ICCJ. Decizia nr. 904/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 904/2013

Dosar nr. 4495/120/2011

Şedinţa publică din 15 martie 2013

Prin Sentinţa penală nr. 15 din data de 13 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, în Dosarul nr. 4495/120/2012, în baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I.C., fiul lui G. şi I., născut la 3 mai 1968 în Bucureşti, domiciliat în comuna T., sat B., judeţul Dâmboviţa, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 65 alin. 2 şi 3 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani şi care s-a executat potrivit dispoziţiilor art. 66 C. pen.

În baza art. 71 alin. 2 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c ) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu 24 mai 2011 la zi.

În baza art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către acelaşi inculpat.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.I.C.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 10.400 RON, din care 10.000 RON a reprezentat cheltuielile judiciare stabilite în faza urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin Rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Teritorial Ploieşti, înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 4495/120/2011 la data de 18 iulie 2011, au fost trimişi în judecată inculpaţii A.G.R. şi C.I.C., fiul lui G. şi I., născut la 3 mai 1968 în Bucureşti, domiciliat în comuna T., sat B., judeţul Dâmboviţa, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzute şi pedepsite de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. (cazul inculpatului C.I.C.), respectiv de complicitate la infracţiunea de luare de mită - prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. (cazul inculpatului A.G.R.), constând în aceea că în cursul lunilor aprilie - mai 2011, inculpatul C.I.C. cu ajutorul şi prin intermediul inculpatului A.G.R., a pretins şi primit de la D.M.D., administrator la SC B.L.C. SRL, suma de 100.000 RON pentru a considera executată lucrarea de extindere şi modernizare iluminat public, ce a făcut obiectul unui contract încheiat în anul 2009 între societatea mai sus menţionată şi Consiliul Local al comunei T., contract pentru care a fost plătită în avans suma de 300.000 RON, lucrările nefiind începute nici până în prezent.

S-a reţinut ca situaţie de fapt că la data de 27 martie 2009 a fost încheiat contractul nr. 2565 de asociere în participaţiune între Consiliul Local al comunei T. din judeţul Dâmboviţa (în calitate de asociat prim) şi SC B.L.C. SRL, cu sediul în Târgovişte prin administratorul D.M.D. (în calitate de asociat secund). Asociaţii au convenit să desfăşoare în comun următoarele activităţi: modernizarea, eficientizarea şi extinderea iluminatului public în comuna T.

Pentru realizarea obiectului contractului, asociatul prim punea la dispoziţie întreaga reţea (formată din stâlpi - E. SA) din comuna T. şi un aport social constând în acordarea unui avans de 300.000 RON, pentru aprovizionarea cu materiale în prima fază.

Asociatul secund se obliga să obţină alte surse de finanţare, în afara celor prevăzute de Consiliul Local al comunei T., adică diferenţa dintre suma de 300.000 RON (avansul asigurat de asociatul prim) şi valoarea totală a contractului de 1.532.020,39 RON.

Prin Ordinul de plată nr. 166 din 13 aprilie 2009, Primăria T. a virat în contul SC B.L.C. SRL suma de 300.000 RON, reprezentând aport social conform contractului nr. 2565 din 27 martie 2009.

În perioada mai 2009 - mai 2011 nu s-au efectuat niciun fel de lucrări circumscrise obiectului contractului mai sus menţionat, cei doi asociaţi în participaţiune acuzându-se reciproc, dând vina unul pe celălalt pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale (filele 11-14; filele 62-105 şi filele 191-229).

Toate neînţelegerile acumulate timp de 2 ani au fost uitate odată ce, spre sfârşitul lunii aprilie 2011, inculpatul C.I.C. i-a pretins suma de 100.000 RON administratorului SC B.L.C. SRL, în schimbul căreia va „închide contractul”, deşi lucrările ce constituiau obiectul contractului nu au fost executate, ba mai mult, nici măcar nu au fost începute.

Iniţial, martorul D.M.D. a refuzat să-i ofere primarului comunei T. - inculpatul C.I.C. suma pretinsă, motiv pentru care, împotriva martorului, în calitatea sa de administrator la SC B.L.C. SRL, s-a formulat o plângere penală având ca obiect neexecutarea obligaţiilor prevăzute în contractul nr. 2565 din 27 martie 2009.

La solicitarea inculpatului C.I.C., inculpatul A.G.R. (la acel moment inculpatul deţinea funcţia de şef Serviciu Cooperare - Coordonare Autorităţi Locale din cadrul Consiliului Judeţean Dâmboviţa) a intervenit pe lângă martorul D.M.D., cu scopul de a-l convinge să-i dea primarului suma de bani cerută.

Urmare repetatelor intervenţii ale inculpatului A.G.R., martorul D.M.D. a acceptat să-i dea primarului C.I.C. suma de 100.000 RON, cu condiţia ca inculpatul A.G.R. să-i garanteze că primarul îşi va retrage plângerea penală şi va închide contractul.

În perioada 19 mai - 23 mai au avut loc mai multe convorbiri telefonice relevante între martor şi inculpaţi, din conţinutul cărora a rezultat faptul că inculpaţii îi cereau să se prezinte cu suma de 100.000 RON, cât mai repede, în biroul inculpatului A.G.R., din cadrul Consiliului Judeţean Dâmboviţa.

S-a reţinut ca sugestivă în acest sens convorbirea telefonică din data de 20 mai 2011 purtată la ora 14:28:40 între martorul D.M.D. şi inculpatul A.G.R.

În dimineaţa zilei de 23 mai a fost înregistrat denunţul martorului D.M.D. cu privire la faptele de corupţie mai sus descrise, iar în aceeaşi zi, în jurul orelor 16,05, s-a realizat prinderea în fragrant delict a inculpatului A.G.R. la primirea sumei de 100.000 RON, în biroul său, ocazie cu care a afirmat că „i-a fost lăsată suma de 100.000 RON de către o persoană pe care o cunoaşte sub numele de D.M.D. pentru a fi ridicată de către C.I.C. având funcţia de primar al comunei T., jud. Dâmboviţa” (fila 31).

La indicaţia inculpatului A.G.R., suma de bani a fost găsită în interiorul unei genţi tip laptop (ce aparţinea inculpatului ), închisă cu fermoar şi băgată într-un fişet existent în biroul inculpatului.

După ce a primit banii de la martor şi asigurându-se că este întreaga sumă de 100.000 RON, inculpatul A.G.R. l-a sunat pe inculpatul C.I.C. şi l-a asigurat că „problema s-a rezolvat” (în sensul că a primit întreaga sumă de la martor) şi, totodată, să se întâlnească (inculpatul C.I.C.) cu martorul D.M.D. şi „să rezolve problema favorabil” ( filele 121-123).

Cu acelaşi prilej, îi stabileşte o întâlnire martorului cu inculpatul C.I.C., pentru ora 18,00 la Restaurantul G.P. din comuna C., jud.Dâmboviţa, cu precizarea expresă făcută telefonic de către inculpatul A.G.R. inculpatului C.I.C., să rezolve problema favorabil.

Din înregistrarea ambientală a discuţiilor purtate de martor cu inculpatul A.G.R., premergătoare prinderii acestuia în flagrant delict, rezultă indubitabil săvârşirea de către inculpat a infracţiunii ce i-a fost reţinută în sarcină. S-a invocat în acest sens dialogul dintre cei doi, în care inculpatul îi explică martorului cum va proceda pentru ca obligaţiile contractuale să fie considerate ca executate.

La aceeaşi dată şi la ora mai sus menţionată - 18,00, martorul s-a întâlnit cu inculpatul C.I.C. la Restaurantul G.P., iar întâlnirea şi discuţiile purtate au fost înregistrate de martorul D.M.D.

S-a mai arătat că o probă incontestabilă în dovedirea vinovăţiei celor 2 inculpaţi, alături de prinderea în flagrant delict a inculpatului A.G.R. în momentul primirii sumei de 100.000 RON, o constituie înregistrarea ambientală a discuţiei purtată de martorul D.M.D. cu inculpatul C.I.C. la data de 23 mai 2011, între orele 17:58:00 - 19:10:00 pe terasa Restaurantului G.P. din comuna C.

