ICCJ. Decizia nr. 435/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 435/2013
Dosar nr. 2401/1/2013
Şedinţa publică din 19 aprilie 2013
Asupra sesizării de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală în Dosarul nr. 2839/192/2010 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, în vederea stabilirii unei instanţe competente să soluţioneze recursul formulat de petentul B.S. împotriva Sentinţei penale nr. 278 din 13 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Giurgiu a reţinut că, în urma admiterii cererilor de abţinere şi de recuzare formulate de judecătorii instanţei, sunt compatibili să soluţioneze cauza doar doi judecători, dintre care unul se află în concediu de maternitate, neputându-se astfel constitui completul de recurs.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală sub nr. 2433/2/2013(1052/2013), ca fiind o cauză de recurs, iar prin încheierea din data de 3 aprilie 2013, solicitarea Tribunalului Giurgiu a fost calificată ca fiind o cauză de fond, dispunându-se scoaterea acesteia de pe rolul recursurilor şi repartizarea aleatorie la completele de fond.
Prin încheierea din 11 aprilie 2013, dispusă în acelaşi dosar, în baza art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen., s-a constatat întrerupt cursul justiţiei şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru stabilirea completului competent să soluţioneze cererea Tribunalului Giurgiu.
Pentru a dispune astfel, instanţa învestită cu soluţionarea sesizării formulate de Tribunalul Giurgiu, ca fiind o cauză de fond, a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cauza respectivă, competenţa aparţinând completului de recurs iniţial învestit.
În acest sens, instanţa a reţinut că, potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen., "când pentru soluţionarea abţinerii sau a recuzării nu se poate alcătui completul potrivit alin. (1), abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. în cazul în care găseşte întemeiată abţinerea sau recuzarea şi, din cauza abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la instanţa competentă să soluţioneze cauza, instanţa ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat abţinerea sau recuzarea".
S-a mai reţinut că textul menţionat are în vedere situaţia în care se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară cererea de abţinere/recuzare, întrucât judecătorii de la instanţa inferioară sunt incompatibili să o soluţioneze şi, ca urmare, constatând că nu se poate constitui completul de judecată pentru a soluţiona fondul cauzei, desemnează o altă instanţă decât cea competentă iniţial.
S-a constatat că, dispoziţia legală nu se referă expres la situaţia în care judecătorii de la instanţa inferioară au soluţionat deja cererile de abţinere/recuzare (ca urmare a faptului că, deşi incompatibili să soluţioneze fondul cauzei, nu devin automat incompatibili sa soluţioneze incidente procedurale), iar instanţa ierarhic superioară trebuie doar să desemneze o altă instanţă de judecată, fără a soluţiona şi cererea de abţinere/recuzare, aşa cum este în prezenta cauză.
S-a apreciat că, în această situaţie, se aplică, prin analogie, acelaşi text de lege, care, în teza finală, se referă la desemnarea unei alte instanţe de judecată, în cazul în care se constată că nu se poate constitui completul de judecată la instanţa iniţial învestită.
S-a concluzionat că, întrucât, atunci când desemnează o altă instanţă de judecată în urma soluţionării cererii de abţinere/recuzare, instanţa ierarhic superioară o face în complet constituit corespunzător celui din care face parte judecătorul recuzat sau care s-a abţinut, în conformitate cu dispoziţiile art. 98 R.O.I., pentru identitate de raţiune şi pentru respectarea principiului simetriei de organizare, atunci când doar desemnează o altă instanţă, după ce judecătorii de la instanţa inferioară au soluţionat deja cererile de abţinere/recuzare, instanţa ierarhic superioară trebuie să o facă tot în complet corespunzător celui în faţa căruia s-a ivit imposibilitatea de soluţionare a cauzei.
Înalta Curte, examinând actele dosarului, constată că a fost corect sesizată, în cauză fiind întrerupt cursul justiţiei, având în vedere că, prin încheierea din 3 aprilie 2013, instanţa, care era constituită în complet corespunzător pentru soluţionarea sesizării formulate de Tribunalul Giurgiu, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul cauzelor de recurs şi, ca urmare a repartizării aleatorii la completele de fond, a fost învestită o instanţă care nu avea competenţă să soluţioneze această sesizare.
Înalta Curte apreciază că soluţionarea sesizării Tribunalului Giurgiu, de desemnare a unei instanţe competente să soluţioneze recursul formulat de petentul B.S., este de competenţa instanţei constituită în complet de recurs, fiind corect raţionamentul expus de instanţă în încheierea din 11 aprilie 2013, în sensul că, dacă, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (5) C. proc. pen., atunci când desemnează o altă instanţă de judecată, în urma soluţionării cererii de abţinere sau recuzare, instanţa ierarhic superioară hotărăşte în complet constituit corespunzător celui din care face parte judecătorul recuzat sau care s-a abţinut, pentru identitate de raţiune şi pentru respectarea principiului simetriei de organizare, atunci când doar desemnează o altă instanţă, după ce judecătorii de la instanţa inferioară au soluţionat deja cererile de abţinere sau recuzare, instanţa ierarhic superioară trebuie să se constituie tot în complet corespunzător celui în faţa căruia s-a ivit imposibilitatea de soluţionare a cauzei.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru judecarea, în complet de recurs, a sesizării formulate de Tribunalul Giurgiu.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru judecarea, în complet de recurs, a sesizării formulate de Tribunalul Giurgiu. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3643/2013. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 810/2013. Penal → |
|---|
