ICCJ. Decizia nr. 895/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASARE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 895/2013
Dosar nr. 1597/1/2013
Şedinţa publică din 14 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din 8 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 1226/249/2012, între altele, a fost menţinută starea de arest, a inculpatului C.D.C.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a constatat că, deşi acesta continuă să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie, în cauză există suficiente indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că a săvârşit fapte ce constituie infracţiuni.
În acelaşi timp, reţinând că faptele respective, sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, prima instanţă a constatat că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă şi în prezent un pericol concret pentru ordinea publică, relevante fiind împrejurările în care se presupune că au acţionat, inculpatul C.D.C. a avut iniţiativa săvârşirii violenţelor fizice şi psihice asupra părţii civile, a exercitat efectiv cele mai multe violenţe fizice şi mai grave violenţe psihice asupra părţii civile, iar inculpatul B.S., pe lângă violenţele fizice şi psihice pe care le-a recunoscut a contribuit şi la lipsirea de libertate a părţii civile. Curtea constată că inculpatul B.S. este recidivist postcondamnatoriu, iar inculpatul C.D.C. nu este cunoscut cu antecedente penale, dar chiar şi aşa, are în vedere modul violent în care au acţionat ambii inculpaţi.
Prima instanţă a apreciat că există un risc ridicat ca, aflaţi în libertate, inculpaţii să comită şi alte fapte penale, iar măsura arestării preventive este necesară pentru a asigura buna desfăşurare a judecăţii şi că durata acesteia nu depăşeşte limitele unui termen rezonabil.
Referitor la durata termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, s-a arătat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărei cauze pentru vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real, care fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (Labita c. Italiei). Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură de excepţie, însă, în speţă, sunt întrunite toate cerinţele legale care să justifice menţinerea ei în continuare faţă de inculpaţi, nefiind încălcate dispoziţiile art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul persoanei de a fi judecat într-un termen rezonabil.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.D.C.
La termenul de astăzi, 14 martie 2013, recurentul inculpat C.D.C. a precizat că îşi retrage recursul formulat.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2), teza a II-a C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.
Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.D.C.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.D.C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 1226/249/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 894/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 896/2013. Penal → |
|---|