În acest sens s-a susţinut că din înregistrarea mai sus menţionată rezultă fără dubiu că suma de 100.000 RON reprezintă obiectul mitei pretinse de primarul comunei T. - inculpatul C.I.C., de la administratorul SC B.L.C. SRL - martorul D.M.D. şi primită de la acesta din urmă prin intermediul şi cu ajutorul inculpatului A.G.R.

Mai mult decât atât, tot din această înregistrare ambientală, rezultă modul în care inculpatul C.I.C. vede rezolvarea problemei pentru a da o aparenţă legală executării contractului, explicându-i/învăţându-l efectiv pe martorul D.M.D. care este varianta de urmat.

Totodată, discuţia ambientală relevă şi faptul că inculpatul A.G.R. ştia ce reprezintă suma de 100.000 RON, pe care a primit-o pentru a o remite mai departe inculpatului C.I.C., precum şi faptul că din această sumă, jumătate i-ar fi revenit lui (inculpatului A.G.R.).

Nesinceritatea inculpaţilor şi întregul comportament anormal al acestora în relaţia cu martorul D.M.D. (de exemplu inculpatul A.G.R. refuză să pună mâna pe bani, iar inculpatul C.I.C. îi atrage atenţia martorului făcându-l nebun, că vorbeşte pe telefon despre bani şi îl controlează de microfoane), denotă faptul că aceştia (inculpaţii ) ştiau foarte bine cu ce titlu şi pentru ce anume se dau/primesc cei 100.000 RON.

Apărările inculpaţilor constând în invocarea continuării, realizării obiectului contractului sunt neverosimile atâta timp cât s-a pretins/acceptat suma de 100.000 RON în cash, într-o pungă/plasă, ocolindu-se astfel calea legală şi virarea sumei printr-un document financiar - contabil (ordin de plată) din contul societăţii în contul Primăriei T. sau pur şi simplu obţinerea avizului de la RENEL şi începerea lucrărilor de iluminat public.

Demersul întreprins de inculpaţi este unul evident de obţinere a unor foloase materiale, fapt confirmat pe de o parte de insistenţa acestora pe lângă denunţător, de discuţiile purtate privind o eventuală condiţionare a retragerii plângerii penale după achitarea sumei de bani, dar şi de conţinutul discuţiilor purtate de cei doi inculpaţi cu martorul - denunţător prin care îi explicau procedura de urmat pentru a da o aparenţă legală executării obiectului contractului.

De asemenea şi atitudinea inculpatului C.I.C. constând în refuzul unei întâlniri directe cu denunţătorul pentru a primi suma de 100.000 RON, urmat de folosirea ca intermediar, în obţinerea sumei menţionate, a inculpatului A.G.R., relevă faptul că prin această modalitate primul inculpat încearcă să-şi asigure nişte măsuri de precauţie pentru eliminarea unor eventuale riscuri.

Situaţia de fapt descrisă a fost reţinută în baza următorului material probatoriu: autodenunţul numitului D.M.D.; procesul verbal de consemnare a declaraţiei numitului D.M.D.; declaraţia martorului D.M.D.; documentele depuse de martorul D.M.D.; autorizaţia nr. 621/AI din 16 mai 2011 emisă de Tribunalul Bucureşti; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice; procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante; declaraţiile inculpaţilor A.G.R. şi C.I.C.; documentele depuse de inculpatul C.I.C.; ordonanţa provizorie de interceptare şi înregistrare; procesele verbale de redare rezumativă a conţinutului discuţiilor ambientale purtate la data de 23 mai 2011 între denunţător şi inculpatul C.I.C.; procesul verbal de redare a conţinutului dialogului ambiental purtat la data de 23 mai 2011 între denunţător şi inculpatul A.G.R.; procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate la data de 23 mai 2011 de denunţător cu/şi între inculpaţi; planşele fotografice privind întâlnirile dintre denunţător şi inculpaţi; planşa fotografică privind consemnarea seriilor bancnotelor utilizate în realizarea flagrantului; procesul verbal de ridicare a unor înscrisuri; procesul verbal de redare a dialogului ambiental purtat la data de 23 mai 2011, între orele 17:58:00 - 19:10:45 de către denunţător cu inculpatul C.I.C.; declaraţiile martorilor I.N. şi P.C.;

Dat fiind faptul că la primul termen de judecată stabilit, inculpatul A.G.R. a înţeles să uzeze de procedura simplificată a judecăţii prev. în art. 3201 C. proc. pen., cerere admisă, instanţa iniţial investită cu soluţionarea cauzei a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.I.C. urmând ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii obişnuite.

După dispunerea acestei măsuri, s-a procedat în conformitate cu prevederile art. 300 C. proc. pen. la verificarea legalităţii şi temeiniciei actului de sesizare a instanţei, constatându-se că acesta îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute în art. 263 şi 264 C. proc. pen.

În declaraţia dată inculpatul şi-a menţinut poziţia de nerecunoaştere a faptei avută şi în cadrul declaraţiei date în faza urmăririi penale.

Cu privire la situaţia de fapt a arătat că suma de bani de 100.000 RON a fost primită de către celălalt coinculpat care avea cunoştinţă că între Primăria T. şi societatea administrată de denunţător se încheiase un contract, despre a cărei situaţie a fost de astfel întrebat în cursul lunii mai, cu acea ocazie aducându-i la cunoştinţă că denunţătorul nu şi-a respectat clauzele contractuale, ceea ce l-a determinat să formuleze o plângere penală împotriva acestuia, ceea ce în opinia sa făcea imposibilă încheierea vreunui act prin care să se constate o finalizare a lucrărilor. În continuare a precizat că încheierea unui proces verbal de recepţie era posibilă numai în urma unei concilieri, finalizată printr-o hotărâre a Consiliului local.

A arătat inculpatul că în vederea executării contractului încheiat a făcut mai multe demersuri, promovând iniţial o acţiune civilă care a fost însă anulată ca netimbrată, ulterior în cadrul unei şedinţe a Consiliului local stabilindu-se prin hotărârea adoptată, retragerea Primăriei din respectivul contract de asociere, urmând ca societatea administrată de denunţător să plătească sumele datorate alături de penalităţi şi majorări de întârziere, acesta fiind împuternicit să se ocupe de recuperarea acelei sume de bani. În vederea punerii în executare a hotărârii s-a declanşat o nouă procedură de conciliere la care a fost invitată societatea, aceasta invocând la fiecare termen diverse motive.

În continuare a susţinut inculpatul că s-a întâlnit la sediul Consiliului judeţean cu celălalt coinculpat care l-a întrebat din nou despre situaţia contractului, acesta relatându-i că se refuză executarea, atunci celălalt coinculpat spunându-i că este prieten cu denunţătorul şi că va insista pe lângă acesta pentru a executa contractul, fiind de acord cu propunerea făcută, aşa încât pe data de 18 mai 2011 când s-a întâlnit din nou cu inculpatul A.G.R. pe care l-a întrebat dacă a rezolvat ceva cu denunţătorul, acesta întrebându-l atunci de suma de bani ce urma să fie restituită, precizându-i că este vorba de 400.000 lei.

A susţinut inculpatul că la auzul acestei sume, inculpatul A.G.R. i-a propus să accepte o restituire a banilor în mai multe tranşe, urmând ca prima dată să îi dea suma de 100.000 RON din care urma să cumpere materiale de iluminat.

Acelaşi inculpat a mai arătat că avea cunoştinţă că în mod similar procedase denunţătorul şi cu Primăriile S.M. şi C., ceea ce l-a făcut să accepte în final suma de 100.000 RON, urmând ca la momentul înmânării sumei să fie prezenţi şi consilierii pentru încheierea unui contract de conciliere.

A mai precizat inculpatul că pe data de 19 mai 2011 a fost sunat de către denunţător, care l-a certat pentru că a formulat plângere penală împotriva acestuia, comunicându-i faptul că în şedinţa de Consiliu s-a renunţat la contract pentru nerespectarea clauzelor, susţinând că atunci denunţătorul i-a cerut să se întâlnească, acesta spunându-i că singura variantă de rezolvare a situaţiei este concilierea, stabilind la data de 23 mai 2011 o întâlnire la sediul Consiliului Judeţean, la coinculpatul A.G.R., dată la care a fost sunat de către denunţător care i-a spus că a rezolvat şi urmează să sune la inculpatul A.G.R., cerându-i să se întâlnească acolo, acesta spunându-i că se află în Bucureşti.

