ICCJ. Decizia nr. 939/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 939/2013
Dosar nr. 3052/102/2012
Şedinţa publică din 18 martie 2013
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 62 din 25 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Mureş s-a dispus în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului P.A.I. (fiul lui L. şi M., născut în Reghin, jud. Mureş, domiciliat în municipiul Iaşi, str. C., jud. Iaşi) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală sub formă continuată.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada de reţinere şi de arest preventiv cuprinsă între 20 martie 2012 şi 5 aprilie 2012.
În baza şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.
Potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat că este suspendată şi executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile şi obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1.083.826 RON, având în vedere că inculpatul a achitat între timp suma de 2.000 RON.
A fost obligat inculpatul şi la plata majorărilor de întârziere calculate potrivit art. 119 şi art. 120 din O.G. nr. 92/2003, până la data stingerii integrale a sumei datorate.
S-a respins cererea părţii civile de obligare la plată în solidar cu inculpatul şi a părţii responsabile civilmente SC A.C. SRL, aceasta aflându-se în procedura de lichidare judiciară.
S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 28 octombrie 2011, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş - Activitatea de Inspecţie Fiscală a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş despre faptul că, în urma verificării efectuate la SC A.C. SRL, cu sediul social în municipiul Reghin, s-a constatat că unitatea în cauză a efectuat, în perioada august 2008 - decembrie 2010, operaţiuni comerciale, obţinând venituri impozabile în sumă totală de 1.857.006 RON, fără ca acestea să fie înregistrate în evidenţa contabilă şi să fie constituite şi declarate impozitul pe profit şi TVA, ca datorate bugetului general consolidat al statului.
Consecinţa fiscală a deficienţei sus-menţionate constă în diminuarea bazei impozabile aferente profitului impozabil cu suma totală de 1.857.006 RON şi implicit a impozitului pe profit aferent cu suma totală de 297.121 RON, precum şi a TVA cu suma totală de 352.829 RON.
Cu ocazia efectuării verificării menţionate mai sus a fost întocmit procesul-verbal din data de 28 octombrie 2011, înregistrat la D.G.F.P. Mureş - Activitatea de Inspecţie Fiscală sub nr. 582 din data de 28 octombrie 2011.
Din cuprinsul acestuia s-a reţinut că în perioada august 2008 - decembrie 2010, societatea administrată de inculpat nu a înregistrat în evidenţa contabilă veniturile obţinute din prestări servicii în valoare totală de 1.857.006 RON, facturare către diverşi clienţi, deficienţă confirmată prin răspunsurile primite urmare a efectuării controalelor încrucişate la clienţi.
A fost defalcată suma de mai sus pe ani, rezultând:
- pentru anul 2008 suma de 216.716 RON;
- pentru anul 2009 suma de 1.427.334 RON;
- pentru anul 2010 suma de 212.956 RON.
S-a realizat şi o defalcare a sumei pe societăţile beneficiare a prestărilor de servicii, fiind vorba de un număr total de 19 astfel de societăţi.
S-a întocmit, de asemenea, un desfăşurător al facturilor fiscale emise de societatea administrată de inculpat şi neînregistrate în evidenţele contabile, acestea fiind în număr de 468 şi fiind redate în rechizitoriu, în ordinea emiterii lor, defalcat pe beneficiari (clienţi).
S-a calculat influenţa fiscală a acestor neînregistrări în contabilitate, sumele fiind menţionate mai sus.
În drept, fapta inculpatului P.A.I. care, în calitate de administrator al SC A.C. SRL, în perioada august 2008 - decembrie 2010, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a înregistrat în evidenţele contabile un număr de 468 facturi fiscale aferente operaţiunilor comerciale desfăşurate, cu consecinţa diminuării bazei impozabile cu suma de 1.857.006 RON şi sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor către bugetul statului, având un prejudiciu de 649.950 RON, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa de fond, reţinând vinovăţia inculpatului, cu reţinerea disp. art. 3201 C. proc. pen., a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, solicitând desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei şi reţinerea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi majorarea pedepsei cu înlăturarea art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 68/A din 24 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş s-a dispus respingerea, ca nefondat a apelului declarat de procuror.
Instanţa de apel a reţinut că încadrarea juridică atribuită faptei este corectă, deoarece prejudiciul creat efectiv statului este de 649.950 RON şi nu de 1.068.179 RON, această din urmă sumă fiind compusă din prejudiciul de 649.950 RON la care s-a adăugat penalităţile şi majorările de întârziere.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
S-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., majorarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
În aliniatul 2 al normei de încriminare se arată că dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.
În cauza dedusă judecăţii prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală - constând în aceea că în perioada august 2008 - decembrie 2010, inculpatul nu a înregistrat în evidenţele contabile un număr de 468 facturi fiscale - s-a cauzat un prejudiciu statului în sumă de 649.950 RON.
Având în vedere valoarea prejudiciului - fără a se lua în calcul penalităţile şi majorările de întârziere - se constată că aceasta depăşeşte suma de 100.000 euro, ceea ce atrage reţinerea agravantei prevăzută în alin. (2) a art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Ca atare critica procurorului sub aspectul greşitei încadrări juridice este întemeiată.
De asemenea, se constată ca fiind fondată şi critica privind individualizarea judiciară a pedepsei, în norma de incriminare fiind prevăzută o pedeapsă de la 2 la 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În atare condiţii, instanţa de recurs va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., procedura simplificată operând în cauza dedusă judecăţii chiar dacă se dispune schimbarea încadrării juridice, deoarece legea condiţionează aplicarea acestei proceduri de recunoaşterea faptei înainte de începerea cercetării judecătoreşti şi nu de încadrarea juridică dată acesteia, care aparţine exclusiv instanţei de judecată.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul disp. art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de procuror împotriva Deciziei penale nr. 68/A din 24 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Va casa, în parte decizia penală atacată şi, în parte Sentinţa penală nr. 62 din 25 mai 2012 a Tribunalului Mureş, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei şi individualizarea juridică a pedepsei.
Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din aceeaşi lege.
Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia, consecinţele produse, atitudinea procesuală a inculpatului dar şi datele ce caracterizează persoana sa, Înalta Curte va aplica o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (2) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Constatându-se, îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 81 C. pen., pedeapsa aplicată va fi suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., i se atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Văzând şi disp. art. 189 - 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 68/A din 24 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul P.A.I.
Casează decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 62 din 25 mai 2012 a Tribunalului Mureş, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei şi individualizarea juridică a pedepsei şi, rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul P.A.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 911/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 971/2013. Penal → |
|---|
