ICCJ. Decizia nr. 892/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 892/2013
Dosar nr. 8222/1/2012
Şedinţa publică 14 martie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 1633 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 19119/303/2011, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe J.M., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia penală.
Împotriva acestei încheieri, la data de 14 decembrie 2012, contestatorul J.M. a formulat contestaţie în anulare, susţinând că "nu a primit nicio citaţie şi a fost în imposibilitate de a se prezenta şi a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate", invocând cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 lit. a), b) C. proc. pen.
Examinând în principiu contestaţia în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunţa asupra cererii de contestaţie, instanţa este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii. În această etapă procesuală instanţa este obligată să examineze dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.
Înalta Curte constată că cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul J.M. împotriva Încheierii nr. 1633 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 19119/303/2011 este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin încheierea mai sus menţionată a fost soluţionat conflictul de competenţă în cauza privind pe J.M., stabilindu-se competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia penală.
Din dispoziţiile Codului de procedură penală rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
În speţă, hotărârea contestată are ca obiect soluţionarea unui conflict de competenţă, obiectul căii de atac promovate neconstituindu-l o hotărâre pronunţată în recurs, după cum impun dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
De asemenea, una din condiţiile de admisibilitate ale cererii de contestaţie în anulare este ca motivul pe care se sprijină contestaţia în anulare să fie dintre cele prevăzute expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen.
Raportând aspectele teoretice prezentate speţei de faţă, se constată că invocarea formală a cazurilor de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 lit. a), b) (calificate potrivit susţinerilor contestatorului) şi formularea de critici privind modul de soluţionare a cauzei de către instanţă nu pot reprezenta temeiuri pentru constatarea admisibilităţii contestaţiei în anulare, neregăsindu-se printre cele 5 motive prevăzute de lege, care se referă exclusiv la: a) neîndeplinirea în condiţiile legii a procedurii de citare a părţii la termenul când s-a judecat recursul; b) imposibilitatea părţii de a se prezenta la termenul de judecare a recursului şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare; c) situaţia în care instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar; d) situaţia în care împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă şi e) situaţia în care la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
În cauză, criticile formulate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu sunt întrunite condiţiile de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul J.M. împotriva Încheierii nr. 1633 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 19119/303/2011.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul J.M. împotriva Încheierii nr. 1633 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 19119/303/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 872/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 894/2013. Penal → |
|---|
