la zi cu plata ratelor de credit din munca prestată la negru.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al inculpatului S.I. a fost procesat de inculpatul P.D. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false, inculpatul S.I. recunoscând în declaraţia dată la urmărirea penală că i-a cunoscut pe inculpaţii P.D., T.G.D. şi R.I.L. de mai mulţi ani.

Din factura datată 27 august 2007 reiese că în baza creditului contractat pe numele inculpatului S.I. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, un frigider B., un cuptor cu microunde S., o imprimanta multifuncţională C. şi un telefon mobil S. de care a beneficiat în exclusivitate inculpatul S.I., toate în valoare 2.958 RON.

Pe numele martorului I.A. apare contractat la data de 26 mai 2008 un credit pe obiecte cu B.F. IFN SA, în valoare de 5.390,55 RON din care, 4.950 RON reprezintă valoare bunuri creditate, în baza adeverinţei de salariu nr. 12 din 26 mai 2008 emisă de SC G.T.C. SRL Buzău completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului I.A. rezultă că a fost contactat de învinuitul R.V.C. şi de inculpatul P.G.C. care i-au propus să-l sprijine pentru încadrarea cu contract de muncă la o firmă, prin intermediul unor cunoştinţe, fără a preciza la ce firmă. Mai mult, cei doi i-au cerut acestuia să găsească şi alte persoane interesate de oferte de muncă, sens în care el l-a contactat pe martorul D.T. care şi-a dat acordul de principiu. Învinuitul R.V.C. şi inculpatul P.G.C. au expus ca cerinţe de angajare, predarea actelor de identitate şi semnarea documentelor de angajare. În acest sens, martorii I.A. şi D.T. au fost luaţi pe rând de cei doi făptuitori sus-menţionaţi şi aduşi la Buzău cu o maşină. Învinuitul R.C.V. a plecat cu actul de identitate a lui I.A. şi s-a întors după circa 10 minute afirmând că directorul presupusei firme unde avea să se facă angajarea nu este şi trebuie să mai aştepte. În acest sens, inculpatul P.G.C. şi învinuitul R.C.V. i-au condus pe I.A. şi D.T. într-un apartament din Buzău, unde i-au lăsat să aştepte circa 8 ore, cumpărându-le între timp o sticlă mare de bere şi un pachet de ţigări K. După acest interval de timp cei doi făptuitori s-au întors afirmând că nu au reuşit să rezolve nimic, motiv pentru care au înapoiat actele de identitate martorilor, iar aceştia au plecat acasă.

După aproximativ două săptămâni, martorul I.A. a primit la domiciliu un plic de la B.F. IFN SA în care era înştiinţat că are de plată rate de credit, prezentând conţinutul acestui plic învinuitului R.V.C., care l-a oprit la el, spunându-i că nu trebuie să-şi facă griji, precum şi faptul că va mai primi astfel de plicuri la domiciliu.

Martorul I.A. a declarat că nu a semnat niciun document de creditare, însă nici nu a contestat oficial la bancă statutul său de debitor şi nu a sesizat, aşa cum era firesc, organele de urmărire penală, ceea ce face ca declaraţia sa să fie neverosimilă.

Cert este că martorul I.A. nu a semnat nici o piesă din dosarul de creditare întocmit pe numele lui, că semnăturile depuse în acest dosar diferă total de cele executate de acesta în mod obişnuit, depuse pe declaraţia dată la urmărirea penală, sub acest aspect dosarul de credit întocmit pe numele martorului I.A., fiind constituit în întregime în fals.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului I.A. a fost procesat de făptuitoarea D.A. de la magazinul din Buzău al SC T.G. S.N.C. Buzău, care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 26 mai 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului I.A. s-au ridicat din magazinul menţionat un scuter P. şi două căşti moto, în valoare 4.950 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii menţionaţi mai sus, învinuitul R.V.C. şi făptuitoarea D.A., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului L.D. apare contractat la data de 29 mai 2008 un credit pe obiecte cu B.F. IFN SA în valoare de 5.325,21 RON din care, 4.890 RON, reprezintă valoare bunuri creditate, în baza adeverinţei de salariu nr. 02 din 27 mai 2008 emisă de SC L.C. SRL Ogrăzile - comuna Merei judeţul Buzău completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal, că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea sus-menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului L.D. rezultă că el nu a semnat nici un document de creditare, însă la propunerea învinuitului R.C.V. zis "C." şi a altei persoane ce-l însoţea pe acesta, care după semnalmente ar putea fi inculpatul P.G.C. (înălţime medie, foarte gras, cu mai multe tatuaje şi cicatrice pe braţ), a dat actul său de identitate sub pretextul că va fi angajat la o societate comercială, act pe care l-a reprimit a doua zi, cei doi făptuitori, relatându-i că nu au reuşit să-i obţină locul de muncă promis.

Ulterior, martorul L.D. a primit la domiciliu un plic în care era înştiinţat că are rată la bancă pentru un credit, însă nu i-a dat importanţă, învinuitul R.V.C. transmiţându-i prin intermediul vecinului său, I.A., că dacă va sesiza faptele organelor de poliţie sau se va deplasa la poliţie pentru a da declaraţie "îi ia gâtul".

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului L.D. a fost procesat de făptuitoarea D.A. de la magazinul din Buzău al SC T.G. S.N.C. Buzău, aceasta cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 29 mai 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului L.D. s-au ridicat din magazinul SC T.G. S.N.C., patru jante auto, un kit de montaj şi patru anvelope, în valoare de 4.890 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii, învinuitul R.V.C. şi făptuitoarea D.A., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei, din cercetările efectuate, rezultând că dosarul de credit întocmit pe numele martorului L.D. este constituit în întregime în fals.

Pe numele martorului G.G. apare contractat la data de 02 iunie 2008, un credit pe obiecte cu B.F. IFN SA, în valoare de 5.281,65 RON din care, 4.850 RON reprezintă valoare bunuri creditate în baza adeverinţei de salariu nr. 03 din 27 mai 2008 emisă de SC L.C. SRL Ogrăzile - comuna Merei judeţul Buzău completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului G.G. rezultă că s-a întâlnit întâmplător în municipiul Buzău cu inculpatul P.G.C. care i-a propus să-i faciliteze angajarea fără carte de muncă la o firmă din Bucureşti, în domeniul zidăriei. În acest sens, inculpatul i-a cerut actul de identitate lui G.G. (care tocmai se eliberase din penitenciar). Acesta i-a dat actul de identitate însă, numai două ore, inculpatul P.G.C. i l-a restituit sub pretextul că alte persoane au venit să contracteze lucrarea de zidărie din Bucureşti.

Martorul G.G. a declarat că nu a contractat nici un credit şi nu a semnat nici un document de creditare, iar la domiciliul sau nu a primit nici o înştiinţare de plată a vreunei rate de credit.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului G.G. este constituit în întregime în fals, fiind procesat de făptuitoarea D.A. de la magazinul din Buzău al SC T.G. S.N.C. Buzău, care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 02 iunie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului G.G. s-au ridicat din magazinul SC T.G. S.N.C., patru jante auto, o instalaţie moto antifurt şi patru anvelope în valoare de 4.850 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii şi făptuitoarea D.A., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului E.G. apare contractat la data de 21 aprilie 2008 un credit pe obiecte cu B.F. IFN SA în valoare de 4.725,17 RON din care, 4.339 RON reprezintă valoare bunuri creditate, în baza adeverinţei de salariu nr. 12 din 18 aprilie 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului E.G. rezultă că a fost abordat de inculpatul P.G.C. şi de învinuitul R.V.C., care i-au propus să-l încadreze în muncă la SC D. SRL. Martorul a declarat că şi-a dat acordul în această privinţă întrucât nu avea serviciu şi avea cunoştinţă că pentru aceeaşi problema a fost abordat de cei doi şi numitul M.M. din satul Cârligu Mare.

În baza convenţiei, martorul E.G. s-a deplasat cu cei doi făptuitori sus-menţionaţi, în municipiul Buzău, unde a fost condus într-un apartament în care a fost tratat cu mâncare şi băutură, timp în care cei doi i-au solicitat actul de identitate şi au plecat cu el. După câteva ore, cei doi s-au întors împreună cu inculpatul T.D.G. care era însoţit de un băiat pe nume A. Inculpatul T.D.G. a completat documente din care reiese că martorul E.G. este încadrat la SC D. SRL Imediat după aceea, cu toţii s-au deplasat pe strada U. din Buzău, la un magazin în care martorului E.G. i s-au dat spre semnare mai multe documente, iar el s-a conformat fără să le citească. În magazin, toţi făptuitorii sus-menţionaţi au discutat cu vânzătorul despre un motoscuter pe care vor veni să-l ridice mai târziu, iar apoi s-au deplasat în aceeaşi echipă la un alt magazin de pe bulevardul U. - posibil magazinul aparţinând SC D. SRL Târgovişte - unde martorul E.G. pretinde că a mai semnat un rând de documente la cererea făptuitorilor. Aceştia au ridicat din magazin două telefoane mobile şi două plasme, unul din cele două telefoane mobile împreună cu suma de 200 RON fiind date de inculpatul P.G.C. martorului E.G., cu precizarea că nu va trebui să spună nimic din cele întâmplate căci altfel va fi omorât, iar familiei sale i se va face rău. Ulterior, E.G. a primit la domiciliu un card de debit şi o înştiinţare din care rezultă că datorează unei bănci o anumită sumă de bani.

În realitate, nu a fost depistat decât un singur dosar de credit încheiat pe numele martorului E.G. procesat de făptuitoarea D.A. de la magazinul SC T.G. S.N.C. Buzău, care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false, documentele din dosarul de creditare contractat pe numele martorului E.G. nepurtând semnăturile acestuia, semnături ce diferă de cele executate în mod obişnuit şi care se află depuse în declaraţiile date de el în faţa organelor de urmărire penală, de aici rezultând că documentele semnate de E.G. nu au fost utilizate la contractarea creditului încheiat pe numele acestuia, fiind probabil utilizate la creditele încheiate în numele altor persoane sau pur şi simplu, distruse.

Din factura datată 21 aprilie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele lui E.G. s-au ridicat din magazinul SC T.G. S.N.C., un scuter P. şi o cască moto, în valoare de 4.339 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, învinuitul R.C.V. şi făptuitoarea D.A., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului Ş.A. apare contractat la data de 12 iunie 2008, un credit pe obiecte cu C. IFN SA în valoare de 5.277 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 13 din 12 iunie 2008, emisă de SC T.T.M. SRL Buzău completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal, că cel în cauză este angajat ca mecanic auto la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului Ş.A. rezultă că a fost abordat de inculpatul P.G.C. şi de învinuitul R.V.C. zis C. care i-au propus să-i gireze pentru a cumpăra pe credit un televizor cu plasmă, afirmând că o să îi dea o sumă de bani dacă acceptă acest lucru, garantându-i că nu va păţi nimic. Cum Ş.A. şi-a dat acordul, pretinde că a mers la Primăria oraşului Pogoanele pentru a lua de acolo adeverinţa din care rezultă că este beneficiar de ajutor social, după care s-a deplasat împreună cu cei doi făptuitori în municipiul Buzău, unde a fost prezentat inculpatului R.I.L., căruia inculpatul P.G.C. i-a predat actul de identitate al lui Ş.A.. După aceasta, Ş.A. a intrat în magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, însoţit de inculpatul R.I.L., fiind condus la un funcţionar al magazinului unde a aşteptat 20 de minute, până ce au fost completate nişte documente pe care Ş.A. le-a semnat fără să le citească, primind actul de identitate înapoi.

Cum între timp inculpatul P.G.C. şi învinuitul R.V.C. plecaseră în Târgul Drăgaica, inculpatul R.I.L. l-a condus cu maşina pe martor la târg, unde s-au întâlnit cu cei doi. Inculpatul P.G.C. i-a înmânat martorului Ş.A. suma de 300 RON cu titlu de răsplată.

Ş.A. a reţinut faptul că inculpatul P.G.C. avea o maşină de culoare roşie, inculpatul R.I.L., una de culoare gri, iar un eşantion din documentele semnate a fost dat de funcţionarul din magazin lui R.I.L. care le-a rupt şi le-a aruncat la coşul de gunoi.

În aceeaşi zi, martorul Ş.A. a fost condus la domiciliu de inculpatul P.G.C. şi de învinuitul R.V.C., care i-au cerut să racoleze persoane care să accepte să semneze ca şi el girări de credite, afirmând că va primi câte o sută RON pentru fiecare persoană racolată în acest scop.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului Ş.A. a fost procesat de inculpatul S.Ş.R., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 12 iunie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului Ş.A. s-au ridicat din magazin un LCD S., un boiler G., un laptop F.S. şi un telefon mobil N., în valoare 5277 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii menţionaţi şi învinuitul R.V.C., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului D.T. apare contractat la data de 29 mai 2008, un credit pe obiecte cu B.F. SA în valoare de 5.336 RON, din care 4.900 RON, reprezintă valoare bunurilor contractate, în baza adeverinţei de salariu nr. bbb din 28 mai 2008 emisă de SC G.T.C. SRL Buzău completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului D.T. rezultă că nu a contractat nici un credit şi nu a semnat nici un document de creditare. Acesta a încredinţat în municipiul Buzău actul său de identitate învinuitului R.V.C. zis C., pentru ca acesta să intervină pentru încadrarea lui în muncă la o firmă, în acelaşi scop fiind racolat şi consăteanul lui, martorul I.A. Martorul D.T. a mai declarat că a fost condus împreună cu I.A. într-un apartament din Buzău, de către inculpatul P.G.C. şi învinuitul R.V.C. care le-au solicitat actele de identitate şi i-au lăsat să aştepte circa 8 ore, după care le-au spus că nu s-a putut rezolva problema încadrării lor în muncă, motivând, în mod nereal, în ceea ce-l priveşte pe D.T., că ar avea împrumut în bancă.

Martorul D.T. afirmă că ulterior a primit la domiciliu o înştiinţare din care reiese că a contractat un credit la B.F. S.A. şi are de plătit rata lunară de 163 RON, însă nu a contestat calitatea de debitor. Declaraţiile lui D.T. corespund realităţii, semnăturile care apar executate în numele lui pe documentaţia de creditare nu-i aparţin, fiind diferite de cele pe care acesta le executa în mod obişnuit şi care sunt depuse pe declaraţia data în faţa organelor de urmărire penală.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului D.T. a fost procesat de făptuitoarea D.A. de la magazinul SC T.G. SNC Buzău, care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 29 mai 2008 reiese că în baza creditului contractat, încheiat pe numele martorului D.T. s-au ridicat din magazinul SC T.G. SNC Buzău, un motoscuter şi două căşti moto, în valoare de 4.900 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, învinuitul R.V.C. şi făptuitoarea D.A. în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului C.I., apare contractat la data de 02 mai 2008 un credit pe obiecte cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 5.035 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 31 din 02 mai 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa completată, semnată şi ştampilată de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale, deşi în fapt nu era încadrat în muncă.