Acelaşi inculpat a mai precizat că în aceiaşi zi (23 mai 2011) a fost sunat de mai multe ori de către denunţător, ceea ce l-a surprins, bănuind că este ceva în neregulă, spunându-i atunci inculpatului A.G.R. că „a albăstrit Consiliul Judeţean”, având în vedere atunci faptul că ştia că urma să se organizeze un flagrant de D.N.A.

Întrucât denunţătorul a insistat să se întâlnească, deşi îi spusese că urmau să se întâlnească a doua zi şi cu consilierii pentru a găsi temeiul legal în rezolvarea situaţiei, a acceptat o astfel de întâlnire la un restaurant din C., unde l-a aşteptat împreună cu martorul P., pentru că ştia că este urmărit de DNA.

A mai susţinut inculpatul că după ce denunţătorul a ajuns la respectivul restaurant şi s-a aşezat la masă i-a cerut să îi semneze procesul verbal de recepţie a lucrărilor, acesta propunându-i 2 variante, anume prin conciliere sau prin fondurile europene, cu privire la plângerea penală spunându-i că nu o poate retrage, urmând să cumpere lămpile, să dea tijele jos, să le vopsească, să pună cabluri sau becuri pentru recuperarea prejudiciului primăriei.

Cu privire la expresia „comision” întrebuinţată destul de des în discuţia avută la restaurant, a precizat că şi-a dat seama că este provocat, ceea ce l-a determinat să îi mai ceară încă 100.000 RON, întrucât prejudiciul creat primăriei era de 400. 000 RON.

În cadrul şedinţei publice de la termenul din 8 august 2011 s-a procedat la ascultarea celor 2 martori din lucrări, fiind de asemenea administrată proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

De asemenea, la acelaşi termen s-a procedat la ascultarea denunţătorului D.M.D., care şi-a menţinut declaraţiile date în faza urmăririi penale, susţinând că în luna martie 2009 în calitate de administrator al SC B.L.C. SRL, a încheiat cu Primăria T. unde inculpatul era primar, un contract de asociere în participaţiune, având ca obiect extinderea şi modernizarea iluminatului public, obligaţia societăţii fiind aceea de a aduce materiale electrice, cabluri, lămpi care urmau să fie montate pe stâlpii deja existenţi, plătindu-se un avans de 300.000 RON, termenul de executare a contractului fiind de 6 luni .

A mai precizat denunţătorul că deşi a insistat pe lângă inculpatul C.I.C., să-i pună la dispoziţie acele autorizaţii, totuşi acest fapt nu s-a întâmplat, inculpatul spunându-i că din cele 3 miliarde primite să îi dea suma de 100.000 RON pentru el, ca şi comision, căutându-l tot mai des după încheierea contractului (la aproximativ 3 luni) şi ameninţându-l cu „lumea interlopă” şi cu formularea de plângeri.

A mai precizat denunţătorul că în primăvara anului 2011 a fost chemat la Consiliul Judeţean de către inculpatul A.G.R. care i-a solicitat să îi dea suma de 1 miliard inculpatului C.I.C., bănuind că între cei 2 există o relaţie de prietenie, cerându-i chiar să îi spună o dată la care urma să îi aducă banii, pentru că în caz contrar îi va face plângere la I.P.J. pentru înşelăciune, asigurându-l pe inculpatul A.G.R. că îl va contacta telefonic pe inculpatul C.I.C.

În continuare a precizat că mergând la Consiliul Judeţean, s-a întâlnit cu inculpatul A.G.R. care i-a cerut să urgenteze plata către celălalt coinculpat, hotărându-se atunci să formuleze un denunţ împotriva acestuia, mergând la data de 20 mai 2011 la DNA.

S-a mai susţinut că după depunerea denunţului a luat legătura cu cei 2 inculpaţi, stabilind unde să se întâlnească pentru a da banii, spunându-le celor 2 inculpaţi să se întâlnească la primărie, inculpatul C.I.C. nefiind de acord, replicându-i că primăria este monitorizată şi că cel mai bine este să meargă la Consiliul Judeţean, la inculpatul A.G.R.

A susţinut denunţătorul, că în prezenţa acestuia, inculpatul A.G.R. l-a sunat pe inculpatul C.I.C., asigurându-l că totul este în regulă, că acest inculpat urmează să treacă în ziua următoare pentru a-şi ridica banii, urmând să se întâlnească cu acest inculpat pentru a hotărî în privinţa contractului. În continuare, a precizat că pentru a considera contractul încheiat şi pentru a-şi retrage plângerea, inculpatul C.I.C. i-a cerut să dea cu bronz pe nişte tije deja existente, susţinând că acest inculpat i-a cerut de mai multe ori suma de 100.000 RON care îi era destinată acestuia şi nu primăriei, cu condiţia să considere încheiat contractul, fără a executa lucrarea, mai exact să încheie un proces verbal în care să se constate încheiată lucrarea.

Martorul P.C. şi-a menţinut declaraţiile date în faza urmăririi penale susţinând că îl cunoaşte de mai mult timp pe inculpatul C.I.C., relaţia dintre aceştia fiind una de prietenie.

Cu privire la cele întâmplate la data de 23 mai 2011, a precizat că la acea dată inculpatul C.I.C. a venit singur la restaurant, aflând din discuţiile telefonice purtate cu acesta că trebuia să se întâlnească cu denunţătorul pentru a rezolva nişte litigii mai vechi, aflând că acesta trebuie să restituie primăriei suma de 300.000 RON.

Întrucât îl cunoştea pe denunţător şi ştia cu ce se ocupă şi firma pe care o administrează, i-a atras atenţia inculpatului să aibă grijă ce vorbeşte cu el şi dacă îi oferă bani pentru că ştie că sunt de la DNA, susţinând că la acea dată bănuia că unul dintre cei 2 inculpaţi erau urmăriţi de DNA.

A mai precizat martorul că nu a asistat la întreaga discuţie purtată între cei 2, iar atâta timp cât a fost de faţă a auzit expresii precum „vom fi prieteni”, „am dat bănuţul”. A confirmat faptul că a fost sunat din arest de către inculpat, care i-a cerut să îl ajute, fiind nevinovat şi înscenându-i-se totul, nefiind adevărată afirmaţia din cuprinsul declaraţiei că i-ar fi cerut să spună că banii au fost ceruţi de către A.G.R.

Martorul I.N. şi-a menţinut declaraţiile date în faza urmăririi penale, precizând că deţine funcţia de director tehnic la societatea administrată de către denunţător, luând la cunoştinţă despre contractul încheiat cu Primăria T. pentru care se primise un avans de 300.000 RON şi care avea ca obiect modernizarea, eficientizarea şi extinderea iluminatului public în T., pentru demararea lucrărilor fiind necesară obţinerea de autorizaţie de la E..

În continuare martorul a precizat că, în cursul lunii aprilie, denunţătorul i-a comunicat că inculpatul C.I.C. îi cere mită pentru derularea contractului, la data de 23 mai 2011 însoţindu-l pe denunţător la Târgovişte la Consiliul Judeţean şi apoi în localitatea C.

În suplimentare, pe situaţia de fapt, a fost încuviinţată la propunerea inculpatului, proba testimonială constând în audierea în calitate de martori a numiţilor A.G.R., F.R.D., M.I. şi B.I., probă apreciată ca fiind legală cauzei, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil.

Martorul F.R.D. a precizat că a lucrat în cadrul Primăriei T. timp de 2 ani în perioada ian. 2009 - oct. 2011, având funcţia de administrator serviciu public, iar la data de 18 mai 2011 împreună cu martorul M.I., l-a însoţit pe inculpatul C.I.C. la Consiliul Judeţean, pentru a duce nişte documente, aici urmând să se întâlnească cu numitul B.N.. În continuare a precizat martorul că întrucât era aglomeraţie, nu au mai aşteptat liftul, urcând pe scări, la etajul 1 inculpatul oprindu-se şi spunându-le că are ceva de discutat cu A.G.R., în biroul căruia a intrat, uşa rămânând întredeschisă, având astfel posibilitatea să audă convorbirea dintre cei doi.

