ICCJ. Decizia nr. 137/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

Prin sentința penală nr. 180 din 5 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatului M.V.C., la pedeapsa de 3 (trei) ani si 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor (fapte din 28 octombrie 2011, victima fiind socrul său).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsă reținerea din 29 octombrie 2011 și arestul preventiv din 2 noiembrie 2011, la zi.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

în baza art. 15 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act că partea civilă M.L. (soția supraviețuitoare a victimei) a renunțat la pretențiile civile solicitate inițial.

S-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă, aflate în Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bacău până la soluționarea definitivă a cauzei.

în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008

S-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:

Inculpatul M.V.C. locuia în casa proprietate personală, împreună cu soția sa M.E. și cei doi copii rezultați din căsătorie. în același sat, însă la o oarecare depărtare locuia socrul său M.G., într-o altă gospodărie. între socru (M.G.) și ginere (M.V.C.), relațiile erau tensionate: în timp ce ginerele era nemulțumit de faptul că socrul, când îi dădea, când îi lua un anumit teren agricol, socrul la rândul său era nemulțumit că nu este ajutat la munca în gospodărie, de fiica și ginerele său. Socrul avea într-adevăr nevoie de ajutor pentru că soția sa era bolnavă de cancer, motiv pentru care stătea mai mult prin spitale, iar când venea acasă nu putea să se mai ocupe de gospodărie.

La această stare de lucruri s-a mai adăugat și dispariția a două drujbe, M.G. suspectându-și fiica, adică pe M.E. de furtul acestora. Sătenilor gospodari, drujbele le sunt de mare ajutor în gospodărie, astfel că pierderea acestora constituie o pagubă importantă, fiind în același timp și scumpe.

La data de 28 octombrie 2011, M.G. aflându-se în stare avansată de ebrietate s-a hotărât să-și recupereze drujbele de la fiica sa M.E. pe care o știa singură acasă, ginerele fiind plecat la muncă.

Pentru aceasta s-a înarmat cu o secure pentru a-și lovit fiica, dacă va fi cazul. Era așa de furios încât vorbea singur pe drum cu privire la corecția ce o va aplica fiicei sale, astfel încât consătenii se fereau din calea sa, fiind cunoscut în comunitate ca un om dificil, rău la băutură.

în mod constant M.E. le-a spus părintelui său că nu are nici o legătură cu dispariția drujbelor. Și la data de 28 octombrie 2011 când a primit vizita intempestivă a tatălui său și-a susținut nevinovăția. M.G. se afla în stare avansată de beție, furios, pus pe scandal, înarmat cu o secure.

Cei doi (tată și fiică) s-au certat mai întâi, după care M.G. înarmat cu securea și-a fugărit fiica prin grădină, speriindu-și nepoții. M.E. s-a ascuns la un vecin împreună cu copii, de unde și-a anunțat soțul, care la rândul său a anunțat Poliția din comună.

A sosit un lucrător de poliție la fața locului, care a aplanat scandalul, însă, după ce a plecat, conflictul a fost reluat cu o și mai mare intensitate, M.G. lovindu-și de data aceasta fiica în cap, cu muchia securii.

M.V.C. sosind la domiciliu la insistențele soției sale, aflând și convingându-se că M.E. (soția sa) a fost lovită de către M.G. s-a hotărât ca să-i aplice acestuia, adică socrului său o corecție, pentru tot ceea ce a făcut, mai ales că acumulase în timp multe necazuri pricinuite de acesta.

Astfel că inculpatul M.V.C. și-a lovit la început socrul, cu pumnii în cap, trântindu-l la pământ, după care l-a lovit cu picioarele peste corp. Pentru a-l imobiliza pe socrul său așa cum a susținut că i-a recomandat la telefon lucrătorul de poliție, s-a urcat cu genunchii pe toracele victimei, legând-o cu o frânghie de mâini și de picioare.

Victima M.G. aflându-se în stare gravă deoarece se declanșase hemoragia, a fost chemată salvarea.

Ambulanța a sosit de urgență, însă nu s-a mai putut face nimic, întrucât victima încetase din viață.

Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală (pe cadavru) din 29 octombrie 2011 întocmit de C.M.L. Onești, rezultă că moartea numitului M.G. de 59 de ani a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute instalată după multiple fracturi costale cu rupturi de ficat și hemoragie internă, consecutive unui politraumatism prin agresiune (omucidere).

în ceea ce privește semnele de violență, numai frontal au fost identificate 28 excoriații. Pe coapsa de față externă s-au găsit 2 plăgi înțepate cu secreții sanghinolente ș.a.

Prin raportul de autopsie au fost identificate coastele rupte. Sunt atât de multe fracturi costale bilaterale, încât se pare că nu a rămas nici măcar o coastă întreagă. S-au identificat două fracturi de stern (1/3 sup. și 1/3 inf. dr.), multiple plăgi contuze, escoriații ori echimoze la nivelul capului, toracelui, membrelor superioare și inferioare.

S-a constatat o ruptură penetrantă pe ambele fețe ale ficatului, infiltrat hemoragie intestinal dr. hemoperitoneu.

Leziunile de violență externe și interne s-au putut produce prin loviri multiple, repetate, cu corpuri și mijloace contondente.

Alcoolemia victimei în momentul decesului a fost de 2,35 g%o (fila 25-27 dosar urmărire penală).

De înmormântarea victimei s-a ocupat soția sa, M.L. La termenul din 28 februarie a.c., soția supraviețuitoare s-a constituit parte civilă cu suma de 7000 lei, despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare suportate, însă astăzi a renunțat la pretențiile civile, pentru ca la rândul său datorită bolii de care suferă are nevoie de ajutorul fiicei sale, care este soția inculpatului.

La data de 29 octombrie 2011, inculpatul a fost reținut pentru 24 ore (fila 47-48 dosar urmărire penală).

Propunerea de arestare preventivă a inculpatului a fost respinsă de către Tribunalul Bacău, prin încheierea 129/îc din 29 octombrie 2011, inculpatul fiind arestat preventiv de Curtea de Apel Bacău, prin încheierea 118 din 2 noiembrie 2011, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă din 2 noiembrie 2011, pe o durată de 29 zile, începând cu data punerii în executare.

Mijloacele materiale de probă ridicate de la fața locului care au fost predate pe bază de proces verbal se află în Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bacău (fila 24 dosar fond).

Situația de fapt a fost pe deplin dovedită, cu următoarele mijloace materiale de probă:

- procesele - verbale întocmite cu prilejul cercetării la fața locului;

- planșele foto;

- raportul agentului de poliție L.R. din cadrul Postului de Poliție al comunei Gura Văii;

- actele medico-legale;

- declarațiile martorilor audiați, la urmărirea penală și în instanță, coroborate cu declarațiile inculpatului care a susținut că s-ar fi aflat în legitimă apărare.

La trimiterea în judecată în favoarea inculpatului s-a reținut doar scuza provocării.

în drept, fapta inculpatului din 28 octombrie 2011 când și-a bătut socrul cu pumnii și picioarele peste tot corpul producându-i leziuni incompatibile cu viața constituie infracțiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Inculpatul a lovit într-un om căzut, ceea ce conduce la concluzia că a comis fapta cu intenție directă.

Multitudinea de coaste rupte (toate), fractura de stern și ruptura profundă de ficat, constituie alte argumente în sprijinul concluziei că inculpatul a comis fapta cu intenție directă.

în sprijinul legitimei apărări s-a depus la dosar certificatul medico-legal de la fila 28 dosar urmărire penală, din care rezultă că soția inculpatului a avut nevoie de doar 3-4 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor.

Nu poate fi pierdută din vedere împrejurarea că soția inculpatului s-a prezentat la C.M.L. Onești, tocmai pe 7 noiembrie 2011, deci mult după arestarea inculpatului, cu siguranță din dorința de a-l scoate din Arestul I.P.J. Bacău.

Socrul (tatăl soției) nu este rudă, dar face parte din familie, astfel că omorul reținut în sarcina inculpatului se află la granița cu omorul calificat comis asupra unui membru al familiei.