Din declaraţiile martorului C.I. rezultă că a fost abordat în satul Văcăreasca de învinuitul R.V.C., un nepot de-al lui de văr şi de inculpatul P.G.C. care i-au solicitat să-i gireze la contractarea unui credit fără garanţii. Acceptând propunerea, C.I. i-a însoţit pe cei doi până în municipiul Buzău, unde a fost condus în apartamentul nr. 6 din blocul 19B, fără ca martorul să poată indica zona în care era amplasat blocul. Aici a fost tratat cu o sticlă de vodcă P., iar după un timp şi-a făcut apariţia un alt tânăr, tuns scurt cu părul castaniu, aproximativ 1.80 metri înălţime, care i-a solicitat actul de identitate pentru girare. După ce a primit buletinul, în jurul orelor 11:45, tânărul însoţit de inculpatul P.G.C. şi de învinuitul R.V.C. au părăsit apartamentul. În jurul orelor 16:15, persoanele sus-menţionate au revenit la apartament şi l-au dus pe martorul C.I. la un magazin unde a semnat pe şapte înscrisuri (în aprecierea lui), fiind convins că-l girează astfel pe nepotul său, martorul R.V.C.

Martorul C.I. nu a locuit efectiv în localitatea de domiciliu înscrisă în actul de identitate, respectiv în municipiul Buzău, astfel că pretinde că nu a primit la domiciliu nicio corespondenţă prin care să fi fost înştiinţat că a contractat vreun credit bancar sau că datorează vreo sumă de bani vreunei bănci, aflând acest lucru atunci când a fost audiat de procuror.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului C.I. a fost procesat de inculpatul P.D. de la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Cum în municipiul Buzău, la blocul 19B, apartamentul 6, cartier Dorobanţi I, apartament la care face referire martorul C.I., îşi avea domiciliul şi locuia inculpatul R.I.L., rezultă că acesta este tânărul la care martorul face referire, căruia i-a dat actul de identitate. De altfel, martorul C.I. a declarat că inculpatul P.G.C. i-a dat suma de 200 RON după ce a semnat documentele de la magazin, pentru că a acceptat să-l gireze.

Din factura datată 02 mai 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului C.I. s-au ridicat din magazin un LCD L., un LCD P.H., un aragaz A. şi un telefon mobil L., în valoare de 5.335 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii şi învinuitul R.V.C., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele inculpatei C.F.I., apare contractat la data de 28 august 2007 un credit pe obiecte cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 5.990 RON, din care 3.550 RON, valoare bunuri contractate, în baza adeverinţei de venit din 28 august 2008 completată, semnată şi ştampilată de numita R.G., soţia inculpatului R.I.L., din care reiese că este încadrată la SC C.M. SRL Constanţa şi în care se menţionează în mod nereal că inculpata este angajată ca secretară la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, ea nu prestează nicio activitate, figurând scriptic în evidenţe în condiţiile în care societatea în discuţie nu desfăşura niciun fel de activitate.

Astfel, SC C.M. SRL a avut sediul social în Constanţa şi a funcţionat legal până în anul 2006, când asociaţii ei au cedat părţile sociale inculpaţilor T.G.D. şi S.I. Cei în cauză au înscris firma în evidentele I.T.M. Buzău pe baza actelor de cesiune, însă societatea nu a desfăşurat nicio activitate. Inculpatul T.G.D. a urmărit înmatricularea scriptică a SC C.M. SRL în evidenţele I.T.M. Buzău şi a întocmit contracte de muncă pe numele a şase persoane care nu au lucrat niciodată efectiv în cadrul societăţii şi nu au primit salarii (pentru că nu aveau sursă de venit din moment ce firma nu a desfăşurat activitate). În cursul anului 2007 a virat contribuţiile pentru angajaţii înscrişi în evidenţele I.T.M. în mod fraudulos, pentru a crea o aparenţă de funcţionare a societăţii.

Aşa cum a declarat inculpatul T.G.D., după circa trei luni de zile, sesizând că nu poate obţine credite bancare în numele SC C.M. SRL a renunţat la această firmă, care nu a desfăşurat niciodată vreo activitate.

În contradicţie cu inculpatul T.G.D., inculpata C.F.I. pretinde că a lucrat la firma în discuţie ca secretară, că a desfăşurat activităţi de publicitate, pe care însă nu le poate descrie, fără să-şi menţioneze colegii de serviciu, precizând doar ca serviciul ei a constat în faptul de a răspunde la câteva telefoane.

Inculpata a recunoscut că nu a primit lunar salariu conform statelor de plată, iar atunci când avea nevoie de bani se adresa concubinului ei, inculpatul T.G.D., pentru a-i pune la dispoziţie ocazional, periodic, anumite sume de bani.

Mai mult decât atât, inculpata C.F.I. a prezentat organelor de urmărire penală o copie de pe carnetul său de muncă în care apare că este angajată la SC C.M. SRL ca muncitor necalificat şi nicidecum ca secretară, aşa după cum a declarat şi după cum s-a menţionat în fals pe adeverinţa de venit depusă la dosarul său de creditare.

Rezultă că menţiunile înscrise în adeverinţa de venit depusă de inculpata C.F.I. la dosarul său de creditare sunt false, pentru că a fost înscrisă formal în evidenţele I.T.M. Buzău, în scopul contractării unui credit bancar, fără să realizeze veniturile salariale înscrise în adeverinţă şi fără să desfăşoare în fapt nicio activitate aducătoare de venituri pentru SC C.M. SRL.

Din probele administrate rezultă că dosarul de creditare al inculpatei C.F.I. a fost procesat de numitul S.G. de la magazinul din Buzău al SC P.T. S.R.L care nu a cunoscut caracterul fals al documentului de creditare, magazin de unde inculpata a ridicat cinci telefoane mobile şi un toc de piele de lux, deşi nu recunoaşte că a ridicat decât patru telefoane mobile din magazin.

Aceeaşi inculpată, C.F.I., a mai declarat că după circa o lună de la înregistrarea firmei în evidenţele I.T.M. Buzău, a plecat împreună cu concubinul ei în municipiul Constanţa revenind doar sporadic în Buzău, perioadă de timp în care nu a prestat nici o activitate pentru SC C.M. SRL, ceea ce întăreşte concluzia caracterului fals al adeverinţei de venit emisă pe numele ei, adeverinţă ce a fost depusă de inculpată la dosarul de creditare. Inculpata nu a plătit decât trei rate de credit, renunţând să le achite şi pe celelalte din lipsa posibilităţilor materiale, declarând că a contractat creditul în baza înţelegerii cu inculpatul T.G.D., concubinul său.

Pe numele martorului D.V. apare contractat la data de 17 iunie 2008, un credit pe obiecte în valoare de 5.158 RON, cu E.F.G. IFN SA în baza adeverinţei de venit nr. 08 din 17 iunie 2008 emisă de SC G.C. SRL Buzău completată, semnată şi ştampilată în fals de inculpatul T.G.D. şi în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este încadrat ca dulgher şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era angajat în muncă.

Din declaraţia martorului D.V. reiese că a fost contactat de inculpatul S.I. care i-a propus să se angajeze la o firmă, promiţându-i că la angajare va primi suma de 600 RON. Martorul D.V. a fost de acord cu propunerea, motiv pentru care i-a dat inculpatului S.I. actul său de identitate şi l-a însoţit pe acesta, împreună cu un vecin al lui, "V.", recrutat în acelaşi scop, până la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde S.I. a luat legătura cu un funcţionar din magazin, care i-a dat mai multe documente pe care inculpatul le-a prezentat pentru semnare lui D.V. şi vecinului lui "V.". Aceştia s-au conformat şi le-au semnat crezând că sunt pentru angajare, aşa cum li s-a spus de către inculpatul S.I. După aceasta, celor doi li s-au restituit actele de identitate şi li s-a remis suma de 600 RON.

Ulterior, martorul D.V. afirma că a primit somaţie de plată a unor rate de credit de la o bancă, dar nu le-a dat importanţă.

Din probele administrate reiese că dosarul de credit întocmit pe numele martorului D.V. a fost procesat de inculpaţii Ţ.R.C. şi S.Ş.R. (cel din urma a înscris sub semnătură menţiunea pentru conformitate cu originalul a bunurilor ridicate din magazin).

Din factura datată 17 iunie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului D.V., s-au ridicat din magazin, un LCD S., un notebook F.S. şi o maşină de spălat semiautomată A., în valoare de 5.158 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii T.G.D., Ţ.R.C., S.I. şi S.Ş.R., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Din probele administrate a mai rezultat că şi alte persoane au beneficiat de credite în baza unor adeverinţe de venit sau de salarii cu conţinut nereal, completate, semnate şi ştampilate în fals de inculpatul T.G.D.

Pe numele martorei N.I., apare contractat un credit la data de 12 martie 2008, pe obiecte în valoare de 3.686 RON cu E.F.G. IFN SA Bucureşti, în baza adeverinţei de venit nr. 56 din 12 martie 2008 emisă de SC S.F. SRL Constanţa, în care se menţionează în mod nereal că cea în cauză este angajată ca agent de vânzări la firma menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, ea nu este încadrată în muncă. Martora N.E. nu a putut fi audiată întrucât este plecată de mai mult timp în străinătate. Ea este concubina martorului C.V. audiat în cauză şi deci nu a putut obţine creditul decât tot prin intermediul persoanelor care l-au ajutat şi pe acesta să-l contracteze (inculpatul T.G.D. care a completat adeverinţa de venit falsă şi inculpatul R.I.L.). Sub acest aspect, martorul M.V.M. a declarat că la domiciliul său a venit martora N.E. împreună cu un bărbat gras, brunet, tuns scurt şi care conducea o maşină de culoare închisă, care i-a propus să o angajeze la un depozit al lui pentru a descărca legume şi fructe în schimbul sumei de 1.000 RON lunar. După fizionomie şi celelalte date furnizate, bărbatul în discuţie se poate identifica în persoana inculpatului R.I.L.

Din probele administrate reiese că dosarul de credit întocmit pe numele martorei N.I. a fost procesat de inculpatul P.D. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 12 martie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorei N.I. s-au ridicat din magazin, un LCD L., o combină muzicală D., un monitor LCD P.H., un sistem de boxe auto J. şi un calorifer U., în valoare de 3.686 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi şi în paralel şi martora N.I., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului M.I., apare contractat un credit pe obiecte la data de 04 martie 2008, în valoare de 3.788 RON cu E.F.G. IFN SA Bucureşti, în baza adeverinţei de salariu nr. 42 din 04 martie 2008 emisă de SC S.F. SRL Constanţa. Martorul M.I. nu a putut fi audiat întrucât nu a fost găsit la domiciliu, necunoscându-se localitatea în care acesta locuieşte în prezent.

Din probele administrate reiese că dosarul de credit al martorului M.I. din comuna Cochirleanca, judeţul Buzău, a fost procesat de inculpatul P.D. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 04 martie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului M.I. s-au ridicat din magazin, un telefon mobil N., o maşină de spălat frontală B., un frigider C. în două uşi, două cafetiere P.H. şi un sandwichmaker U., în valoare de 3.788 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii T.G.D. şi P.D., probabil împreună şi cu alte persoane, inclusiv martorul M.I., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului G.N. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 30 aprilie 2008, în valoare de 4.493 RON cu E.F.G. IFN SA în baza adeverinţei de venit nr. 26 din 30 aprilie 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa, în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează anumite venituri salariale la societatea menţionată dar, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din probele administrate reiese că dosarul de credit al martorului G.N. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 30 aprilie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului G.N., s-au ridicat din magazin, un telefon mobil N., un TV H., două aparate de îndreptat părul marca P.H., un cuptor B. şi un LCD L., în valoare de 4.493 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C., probabil împreună şi cu alte persoane, inclusiv cu martorul G.N., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului P.C.I., concubinul învinuitei B.A., apare contractat un credit pe obiecte la data de 06 mai 2008, în valoare de 4.788 RON cu E.F.G. IFN SA, în baza adeverinţei de venit nr. 37 din 06 mai 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa, în care se menţionează în mod nereal că cel în cauza este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Martorul P.C.I. nu a putut fi audiat din motive obiective, însă la împrejurările în care acesta a contractat creditul face referire în declaraţia sa, martorul L.F.I. concubinul învinuitei B.G., sora învinuitei B.A., care precizează că la locuinţa lui din municipiul Buzău, str. C., s-a prezentat, conform celor convenite anterior cu el, inculpatul R.I.L., care a propus tuturor celor prezenţi în locuinţa, respectiv, martorului P.C.I. şi surorilor B.G. şi A., să-i încadreze în muncă la un depozit pe care-l deţine, sens în care le-a solicitat tuturor actele de identitate. După câteva ore, inculpatul R.I.L. s-a întors şi i-a pus pe toţi să semneze nişte documente sub pretextul că sunt pentru angajare. Cei în cauză s-au conformat, semnând actele, ocazie cu care au primit de la inculpat actele de identitate.

Din probele administrate reiese că dosarul de credit întocmit pe numele martorului P.C.I. a fost procesat de inculpaţii Ţ.R.C. şi P.D. (ultimul a semnat pe factura de ridicare a bunurilor din magazin), cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 06 mai 2008, rezultă că în baza creditului contractat de martorul P.C.I., s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, un LCD S. şi un LCD S., în valoare de 4.788 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii sus-menţionaţi, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului M.L. apare contractat un credit pe obiecte la data de 21 aprilie 2008, în valoare de 4.309,17 RON, din care 3.957 RON valoare bunuri contractate cu B.F. SA în baza adeverinţei de salariu nr. 14 din 21 aprilie 2008 emisă de SC R.C. SRL Constanţa, în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Martorul M.L. nu a putut fi audiat din motive obiective, respectiv pentru că a fost plecat în repetate rânduri de la domiciliu în ţară şi străinătate.