A arătat că după ce s-au salutat, l-a auzit pe A.G.R. spunându-i inculpatului că a fost sunat de D.M.D. care i-a spus că este dispus să dea Primăriei T. suma de 100.000 RON din suma de 300.000 RON pe care îi primise ca avans pentru un contract încheiat în urmă cu 2 ani de zile, inculpatul spunând că este puţin un miliard pentru că a trecut mult timp de la încheierea contractului şi ar trebui să mai dea un miliard reprezentând dobânzi şi penalităţi, poate aşa va reuşi să convingă consilierii să accepte această situaţie şi să nu poată fi reziliat contractul în aşa fel încât denunţătorul să-şi poate continua lucrarea.

În continuare, a precizat martorul că A.G.R. a încercat să îi explice inculpatului că societatea administrată de denunţător este în faliment, fiind bine pentru primărie să accepte şi suma de 1 miliard, replica inculpatului fiind aceea că dacă are încredere în denunţător să răspundă, pentru că ştie că a mai indus în eroare şi alte 15 primării.

A mai arătat martorul că după încheierea contractului, inculpatul în calitate de reprezentant legal al primăriei a făcut demersuri pentru aducerea la îndeplinire a acestui contract, invitând societatea prin reprezentanţii acesteia la conciliere, toate demersurile rămânând însă fără rezultat, ajungându-se la acţionarea în judecată atât pe cale civilă cât şi penală.

Acelaşi martor a mai arătat că în urmă cu aproximativ 1 an de zile inculpatul a făcut o şedinţă cu consilierii locali, solicitându-le sprijinul în aducerea la îndeplinire a acestui contract, iniţiativa rezilierii aparţinându-i, necrezându-l în stare pe inculpat să pretindă bani în interes personal.

Martorul B.I. a precizat că din anul 2008 este consilier la Primăria T., în cursul anului 2009 printr-o hotărâre a Consiliului Local hotărându-se încheierea unui contract de asociere în participaţiune cu societatea administrată de către denunţător, motivul fiind dat de necesitatea efectuării unor lucrări de extindere şi modernizare a iluminatului public, consiliul local fiind cel care punea la dispoziţie societăţii suma de 300.000 RON, sumă ce a fost virată în contul societăţii şi care într-un termen de 25 de zile trebuia să înceapă lucrările, fapt ce nu s-a întâmplat.

Faţă de această situaţie, inculpatul le-a adus la cunoştinţă consilierilor refuzul societăţii, inculpatul fiind mandatat de către consilieri să se ocupe de aducerea la îndeplinire a acestui contract, ulterior consiliul hotărând încetarea contractului, fiind formulată plângere penală pentru înşelăciune.

A mai arătat martorul că în rezolvarea situaţiei s-a încercat să se intervină şi cu ajutorul inculpatului A.G.R. care răspundea de astfel de lucrări în cadrul Consiliului Judeţean, stabilindu-se întâlniri în biroul acestuia, într-o şedinţă de consiliu, inculpatul C.I.C. spunându-le că A.G.R. îi va ajuta să recupereze suma de bani.

A susţinut martorul că toate demersurile făcute de inculpat s-au realizat nu în interes personal ci în interesul instituţiei pe care o reprezenta.

Martorul M.I. a precizat că la data de 18 mai 2011 l-a însoţit pe inculpatul C.I.C. şi pe martorul B.I. la Consiliul Judeţean, în vederea prezentării unor documente, deplasarea făcându-se cu maşina inculpatului.

A mai arătat martorul că ajunşi la sediul Consiliului Judeţean, nu au mai aşteptat liftul, urcând pe scări, la etajul I inculpatul oprindu-se şi intrând într-un birou a cărui uşă era deschisă, după intrarea în acel birou uşa rămânând întredeschisă, auzindu-l pe A.G.R. pe care l-a recunoscut după voce, care s-a adresat inculpatului astfel: „bine că ai venit măi primare pentru că tocmai am vorbit cu D. şi a zis că îţi dă în primă fază 1 miliard pentru primărie pentru a achiziţiona materiale de iluminat”, replica inculpatului C.I.C. fiind în sensul că este prea puţin, dat fiind faptul că au trecut 2 ani de la încheierea contractului, datorând penalităţi şi dobânzi, aşa încât ar fi bine să mai achite încă 1 miliard, atunci A.G.R. sugerându-i să primească şi cât i se oferă.

La termenul din 13 decembrie 2011, în şedinţa publică, a fost ascultat martorul B.N.. Fiind ascultat, martorul a declarat că inculpatul în calitate de primar obişnuia să se deplaseze la Oficiul Juridic din cadrul Consiliului Judeţean, între acesta şi inculpat încheindu-se în anul 2008 un contract, astfel de deplasări făcându-se şi în cursul lunii mai 2011.

A mai arătat martorul că într-o astfel de calitate a luat la cunoştinţă de contractul încheiat între primărie şi societatea administrată de denunţător, primăria plătind un avans de 300.000 RON, societatea nerespectându-şi obligaţiile, ajungându-se la acţionarea în judecată, inculpatul făcând demersuri în vederea recuperării sumei plătită.

Fiind ascultat, A.G.R. după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoştinţă disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., dată fiind calitatea acestuia de inculpat în cauza disjunsă şi nesoluţionata definitiv, a precizat că îl cunoaşte pe denunţător de aproximativ 3 ani, existând o relaţie de prietenie între aceştia, cu inculpatul C.I.C. având doar relaţii de serviciu.

În continuare a arătat că din discuţiile purtate cu inculpatul a aflat că între acesta şi societatea administrată de D.M.D. s-a încheiat un contract pentru realizarea unor lucrări de iluminat public şi pentru care se plătise un avans de 300.000 RON.

S-a mai arătat că întrucât inculpatul cunoştea relaţiile dintre acesta şi denunţător, l-a rugat să intervină pe lângă acesta pentru a începe executarea lucrărilor asumate prin contract, rugăminte acceptată, procedând la sunarea denunţătorului pentru a lua legătura cu inculpatul C.I.C., o astfel de discuţie având loc la începutul lunii aprilie 2011.

În continuare a precizat că la aproximativ o săptămână s-a întâlnit din nou cu inculpatul C.I.C. care i-a spus că nu a fost contactat de către denunţător, refuzând să îi răspundă la telefon şi să se prezinte la conciliere, asigurându-l că va stărui să ia legătura cu denunţătorul, fiindu-i cerută de către inculpat stabilirea unei întâlniri la Consiliul Judeţean, la acesta în birou.

S-a susţinut că la 2 zile de la această discuţie avuta cu inculpatul s-a întâlnit întâmplător la Consiliul Judeţean cu denunţătorul căruia i-a propus să se întâlnească cu inculpatul la Consiliul Judeţean, în biroul acestuia, dată la care însă a fost prezent numai inculpatul, nu şi denunţătorul care fiind contactat, a invocat că nu se află în localitate, ceea ce l-a determinat să îl contacteze şi cu alte ocazii, cerându-i să îi aducă inculpatului contractul şi să demareze lucrările.

A mai precizat martorul că la începutul lunii mai 2011 a avut din nou o discuţie cu inculpatul, care i-a cerut să îi transmită denunţătorului să returneze măcar jumătate din banii primiţi de la primărie, ulterior la data de 23 mai 2011 fiind contactat telefonic de către denunţător care i-a spus că a vorbit cu inculpatul şi că nu se poate întâlni cu acesta întrucât era la Bucureşti, rugându-l să se întoarcă la Consiliu, să îl aştepte pentru a-i lăsa banii pentru inculpat, iniţial refuzând, dar acceptând în final datorită insistenţelor denunţătorului.

A susţinut martorul că l-a aşteptat în birou pe denunţător aproximativ 2 ore, acesta lăsându-i pe birou un plic, spunându-i că sunt banii inculpatului şi cerându-i să îi numere, acesta refuzând, după care i-a spus denunţătorului să pună banii în fişet, cerându-i să îi stabilească o întâlnire cu inculpatul pe raza localităţii C., între cei 2 având loc o discuţie telefonică în cadrul căreia denunţătorul i-a spus inculpatului că i-a lăsat banii la acesta (A.G.R.).

Acelaşi martor a mai arătat că inculpatul obişnuia să vină la Consiliul Judeţean însoţit şi de alte persoane şi că după părerea acestuia demersurile făcute de inculpat pentru recuperarea banilor nu au fost realizate în interes personal, susţinând că prin intervenţiile făcute a vrut să îl ajute pe denunţător şi nicidecum pe inculpat.