Multitudinea leziunilor constatate pe corpul victimei dovedește că inculpatul i-a aplicat numeroase lovituri și ceea ce este mai grav în prezența copiilor săi minori, cărora le-a dat o lecție greșită de viață.

Dacă la telefon polițistul i-a recomandat inculpatului să-l imobilizeze pe socrul său, aceasta nu înseamnă că trebuia să-i rupă coastele, ficatul, sternul. Sub nici o formă coastele nu se pot fractura prin rostogolirea victimei și nici prin lovirea de cioturile plantelor din curte.

Excesul de violență nu este scuzabil deoarece M.G. aflat în stare avansată de ebrietate putea să fie imobilizat, oricât s-ar fi împotrivit demult, cu câteva vânătăi (echimoze).

Inculpatul este un bărbat impulsiv. Soția sa când l-a chemat acasă știa ce poate să urmeze. Văzându-l, soția dezlănțuindu-se cu un potop de lovituri asupra victimei, nu l-a temperat, deși putea și trebuia să o facă.

Inculpatul nu a fost instigat de către soția sa să-și omoare socrul.

Pentru că nu și-a ocrotit tatăl de furia bărbatului său, soția supraviețuitoare nu a vorbit multă vreme cu fiica sa M.E., care de multe ori a fost ocrotită de către părinții săi ca să nu fie lovită de către inculpat (fila 52).

Având în vedere cele de mai sus, legitima apărare nu poate fi reținută, în schimb va fi avută în vedere scuza provocării. A avut și victima partea sa de vină.

Vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii.

Ca efect al reținerii scuzei provocării cât și a circumstanțelor atenuante a bunei purtări anterioară faptei supuse judecății, având în vedere lipsa antecedentelor penale, portretul comportamental al inculpatului rezultat din probele administrate, acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Nu i s-a aplicat cea mai mică pedeapsă cu putință pentru că a comis fapta în prezența copiilor săi și a acționat cu intenție directă. Victima nu a încetat din viață pe patul vreunui spital ci în curtea inculpatului, la scurt timp după agresiune.

Pe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară și accesorie prevăzută de lege.

Pedeapsa principală ce i-a fost aplicată va fi executată în condiții de detenție s-a dedus prevenția și s-a dispus menținerea stării de arest preventiv.

S-a luat act că soția supraviețuitoare a renunțat la pretențiile civile formulate inițial.

Corpurile delicte vor fi păstrate până la soluționarea definitivă a cauzei.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

împotriva sentinței penale mai sus menționate, a formulat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul M.V.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a criticat sentința pentru motive de netemeinicie în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind dozat corespunzător cuantumul pedepsei aplicate față de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta.

Apelantul inculpat M.V.C. a criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului prea mare al pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 126 din 5 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău - secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva sentinței penale nr. 180 din 05 iulie 2012, pronunțata de Tribunalul Bacău, cu privire la greșita aplicare a art. 73 lit. b) în loc de art. 73 lit. a) C. pen cuantumul pedepsei principale.

S-a desființat sentința penală apelată sub aspectele arătate și rejudecând cauza în apel, s-a reținut în favoarea inculpatului art. 73 lit. a) în loc de art. 73 lit. b) C. pen., ca circumstanță atenuantă.

S-a majorat de la 3 ani și 6 luni la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.V.C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen.

în temeiul art. 350 C. proc. pen s-a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 381 C. proc. pen. s-a dedus în continuare măsura arestării preventive de la 05 iulie 2012 pana la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de ale a reținut următoarele:

Apelantul inculpat M.V.C. este căsătorit cu M.E., iar din această căsătorie au rezultat doi copii minori și locuiesc în com. Gura Văii, sat Dumbrava, Jud. Bacău.

între inculpatul M.V.C. și socrul său M.G. existau neînțelegeri cu privire la sustragerea a două drujbe.

în ziua de 28 octombrie 2011, M.G., fiind sub influența băuturilor alcoolice, având asupra sa o secure, a mers la locuința fiicei sale M.E. și i-a cerut să-i restituie drujbele. A amenințat-o pe aceasta cu securea și chiar a lovit-o în zona capului cu muchia securii.

Pentru acest motiv, inculpatul M.V.C. l-a lovit cu pumnii pe socrul său în zona capului, iar când acesta era căzut l-a lovit cu picioarele tot în zona capului.

în timp ce victima era căzută, inculpatul M.V.C. a imobilizat-o în sensul că s-a urcat cu genunchii pe toracele acesteia, legând-o cu o funie de mâini și de picioare.

în momentul în care medicii de pe ambulanță au venit la fața locului, aceștia au constatat că M.G. era decedat.

Din raportul de constatare medico legală nr. 98/2011 al C.M.L. Onești rezultă că moartea numitului M.G. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute instalate după multiple fracturi costale cu rupturi de ficat și hemoragie internă consecutive unui politraumatism prin agresiune. Leziunile de violență externe și interne s-au putut produce prin loviri multiple repetate cu corpuri și mijloace contondente.

La data decesului victima avea o alcoolemie de 2,35 gr %0.

Din certificatul medico-legal al C.M.L. Onești rezultă că în urma loviturilor aplicate de tatăl său, partea vătămată M.E. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile îngrijiri medicale.

S-a reținut că în cauză nu se poate pune în discuție legitima apărare a inculpatului M.V.C., deoarece victima M.G., după ce i-a fost luată securea și fiind într-o stare avansată de ebrietate, era în imposibilitatea de a-l ataca pe inculpat. Cu toate că victima era căzută, inculpatul M.V.C. a continuat să o lovească, după care a legat-o cu o funie.

De asemenea, instanța de fond a reținut greșit la încadrarea juridică art. 73 lit. b) C. pen. ca circumstanță atenuantă, în cauză fiind realizate condițiile impuse de textul legal al art. 37 lit. a) C. pen. - depășirea limitelor legitimei apărări.

S-a arătat că inculpatul a acționat asupra victimei lovind-o inițial în zona pieptului și a dezarmat-o pe aceasta, reușind să îi ia securea din mână și să o arunce. Așadar, până în acest moment apărarea inculpatului este proporțională cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul

în continuare victima a căzut la pământ iar inculpatul i-a aplicat alte lovituri, la un moment dat poziționându-se deasupra victimei și legându-i mâinile cu o funie. Cu acest prilej, inculpatul a presat cavitatea toracică a victimei, împrejurare în care a avut loc decesul acesteia, cauza reținută de medicul legist în concluziile preliminare fiind insuficiență respiratorie acută, în condițiile în care victima a suferit fracturi costale și o ruptură a ficatului. Aceste momente reprezintă o depășire a limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea atacului, mai exact o prelungire a acesteia, întrucât victima era deja dezarmată și se afla la pământ.

S-a arătat că în cauza de față apelantul inculpat se afla în cazul excesului scuzabil, în momentul săvârșirii faptei și-a dat seama că pricinuiește victimei urmări vădit mai grave, având posibilitatea de a înceta lovirea victimei, care era căzută la pământ fiind dezarmată.

în ceea ce privește pedeapsa aplicată, s-a arătat că din ansamblul criteriilor indicate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), persoana inculpatului reprezintă doar un reper care nu poate prevala față de criteriul gradului de pericol social concret ridicat pe care-l prezintă fapta acestuia, astfel că nu se justifică reducerea pedepsei până la limita de 3 ani și 6 luni.

S-a arătat că instanța de fond nu a dozat corespunzător cuantumul pedepsei aplicate față de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă infracțiunea, de gravitatea deosebită a acesteia.

Instanța a constatat în mod corect că omorul suspus judecății este simplu, fiind comis în împrejurări care presupun întrebuințarea violenței în familie.

Victima este socrul inculpatului, fapta fiind săvârșită în gospodăria inculpatului, în prezența copiilor săi minori care erau în același timp nepoții victimei.

Chiar dacă relațiile dintre victimă (bunic) și nepoți nu erau afectuoase, cu siguranță copiii inculpatului au suferit o traumă, întrucât evenimentul la care au participat a fost de natură a-i tulbura profund.

S-a reținut că din probele administrate rezultă că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa cu forma de vinovăție a intenției directe, astfel că după ce victima era căzută la pământ și nu a mai putut să se apere, inculpatul s-a urcat cu genunchii pe torace, l-a imobilizat, acesta decedând la scurt timp.

Concluzionând, instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată nu a fost judicios apreciată,urmând a dispune și majorarea sancțiunii.

împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei, pe care o consideră exagerată față de împrejurările în care s-a comis fapta, fiind atacat de victima aflată în stare de ebrietate si extrem de violentă.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. reținându-se în sarcina acestuia că în ziua de 28 octombrie 2011, l-a lovit cu pumnii și picioarele pe socrul său M.G., chiar și după ce acesta se afla la pământ, iar după ce l-a imobilizat s-a urcat cu genunchii pe toracele victimei, legând-o cu o funie de mâini și de picioare, astfel încât, în momentul în care medicii de pe ambulanță au venit la fața locului, victima era decedată.

Din probele dosarului rezultă că între victimă și inculpat, în calitate de ginere al acesteia, se aflau divergențe mai vechi, iar în ziua în care a avut loc fapta, victima M.G., fiind sub influența băuturilor alcoolice, a mers înarmat cu o secure la locuința inculpatului unde se afla numai soția acestuia, respectiv fiica victimei, căreia i-a cerut să-i restituie niște drujbe, a amenințat-o pe aceasta cu securea și chiar a lovit-o în zona capului cu muchia securii.

Ajuns acasă la insistențele soției, inculpatul M.V.C. l-a lovit cu pumnii și picioarele pe socrul său și s-a urcat cu genunchii pe toracele acestuia, provocându-i leziune care au dus la decesul victimei.

Din raportul de constatare medico legală al C.M.L. Onești rezultă că moartea numitului M.G. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute instalate după multiple fracturi costale cu rupturi de ficat și hemoragie internă consecutive unui politraumatism prin agresiune. Leziunile de violență externe și interne s-au putut produce prin loviri multiple repetate cu corpuri și mijloace contondente.

La data decesului victima avea o alcoolemie de 2,35 gr %0.

Având în vedere materialul probator administrat în cauză, înalta Curte constată că situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de instanța de fond, inculpatul săvârșind fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei, în condițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și nu în condițiile depășirii limitelor legitimei apărări prev. de art. 73 lit. a) C. pen. Existența circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. a) C. pen., presupune ca atacul victimei să fi pus în pericol grav persoana inculpatului or, în cauza de față, atacul victimei încetase și nu mai reprezenta un pericol pentru inculpat.

Din probele administrate în cauză și față de modalitatea în care s-a comis fapta, rezultă că victima, persoană în vârstă și aflată în stare avansată de ebrietate a fost ușor dezarmată și imobilizată de inculpat, așa încât excesul de violență de care acesta a dat dovadă a fost nejustificat, și nu numai că nu s-a aflat niciun moment în legitimă apărare, dar a acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei.

în ce privește pedeapsa aplicată de instanța de apel, înalta Curte constată că este exagerată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al infracțiunii, de persoana infractorului și de împrejurările concrete în care s-a comis fapta.

Este adevărat că fapta inculpatului este gravă, aflată la limita infracțiunii de omor calificat, dând dovadă de o violență extremă, concretizată în leziunile multiple interne și externe, care au dus la decesul victimei, dar având în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit infracțiunea și expuse pe larg în considerentele hotărârii de condamnare, înalta Curte apreciază că inculpatul poate fi reeducat cu o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege.

Din examinarea circumstanțelor personale ale inculpatului se constată că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei, dând dovadă de sinceritate și regret, apreciindu-se totodată că reeducarea acestuia se poate realiza și cu o pedeapsă mai mică, astfel că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., aplicată de instanța de fond, răspunde cerințelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului, în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și preventiv ale acesteia.

Față de cele menționate, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, urmând a fi admis în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa decizia atacată si se va menține sentința instanței de fond.

în baza art. 88 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reținerea și arestarea preventivă, la zi.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 145/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 135/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 137/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 137/2013. Penal