Din probele administrate reiese că dosarul de credit întocmit pe numele martorului M.L. a fost procesat de făptuitoarea D.A., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 21 aprilie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului M.L., s-au ridicat din magazinul SC T.G. S.N.C. Buzău, un scuter P. în valoare de 3.957 RON, bun de care au beneficiat inculpatul T.G.D., făptuitoarea D.A. şi posibil şi alte persoane nedeterminate, inclusiv martorul M.L., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lui sub preţul pieţei.

În afara cazurilor menţionate anterior în care adeverinţele de venit (salarii) false depuse la dosarele de creditare au fost întocmite de inculpatul T.D.G., în cauză s-au depistat şi alte dosare de credit întocmite în baza unor adeverinţe de venit false, completate de alte persoane.

Astfel, pe numele martorului B.N. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 13 decembrie 2007, în valoare de 3.086,26 RON, cu E.F.G. IFN SA, în baza adeverinţei de venit nr. 25 din 12 decembrie 2007 emisă de SC S.F. SRL Constanţa completată, semnată şi ştampilată în fals de numita R.G., soţia inculpatului R.I.L., în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului B.N., reiese că în toamna spre iarna anului 2007, în timp ce executa lucrări de zidărie la o persoana din municipiul Buzău a fost abordat de două persoane, un bărbat blond cu defect la picior care mergea în cârjă şi care locuia în comuna Poşta Câlnău, care l-a pus în legătură cu un alt bărbat care avea un depozit de băuturi alcoolice în Buzău.

După datele oferite, cei doi bărbaţi se identifică în persoana numitului B.C. şi a inculpatului R.I.L.

Cei doi bărbaţi i-au propus o sumă de bani dacă acceptă să facă ce-i vor solicita. Având nevoie de bani, martorul B.N. a acceptat oferta, iar cei doi bărbaţi i-au solicitat actul de identitate şi ulterior l-au condus la magazinul de telefoane mobile al SC P.T. SRL Buzău, unde l-au prezentat unui vânzător care i-a cerut să semneze mai multe documente, iar el s-a conformat. În acele împrejurări, martorul B.N. a primit de la vânzătorul din magazin două telefoane mobile pe care, la ieşirea din magazin le-a predat, unul numitului B.C. şi unul inculpatului R.I.L., primind în acest sens de la cel dintâi suma de 300 RON. Martorul B.N. nu a locuit la adresa de domiciliu de mai mult timp, astfel că nu cunoaşte dacă a primit vreo corespondenţă de la bancă.

Din probele administrate reiese că dosarul de credit întocmit pe numele martorului B.N. a fost procesat de numitul S.G., fără ca acesta să fie în cunoştinţă de cauză asupra caracterului fals al documentaţiei de creditare.

Din factura datată 13 decembrie 2007 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului B.N., s-au ridicat din magazinul menţionat un număr de trei telefoane mobile cu abonament, mărcile S., N. şi N., în valoare de 3.086,26 RON, bunuri de care au beneficiat inculpatul R.I.L., soţia lui, R.G. şi numitul B.C., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului R.A. apare contractat un credit pe obiecte cu B.F. SA, la data de 04 iulie 2007, în valoare de 5.280 RON, cu ridicarea efectivă a bunurilor din magazin la 06 iulie 2007, în baza adeverinţei de venit nr. 06 din 04 iulie 2007 emisă de SC N.B. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de R.G., soţia inculpatului R.I.L., în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă şi nu posedă permis de conducere.

Din declaraţia martorului R.A. reiese că a fost contactat de martorul B.C. care era însoţit de C.G. (pe numele real, M.C.), ambii din comuna Poşta Câlnău, judeţul Buzău, care i-au solicitat actul de identitate sub pretextul că îi întocmesc formele de angajare la o firmă, iar după circa două săptămâni s-a deplasat cu cei doi în Buzău. De aici a fost preluat de inculpatul R.I.L., de la un depozit de băuturi alcoolice situat pe strada T., care l-a condus la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde R.A. a semnat documentele ce i-au fost prezentate.

În acea împrejurare, martorul precizează că cei trei făptuitori au ridicat din magazinul în discuţie un aparat foto, o maşină de spălat şi un alt obiect neidentificat. Martorul a mai declarat că în aceeaşi zi a fost dus de inculpatul R.I.L. la magazinul SC T.G. S.N.C. Buzău, unde se vindeau scutere şi echipamente moto, unde inculpatul a completat mai multe documente pe numele martorului pentru a obţine un credit privind achiziţionarea unui scuter şi a două căşti moto, dar are cunoştinţă că acest credit nu a fost aprobat.

Din probele administrate reiese că dosarul de credit întocmit pe numele martorului R.A. a fost procesat de învinuitul S.Ş.R. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 06 iulie 2007 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului R.A., s-au ridicat din magazinul sus-menţionat, o cameră video S. şi un LCD S., în valoare de 5.280 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii R.I.L., S.Ş.R., martorul B.C. şi făptuitorii M.C. şi R.G., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorei B.M. apare contractat un credit pe obiecte contractat la data de 12 iulie 2007 cu B.F. SA, în valoare de 2.611,18 RON din care, 2.420 RON valoare bunuri creditate, cu ridicarea efectivă a lor din magazin la 13 iulie 2007, în baza adeverinţei de venit nr. 24 din 12 iulie 2007 emisă de SC N.B. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de R.G., soţia inculpatului R.I.L.

Din declaraţia martorei B.M., reiese că a fost abordată pe o stradă din localitatea de domiciliu de consăteanul său, B.C., care era însoţit de inculpatul R.I.L. Cel din urmă i-a propus să se folosească de actul său de identitate pentru a achiziţiona două telefoane mobile din care unul urma să-i revină lui şi unul martorei, cu precizarea că va plăti el telefoanele în numele firmei pe care pretindea că o administrează. B.M. a fost asigurată că nu va primi nicio factură şi nu va avea nicio sumă de plată.

În baza celor convenite, martora B.M. i-a dat inculpatului R.I.L. actul ei de identitate, iar peste două zile acesta i l-a restituit împreună cu un telefon mobil N. sigilat, cu menţiunea că toate cheltuielile vor fi suportate de firma administrată de inculpat.

Martora B.M. a mai declarat că nu a solicitat nici un credit şi nu a semnat nicio documentaţie de creditare, afirmaţiile acesteia corespunzând realităţii, căci semnăturile care apar executate în numele ei diferă de cele pe care le execută de obicei şi care sunt depuse pe declaraţia dată la organele de urmărire penală, dosarul de credit al martorei B.M. fiind constituit în întregime în fals.

Din probele administrate reiese că dosarul de credit al martorei B.M. a fost procesat de martorul S.G., de la magazinul SC P.T. SRL Buzău care în contextul dat, era conştient de caracterul fraudulos al activităţii întreprinse.

Din factura datată 13 iulie 2007, rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorei B.M. s-au ridicat din magazinul sus-menţionat patru telefoane mobile - N., N., N., M., în valoare de 2.515,23 RON; pe numele martorei B.M. apare efectuată şi o plată pe bază de chitanţă în sumă de 95,23 RON, plată pe care nu o recunoaşte. De bunurile mai sus menţionate au beneficiat inculpatul R.I.L., martorii B.C., R.G., S.G. şi B.M. (aceasta din urmă, aflată în necunoştinţă de cauză asupra caracterului nelegal de achiziţie a unui telefon), în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului N.T. apare contractat un credit pe obiecte la data de 05 septembrie 2007, cu B.F. SA, în valoare de 3.884,40 RON din care 3.600 RON valoare bunuri creditate, în baza adeverinţei de venit nr. 64 din 04 septembrie 2007 emisă de SC C.M. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de R.G., soţia inculpatului R.I.L., în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă şi nu poseda permis de conducere.

Din declaraţia martorului N.T. reiese că inculpatul P.G.C., consăteanul lui, i-a propus să-l angajeze la o firmă, sens în care l-a condus până în Buzău într-un apartament din cartierul Dorobanţi 1, unde se aflau inculpatul R.I.L. şi o femeie care s-a prezentat ca fiind contabila firmei la care urma să fie angajat, căreia i-a dat actul de identitate, după care aceasta a făcut o copie.

Femeia respectivă se identifică în persoana numitei R.G., soţia inculpatului R.I.L., după datele oferite de N.T. Ulterior, N.T. a fost condus de inculpaţii P.G.C. şi R.I.L. la două magazine din Buzău, unul situat în preajma platoului D., celălalt fiind magazinul SC D. SRL, unde cei doi inculpaţi l-au pus să semneze mai multe documente, iar el s-a conformat fără a avea reprezentarea conţinutului acelor documente.

Exemplarele acelor acte au fost luate de cei doi inculpaţi, care împreună cu martorul N.T. s-au întors la apartamentul inculpatului R.I.L., unde N.T. a dormit peste noapte, întorcându-se a doua zi în comuna Padina, judeţul Buzău, cu autobuzul.

Ulterior, martorul pretinde că a primit la domiciliu înştiinţarea de plată a unor rate de credit, dar nu a luat nici o măsură în acest sens.

Din probele administrate reiese că dosarul de credit întocmit pe numele martorului N.T. a fost procesat de martorul S.G., de la magazinul SC P.T. SRL Buzău, care nu a cunoscut caracterul fraudulos al documentaţiei de credit.

Din factura datată 05 septembrie 2007, rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului N.T., s-au ridicat din magazinul sus-menţionat, patru telefoane mobile - N., N.N., N. şi M. -, precum şi un toc de telefon de culoare maron în valoare de 3600 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii P.G.C., R.I.L. şi făptuitoarea R.G., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului P.V., persoană cu retard mental, apare contractat un credit pe obiecte, la data de 21 iunie 2007, cu B.F. SA, în valoare de 5.717,62 RON din care 5.299 RON valoare bunuri creditate, în baza adeverinţei de salariu nr. 30 din 20 iunie 2007 emisă de SC N.B. SRL Buzău, în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă şi nu poseda permis de conducere.

Din declaraţiile martorului P.V. rezultă că a fost abordat de un băiat plinuţ, blond, pe nume M., care i-a propus să contracteze un credit, urmând ca bunurile obţinute prin credit să fie vândute, iar banii obţinuţi să fie împărţiţi între ei. Martorul a acceptat şi a pus la dispoziţia bărbatului respectiv actul său de identitate, iar acesta i-a adus ulterior o adeverinţă de salariu din care rezulta că este angajat la firmă. Cu acest înscris, martorul P.V. s-a prezentat la magazinul W.D. din Buzău, însoţit de bărbatul respectiv şi a solicitat funcţionarului de aici un credit pentru trei televizoare LCD, semnând documentaţia de creditare; el a acţionat astfel în baza înţelegerii avute cu persoana care l-a convins să contracteze creditul.

În aceeaşi zi, în jurul orelor 13.00 - 14.00 martorul P.V. a fost convocat la magazin comunicându-i-se că i s-a aprobat creditul, motiv pentru care l-a contactat telefonic pe bărbatul respectiv şi împreună au mers la magazin de unde au ridicat televizoarele care au fost vândute, iar din banii rezultaţi, bărbatul respectiv, i-a remis 500 RON.

Ulterior, după ce i s-a prezentat documentaţia de creditare, din care rezultă că pe baza creditului contractat de el s-a ridicat din magazin un singur LCD, martorul P.V., revine şi arată că s-au mai scos alte două LCD-uri pe partea din spate a magazinului, pe lângă cel scos pe uşa de la intrare în magazin.

Declaraţiile martorului P.V. nu au putut conduce la stabilirea persoanei care a acţionat fraudulos în relaţia cu el, singura precizare fiind aceea că s-a recomandat M.

Din probele administrate reiese că dosarul de credit al martorului P.V. a fost procesat de un funcţionar neidentificat din magazinul D. Buzău, care a acţionat în numele SC R. IFN SA.

Nu s-a putut stabili cine a completat adeverinţa de salariu falsă pentru martorul P.V.

Din factura datată 21 iunie 2007 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului P.V. s-a ridicat din magazinul D. D.Buzău, un LCD marca S. în valoare de 5.299 RON.

Pe numele martorului T.M. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 15 ianuarie 2008, cu B.F. SA, în valoare de 3.716,85 RON din care 3.490 RON valoare bunuri creditate în baza adeverinţei de venit nr. 023 din 15 ianuarie 2008 emisă de SC S.F. SRL Constanţa în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca agent de vânzări şi realizează venituri salariale la societatea menţionată. Nu s-a putut stabili cine a întocmit adeverinţa în cauză şi nici în ce împrejurare martorul T.M. a contractat creditul, acesta neputând fi audiat din motive obiective.

Dosarul de credit al martorului T.M. a fost procesat de numitul S.G. de la magazinul SC P.T. SRL Buzău, magazin de la care s-au ridicat în baza acestui contract, cinci telefoane mobile, conform facturii din 18 ianuarie 2008.

Pe numele martorului G.C. apar contractate două credite pe obiecte: unul la 21 august 2007, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 2.400 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 32 din 21 august 2007 emisă de SC C.M. SRL Constanţa completată, semnată şi ştampilată în fals de R.G., soţia inculpatului R.I.L., în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă; al doilea credit, la 22 august 2007, cu C. IFN SA, în valoare de 3.942 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 31 din 21 august 2007 emisă de SC C.M. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de R.G., soţia inculpatului R.I.L., în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din probele administrate rezultă că semnăturile executate în dreptul numelui martorului G.C., pe cele două contracte de credit, sunt diferite.

Martorul G.C. nu a putut fi depistat şi audiat însă, fără îndoială, că atâta vreme cât adeverinţele de venit incriminate ca fiind false, depuse la dosarele de credit sunt completate, semnate şi ştampilate de R.G., facilitarea încheierii contractelor de credit a fost realizată de soţul acesteia, inculpatul R.I.L., această cooperare infracţională fiind stabilită pentru celelalte fapte desfăşurate în acelaşi concurs de împrejurări.

Dosarele de credit întocmite pe numele martorului G.C. au fost procesate de numitul S.G. (cel din 21 august 2007) şi de făptuitoare D.A. (cel din 22 august 2007), existând date că cel din urmă dosar de creditare este constituit în întregime fals.

Din facturile emise şi depuse la dosarul cauzei reiese că în baza creditelor contractate pe numele martorului G.C. s-au ridicat următoarele obiecte: la data de 21 august 2007, din magazinul SC P.T. SRL, două telefoane mobile N.E. şi N. şi un sistem handsfree cu bluetooth, în valoare de 2.400 RON; la data de 22 august 2007, din magazinul SC T.G. S.N.C. Buzău, un moped P. în valoare de 3.490 RON.

De aceste bunuri au beneficiat inculpatul R.I.L., soţia sa, R.G. şi alte persoane neidentificate, între care pot figura martorul G.C. şi făptuitoarea D.A., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului G.M. apare contractat un credit pe obiecte la data de 18 februarie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 5.068 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 37 din 18 februarie 2008, emisă de SC A.M. SRL Buzău, în care se menţionează în mod nereal că cel în cauză este încadrat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea sus-menţionată.

Din declaraţia martorului G.M. rezultă că inculpatul S.A.G. i-a propus să intre într-o afacere sau combinaţie de pe urma căreia poate să obţină 450 RON. Având nevoie de bani a acceptat şi a doua zi s-a deplasat la barul "I." din Buzău unde a fost aşteptat de inculpatul S.A.G. După un timp, în bar şi-a făcut apariţia şi martorul B.C., însoţit de o femeie şi, la sugestia inculpatului S.A.G. şi a lui R.V.C., G.M. a dat actul de identitate martorului B.C., după care împreună cu acesta şi femeia care-l însoţea s-au deplasat la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte. Aici, la solicitarea unei femei care se afla în magazin, martorul G.M. a semnat pe mai multe documente redactate de un funcţionar de la magazin, care nu i-a permis să le citească.

În aceeaşi împrejurare, la solicitarea unei femei care se afla în magazin, martorul G.M. a ridicat din incinta magazinului, un televizor LCD pe care l-a dus până la maşina martorului B.C. Împreună cu acesta şi femeia care-l însoţea, martorul G.M. s-a deplasat la o casă de amanet situată în zona bazarului din Buzău, unde martorul B.C. a lăsat LCD-ul, primind în schimb o sumă de bani din care lui i-a remis 450 RON. După circa o lună, martorul a primit la domiciliu un card de debit pe numele lui şi în baza convenţiei avută cu martorul B.C., s-a deplasat la ATM-ul unei agenţii bancare din Buzău, de unde a retras din cont suma de 300 RON pe care a remis-o titularului contului, împreună cu acest instrumentul electronic.

Ulterior, martorul a primit acasă mai multe înştiinţări de plata a unor rate de credit, dar nu s-a conformat, neplătind nici o rată, pentru că nu dispunea de venituri.

Din discuţiile purtate cu inculpatul S.A.G., G.M. a înţeles că pentru fiecare persoană racolată pentru a proceda în maniera expusă mai sus, lui îi reveneau cam 100 RON şi tot cam de aceeaşi sumă de bani beneficia pentru acelaşi serviciu şi învinuitul R.V.C.

Din cercetările efectuate în cauză reiese că dosarul de credit al martorului G.M. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 18 februarie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului G.M. s-au ridicat din magazin, un LCD S., un telefon mobil şi o vitrină frigorifică în valoare de 5068 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii Ţ.R.C., S.A.G., martorul B.C. şi alte persoane neidentificate între care figurează şi persoana care a completat, semnat şi ştampilat în fals adeverinţa de salariu depusă la dosarul de creditare şi care nu a putut fi identificată nici în prezent.

Pe numele martorei B.M. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 08 februarie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 4.709 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 24 din 08 februarie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău, în care se menţionează, contrar realităţii, că cea în cauză este încadrată ca agentă de vânzări şi realizează venituri salariale la societatea menţionată, deşi, în realitate, nu era încadrată în muncă.

Din declaraţia martorei B.M. reiese că a cunoscut o femeie "C.", patroană a unui bar din Buzău, situat pe strada C., zonă în care locuieşte şi ea care i-a propus să o angajeze cu contract de muncă la acel bar ca femeie de serviciu, cerinţa fiind să nu lucreze permanent, ci doar 2 - 3 zile pe săptămână. După puţin timp a început serviciul, pretinzând că a lucrat 2 - 3 zile pe săptămână la acel bar.

Întrucât dorea să contracteze un credit pentru a achiziţiona un aragaz şi o maşină se spălat, a solicitat patroanei barului "C." o adeverinţă de salariat. Pe baza datelor din actul său de identitate, patroana i-a completat, semnat şi ştampilat o adeverinţă de salariat şi după câteva zile s-a deplasat cu ea la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte. Între timp, "C." i-a solicitat martorei ca pe lângă obiectele alese, să mai adauge şi un televizor cu plasmă, pe care şi-l dorea, cu precizarea că o să o ajute pe martoră la plata ratelor de credit. La magazin, B.M. a semnat, la cererea unui funcţionar, mai multe documente pe care le-a citit. Apoi, în aceeaşi după amiază, cu o maşină i-au fost aduse la domiciliu maşina de spălat şi aragazul, cursa fiind plătită de sus-numita "C.".

Ulterior, martora a primit prin corespondenţă la domiciliu înştiinţare de la bancă din care rezulta că a contractat un credit, însă a sesizat ca valoarea acestuia este mai mare decât ce pe care o anticipase ea. A plătit o rată din credit în sumă de 130 RON, după care nu a mai achitat nici o sumă de bani, căci barul la care lucrase ea ocazional, îşi încetase activitatea.

Martora a mai declarat că adeverinţa de salariat a fost depusă la dosarul de creditare de către femeia la care a făcut referire în declaraţii, pe nume "C.", de faţă cu ea, deşi nu a putut să precizeze pe ce perioadă de timp a lucrat ocazional la barul acesteia şi cu ce sumă de bani a fost remunerată, ceea ce pune la îndoială declaraţiile sale şi le face nesinceră, mai ales că nu menţionează că a semnat vreun contract de muncă.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorei B.M. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 08 februarie 2008, rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorei B.M., s-au ridicat din magazin, un LCD S., o maşină de spălat frontală A. şi un aragaz Z. în valoare de 4.709 RON, bunuri de care au beneficiat numita "C." (identificată în persoana învinuitei A.I.C., fostă P.) şi martora B.M., cu complicitatea inculpatului Ţ.R.C., în natură sau echivalent bănesc.

Pe numele martorului F.I. apare contractat un credit pe obiecte la data de 03 martie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 4.248 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 5 din 03 martie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău, în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată, deşi nu era încadrată în muncă. Adeverinţa a fost completată, semnată şi ştampilată de A.I.C.

Din declaraţia martorului F.I. reiese că a fost contactat de inculpatul S.A.G. care i-a propus să intre într-o afacere şi că poate primi suma de 40 RON dacă acceptă să-i dea actul de identitate şi apoi să-l însoţească într-un loc unde trebuie să semneze mai multe documente. Având nevoie de bani, martorului F.I. a acceptat propunerea şi a mers împreună cu inculpatul S.A.G. şi cu învinuitul R.V.C., cu maşina celui din urmă, de culoare roşie, condusă de un băiat de circa 30 - 35 ani, până la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte. În faţa magazinului, martorul F.I. a dat actul de identitate învinuitului R.V.C., care a intrat în magazin, iar după un timp a fost chemat şi martorul în magazin, unde a intrat pe partea din spate împreună cu inculpatul S.A.G. Aici, învinuitul R.V.C. i-a prezentat spre semnare mai multe documente, iar el s-a conformat semnându-le fără să le citească. În schimb, a primit de la învinuit suma de 350 RON şi apoi a plecat acasă. După un timp a primit la domiciliu şi un card de debit de pe care a retras suma de 20 RON.

Martorul F.I. a mai declarat că şi soţia lui, F.E., a procedat în mod asemănător, acceptând să semneze mai multe documente la solicitarea inculpatului P.G.C. şi a învinuitului R.V.C. şi a primit în schimb de la aceştia, suma de 300 RON. Martorul a mai precizat că a fost asigurat de inculpatul S.A.G. că nu i se va întâmpla nimic, după ce i-a solicitat relaţii în legătură cu nişte somaţii de plată a unor rate de credit pe care le primise la domiciliu, afirmând chiar că inculpatul l-a asigurat că şi el şi inculpatul P.G.C. şi învinuitul R.V.C. au primit astfel de somaţii de plată însă nu s-au conformat lor.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorului F.I. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 03 martie 2008, rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului F.I. s-au ridicat din magazin, un LCD S., un cuptor G. şi un telefon mobil N. în valoare de 4248 RON, bunuri de care au beneficiat învinuiţii R.V.C., A.I.C., inculpaţii Ţ.R.C., S.A.G. şi o altă persoană neidentificată, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului E.F.M. apare contractat un credit pe obiecte la data de 13 februarie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 4.317 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 30 din 12 februarie 2008 emisa de SC A.M. SRL Buzău în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată, deşi el nu era încadrat în muncă şi nici nu poseda permis de conducere.

Din declaraţia martorului E.F.M. reiese că nu a contractat nici un credit şi nu a semnat niciun document de creditare. Afirmă că la începutul anului 2008 a locuit în gazdă la vărul lui Z.N., în municipiul Buzău, iar la un moment dat s-a certat cu acesta şi a plecat în comuna Zărneşti, sat Vadu Soreşti, abandonând la gazdă hainele şi actele de identitate. Ulterior a găsit buletinul şi hainele, printre lucrurile vărului său şi le-a recuperat. Menţionează că vărul său Z.N. era bun prieten cu o persoană recunoscută după fotografie ca fiind învinuitul R.V.C.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului E.F.M. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 13 februarie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului E.F.M. s-au ridicat din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, un LCD S. şi două telefoane mobile mărcile N. şi N., în valoare de 4317 RON, bunuri de care au beneficiat inculpatul Ţ.R.C. şi învinuitul R.V.C. împreună cu alte persoane neidentificate, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Martorul E.F.M. este nesincer deoarece semnăturile executate pe documentaţia de creditare prezintă mai multe asemănări cu cele executate de el pe declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală.

Pe numele martorei V.M., apare contractat un credit pe obiecte la data de 05 martie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 4.647 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 7 din 05 martie 2008 emisă de SC G. SRL Buzău în care se menţionează, contrar realităţii, că este încadrată ca gestionară şi realizează venituri salariale la societatea menţionată, deşi ea nu era încadrată în muncă.

Din declaraţia martorei V.M. reiese că are cunoştinţă de faptul că numitul G.M., concubinul ei, a acceptat să contracteze un credit pe obiecte, la cererea inculpatului S.A.G. şi a învinuitului R.V.C., în baza căruia, martorul B.C. şi o femeie în vârstă de aproximativ 40 ani şi-au însuşit o plasmă, iar el a primit în schimb suma de 300 RON. Fiind interesată să primească şi ea o sumă de bani, în aceleaşi împrejurări, împreună cu concubinul ei G.M. i-au contactat telefonic pe inculpatul S.A.G. şi pe învinuitul R.V.C., adresându-le respectiva cerere. Inculpatul S.A.G. a asigurat-o pe martoră că poate obţine suma de 300 RON cu condiţia de a semna nişte documente şi de a avea asupra ei actul de identitate. Inculpatul S.A.G. şi R.V.C., au fixat o întâlnire cu martora V.M. în barul "I." din Buzău. Aici, martora s-a deplasat împreună cu concubinul său, G.M., şi l-au contactat pe martorul B.C. care era însoţit de o femeie. B.C. a solicitat actul de identitate al martorei şi a plecat cu el, întorcându-se după circa o oră în barul "I." de unde a preluat-o pe martoră şi pe concubinul acesteia şi i-au condus cu un autoturism până la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, restituindu-i actul de identitate. În incinta magazinului, martora a semnat mai multe documente fără să ştie ce reprezintă. De la B.C. şi femeia care-l însoţea, martora a aflat că documentele semnate de ea reprezintă documente de credit şi că în baza acelui credit ei îşi vor însuşi din magazin nişte obiecte electrocasnice. Apoi martora a revenit acasă şi la două zile a fost contactată de inculpatul S.A.G. care pe baza semnăturilor depuse anterior i-a remis suma de 300 RON. Martora are cunoştinţă că la solicitarea inculpatului S.A.G. şi a lui B.C. a contractat un credit în condiţii asemănătoare şi numitul U.F., persoană cu handicap din naştere (surdo-mut), care locuieşte în acelaşi imobil cu martora, primind şi el de asemenea suma de 300 RON pentru serviciile prestate, de natura celor menţionate anterior, fără să beneficieze de vreun obiect luat cu credit.

Totodată, martora are cunoştinţă şi de faptul că numiţii F.I. şi F.E. au contractat în mod asemănător credite prin intermediul inculpatului P.G.C. şi a lui B.C. Martora îl identifică greşit însă pe acesta din urmă după fotografii, în persoana învinuitului D.Ş.M., în realitate, fiind vorba despre B.C.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al martorei V.M. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false. Femeia care-l însoţea pe B.C. se identifică în persoana învinuitei A.I.C.

Din factura datată 05 martie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorei V.M. s-au ridicat din magazin, un LCD S., un aparat foto digital N. şi o combină frigorifică G. în valoare de 4647 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii Ţ.R.C., S.A.G., învinuiţii R.V.C., B.C. şi A.I.C. (fostă P.).

Pe numele martorului C.O.C. apare contractat un credit pe obiecte la data de 15 februarie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 4.127 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 34 din 15 februarie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău, în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului C.O.C. reiese că într-o zi din luna februarie 2008 s-a întâlnit cu învinuitul R.V.C. care s-a oferit să-l ajute să cumpere de la un magazin din Buzău un telefon mobil, auzindu-l că are nevoie de un astfel de obiect. În acest sens, martorul s-a deplasat împreună cu un băiat care-l însoţea pe învinuitul R.V.C. până în zona magazinului din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde au fost întâmpinaţi de o femeie de circa 30 ani, care le-a cerut să aştepte în faţa magazinului, iar după puţin timp i-a chemat în magazin.

Aici, la solicitarea unui funcţionar, identificat în persoana inculpatului Ţ.R.C., martorul a semnat mai multe documente crezând că sunt pentru achiziţionarea telefonului mobil. Tot aici, bărbatul care l-a însoţit pe martor i-a precizat că nu va trebui să plătească nici o rată de credit pentru telefonul mobil, căci şi alte persoane au achiziţionat telefoane mobile fără să plătească rate de credit.

După aceea, martorul l-a însoţit pe băiatul respectiv cu un taxi până la barul "I." din Buzău, unde l-au întâlnit pe învinuitul R.V.C. Pe traseu, în maşină, băiatul la care s-a făcut referire l-a lovit cu palma pe martor şi i-a cerut să coboare din taxi pentru că îi ceruse şi îi luase un exemplar al documentelor semnate în magazin. Martorul a coborât din maşină cu aceste documente, dar pe traseu a fost ajuns din urmă cu taxiul de băiatul despre care s-a făcut referire, căruia i-a predat documentele, după ce a primit de la acesta suma de 500 RON. Apoi persoanele sus-menţionate au mers la barul "I." din Buzău unde l-au întâlnit pe învinuitul R.V.C. După câteva zile, acesta din urmă s-a întâlnit cu martorul C.O.C. care i-a propus să intre într-o afacere, în sensul de a racola persoane care acceptă să cumpere bunuri prin intermediul lui şi i-a promis anumite sume de bani, însă acesta a refuzat propunerea. Cu acel prilej, învinuitul R.V.C., l-a ameninţat pe martor că, în cazul în care denunţă fapta organelor de poliţie, va suporta consecinţe negative atât el, cât şi familia lui.

După circa o săptămână, martorul C.O.C. pretinde că a primit acasă un card de debit de pe care a extras circa 100 RON, cu care a plătit prima rată de credit (acest card a fost predat organelor de poliţie).

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului C.O.C. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 15 februarie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului C.O.C. s-au ridicat din magazin, un LCD S., o combină frigorifică A., un aparat foto N. şi un telefon mobil S.E., în valoare de 4.127 RON, bunuri de care au beneficiat inculpatul Ţ.R.C., învinuitul R.V.C. şi alte persoane neidentificate.

Pe numele martorului U.I., apare contractat un credit pe obiecte la data de 03 martie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 3.739 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 4 din 03 martie 2008 emisă de SC G. SRL Buzău, în care se menţionează, contrar realităţii, că acesta este angajat ca manipulant şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului U.I. rezultă că la solicitarea fratelui său, U.T.N., a acceptat să meargă cu un taxi la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde un funcţionar de la magazin i-a cerut să semneze mai multe documente, iar el le-a semnat, fără să fie interesat de ce semnează. Ulterior, a primit la domiciliu mai multe somaţii de plată a unor rate de credit, dar nu le-a dat curs. Martorul a mai declarat că printre prietenii comuni ai lui şi ai fratelui său, figurează învinuitul R.V.C..

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului U.I. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 03 martie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului U.I., s-au ridicat din magazin, un telefon mobil N., o plită G. şi un LCD S. în valoare de 3.739 RON, bunuri de care au beneficiat inculpatul Ţ.R.C., învinuitul R.V.C. şi alte persoane neidentificate, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului B.G. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 01 februarie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 2.699 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 18 din 01 februarie 2008, emisă de SC A.M. SRL Buzău în care se menţionează, contrar realităţii, că acesta este angajat şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului B.G. rezultă că a apelat la un anume "C." vecin al lui, pentru a-l împrumuta cu o sumă de bani. Acesta i-a precizat că nu dispune de bani, însă îl poate ajuta printr-o cunoştinţă de-a lui să se încadreze la o firmă care poate oferi adeverinţe de salariat şi astfel poate contracta un credit. Martorul B.G. a fost de acord, motiv pentru care l-a însoţit pe bărbatul respectiv, care se identifică în persoana lui M.C. la o terasă situată în apropierea magazinului din Buzău al SC D. SRL Aici au fost întâmpinaţi de învinuitul B.C. care a solicitat şi obţinut actul de identitate de la martorul B.G. şi i-a cerut să meargă cu el la magazinul menţionat. În drum spre magazin, învinuitul B.C. i-ar fi confirmat martorului B.G. că i-a întocmit contractul de muncă.

În magazinul sus-menţionat, unul dintre angajaţi i-a solicitat martorului B.G. să semneze mai multe documente, iar el s-a conformat. În baza documentelor semnate de el, martorul B.G. a aflat că învinuitul B.C. urma să achiziţioneze un televizor cu precizarea că-l va vinde el la un alt magazin şi îi va returna banii. Un exemplar al documentelor semnate de martorul B.G., primit de la magazin, a fost rupt de învinuitul B.C. În aceeaşi seară, martorul B.G. a fost căutat la domiciliul lui de către învinuitul B.C. care i-a remis suma de 400 RON cu titlu de răsplată pentru serviciile prestate.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului B.G. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 01 februarie 2008 rezultă că în baza creditului contractat, întocmit pe numele martorului B.G. s-au ridicat din magazin, un LCD S. în valoare de 2.699 RON, de care au beneficiat învinuitul B.C., M.C. şi inculpatul Ţ.R.C., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele inculpatului S.A.G. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 15 februarie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 4.098 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 36 din 15 februarie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău, în care se menţionează, contrar realităţii, că acesta este angajat ca şofer şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia inculpatului S.A.G. rezultă că într-un bar din zona staţiei CFR Buzău, l-a întâlnit pe învinuitul B.C. care i-a propus să-i dea o sumă de bani dacă acceptă să meargă cu el la magazin, să prezinte actul de identitate şi să semneze nişte documente. Inculpatul S.A.G. a acceptat propunerea şi l-a însoţit pe învinuitul B.C. la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde era prezentă şi numita A.I.C. (fostă P.), despre care există suspiciuni că a întocmit adeverinţa de salariu falsă. Inculpatul S.A.G. a semnat nişte documente în magazin, după care învinuitul B.C. şi numita A.I.C. (fostă P.) au ridicat din acelaşi magazin un televizor, iar pe el l-au trimis să aştepte în barul din zona staţiei CFR Buzău unde a fost contactat iniţial. După un interval de timp, învinuitul B.C. a venit în acel bar şi i-a oferit inculpatului S.A.G. suma de 300 RON.

Deşi anumite persoane (G.M., V.M., F.E.) îl acuză pe inculpatul S.A.G. că le-a recrutat pentru a contracta credite pe baza documentaţiei false, în înţelegere cu învinuiţii B.C. şi R.V.C., acesta neagă acest lucru, recunoscând însă, că i-a relatat învinuitului G.M. faptele expuse mai sus, în urma cărora el a obţinut suma de 300 RON şi că i-a propus acestuia să acţioneze de aceeaşi manieră. Inculpatul S.A.G. pretinde că învinuitul G.M. i-a promis atunci că o va antrena şi pe concubina sa, V.M. în activitatea respectivă.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit al inculpatului S.A.G. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 15 februarie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele inculpatului S.A.G. s-au ridicat din magazin, un LCD S., un aspirator S., un cuptor cu microunde R. şi un telefon mobil S. în valoare de 4098 RON, bunuri de care au beneficiat învinuitul B.C., A.I.C. (fostă P.) şi inculpatul Ţ.R.C., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului R.L.V. apare contractat un credit pe obiecte la data de 23 ianuarie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 3.768 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 16 din 23 ianuarie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău, în care se menţionează, contrar realităţii, că acesta este angajat ca agent de vânzări şi realizează venituri salariale la societatea menţionată deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului R.L.V. reiese că, având nevoie de bani, a apelat la o cunoştinţă a lui pe nume "A." din Ploieşti, care i-a promis că-l poate ajuta să obţină bani cu camătă de la o cunoştinţă, sens în care au fixat o întâlnire la o terasă din Ploieşti. Aici au venit două persoane cu o maşină A., de culoare închisă, condusă de o persoană slăbuţă, despre care a pretins că se aseamănă cu învinuitul B.C. sau cu inculpatul R.I.L., după fotografiile care i-au fost prezentate. În maşină se mai afla şi o persoană grasă, blondă cu ochi albaştri sau verzi, neidentificată. Martorul R.L.V. menţionează că această din urmă persoană a motivat că are bani la Buzău motiv pentru care au plecat cu toţii spre Buzău, unde au poposit la un bar în care au fost serviţi cu cafea de o femeie despre care învinuitul a declarat că seamănă după fotografie cu A.I.C. Unul din bărbaţii sus-menţionaţi i-a solicitat martorului actul de identitate pentru a întocmi contractul de împrumut. La scurt timp i s-a restituit actul de identitate şi a fost pus să semneze un contract sau o declaraţie din care rezultă că primeşte o sumă de 500 RON, iar peste o lună va da înapoi suma de 700 RON.

În aceeaşi zi, bărbatul din Buzău neidentificat, i-a adus martorului R.L.V. suma de 150 RON sub pretextul că nu dispune decât de această sumă, urmând ca în câteva zile să îi dea şi diferenţa de bani. În aceste condiţii, martorul R.L.V. a plecat acasă, în municipiul Ploieşti, cu un microbuz, împreună cu prietenul lui "A.". După ce a primit acasă de la bancă, prin poştă, un card de debit şi somaţii de plată ale unor rate de credit, s-a interesat la societatea creditoare, aflând că a contractat un credit pe o adeverinţă de salariat emisă de SC A.M. SRL Buzău. În aceste condiţii, martorul pretinde că a luat de pe internet datele de contact ale firmei sus-menţionate, a sunat la un număr de telefon de contact şi a vorbit cu o persoană ce s-a recomandat B.C. care i-a transmis că a intrat într-o escrocherie legată de contractarea unor credite pe bază de documentaţie falsă. I-a cerut să stea liniştit şi să nu denunţe fapta organelor de poliţie pentru că va plăti el în timp creditul.

După un timp, în baza celor convenite telefonic cu B.C., martorul R.L.V. a primit prin fax la SC M. S.A. Ploieşti documente din care rezultă că a plătit la datele de 03 martie 2008 şi 04 martie 2008 sumele de 1.100 RON şi 2.050 RON în contul debitului datorat. Ordinele de încasare în discuţie au fost preluate de la mama martorului R.L.V. din Ploieşti care le-a predat procurorului din proprie iniţiativă.

Martorul R.L.V. este confuz în declaraţii deoarece, pe de o parte, recunoaşte că a semnat parte din documentele depuse la dosarul de creditare (cerere tipizată de credit şi factură de ridicare a unor bunuri din magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte) fără să facă referire la împrejurările în care a semnat aceste documente. Pe de altă parte, semnăturile de pe celelalte înscrisuri depuse la dosarul de creditare şi executate în numele martorului R.L.V. seamănă între ele, ceea ce duce la concluzia că el a semnat întreaga documentaţie de credit.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele învinuitului R.L.V. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 23 ianuarie 2008 rezultă că în baza creditului contractat pe numele martorului R.L.V. s-au ridicat din magazin, un LCD S., un telefon mobil N. în valoare de 3.768 RON, bunuri de care au beneficiat martorul R.L.V., învinuitul B.C., numita A.I.C. (fostă P.) şi inculpatul Ţ.R.C., precum şi o altă persoană neidentificată, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului S.F. apare contractat un credit pe obiecte la data de 07 februarie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 4.068 RON în baza adeverinţei de salariu nr. 20 din 07 februarie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău (despre care nu s-a putut stabili de cine a fost completată, semnată şi ştampilată) în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer la SC A.M. SRL Buzău şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, nu era încadrat în muncă şi nu poseda permis de conducere auto.

Din declaraţia martorului S.F., dată în prezenţa martorului asistent I.A., reiese că a fost contactat de un bărbat necunoscut, de circa 30 ani, slab, cu părul şaten, care i-a propus să facă un credit pe obiecte electronice cu precizarea că de achitarea ratelor se va ocupa societatea pe care el o administrează. În acest sens, bărbatul respectiv i-a dat martorului S.F. 30 de RON avans, în scopul menţionat. Bărbatul respectiv a primit de la martorul S.F. actul său de identitate, după care martorul, în aceeaşi zi, a fost contactat la domiciliu şi condus de acest bărbat la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte. Aici, un funcţionar din magazin, recunoscut după fotografie ca fiind inculpatul Ţ.R.C., i-a solicitat să semneze mai multe documente, iar el s-a conformat fără să le citească, nefiind şcolarizat. Funcţionarul i-a precizat martorului S.F. că poate să plece acasă şi nu trebuie să-şi facă griji pentru ceea ce a semnat. Ulterior, martorul a primit la domiciliu mai multe somaţii de plată de la bancă, însă le-a nesocotit.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului S.F. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 07 februarie 2008, reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului S.F. s-au ridicat din magazin, un LCD S. şi un fier de călcat P.H., în valoare de 4.068 RON, bunuri de care a beneficiat inculpatul Ţ.R.C. împreună cu alte persoane neidentificate, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului B.C. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 09 februarie 2008, cu E.F.G. IFN SA, în valoare de 4.987 RON în baza adeverinţei de salariu nr. 25 din 09 februarie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea menţionată şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă şi nu poseda permis de conducere auto.

Din declaraţia martorului B.C. reiese că a fost contactat la adresa la care locuia, de o femeie care s-a recomandat "C.", recunoscând-o după fotografie în persoana numitei A.I.C., care i-a propus să contracteze un credit pe obiecte electrocasnice, cu precizarea că pentru acest lucru nu este necesar decât actul său de identitate. Având nevoie de astfel de produse, martorul B.C. a fost de acord şi a încredinţat femeii respective, actul său de identitate.

După circa o oră, femeia şi însoţitorul ei s-au întors şi i-au cerut martorului B.C. să o însoţească. Cu toţii s-au deplasat cu un taxi până la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde numita A.I.C. i-a prezentat martorului B.C. mai multe documente spre semnare, iar acesta le-a semnat fără să le citească. Un exemplar al documentaţie de creditare a fost dat de funcţionarul de la magazin numitei A.I.C.

În baza documentaţiei semnate, martorul B.C. a ridicat din magazin un frigider A. şi o combină muzicală P., după care a plecat acasă, iar numita A.I.C. şi bărbatul care o însoţea au rămas în magazin. Ulterior, martorul B.C. a primit la domiciliu mai multe somaţii de plată a unor rate de credit şi un card de debit "P.A.". Martorul precizează că a reuşit să achite până la data declaraţiei (01 martie 2010), 1.200 de RON din valoarea creditului.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului B.C. a fost procesat de inculpatul P.D., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 09 februarie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului B.C. s-au ridicat din magazin, un CD auto S., un mini-sistem P., un telefon mobil N., un LCD S. şi o combină frigorifică A., în valoare totală de 4.87 RON, bunuri de care au beneficiat martorul B.C., învinuita A.I.C., inculpatul P.D. şi o altă persoană neidentificată, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului B.D.F. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 06 iunie 2008, cu C. IFN SA, în valoare de 4.318 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 32 din 05 iunie 2008 emisă de SC C.A. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată de numita R.G., soţia inculpatului R.I.L. şi în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea respectivă şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă şi nu poseda permis de conducere auto.

Din declaraţia martorului B.D.F. reiese că în cursul lunii iunie 2008 a fost abordat în localitatea Merei de inculpatul P.G.C. şi de învinuitul R.V.C., care erau însoţiţi de un consătean al său pe nume R.N.. Cei doi i-au propus martorului şi consăteanului său R.N. să obţină bani şi să se angajeze la o firmă.

Fiind de acord cu propunerea făcută, martorul B.D.F. a dat actul de identitate inculpatului P.G.C. şi învinuitului R.V.C. şi împreună cu cei doi şi cu R.N. au plecat cu o maşină a făptuitorilor la magazinul SC D. SRL Târgovişte. Aici, maşina a fost parcată, iar inculpatul P.G.C. şi învinuitul R.V.C. au intrat în magazin şi după un timp s-au întors la maşină cu mai multe documente, cerându-i martorului să le semneze. Acesta s-a conformat şi le-a semnat fără să le citească, primind de la cei doi suma de 250 RON.

Cu documentele semnate, inculpatul P.G.C. şi învinuitul R.V.C. au intrat în magazin şi apoi s-au întors pentru a-l duce pe B.D.F. cu maşina acasă, în localitatea Merei.

Ulterior, martorul B.D.F. a primit acasă corespondenţă bancară din care rezulta că a contractat un credit. A luat legătura cu un funcţionar bancar care i-a confirmat acelaşi lucru, motiv pentru care i-a contactat pe sus-numiţii, dar nu i-a găsit pentru că erau arestaţi (deşi, în fapt, doar inculpatul P.G.C. era arestat preventiv).

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului B.D.F. a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C., care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 06 iunie 2008, reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului B.D.F. s-au ridicat din magazin, un LCD S., un cuptor E. şi un radiocasetofon cu CD P.H., în valoare totală de 4.318 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii P.G.C., R.I.L., Ţ.R.C., învinuitul R.V.C. şi făptuitoarea R.G., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului P.M. apare contractat un credit pe obiecte, la data de 19 februarie 2008, cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 4.876 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 37 din 18 februarie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea respectivă şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Din declaraţia martorului P.M. reiese că l-a întâlnit într-un bar din Buzău pe învinuitul R.V.C. care i-a solicitat actul de identitate pentru a-l angaja la o firmă. P.M. i-a dat buletinul învinuitului, iar acesta l-a condus până la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte, unde l-a pus în legătură cu o fată care i-a dat mai multe documente pentru a le semna. El s-a conformat crezând că semnează contractul de muncă. După circa două luni, martorul P.M. a primit la domiciliu mai multe înştiinţări de plată cu titlu de credit şi pretinde că a contactat funcţionari bancari care i-au confirmat acelaşi lucru.

Din cercetările efectuate în cauză rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului P.M. a fost procesat de inculpatul P.D. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 19 februarie 2008, reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului P.M., s-au ridicat din magazin, un LCD S., un aparat foto P., un telefon mobil N., o cameră W. şi un telefon mobil N., în valoare totală de 4.876 RON, bunuri de care au beneficiat învinuitul R.V.C., învinuita A.I.C. şi inculpatul P.D., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului P.G. apare contractat un credit pe obiecte la data de 08 martie 2008, cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 3.867 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 44 din 08 martie 2008 emisă de SC S.F. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată de numita R.G., soţia inculpatului R.I.L. în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea respectivă şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă şi nu poseda permis de conducere auto.

Din declaraţia martorului P.G. reiese că a încredinţat actul său de identitate inculpatului R.I.L. acceptând să contracteze un credit pe numele lui pentru un bun pe care urma să-l ofere inculpatului R.I.L., întrucât acesta îi promisese că îl va încadra la o firmă de construcţii pe care o deschisese de curând.

Ulterior, la solicitarea inculpatului R.I.L., martorul P.G. s-a deplasat la magazinul din Buzău al SC D. SRL Târgovişte unde a semnat mai multe documente şi, cu acel prilej, inculpatul R.I.L. a ridicat din magazin o plasmă. După aceea, martorul a primit acasă mai multe somaţii de plată a unor rate de credit motiv pentru care a încercat să ia legătura cu inculpatul R.I.L., dar nu a reuşit întrucât a aflat că cel în cauză este arestat preventiv.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului P.G. a fost procesat de inculpaţii P.D. şi Ţ.R.C. care cunoşteau caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 08 martie 2008, reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului P.G. s-au ridicat din magazin, un LCD P., două telefoane mobile N. şi N. şi un cuptor cu microunde G., în valoare totală de 3.867 RON, bunuri de care au beneficiat inculpaţii R.I.L., P.D. şi Ţ.R.C., precum şi făptuitoarea R.G., în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorului M.A. apar contractate două credite pe obiecte după cum urmează: cu E.R.S. IFN SA., la 11 februarie 2008, în valoare de 5.579 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 29 din 11 februarie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău; cu B.F. S.A., la 08 februarie 2008, cu ridicarea efectivă a bunurilor la 12 februarie 2008, de la magazinul P. SR.L. din Buzău, în valoare de 3.354,75 RON din care valoarea efectivă a bunurilor - 3150 RON -, în baza adeverinţei de salariu nr. 26 din 02 februarie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău.

În ambele documente ce au stat la baza dosarelor de creditare s-a menţionat, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer la societăţile sus-menţionate şi realizează venituri salariale, fapt ce nu corespunde realităţii.

Martorul M.A. nu a putut fi depistat şi audiat în cauză, fiind plecat de la domiciliu.

Din probele administrate rezultă că dosarul de credit întocmit pe numele martorului M.A. cu E.R.S. IFN SA a fost procesat de inculpatul Ţ.R.C. care cunoştea caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false, iar cel întocmit cu B.F. S.A a fost procesat de inculpatul S.G. de la magazinul nr. 49 Buzău al S.C P.T. SRL Buzău, care nu a fost în cunoştinţă de cauză asupra faptelor ilicite.

Semnăturile de pe documentele din dosarele de creditare executate în numele martorului M.A. nu se aseamănă, ceea ce duce la concluzia că unul din cele două dosare de credit a fost constituit în întregime fals.

Din facturile depuse la dosarul cauzei reiese că în baza creditelor contractate de martorul M.A. s-au ridicat următoarele bunuri: la data de 11 februarie 2008, din magazinul SC D. SRL Târgovişte din Buzău, un LCD S., un TV S., o combină frigorifică B. şi un microsistem P. în valoare de 5.579 RON; la data de 12 februarie 2008, din magazinul S.C P.T. SRL Buzău, două telefoane mobile L. şi două telefoane mobile N. (din care unul cu abonament) în valoare de 3.214,87 RON.

Pe numele martorului M.I., fratele martorului M.A., apare contractat un credit pe obiecte, la data de 13 februarie 2008, cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 5.217 RON în baza adeverinţei de salariu nr. 31 din 13 februarie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău.

Responsabilitatea acestui credit cade în sarcina inculpatului Ţ.R.C. şi a altor persoane neidentificate, în condiţiile în care nu s-au putut stabili împrejurările în care a fost contractat creditul şi semnatarul adeverinţei de salariu incriminată ca fiind falsă (din care rezultă că martorul M.I. era angajat ca şofer şi realiza venituri salariale la societatea sus-menţionată).

Din factura datată 13 februarie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorului M.I. s-au ridicat din magazinul SC D. SRL Târgovişte din Buzău, un LCD S. şi două telefoane mobile N., în valoare totală de 5.217 RON.

Pe numele martorei M.V., plecată în Spania şi care nu a putut fi audiată, apare contractat un credit pe obiecte, la data de 14 februarie 2008, cu E.R.S. IFN SA, în valoare de 4.932 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 32 din 13 februarie 2008 emisă de SC A.M. SRL Buzău în care se menţionează, contrar realităţii, că cea în cauză este angajată ca gestionară la societatea respectivă şi realizează venituri salariale, fapt ce nu corespunde realităţii.

Responsabilitatea creditului este în sarcina inculpatului Ţ.R.C. care a procesat dosarul cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false, precum şi a altor persoane încă neidentificate (deoarece titulara din acte a creditului nu a putut fi audiată pentru că e dispărută).

Din factura datată 14 februarie 2008 reiese că în baza creditului contractat pe numele martorei M.V. s-au ridicat din magazin un sistem de calculator I., un monitor LCD P.H., o imprimantă multifuncţională HP, o combină frigorifică Z., o ladă frigorifică Z. şi o tastatură D., în valoare totală de 4.932 RON.

Pe numele martorului Ş.V.l, în prezent decedat, apare contractat un credit pe obiecte la data de 06 iunie 2008, cu C. IFN SA, în valoare de 4.958 RON, în baza adeverinţei de venit nr. 36 din 06 iunie 2008 emisă de SC C.A. SRL Buzău, completată, semnată şi ştampilată în fals de numita R.G., soţia inculpatului R.I.L., în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca şofer la societatea respectivă şi realizează venituri salariale.

Responsabilitatea creditului cade în sarcina inculpaţilor Ţ.R.C. şi S.Ş.R. care au procesat dosarul cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false, precum şi în sarcina inculpatului R.I.L. şi a făptuitoarei R.G., dar şi a altor persoane încă neidentificate (în condiţiile în care titularul creditului nu a putut fi audiat).

Pentru inculpatul R.I.L. răspunderea este atrasă pentru faptul că soţia lui a completat adeverinţa de venit incriminată ca fiind falsă ca şi în cazurile anterioare similare, unde s-a stabilit legătura între cei doi soţi pe linia comiterii activităţii infracţionale.

Din factura datată 06 iunie 2008 rezultă că pe baza creditului contractat pe numele martorului Ş.V.l s-au ridicat din magazin, o plasmă P., o maşină de spălat frontală B. şi un sistem de scanat pentru calculator M., în valoare totală de 4.958 RON.

Pe numele martorului U.F., persoană cu handicap din naştere (surdo-mut care nu se poate exprima inteligibil ) apare contractat un credit pe obiecte, cu E.R.S. SRL, la data de 01 martie 2008, în valoare de 2.998 RON, în baza adeverinţei de salariu nr. 2 din 28 februarie 2008 emisă de SC G. SRL Buzău în care se menţionează, contrar realităţii, că cel în cauză este angajat ca gestionar la societatea respectivă şi realizează venituri salariale deşi, în fapt, el nu era încadrat în muncă.

Martorul U.F. nu a putut fi audiat întrucât nu se poate exprima inteligibil, însă cu privire la împrejurările în care el a obţinut în mod fraudulos creditul face referire în detaliu martora V.M. care a locuit şi locuieşte în aceeaşi locuinţă cu martorul U.F., fiind martor ocular la cele petrecute, cei doi fiind veri.

Pe baza declaraţiei martorei V.M. s-a stabilit că responsabilitatea pentru obţinerea creditului contractat în mod fraudulos pe numele martorului U.F. aparţine inculpatului S.A.G., învinuitului B.C., învinuitei A.I.C. şi inculpatului P.D., acesta din urmă fiind cel care a procesat dosarul de credit în discuţie, cunoscând caracterul fraudulos al activităţii întreprinse, inclusiv prin mijlocirea de acte false.

Din factura datată 01 martie 2008, rezultă că pe baza creditului contractat pe numele martorului U.F. s-au ridicat din magazin, un LCD S., un CD AUTO P. şi un telefon mobil S., în valoare totală de 2.998 RON, de care au beneficiat persoanele sus-menţionate, în natură sau echivalent bănesc, prin vânzarea lor sub preţul pieţei.

Pe numele martorei V.M. apare contractat un credit la 28 august 2007, în valoare de 7.521 RON, cu SC R. IFN SA în baza adeverinţei de salariu nr. 32 din 27 august 2007, emisă de SC C.M. SRL Constanţa, completată, semnată şi ştampilată în fals de numita R.G., soţia inculpatului R.I.L. în care se menţionează, contrar realităţii, că cea în cauză este încadrată ca bucătar şi realizează venituri salariale la societatea respectivă deşi, în fapt, ea nu era angajată.

Martora nu a putut fi audiată întrucât a părăsit comuna Padina, stabilindu-se într-o localitate neidentificată din zona Olteniei. Martora a contractat creditul în discuţie prin magazinul D. Buzău, achiziţionând cu parte din valoarea creditului, în ziua de 28 august 2007, o centrală termică B., cu crono-termostat şi sondă externă B. ca accesorii ale centralei, precum şi un telefon mobil N., toate în valoare de 3.948 RON, cu luarea în calcul a taxelor aferente, diferenţa fiind ridicată în moneda naţională de la societatea creditoare care s-a constituit parte civilă cu suma de 7.521 RON.

Prima instanţă a mai reţinut că inculpaţii T.G.D., R.I.L., Ţ.R.C., P.D., P.G.C., S.Ş.R., S.I., S.I., C.N., S.A.G. şi B.A. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, şi-au însuşit întregul material probator administrat în cauză, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., cereri pe care le-a admis, reţinând că din materialul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă cu certitudine faptul că inculpaţii sunt autorii infracţiunilor deduse judecăţii, în modalităţile şi împrejurările expuse anterior.

Prin urmare, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor, reţinând că faptele săvârşite de aceştia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată. De asemenea, s-a făcut aplicarea regulilor privitoare la concursul de infracţiuni.

La individualizarea pedepselor pentru fiecare dintre inculpaţi, prima instanţă a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptelor comise de fiecare, amploarea activităţii infracţionale, cuantumul prejudiciului produs şi atitudinea sinceră în faza de judecată.

Cu privire la inculpaţii T.G.D., P.G.C., S.I., S.I., C.N., B.A., prima instanţă a mai reţinut că aceştia nu sunt la prima încălcare a legii penale.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii R.I.L., Ţ.R.C., P.D., S.Ş.R., C.F.I. şi S.A.G., prima instanţă a reţinut că nu au antecedente penale.

Astfel, cu privire la inculpaţii P.D., S.Ş.R., C.F.I., S.A.G., instanţa de fond a reţinut că scopul pedepselor aplicate poate fi atins chiar şi fără executarea acestora în regim de detenţie, astfel că a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate acestor inculpaţi, ori suspendarea sub supraveghere, atrăgându-le atenţia asupra dispoziţiilor a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.

În cazul inculpatului P.G.C., prima instanţă a reţinut că acesta a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 48 din 16 mai 2011 a Judecătoriei Pogoanele pronunţată în Dosarul nr. 529/282/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1078 din 08 august 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, astfel că a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin acea sentinţă în pedepsele componente şi le-a contopit cu cele aplicate prin sentinţa pronunţată în prezenta cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea.

Cu privire la inculpatul S.I., prima instanţă a reţinut că este recidivist, astfel că a reţinut dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., şi în baza art. 61 C. pen., a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de 579 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 234 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 5173 din 12 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Şi cu privire la inculpatul S.I., prima instanţă a reţinut că este recidivist, astfel că a reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., şi a constatat şi că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 549 din 30 iunie 2011 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 1133 din 25 august 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, pedeapsă pe care, în baza art. 36 C. pen., a contopit-o cu pedepsele aplicate prin sentinţa pronunţată în prezenta cauză, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.N., prima instanţă a reţinut că este recidivist, astfel că a reţinut dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., şi, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată acestuia prin Sentinţa penală nr. 2170 din 09 noiembrie 2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin neapelare la data de 28 noiembrie 2006, dispunând ca inculpatul să o execute alături de pedeapsa ce i-a fost aplicată în prezenta cauză.

Cu privire la inculpatul B.A., prima instanţă a reţinut că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 371 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Buzău, pronunţată în Dosarul nr. 7901/200/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 816 din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti. În consecinţă, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente şi, în baza art. 36 cu referire la art. 35 C. pen., le-a contopit cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, menţinând şi măsura revocării suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1190 din 11 decembrie 2007 şi dispusă prin Sentinţa penală nr. 371 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Buzău, rezultând în final pedeapsa de 8 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În ce priveşte latura civilă, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., instanţa de fond a dispus obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile, apreciind că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate şi vinovăţia.

De asemenea, în baza art. 348 C. proc. pen., instanţa de fond a anulat înscrisurile falsificate, respectiv adeverinţele de salariu eliberate de inculpaţi şi a menţinut contractele de credit încheiate în baza acestora, dar şi sechestrul asigurător asupra bunurilor obţinute prin credit de numiţii D.F., S.E., T.V. şi de inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi P.G.C.

Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău - şi inculpaţii S.A.G., R.I.L., Ţ.R.C. şi S.I.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău - a arătat în motivarea apelului că instanţa de fond nu s-a pronunţat în legătură cu creditele acordate inculpaţilor B.M. şi M.M.A., încălcând astfel prevederile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., că nu a avut rol activ în lămurirea tuturor faptelor şi împrejurărilor necesare soluţionării laturii civile a procesului penal în legătură cu creditul fraudulos acordat inculpatului S.I. de către SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, încălcând astfel prevederile art. 287 alin. (1) C. proc. pen., că a omis să-i oblige şi pe inculpaţii P.D. şi Ţ.R.C. la repararea prejudiciului cauzat societăţilor creditoare, constituite părţi civile în cauză, în legătură cu creditele nelegale ce apar contractate pe numele titularilor C.G. şi B.M., încălcând prevederile art. 14 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 998 C. civ. din vechea reglementare.

Inculpatul Ţ.R.C. a arătat că în sarcina sa, în esenţă, s-a reţinut că în calitate de salariat al unei societăţi comerciale a întocmit mai multe adeverinţe care nu reflectau realitatea şi în baza cărora alte persoane au cumpărat mărfuri pe credit şi au dobândit foloase materiale necuvenite. Infracţiunea de înşelăciune este definită ca fiind inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul obţinerii unui folos material injust şi dacă s-a produs o pagubă. Latura obiectivă a infracţiunii este acţiunea de inducere în eroare, pe care o desfăşoară cel care înşală. Or, cel care a înşelat nu a fost el, activitatea sa limitându-se la a crea un mijloc care a devenit fraudulos în momentul în care a fost folosit pentru a produce efecte juridice. Altele sunt persoanele care au indus în eroare părţile civile, folosindu-se de acest mijloc. Întrucât nu el a fost persoana care a încheiat contratul, rezultă că nu a luat rezoluţia infracţională de a înşela, ci doar de a falsifica adeverinţele, astfel că trebuia să fie achitat pentru infracţiunea de înşelăciune.

A mai arătat inculpatul că între el şi persoana înşelată nu a existat un raport direct şi că subiectul activ al infracţiunii de înşelăciune este altă persoană, cea care s-a dus direct la creditor şi a folosit mijlocul fraudulos. În consecinţă, apreciind că nu a existat fapta de înşelăciune, nu poate exista nici concursul de infracţiuni.

Cu privire la înşelăciunea în contract, a arătat că nu a încheiat contractele, nu s-a prezentat la creditor şi nu a folosit înscrisurile false pentru a induce în eroare şi a obţine folosul injust, deci nu i se poate reţine agravanta de înşelăciune în convenţii.

În ceea ce priveşte înşelăciunea cu consecinţe deosebit de grave a susţinut că a falsificat numai un sfert din totalul adeverinţelor care au produs prejudiciul, iar în alte 13 dosare, prejudiciul a fost reţinut şi în sarcina coinculpaţilor P.D. şi S.Ş. Pentru a se aprecia asupra acestei agravante, a susţinut că este neapărat nevoie să fie determinat prejudiciul real printr-o expertiză.

Pentru celelalte infracţiuni a susţinut că pedepsele aplicate sunt prea mari.

Inculpatul R.I.L. a criticat hotărârea instanţei de fond atât în latură penală, cât şi în latură civilă arătând, în esenţă, că pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare, raportat la faptele săvârşite, la gradul său de implicare, la cuantumul prejudiciului reţinut prin actul de sesizare, dar şi la criteriile de individualizare - nu are fără antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor - este excesivă.

În ce priveşte latură civilă a formulat critici cu privire la faptul că instanţa de fond, încercând să defalce prejudiciul pe fiecare faptă în parte a greşit, dat fiind caracterul unilateral al faptei şi că se impunea ca prejudiciul să fie stabilit global, hotărârea instanţei de fond neputând fi executată astfel, Defalcând prejudiciul pentru fiecare inculpat, se depăşeşte cu mult suma de 531.935,20 RON, inculpatul fiind învinuit pentru un prejudiciu de 226.040 RON, astfel că este necesară constatarea prejudiciului real printr-o expertiză contabilă.

Inculpatul S.I. a arătat în motivele de apel că pedepsele aplicate sunt prea aspre raportat la faptele şi rolul său concret în comiterea acestora şi având în vedere că au fost aplicate pedepse similare pentru persoane care au avut un rol mai consistent în comiterea faptelor, neşansa sa fiind trecutul infracţional.

Inculpatul S.A.G. în apelul declarat, a arătat, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, atât sub aspectul laturii penale, cât şi al laturii civile. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată este condiţionată de achitarea oricărei pretenţii civile, însă instanţa de fond nu a procedat corect atunci când a stabilit pedeapsa de 2 ani închisoare pentru cele trei infracţiuni. A beneficiat de un credit de 4.098 RON pentru a putea dobândi bunuri casnice şi în prezent acest credit neachitat ajunge la un prejudiciu de aproximativ 27.000 RON, motiv pentru care este interesat de întinderea răspunderii sale nu numai sub aspectul laturii penale, cât şi al laturii civile, care determină dacă suspendarea este operaţională sau nu.

A mai arătat că, din dorinţa de a beneficia de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., a recunoscut toate cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, dar în mod greşit instanţa de fond a respins cererea privind efectuarea unei expertize contabile, din moment ce a recunoscut săvârşirea faptelor, deşi era necesară pentru fiecare inculpat stabilirea întinderii prejudiciului. Era necesar a se avea în vedere şi poziţia SC D.E. SRL, faţă de publicitatea agresivă a acesteia, care era imposibil de ignorat.

În ceea ce priveşte latura penală, a arătat că pedeapsa de 2 ani, chiar cu aplicarea art. 81 C. pen., este disproporţionată raportat la situaţia anului 2008.

Prin Decizia penală nr. 113 din 13 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5077/114/2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Buzău -, a desfiinţat în parte sentinţa, în latura civilă şi, rejudecând:

În baza art. 14 C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău împotriva Sentinţei penale nr. 133 din 18 octombrie 2011 a Tribunalului Buzău, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură civilă, şi în consecinţă:

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.341,59 RON, la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile, pentru creditul acordat numitei B.M.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii T.G.D. şi Ţ.R.C. la plata sumei de 5.713,98 RON, la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile, pentru creditul acordat numitului M.M.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat şi pe inculpatul P.D. la plata sumei de 6.626,59 RON, la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile, pentru creditul acordat numitului C.G., în solidar cu inculpaţii T.G.D. şi S.Ş.R., obligaţi de instanţa de fond.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ., a obligat şi pe inculpatul Ţ.R.C. la plata sumei de 4.739,91 RON, la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit, începând cu data de 13 mai 2011 până la data achitării efective a acestuia, către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile, pentru creditul acordat numitului B.M., în solidar cu inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi P.D., obligaţi de instanţa de fond.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii S.A.G., R.I.L., Ţ.R.C. şi S.I.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii apelanţi S.A.G., R.I.L., Ţ.R.C. şi S.I. să plătească statului câte 800 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat T.G.D., în sumă de 400 RON, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect de către instanţa de fond, atât în latura civilă, cât şi în latura penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, probe pe care inculpaţii şi le-au însuşit în totalitate, arătând că le cunosc şi doresc judecarea potrivit procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

Referitor la apelul declarat de parchet, instanţa de apel a constatat că, într-adevăr, instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la obligarea la despăgubiri a tuturor inculpaţilor vinovaţi de acordarea creditelor numiţilor B.M., M.M., C.G. şi B.M.

Astfel, prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la obligarea inculpaţilor T.G.D., R.I.L. şi Ţ.R.C. la plata despăgubirilor către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, cauzate în urma creditului acordat numitei B.M., şi nici cu privire la obligarea inculpaţilor T.G.D. şi Ţ.R.C., la plata despăgubirilor civile create ca urmare creditului acordat lui M.M., către aceeaşi parte civilă.

De asemenea, în ce priveşte creditul acordat de către partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti lui C.G., instanţa de fond a omis să dispună obligarea la despăgubiri civile şi a inculpatului P.D. în solidar cu inculpaţii T.G.D. şi S.Ş.R.

Aceeaşi situaţie este şi în cazul creditului acordat de partea civilă SC E.R.S. IFN SA Bucureşti lui B.M., instanţa de fond omiţând obligarea în solidar cu inculpaţii T.G.D., R.I.L. şi P.D. şi a inculpatului Ţ.R.C., la plata despăgubirilor civile solicitate de această parte civilă.

Cu privire la rolul activ al instanţei de fond în legătură cu creditul acordat inculpatului S.I. de către SC E.R.S. IFN SA Bucureşti, Curtea a apreciat această critică a parchetului ca nefondată, având în vedere că partea civilă a trimis instanţei de fond un document în care a arătat că inculpatul S.I. nu este clientul său.

Referitor la apelurile inculpaţilor, Curtea a reţinut că sunt nefondate. Astfel, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen., gradul de participare al fiecărui inculpat, antecedentele penale, atitudinea avută în timpul procesului penale, valoarea prejudiciului.

Astfel, în cazul inculpatului S.I., prima instanţă, constatând că acesta este recidivist, a reţinut dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. şi menţinut în baza art. 61 C. pen., liberarea condiţionată pentru restul de 579 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 234 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 5173 din 12 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cu toate acestea, instanţa de fond a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.D., R.I.L. şi Ţ.R.C., instanţa de fond a reţinut aceleaşi criterii de individualizare a pedepsei, dar şi faptul că aceştia sunt la prima încălcare a legii penale, aplicându-le pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege. În cazul inculpatului P.D., instanţa de fond a dispus chiar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cu privire la inculpaţii R.I.L. şi Ţ.R.C., instanţa de fond a avut în vedere şi cuantumul ridicat al prejudiciului creat de aceştia, dar şi numărul mare de acte materiale săvârşite şi cel al persoanelor înşelate.

Prin urmare, s-a apreciat că atât cuantumul pedepselor stabilite pentru inculpaţii apelanţi, cât şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate fiecăruia dintre aceştia sunt conforme cu situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi cu circumstanţele reţinute în considerentele sentinţei atacate, astfel că nu se impune o altă reducere a acestor pedepse şi nici schimbarea modalităţii de executare, având în vedere gradul de pericol social concret şi natura infracţiunilor săvârşite, aşa cum s-a reţinut mai sus.

Critica inculpatului Ţ.R.C. potrivit căreia în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune în condiţiile în care nu el a încheiat contractele, deci nu a luat rezoluţia infracţională de a înşela, ci doar de a falsifica adeverinţele, s-a apreciat a fi nefondată cu motivarea că a avut reprezentarea exactă a scopului pentru care a falsificat înscrisurile respective, cât şi a activităţilor la care acestea urmau a fi folosite, ajutând astfel la comiterea de către ceilalţi inculpaţi a infracţiunii sus-menţionate.

Referitor la criticile inculpaţilor vizând modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, curtea le-a apreciat ca fiind nefondate cu motivarea că determinarea cuantumului prejudiciilor s-a făcut pe baza actelor depuse la dosar de către unităţile bancare şi persoanele juridice păgubite, dar şi de unii dintre inculpaţi, documente ce se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpaţii Ţ.R.C., R.I.L. şi S.I.

Inculpatul Ţ.R.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14, 17 şi 18 din C. proc. pen., a criticat decizia pentru următoarele motive:

- în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune în condiţiile în care, toate activităţile sale au constat doar în procesarea unor dosare de creditare, acţiune exclusiv formală, care a constat în introducerea pe calculator a datelor din documentaţiile de creditare ce îi erau puse la dispoziţie şi în transmiterea acestor informaţii către finanţatori. În opinia inculpatului, întrucât nu el a întocmit sau confecţionat înscrisuri false, ci doar a transmis mai departe datele conţinute în aceste înscrisuri, pe care le primea gata completate, nu poate răspunde pentru infracţiunea de înşelăciune. Întrucât cererile pentru acordarea creditelor erau verificate şi aprobate de finanţatori, responsabilitatea pentru corectitudinea documentaţiei revenea, în primul rând, angajatorului său, deoarece cu acesta finanţatorii încheiau convenţii, el fiind un prepus al comitentului atât în raporturile cu finanţatorii, cât şi cu persoanele ce solicitau credite;

- încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. este greşită, valoarea prejudiciului nu a fost stabilită pe baza unei expertize, nu s-a ţinut seama la stabilirea cuantumului acestuia de împrejurarea că unele dintre persoanele care au beneficiat de credite au restituit o parte din împrumuturi şi nici de faptul că nu el este cel care a întocmit adeverinţele pentru toate persoanele pe numele cărora au fost ridicate bunuri din magazinul la care era angajat. În aceste condiţii, valoarea prejudiciului este mult mai mică, iar agravanta prevăzută la alin. (5) al art. 215 C. pen. nu se impunea a fi reţinută în sarcina sa;

- în ce priveşte complicitatea la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul a solicitat, de asemenea, achitarea cu motivarea că nu a comis această faptă deoarece în momentul în care procesa dosarele, înscrisurile false erau deja întocmite. Admite inculpatul însă, că numai acolo şi atunci când a ştiut că înscrisurile sunt false ar putea fi angajată răspunderea sa penală dar, pentru infracţiunea de uz de fals;

- în ce priveşte incidenţa prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. a susţinut că a recunoscut faptele, dar nu şi încadrarea juridică dată acestora prin actul de sesizare a instanţei. Or, în această situaţie, în opinia sa, instanţele trebuiau să schimbe încadrarea juridică reţinută în rechizitoriu, fără a preciza însă care ar fi textul de lege ce incriminează faptele pe care le-a recunoscut şi care au fost dovedite cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi pe care şi le-a însuşit;

- pedeapsa la care a fost condamnat a fost greşit individualizată atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare. În opinia sa, se impunea, raportat la activitatea infracţională desfăşurată şi la datele ce caracterizează favorabil persoana sa, reţinerea prevederilor art. 74, 76 C. pen. cu consecinţa reducerii cuantumului pedepselor şi aplicarea art. 81 sau ale art. 86¹ C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În concluzie, inculpatul Ţ.R.C. a solicitat, în principal, achitarea pentru infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi condamnarea numai pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu reţinerea art. 320¹ C. proc. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei, aplicarea art. 86¹ C. pen.; determinarea cuantumului real al prejudiciului pentru repararea căruia trebuie să răspundă, iar în subsidiar, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe pe baza cărora să se stabilească prejudiciul real şi încadrarea juridică corectă a faptelor. Într-un ultim subsidiar, a cerut reţinerea de circumstanţe atenuante, reducerea pedepselor astfel ca rezultanta după contopire să fie de 4 ani şi aplicarea art. 86¹ C. pen., respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpatul R.I.L., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepselor pe care le consideră excesive raportat la criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. şi la circumstanţele ce caracterizează favorabil persoana sa, nu are antecedente penale, este căsătorit şi are un copil minor în întreţinere.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, inculpatul a susţinut că pentru stabilirea cuantumului real al prejudiciului era necesară efectuarea unei expertize contabile.

Inculpatul S.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susţinut că pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat este excesivă, că infracţiunea de înşelăciune în formă consumată în cazul său nu poate subzista, cel mult putea fi condamnat pentru tentativa la această infracţiune şi că, în mod greşit a fost condamnat pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ce priveşte latura civilă a cauzei a arătat că a achitat o parte din prejudiciu.

În final, inculpatul a cerut reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpaţi, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la instanţa de fond, până la începerea cercetării judecătoreşti, recurenţii inculpaţi Ţ.R.C., S.I. şi R.I.L., asistaţi de apărători, au declarat că recunosc faptele astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe referitor la care au arătat că le cunosc şi le însuşesc.

Tribunalul, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele pentru săvârşirea cărora recurenţii inculpaţi au fost cercetaţi şi trimişi în judecată există, constituie infracţiuni şi au fost comise de aceştia, le-a admis cererile prin care au solicitat ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii simplificate reglementată de art. 320¹ C. proc. pen. care odată aplicată, exclude pronunţarea unei soluţii de achitare.

Această concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. care statuează imperativ că "instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii".

Pe de altă parte, după ascultarea inculpatului şi admiterea de către instanţă a cererii de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul nu mai poate reveni pe parcursul procesului penal asupra opţiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (în cazurile în care legiuitorul a dorit să prevadă o asemenea posibilitate de revenire a reglementat-o în mod expres, de exemplu, renunţarea la apel, renunţarea la recurs).

Prin urmare, solicitarea recurentului inculpat Ţ.R.C. de a se dispune achitarea sa pentru infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu poate fi primită, pronunţarea unei soluţii de achitare fiind incompatibilă cu procedura reglementată de art. 320¹ C. proc. pen., text de lege care în opinia Înaltei Curţi, în mod corect a fost reţinut de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de prim control judiciar.

Chiar dacă, faţă de precizările mai sus menţionate, o analiză a criticilor formulate de recurentul inculpat Ţ.R.C. prin apărătorul ales referitoare la greşita sa condamnare nu s-ar mai impune, Înalta Curte constată totuşi, că instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar, în urma analizării probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, au reţinut în mod corect situaţia de fapt, vinovăţia recurentului inculpat şi încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi care constau în aceea că:

În perioada ianuarie - iunie 2008, în timp ce era angajat cu contract de muncă la un magazin al SC D. SRL Târgovişte, situat în mun. Buzău, recurentul inculpat s-a asociat cu inculpaţii R.I.L., P.G.C., T.G.D., P.D. şi S.Ş.R., în scopul recrutării de persoane în numele cărora să încheie contracte de credit cu diferite societăţi financiare, în baza unor documentaţii false întocmite în principal, de inculpatul T.G.D. Folosind actele de identitate aparţinând a circa 100 de persoane fizice, recurentul şi ceilalţi inculpaţi au obţinut în mod nejustificat şi ilegal credite şi au ridicat din magazin bunuri pe care ulterior le-au valorificat şi au împărţit sumele de bani obţinute; a acceptat, în calitate de salariat al societăţii sus-menţionate, însărcinat cu primirea înscrisurilor necesare pentru constituirea dosarelor de creditare şi cu întocmirea documentaţiei de credite, înscrisuri falsificate, pe care le-a prezentat spre aprobare împreună cu documentaţia întocmită în baza lor, centralelor IFM Bucureşti, ai căror funcţionari au aprobat credite pe obiecte prin luarea în considerare a calităţii de persoane încadrate în muncă cu venituri salariale a titularilor de credite, deşi acest lucru nu corespundea realităţii, cauzând un prejudiciu în sumă de 292.263 RON.

În drept, faptele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. şi complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., ultimele două infracţiuni fiind comise în formă continuată.

Susţinerea recurentului inculpat Ţ.R.C., în sensul că trebuia să fie condamnat cel mult, pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. şi nu pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deoarece activitatea sa a constat doar în procesarea dosarelor ce conţineau înscrisuri deja falsificate, nu este susţinută de materialul probator administrat în cauză.

Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că sus-numitul recurent inculpat împreună cu alţi inculpaţi din prezenta cauză, respectiv P.D. şi S.Ş.R., cunoscând caracterul fals al adeverinţelor de venituri completate, în principal, de inculpatul T.G.D., întocmea documentaţia de creditare şi ataşa adeverinţele respective la dosarele de credit, solicitând apoi aprobarea centralelor IFN-urilor din Bucureşti pentru credite valorice ale căror limite erau fixate de el în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi. De asemenea, recurentul inculpat era cel care ţinea în permanenţă legătura telefonic, în principal, cu inculpaţii T.G.D. şi R.I.L. şi le furniza informaţii despre modul în care aceştia urmau să completeze adeverinţele de venit pe care apoi tot el le primea şi le ataşa la dosarele de creditare.

Prin urmare, activitatea infracţională a recurentului inculpat Ţ.R.C. nu s-a limitat doar la folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru a putea fi antrenată răspunderea sa penală pentru infracţiunea de uz de fals.

Referitor la recurentul inculpat S.I. în privinţa căruia apărătorul din oficiu a susţinut că eventual, ar putea răspunde pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi nu pentru forma consumată a acestei infracţiuni şi respectiv, pentru instigare sau complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi nu în calitate de autor, Înalta Curte constată că şi referitor la acest inculpat, instanţa de fond şi cea de apel au reţinut o corectă încadrare juridică a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale pe baza cărora recurentul inculpat a cerut să se judece rezultă că infracţiunea de înşelăciune s-a consumat.

Astfel, în lunile februarie şi martie 2008, recurentul inculpat a obţinut două credite pentru produse electrocasnice şi mobilă, în valoare totală de peste 7800 RON, prin depunerea la dosarele de creditare a unor adeverinţe de venit în care se consemna în mod nereal că este încadrat în muncă, adeverinţe completate de inculpatul T.G.D.; a racolat în perioada martie - iunie 2008 mai multe persoane cărora le-a propus să contracteze credite bancare, scop în care le-a luat buletinele pe care, singur sau împreună cu C.O. le-a dat inculpaţilor T.G.D. şi R.I.L., cunoscând că vor fi folosite pentru contractarea de credite în mod fraudulos. Urmare activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat, societăţile care au aprobat creditele au fost prejudiciate cu suma de 43716,97 RON.

În ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, referitor la care apărătorul inculpatului a arătat că acesta nu poate răspunde în calitate de autor, ci eventual, în calitate de complice sau instigator, Înalta Curte constată că a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond pentru complicitate la infracţiunea menţionată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că a fost soluţionată corect prin obligarea în solidar a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile solicitate de părţile civile.

Efectuarea unei expertize financiar-contabile nu este necesară, în condiţiile în care, prejudiciul cert rezultă din adresele şi declaraţiile de constituire de părţi civile date de părţile vătămate păgubite şi care reprezintă contravaloarea creditelor acordate în baza documentaţiei întocmită în fals de către recurenţi şi ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată.

Raportat la cuantumul prejudiciului cauzat urmare activităţii infracţionale desfăşurate de recurenţii inculpaţi Ţ.R.C. (412.861,95 RON) şi R.I.L. (226.040,33 RON), Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut la încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune şi agravanta prevăzută în alin. (5) al art. 215 C. pen., respectiv înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave.

Potrivit art. 146 C. pen. "prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane fizice sau juridice".

Art. 41 alin. (2) C. pen. reţinut în sarcina recurenţilor inculpaţi prevede că "infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni".

În cazul infracţiunii continuate, caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Aşadar, în cazul infracţiunii continuate, în speţă - infracţiunea de înşelăciune - agravanta "consecinţe deosebit de grave" la care se referă art. 146 C. pen. se reţine independent de numărul părţilor vătămate prin săvârşirea infracţiunii şi indiferent dacă parte din prejudiciu a fost acoperit, ceea ce interesează este ca prejudiciile cauzate părţilor vătămate, însumate, să depăşească 200.000 RON, cerinţă îndeplinită în privinţa recurenţilor inculpaţi Ţ.R.C. şi R.I.L.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţi, Înalta Curte constată că atât cuantumul, cât şi modalitatea de executare a acestora au fost stabilite cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Referitor la recurentul inculpat Ţ.R.C., Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată a fost just individualizată şi răspunde cerinţelor art. 52 C. pen. referitoare la scopul preventiv şi educativ al pedepsei.

Nu se justifică reţinerea în favoarea recurentului inculpat a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. şi coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, aşa cum a solicitat apărarea.

Pe de o parte, poziţia sinceră a recurentului inculpat în cursul cercetării judecătoreşti a fost valorificată de instanţa de fond în procedura reglementată de art. 320¹ C. proc. pen.

Pe de altă parte, la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie să se ţină seama, potrivit art. 72 C. pen., nu numai de datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului - lipsa antecedentelor penale, este căsătorit, are un copil minor - ci şi de gradul de pericol social al faptei săvârşite şi de împrejurările care agravează răspunderea penală.

Modul şi împrejurările în care recurentul inculpat a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, mijloacele folosite la comiterea acestora, numărul mare de acte materiale săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu ceilalţi inculpaţi cu care s-a asociat în scopul comiterii de infracţiuni, valoarea ridicată a prejudiciului care se ridică la suma de 412.861,95 RON şi nu a fost recuperat, imprimă faptelor un grad ridicat de pericol social concret care justifică menţinerea cuantumului pedepsei rezultante stabilit de instanţa de fond.

În consecinţă, aplicarea art. 86¹ C. pen. nu este posibilă deoarece între condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat, ce se cer a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este şi cea referitoare la cuantumul pedepsei aplicate care, în cazul concursului de infracţiuni, nu trebuie să depăşească 3 ani.

Nici cerinţele art. 81 C. pen. nu sunt îndeplinite deoarece potrivit alin. (2) al acestui text de lege, suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 2 ani.

În ce-l priveşte pe recurentul inculpat R.I.L., Înalta Curte constată că şi în privinţa acestuia, instanţa de fond a dat eficienţă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Modul şi împrejurările comiterii faptei, perioada de timp pe parcursul căreia recurentul inculpat a săvârşit faptele, modalitatea în care a acţionat, la intervale diferite de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în baza unei înţelegeri prealabile cu ceilalţi inculpaţi împreună cu care a constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni, valoarea ridicată a prejudiciului care se ridică la suma de 226.040,33 RON şi nu a fost acoperit, sunt aspecte care imprimă faptelor un grad ridicat de pericol social concret, în raport de care nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante judiciare.

Constatând că pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de prim control judiciar este de natură a contribui la reeducarea recurentului inculpat, cererea acestuia de a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi primită deoarece nu este îndeplinită una din condiţiile prevăzute în art. 86¹ alin. (2) C. pen. şi anume, pedeapsa aplicată în caz de concurs de infracţiuni trebuie să fie de cel mult 3 ani.

Referitor la recurentul inculpat S.I., Înalta Curte constată că executarea de către acesta a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare în regim de detenţie, este de natură a contribui la reeducarea sa şi de a răspunde cerinţelor art. 52 şi art. 72 C. pen.

Nu se justifică reţinerea în favoarea sus-numitului recurent inculpat de circumstanţe atenuante judiciare faţă de gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunilor pentru care a fost deferit justiţiei, determinat de valoarea prejudiciului - 43.716,97 RON - care nu a fost recuperat, de modul şi împrejurările în care a comis faptele, împreună cu o parte din ceilalţi inculpaţi, în baza unei înţelegeri prealabile cu aceştia şi în scopul obţinerii pentru sine de foloase materiale injuste.

Nu lipsită de relevanţă este împrejurarea că recurentul inculpat este recidivist, primul termen al recidivei postcondamnatorii şi al celei postexecutorii constituindu-l pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 234 din 10 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5173 din 12 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiţionat, rămânându-i de executat un rest de 579 zile.

Săvârşirea de către sus-numitul recurent inculpat a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, atât în intervalul de timp de la liberarea condiţionată până la împlinirea duratei pedepsei de 4 ani închisoare, cât şi după împlinirea duratei acestei pedepse, dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească, demonstrează perseverenţa infracţională a acestuia în comiterea de fapte antisociale.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii Ţ.R.C., S.I. şi R.I.L. sunt nefondate şi, în consecinţă, le va respinge ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) şi 4 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.I.L., Ţ.R.C. şi S.I. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi Ţ.R.C. şi S.I. la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat R.I.L. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 876/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 879/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 877/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs