ICCJ. Decizia nr. 92/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiere nr. 92/2013
Dosar nr. 20617/245/2012
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2013
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:
Pe rolul Judecătoriei Galaţi a fost înregistrată sub numărul 7480/233/2012 cererea formulată de petentul S.C., având ca obiect recunoaşterea pe cale principală a unei hotărâri penale pronunţată de o instanţă judecătorească din străinătate.
Prin Sentinţa penală nr. 1229 din 19 iunie 2012 Judecătoria Galaţi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Iaşi, unde a fost înregistrată sub numărul de faţă, respectiv nr. 20617/245/2012.
Prin Sentinţa penală nr. 2789 din 5 octombrie 2012, Judecătoria Iaşi a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Iaşi.
În temeiul art. 42 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a declinat în favoarea Judecătoriei Galaţi competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul S.C., având ca obiect recunoaşterea pe cale principală a unei hotărâri penale pronunţată de o instanţă judecătorească din străinătate.
În baza art. 43 C. proc. pen. a constatat conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Galaţi şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă. Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Petentul S.C. a sesizat Judecătoria Galaţi la data de 27 aprilie 2012 cu o cerere având ca obiect recunoaşterea pe cale principală a unei hotărâri penale pronunţată de o instanţă judecătorească din străinătate.
Prin Sentinţa penală nr. 1229 din 19 iunie 2012, Judecătoria Galaţi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Iaşi, motivându-şi soluţia pe faptul că petentul S.C. şi-a ales domiciliul procedural la cabinetul de avocat al apărătorului său, cabinet situat în mun. Iaşi.
Judecătoria Iaşi a apreciat că în mod greşit Judecătoria Galaţi (prin Sentinţa penală nr. 1229 din 19 iunie 2012) a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, reţinând că potrivit art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere pe cale principală a unei hotărâri penale pronunţată de o instanţă judecătorească din străinătate aparţine Judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială se află condamnatul. Chiar dacă formularea textului de lege menţionat este una oarecum deficitară, prin locul unde se află condamnatul trebuie înţeles locul unde acesta domiciliază (cum, de altfel, a reţinut şi Judecătoria Galaţi) sau, cel puţin, unde acesta locuieşte în mod stabil, iar nu locul unde se află un anumit domiciliu procesual ales. În cauză, petentul domiciliind în mun. Galaţi, competenţa de soluţionare a cererii revine Judecătoriei Galaţi, instanţa căreia i s-a şi adresat în mod corect petentul (depunând la dosarul Judecătoriei Galaţi şi copia cărţii de identitate pentru "a face dovada adresei de domiciliu", aşa cum a menţionat chiar petentul condamnat).
Domiciliul procesual ales este locul unde, conform art. 177 alin. (2) C. proc. pen., se comunică citaţia şi celelalte acte de procedură (cum, de altfel, a şi menţionat petentul condamnat în cuprinsul cererii).
A se admite o soluţie contrară, înseamnă a lipsi de efect dispoziţiile art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, întrucât orice persoană şi-ar putea "alege instanţa" care să îi soluţioneze cererea, indicându-şi un domiciliu procesual ales în circumscripţia acelei instanţe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 20617/245/2012.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că Judecătoria Galaţi este competentă să soluţioneze cauza de faţă având în vedere dispoziţiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, care precizează expres că, competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere pe cale principală a unei hotărâri penale pronunţată de o instanţă judecătorească din străinătate aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială se află condamnatul, aşa cum în mod corect a reţinut şi Judecătoria Iaşi.
Acest text de lege stabileşte normele care reglementează competenţa judiciară a instanţelor privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Determinarea domiciliului se efectuează în conformitate cu legea statului în care instanţa este sesizată.
Noţiunea de domiciliu nu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând, în această materie, locuinţa statornică şi principală a condamnatului, conform înscrierilor în cartea de identitate, ci nu adresa unde acesta locuieşte efectiv.
Astfel, în literatura juridică de specialitate s-a apreciat că stabilitatea, care caracterizează domiciliul legal şi domiciliul de drept comun, constă în aceea că domiciliul reprezintă locuinţa statornică. Prin acest caracter domiciliul se deosebeşte de reşedinţă. Domiciliul are ca scop să lege un individ, din punct de vedere juridic, de un anumit punct determinat din spaţiu, din teritoriu. În viaţa sa juridică orice individ trebuie găsit într-un anumit loc; domiciliul este cel care operează localizarea juridică a fiecărui individ. Or, dacă domiciliul nu ar avea stabilitate, funcţia sa ar deveni iluzorie.
Prin urmare, domiciliul condamnatului, astfel cum a fost determinat în paragrafele anterioare, respectiv cel precizat în actul de identitate a condamnatului, determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, respectiv, Judecătoria Galaţi care este competentă să soluţioneze cauza prezentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe contestatorul condamnat S.C. în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Trimite dosarul acestei instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 94/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 91/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