Deşi iniţial a fost dispusă ascultarea în şedinţă publică a suporturilor pe care se află înregistrate convorbirile telefonice şi în mediul ambiental, totuşi ulterior s-a revenit asupra acestei măsuri, apreciindu-se că faţă de conţinutul unora dintre înregistrări (cea de la localul din C.) s-ar încălca confidenţialitatea ce trebuie asigurată în astfel de cazuri.

După revenirea asupra încheierii de şedinţă de la termenul la care a fost dispusă măsura, în cadrul şedinţei publice de la termenul din 4 ianuarie 2012, mai înainte de pronunţarea cu privire la proba solicitată, în conformitate cu prevederile art. 323 alin. (4) C. proc. pen., s-a procedat la luarea unui supliment de declaraţie inculpatului care a precizat că la momentul la care i-a fost prezentat materialul de urmărire penală i-au fost puse la dispoziţie toate procesele verbale în care au fost redate convorbirile telefonice înregistrate, solicitând doar ascultarea CD-ului pe care se află înregistrat episodul de la C., fiindu-i pusă la dispoziţie o copie a CD-ului respectiv şi nu originalul aşa cum solicitase.

După luarea acestui supliment de declaraţie, având în vedere susţinerile făcute în cadrul acesteia, constatările făcute cu ocazia ascultării CD-urilor invocate, faţă şi de obiectivele propuse pentru expertiza solicitată, tribunalul a apreciat că proba solicitată nu este utilă cauzei astfel cum prevăd disp. art. 67 C. proc. pen., dispunându-se respingerea acesteia.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul a reţinut că la data de 27 martie 2009 între Consiliul Local al comunei T. reprezentat de inculpatul C.I.C. în calitate de primar şi SC B.L.C. SRL reprezentată prin denunţătorul D.M.D. în calitate de administrator, s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune având ca obiect modernizarea, eficientizarea şi extinderea iluminatului public în comuna T., contract în cadrul căruia Consiliul Local T. a plătit un avans de 300.000 RON, valoarea totală a contractului fiind de 1.532.022,39 RON, la baza încheierii acestui contract stând HCL nr. 12 din 30 ianuarie 2009.

Potrivit contractului astfel încheiat, societatea administrată de către denunţător trebuia să înceapă executarea lucrărilor în termen de 25 de zile de la data semnării contractului, termenul de finalizare fiind de 6 luni de la începerea lucrărilor, cu unele excepţii.

Prin ordinul de plată nr. 166/13 aprilie 2009, Primăria T. a virat în contul SC B.L.C. SRL suma de 300.000 RON reprezentând aport social conform contractului încheiat, diferenţa dintre această sumă şi valoarea totală a contractului stabilindu-se să fie suportată de către asociatul secund.

Potrivit clauzelor din contract, lucrările contractate trebuiau să înceapă în luna mai 2009, însă în perioada mai 2009 - mai 2011 nu s-a efectuat nicio lucrare, în această perioadă părţile învinuindu-se reciproc pentru neexecutarea contractului, aspect ce rezultă din adresele înaintate de către Primăria T. prin reprezentantul legal (inculpatul C.I.C. primar la acele momente) către SC B.L.C. SRL administrată de către denunţător şi viceversa.

S-a mai reţinut că datorită acestei situaţii s-a ajuns şi la formularea unor acţiuni în justiţie.

La data de 31 ianuarie 2011 prin Hotărârea Consiliului Local nr. 7 s-a stabilit retragerea acestei autorităţi locale din contractul de asociere şi repunerea părţilor contractante, în situaţia anterioară, urmând ca societatea administrată de denunţător să restituie aportul social primit la care să se adauge penalităţi şi majorări de întârziere, cu aducerea la îndeplinire a hotărârii fiind delegat inculpatul.

În aceste împrejurări în vederea rezolvării acestei situaţii care presupunea ca societatea administrată de către denunţător să restituie suma primită cu titlu de avans precum şi eventuale dobânzi şi penalităţi, cum inculpatul C.I.C. şi denunţătorul se cunoşteau (în declaraţia dată la parchet inculpatul C.I.C. confirmând existenţa unei relaţii de prietenie), primul i-a pretins celui de-al 2-lea, cu ajutorul şi prin intermediul lui A.G.R., suma de 100.000 RON, în schimbul acestei sume inculpatul urmând sa considere executat acest contract, mai exact să se ajungă la situaţia în care societatea administrată de către denunţător să nu mai poată fi obligată la restituirea vreunei sume de bani.

Pentru a face posibilă remiterea acestei sume, inculpatul C.I.C. a apelat la numitul A.G.R. care în virtutea funcţiei deţinută la acel moment, ştia de contractul încheiat, pentru ca acesta din urmă să-l determine pe denunţător să accepte varianta propusă, cu atât mai mult cu cât cei 2 - A.G.R. şi D.M.D. se cunoşteau.

Astfel în perioada 19 mai - 23 mai 2011, între denunţător şi inculpaţi au avut loc mai multe convorbiri telefonice din conţinutul cărora rezultă faptul că denunţătorului îi era cerut să se prezinte cu suma de 100.000 RON pentru a se considera „rezolvată în mod favorabil situaţia”, în final martorul denunţător acceptând propunerea cu atât mai mult cu cât aflase că împotriva acestuia se formulase şi o plângere penală, formulând la rândul acestuia la data de 20 mai 2011, un denunţ, la data de 23 mai 2011, suma de 100.000 RON fiind adusă de către denunţător în biroul lui A.G.R. pentru ca ulterior de aici să fie ridicată de către inculpatul C.I.C., dată la care s-a organizat şi flagrantul în cazul inculpatului A.G.R.

Faptul că suma cerută, pretinsă de către inculpatul C.I.C., denunţătorului avea o cu totul altă semnificaţie şi destinaţie decât ceea ce a susţinut acesta pe parcursul procesului (o parte din prejudiciul cauzat prin neexecutarea contractului, sumă ce era destinată primăriei şi nu în interes personal) rezultă cu claritate din convorbirile telefonice înregistrate în baza autorizaţiilor emise dar şi din înregistrarea ambientală a discuţiei purtate de martorul denunţător cu inculpatul la data de 23 mai 2011, pe terasa restaurantului G.P. din C.

Tot din această din urmă discuţie rezultă modul în care acest inculpat vedea rezolvarea problemei pentru a da o aparenţă legală executării contractului, învăţându-l pe martorul denunţător cum să procedeze pentru a justifica suma primită cu titlu de avans, respectiv: „ Facem un teleconsiliu, la conciliere şi spui că tu dai banii ăia te apuci şi refaci iluminatu”, tot ce e pe acolo! Unde este aia strâmbă, o pui jos, o pui la nivel, pui trei lămpi, patru lămpi după aia … semnează că e OK, ne-am lichidat de banii ăia şi am terminat bâlciu!.Le dai jos lămpile alea, le încarci în maşină, le-ai luat la aia la spălat, le bagă la spălat la presiune, le-ai curăţat, le aduci curate, le-ai făcut la drăciile alea, ai schimbat garniturile „ Uite, dom! ne, am adus altele noi, … Am făcut cutare, cutare … vin proştii ăia, semnează cecu! Ăia semnează recepţia. Deci, asta este varianta! Singura … eşti şi tu acoperit, ieşi tu acoperit !”.

Faptul că suma primită de către A.G.R. pentru inculpatul C.I.C. de la denunţătorul D.M.D., nu avea destinaţia pretinsă de inculpat, rezultă şi din modul în care a fost pretinsă şi acceptată, respectiv în cash, într-o pungă în biroul lui A.G.R., fiind ocolită astfel calea legală, respectiv printr-un document financiar - contabil (ordin de plată) în contul Primăriei T.

Susţinerea inculpatului că din banii respectivi tot denunţătorul trebuia să cumpere corpuri de iluminat şi să execute lucrările asumate prin contract nu este credibilă, pentru că este logic ca în situaţia în care urma să se procedeze astfel, nu mai era necesară restituirea acestei sume, ci în contul acesteia şi al diferenţei primite să se execute lucrările amânate.

Această situaţie de fapt a fost reţinută în baza întregului complex probatoriu administrat în cauză reprezentat de: autodenunţul şi declaraţiile martorului D.M.D. coroborate cu procesele verbale de redare a conţinutului discuţiilor ambientale şi convorbirilor telefonice purtate la datele de 19,20 şi 23 mai 2011 între denunţător şi inculpatul C.I.C. respectiv A.G.R., precum şi între inculpaţii C.I.C. şi A.G.R. precum şi cu declaraţiile martorilor N.I. şi P.C. (în cazul acestuia din urmă fiind avută în vedere declaraţia dată în faza urmăririi penale, revenirile făcute cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătoreşti neavând la bază motive plauzibile fiind de observat că a încercat să creioneze o imagine favorabilă inculpatului), dar şi cu declaraţiile inculpaţilor. În acest sens deşi în faza urmăririi penale inculpatul A.G.R. nu a recunoscut săvârşirea faptei (la rândul acestuia fiind acuzat de complicitate la infracţiunea de luare de mită), totuşi ulterior, în faza cercetării judecătoreşti a solicitat aplicarea procedurii prevăzută în art. 320¹ C. proc. pen. care presupune recunoaşterea faptei aşa cum se găsea aceasta descrisă în actul de sesizare şi acceptarea ca judecata să aibă loc numai în baza probatoriului administrat în faza urmăririi penale pe care şi l-a însuşit.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul din prezenta cauză, acesta nu a negat încheierea contractului şi nici faptul că a solicitat ajutorul lui A.G.R. pentru a recupera suma de bani sau o parte din aceasta plătită în avans pentru acel contract, apărarea acestuia fiind aceea că suma respectivă reprezenta o parte din prejudiciul cauzat instituţiei pe care o conducea şi în interesul căreia a făcut acele demersuri de recuperare, apărare care însă aşa cum s-a arătat nu poate fi primită, în raport de restul probatoriului administrat în cauză şi sunt avute aici în vedere în principal procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi discuţiilor purtate în mediu ambiental, astfel de înregistrări efectuate în condiţiile art. 91¹ - 91⁴ C. proc. pen., constituind în conformitate cu prevederile art. 64 alin. (1) C. proc. pen. mijloace de probă, fiind supuse potrivit înscrisurilor existente în dosarul de urmărire penală, procedurii autorizării din partea judecătorului, nefiind incidente disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

S-a apreciat totodată că în privinţa acestor mijloace de probă nu sunt incidente disp. art. 68 C. proc. pen., denunţul fiind formulat de către martorul denunţător după ce inculpatul C.I.C. i-a cerut suma de bani, înregistrările şi interceptările audio - video fiind efectuate ulterior şi finalizate cu organizarea flagrantului în cazul inculpatului A.G.R., aşa încât nu se poate reţine o provocare, câtă vreme condiţia pentru existenţa unui asemenea provocări, sunt ca aceasta să fie anterioară comiterii infracţiunii.

În privinţa probelor administrate de către inculpat în apărarea acestuia, s-a apreciat că depoziţiile martorilor B.I., M.I. şi F.R.D. sunt subiective, subiectivism dedus din modul de prezentare a situaţiei de fapt ce s-a pretins a fi avut loc la 18 mai 2011 în biroul lui A.G.R. din sediul Consiliului Judeţean, fiind lesne de observat că au încercat, ca şi în cazul lui A.G.R., să creioneze o imagine favorabilă inculpatului.

Raportat la probatoriul mai sus enunţat, s-a apreciat că inculpatul C.I.C. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în cauză, faţă de situaţia de fapt existentă, fiind întrunite elementele constitutive ale unei astfel de infracţiuni, fiind îndeplinite condiţiile cerute atât pentru existenţa laturii obiective a unei astfel de infracţiuni, cât şi a celei subiective.

Astfel, potrivit disp. art. 254 alin. (1) C. pen. constituie infracţiunea de luare de mită „fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”.

Îndeplinite sunt în cauză şi condiţiile cerute cumulativ pentru existenţa elementului material al laturii obiective, anume: pretinderea, respectiv primirea să aibă ca obiect bani, banii pretinşi sau primiţi să fie necuveniţi, pretinderea sau primirea să fie anterioară sau concomitentă îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu, actul să facă parte din sfera îndatoririlor de serviciu.

Referitor la această din urmă condiţie - aceasta este îndeplinită şi atunci când îndeplinirea actului cade în atribuţiile altui funcţionar, dar inculpatul prin modul în care îşi realizează sarcinile de serviciu poate influenţa îndeplinirea actului de către cel care are competenţa.

Această situaţie este aplicabilă în speţă, aşa încât apărarea inculpatului că nu putea să întocmească acel proces verbal de recepţie prin care să constate executate lucrările, neintrând în competenţa sa ci a consilierilor, nu îl absolvă de răspundere, atâta vreme cât la acel moment îndeplinea funcţia de primar al localităţii.

De asemenea în cauză nu se poate reţine, faţă de situaţia existentă, decât o intenţie directă, inculpatul fiind conştient că la momentul pretinderii ori la cel al primirii,( chiar în situaţia în care astfel de acţiuni nu au avut loc nu direct ci prin intermediul lui A.G.R., în privinţa căruia a fost reţinută complicitatea) banii nu i se cuveneau acestuia, în schimbul acestora - urmând să se constate ca executat contractul încheiat între Consiliul Local şi societatea denunţătorului, aşa încât să nu mai fie posibilă pretinderea de la societatea respectivă a sumei de bani pe care o primise la încheierea contractului, sau eventuale penalităţi.

Prin urmare, răsturnată fiind prezumţia de nevinovăţie reglementată în favoarea inculpatului prin disp. art. 66 C. proc. pen., prin probe certe de vinovăţie, cum inculpatul nu a reuşit să probeze în condiţiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen. lipsa lor de temeinicie, s-a angajat răspunderea penală a acestuia pentru fapta săvârşită şi care în drept întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. şi pedepsită de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În privinţa gradului de pericol social concret al faptei, s-a considerat că în speţă acesta este unul ridicat, rezultând din modalitatea de săvârşire a faptei, urmările acesteia, atitudinea procesual nesinceră a inculpatului, cuantumul sumei de bani pretinsă ori primită, funcţia deţinută la momentul săvârşirii faptei, mobilul şi scopul faptei, relaţiile sociale încălcate prin comiterea acesteia, caracterul şi importanţa obiectului infracţiunii, prin activitatea infracţională inculpatul periclitând grav relaţiile de serviciu, de probitate morală a instituţiei pe care o reprezenta, dar şi faptul că prin fapta sa, serviciul de iluminat public din localitatea T. era considerat rezolvat, deşi locuitorii acestei comune nu beneficiau cu nimic de pe urma contractului încheiat de instituţia pe care o reprezenta şi care îşi asigura fonduri în principal prin contribuţia cetăţenilor.

Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, faptul că anterior comiterii faptei se bucura de o bună reputaţie, aspecte ce rezultă din proba cu înscrisuri în circumstanţiere administrată, s-a apreciat că nu pot fi calificate ca având natura unor circumstanţe atenuante judiciare în sensul prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., mai ales în cazul unor astfel de infracţiuni când se profită de aceste realităţi pentru disimularea comportamentului infracţional sau pentru angrenarea realizării scopului ilicit propus.

Cu toate acestea, chiar dacă aceste aspecte nu sunt calificate ca având natura unor circumstanţe atenuante judiciare, de ele s-a ţinut seama în cadrul împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, criterii de individualizare generală prevăzut în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), mai exact la momentul stabilirii cuantumului pedepsei.

Ţinând seama de toate aceste criterii a căror analiză trebuie făcută cumulativ întrucât ele se interacţionează reciproc, neputându-se da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., atât cel sancţionator cât şi cel de reeducare poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege pentru o astfel de infracţiune.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată, s-a apreciat că scopul pedepsei în cazul unor astfel de infracţiuni nu poate fi atins decât prin privare de libertate, alegerea uneia dintre modalităţile de individualizare prevăzute în art. 861 C. pen. (suspendarea sub supraveghere, deoarece faţă de cuantumul pedepsei aplicate nu sunt îndeplinite condiţiile prev în art. 81 C. pen.), nefiind de natură să atragă scopul cerut de lege raportat la aspectele avute în vedere şi privitoare la fapta imputată şi urmările acesteia, cuantumul mare al sumei pretinsă cu titlu de mită, împrejurarea că se tranzacţiona, prin intermediul ei, un contract încheiat pe bani publici care urma să se considere executat, fără a mai fi posibilă restituirea sumei plătită în avans la care se puteau adăuga penalităţi ori dobânzi.

Pronunţând condamnarea la pedeapsa închisorii pentru infracţiunea reţinută şi cum sancţionarea unei astfel de infracţiuni este complexă, în raport de disp. art. 254 alin. (1) şi art. 65 alin. (2) şi 3 C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, b şi C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În conformitate cu disp. art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, pedeapsă ce se aplică în mod obligatorie atunci când se pronunţă o condamnare la pedeapsa închisorii, cum este cazul în speţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.I.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, soluţia fiind rezultatul unei greşite reţineri a situaţiei de fapt de către instanţa de fond, preluată din actul de sesizare şi menţinută în pofida tuturor probelor administrate în cauză care dovedesc contrariul celor reţinute.

S-a precizat că denunţătorul din prezenta cauză este fiul unui deputat al municipiului Târgovişte, reprezentant al unui partid politic, prieten cu preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa, că ceea ce se întâmplă la Primăria T. se întâmplă şi la alte primării din judeţ, denunţătorul profitând de poziţia sa, fiind cercetat în dosare aflate pe rolul parchetului care nu s-au încheiat până astăzi.

Pe de altă parte, cu excepţia declaraţiei denunţătorului şi a denunţului acestuia, nu există nicio probă din care să rezulte că apelantul a pretins de la denunţător vreo sumă de bani necuvenită.

În acest sens, apelantul a arătat că instanţa de fond şi-a însuşit varianta prezentată de către denunţător în detrimentul susţinerilor sale, deşi din probele administrate rezultă faptul că denunţul porneşte de la o ipoteză dovedit mincinoasă, respectiv denunţătorul susţine că în cursul lunii martie 2011 s-a întâlnit cu inculpatul care i-a cerut mită 100.000 RON, în caz contrar urmând să-i facă plângere penală.

Precizează că urmare faptului că nu a dat curs cererii inculpatului, acesta i-a făcut o plângere penală, ulterior denunţătorul acceptând să plătească suma pretinsă cu titlu de mită şi formulând denunţul la data de 20 mai 2011.

Ori această variantă prezentată a fost dovedită ca fiind nereală, în condiţiile în care apelantul - inculpat a făcut dovada faptului că formulase plângere penală împotriva denunţătorului pentru înşelăciune şi deturnare de fonduri cu mai bine de jumătate de an înainte, înregistrată sub nr. 1808/P din 12 octombrie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.

Mai mult decât atât, instanţa de fond a trecut cu prea mare uşurinţă peste faptul că apelantul - inculpat era mandatat şi îndreptăţit să facă toate demersurile necesare în vederea recuperării sumei de 300.000 RON de la societatea administrată de către denunţător, sumă datorată în urma derulării contractului de asociere în participaţiune încheiat la data de 27 martie 2009.

Totodată, s-a arătat că în motivarea sentinţei apelate se invocă convorbirile telefonice înregistrate în baza autorizaţiilor emise, precum şi înregistrarea ambientală a discuţiei purtate de inculpat cu denunţătorul, însă urmează a se observa că în nicio convorbire telefonică purtată de apelantul - inculpat şi denunţător nu se pretinde vreo sumă de bani, de fiecare dată inculpatul solicitând denunţătorului să se prezinte la conciliere în vederea rezolvării amiabile a litigiului.

Consideră că tot lipsită de logică apare şi modalitatea în care se pretinde că s-au desfăşurat evenimentele, fiind greu de crezut că o astfel de infracţiune se poate desfăşura în condiţiile reţinute de instanţa de fond - în public, de faţă fiind mai multe persoane care asistau la toate discuţiile purtate de către inculpat cu denunţătorul.

De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere în niciun mod persoana denunţătorului, pentru a verifica credibilitatea acestuia, deşi a arătat faptul că acesta era cercetat la momentul formulării denunţului pentru fapte deosebit de grave, iar din probele administrate rezultă cu certitudine că denunţătorul îşi făcuse un mod de lucru din a prejudicia autorităţile locale cu care intra în relaţii contractuale, tribunalul a acreditat fără rezerve susţinerile acestuia care i confereau şi o apărare în cauzele care îl privesc.

Faţă de cele mai sus enunţate, solicită admiterea apelului, casarea sentinţei apelate şi achitarea inculpatului, întrucât nu se face vinovat de fapta pentru care a fost cercetat şi condamnat, faptă care nu există, deoarece inculpatul niciodată nu a solicitat mită denunţătorului pentru că era în relaţii de duşmănie cu acesta.

În raport de cele ce preced, în final s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei penale nr. 15 din 13 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, iar pe fond achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând hotărârea apelată, în raport de probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, de susţinerile apelantului inculpat C.I.C. şi de dispoziţiile art. 371 alineat 2 C. proc. pen., care impun analizarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că apelul nu este fondat.

Apelantul şi-a structurat apărarea încă de la începutul procesului pe două versiuni diferite, dar în acelaşi timp contradictorii.

Astfel, prima susţinere a sa este aceea că suma de bani de 100.000 RON lăsată de denunţător la coinculpatul A.G.R. nu reprezenta o mită, ci parte din despăgubirea pe care societatea denunţătorului o datora Primăriei T., din neexecutarea contractului de extindere şi modernizare a iluminatului stradal în localitatea respectivă (a se vedea declaraţia dată de inculpat atunci când a fost audiat de instanţa sesizată cu propunerea de arestare - fila 293 dosar urmărire penală).

A doua versiune a inculpatului, susţinută şi cu ocazia ultimului cuvânt în faţa instanţei de apel, a fost aceea că suma respectivă a fost pretinsă şi primită de A.G.R. astfel încât numai acesta trebuie să răspundă singur pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (declaraţia inculpatului din cursul urmăririi penale fila 295 dosar urmărire penală).

Curtea de Apel constată că nici una din cele două versiuni prezentate de inculpat nu poate fi primită şi probele administrate în cauză converg spre concluzia la care a ajuns şi prima instanţă, aceea că inculpatul este cel care a pretins şi primit prin intermediul complicelui A.G.R., suma de 100.000 RON de la denunţător, pentru a-şi retrage plângerea penală formulată împotriva acestuia şi pentru a aranja în aşa fel situaţia la Primăria T. încât contractul de iluminat public să fie considerat executat, fără ca în realitate să se întâmple acest lucru.

Împotriva Deciziei penale nr. 113 din 24 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în acest sens, în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpat.

S-a invocat punctul de casare 18 de la art. 385⁹ C. proc. pen., la data de 27 martie 2009 a fost încheiat contractul nr. 2565 de asociere în participaţiune între Consiliul Local al comunei T. din judeţul Dâmboviţa, prin primar şi SC B.L.C. SRL, cu sediul în Târgovişte prin administratorul D.M.D., asociaţii convenind să desfăşoare în comun activităţi constând în modernizarea, eficientizarea şi extinderea iluminatului public în comuna T. Obiectul modernizării a constat în corpurile de iluminat propriu - zise, extinderea reţelelor de iluminat public, fără a include stâlpii de susţinere.

Inculpatul a făcut dovada faptului că formulase plângere penală împotriva denunţătorului pentru înşelăciune şi deturnare de fonduri cu mai bine de jumătate de an înainte, înregistrată sub nr. 1808/P din 12 octombrie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, contractul fiind astfel reziliat unilateral.

Inculpatul era mandatat şi îndreptăţit să facă toate demersurile necesare în vederea recuperării sumei de 300.000 RON de la societatea administrată de către denunţător, sumă datorată în urma derulării contractului de asociere în participaţiune încheiat la data de 27 martie 2009.

Astfel, prin Hotărârea nr. 7/31 martie 2011 a Consiliului Local T. s-a stabilit retragerea acestei autorităţi legale din contractul de asociere şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, inculpatul fiind mandatat cu recuperarea sumei de 300.000 RON plătită cu titlu de avans, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente.

De asemenea, instanţa de fond a ajuns în mod surprinzător la concluzia că urmare a faptului că denunţătorul şi inculpatul Costache se cunoşteau, cel din urmă a pretins primului prin intermediul lui A.G.R. suma de 100.000 RON pentru a considera executat contractul de asociere în participaţiune. Această concluzie este nefondată în primul rând datorită faptului că ulterior emiterii Hotărârii nr. 7 din 31 martie 2011 a Consiliului Local T. care intrase în autoritate, nefiind atacată în termenul procedural, contractul în cauză nu mai putea fi derulat şi evident realizat în vreo modalitate.

Totodată, s-a arătat că în motivarea sentinţei se invocă convorbirile telefonice înregistrate în baza autorizaţiilor emise, precum şi înregistrarea ambientală a discuţiei purtate de inculpat cu denunţătorul, însă urmează a se observa că în nicio convorbire telefonică purtată de inculpat şi denunţător nu se pretinde vreo sumă de bani, de fiecare dată inculpatul solicitând denunţătorului să se prezinte la conciliere în vederea rezolvării amiabile a litigiului.

De asemenea, raportat la pct. de casare 14, instanţele nu au avut în vedere în niciun mod persoana inculpatului şi a denunţătorului, pentru a verifica credibilitatea acestuia din urmă, deşi a arătat faptul că acesta era cercetat la momentul formulării denunţului pentru fapte deosebit de grave, iar din probele administrate rezultă cu certitudine că denunţătorul îşi făcuse un mod de lucru din a prejudicia autorităţile locale cu care intra în relaţii contractuale.

Faţă de cele mai sus enunţate, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei apelate şi a deciziei, achitarea inculpatului, întrucât nu se face vinovat de fapta pentru care a fost cercetat şi condamnat, faptă care nu există, deoarece inculpatul niciodată nu a solicitat mită denunţătorului pentru că era în relaţii de duşmănie cu acesta, şi în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.

Examinând hotărârea recurată, în raport de probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, de cazurile de casare invocate de inculpatul C.I.C. şi de dispoziţiile art. 385⁶ C. proc. pen., care impun analizarea cauzei şi din oficiu, sub anumite aspecte, sunt de consemnat următoarele:

Situaţia de fapt incidentă în cauză rezultă din declaraţiile denunţătorului D.M.D., ale martorului N.I., precum şi din declaraţiile coinculpatului A.G.R., în special în cea dată de acesta în cursul urmăririi penale cu ocazia soluţionării propunerii de arestare (fila 290 dosar urmărire penală şi declaraţia de recunoaştere a acestuia dată în faţa primei instanţe, pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile art. 320/1 C. proc. pen.).

Inculpatul a contestat credibilitatea acestor martori, susţinând că denunţătorul este o persoană care are el însuşi probleme la DNA, iar pe martorul N.I. că este salariatul denunţătorului, însă declaraţiile acestora nu numai că se coroborează între ele dar sunt confirmate şi de convorbirile telefonice şi ambientale pe care le-a purtat inculpatul în chestiunea respectivă cu denunţătorul, cu A.G.R. sau între aceştia din urmă.

Modul în care trebuiau să decurgă lucrurile după ce denunţătorul plătea mita de 100.000 RON este cel ce rezultă din convorbirea pe care cei doi (inculpatul şi denunţătorul) au avut-o cu ocazia întâlnirii de la Restaurantul G.P. C. pe data de 23 mai 2011.

Aşa cum a subliniat şi prima instanţă, din această discuţie rezultă în mod clar procedura pe care vroia să o urmeze inculpatul pentru a justifica suma de bani plătită de primărie către societatea denunţătorului cu titlu de avans şi a face în aşa fel încât Consiliul Local să accepte că firma denunţătorului a executat contractul, deşi în realitate îl învăţa pe acesta să efectueze mici reparaţii de ochii lumii (procesul verbal din 3 iunie 2012, de redare a convorbirii ambientale din 23 mai 2011 - fila 236-237 dosar urmărire penală).

Pentru verificarea susţinerilor inculpatului, Curtea de Apel a şi dispus ca înregistrările ce au fost contestate să fie audiate şi vizionate de către instanţă, constatându-se existenţa unei singure greşeli de redare în scris a unui cuvânt pronunţat de inculpat - consilieri în loc de consideri cum se menţionase din eroare în procesul verbal (încheierea din 14 iunie 2012 fila 78 dosar apel).

Apelantul a solicitat instanţei de apel efectuarea unei expertize tehnice a acestor înregistrări, arătând că în sprijinul susţinerilor sale cu privire la lipsa unor părţi de convorbiri care l-ar disculpa, sunt menţiunile din hotărârile instanţelor de fond şi de recurs, de la Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, pronunţate cu ocazia soluţionării propunerii de arestare şi a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar. Astfel, acesta a insistat că, în cuprinsul acestor hotărâri judecătoreşti ar exista discuţii făcute de membrii completelor de judecată cu privire la partea lipsă din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice purtate cu A.G.R., în care inculpatul ar fi afirmat că „denunţătorul a albăstrit consiliul judeţean”.

Verificând cuprinsul acestor hotărâri judecătoreşti, Curtea de Apel a constatat însă întemeiat că aceste referiri din cuprinsul încheierilor şi deciziilor menţionate (filele 84-104 dosar apel), cu privire la existenţa unei astfel de avertizări din partea inculpatului către A.G.R. despre denunţător, sunt de fapt preluări din susţinerile inculpatului sau ale apărătorilor acestuia şi nu din vreun act de redare a convorbirii telefonice contestate. Se menţionează şi că, este adevărat că în cursul întâlnirii de la restauratul G.P. atât inculpatul C.I.C., cât şi alţi comeseni, cum ar fi: martorii P.C. şi soţia acestuia P. Ana fac referiri la posibilitatea ca discuţiile să fie înregistrate sau la prezenţa unor maşini şi persoane „suspecte” în locaţia respectivă, însă acestea au mai mult caracter de glumă (băşcălie, în accepţiunea apelantului inculpat), iar din cuprinsul discuţiei rezultă că el se simţea în siguranţă cu privire la acest aspect, deoarece aranjamentul cu denunţătorul era ca banii să fie predaţi altei persoane, complicelui A.G.R. şi nu lui personal.

După vizionarea şi audierea convorbirii ambientale purtate de participanţii la întâlnirea de la restaurantul G.P., Curtea de Apel a constatat că nu sunt indicii care să releve vreo intervenţie în derularea înregistrării respective.

Critica în acest sens fiind reluată şi în motivele scrise de recurs - lipsa unor părţi de convorbiri care l-ar disculpa -, inclusiv această din urmă instanţă reţine că argumentele obiective în a reţine contrariul, cu explicitări adecvate, corespunde realităţii.

Versiunea de esenţă din partea inculpatului a fost aceea că acesta încerca în fapt să recupereze paguba suferită de Primăria T. din neexecutarea acestui contract, aspect ce nu se susţine şi nu este credibil, atâta timp cât suma de bani a fost adusă în numerar, într-o pungă, la intermediarul A.G.R., în loc să fie depusă prin documente bancare în contul primăriei respective, aşa cum ar fi fost normal în situaţia unei plăţi licite.

Aşa fiind, se consideră că prima instanţă a interpretat corect probele administrate în cauză, ajungând la concluzia că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu raportare la art. 254 alin. (1) C. pen., astfel încât şi hotărârea de condamnare a acestuia pentru săvârşirea acestei infracţiuni este corectă.

Aceleaşi învederări s-au concretizat şi la nivelul instanţei de apel. La examinarea din oficiu a cauzei, chiar dacă apelantul inculpat nu s-a referit la individualizarea pedepsei aplicate, mergând pe o singură apărare, respectiv aceea a nevinovăţiei şi a inexistenţei faptei, Curtea de Apel a analizat hotărârea primei instanţe şi sub acest aspect.

Prin prisma cazului de casare de la pct. 14 invocat în recurs, este de reţinut că pedeapsa aplicată de prima instanţă inculpatului răspunde, prin cuantumul şi modalitatea de executare aleasă, gradului de pericol social concret al faptei comise, fiind proporţională cu acesta.

O mare importanţă are faptul că inculpatul avea calitatea de primar al unei comune şi în loc să servească interesul public al comunităţii şi-a încălcat grav atribuţiile de serviciu, pentru obţinerea unui profit personal în detrimentul contribuabililor, al concetăţenilor săi care l-au ales în această funcţie de administraţie publică locală.

Ca atare, se poate considera că pedeapsa aplicată inculpatului prin hotărârea primei instanţe, este una judicios individualizată, adecvată persoanei acesteia şi calităţii de funcţionar public pe care o avea.

În concluzie, pentru toate argumentele prezentate, în baza disp. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.C.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., ca urmare a respingerii cererii, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 113 din 24 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 903/2013. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 422/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 904/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 904/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs