ICCJ. Decizia nr. 901/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 901/2013
Dosar nr. 23630/3/2013
Şedinţa publică din 18 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 687/F din 23 septembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 300 C. proc. pen., art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 28 C. proc. pen., a constatat nulitatea absolută a hotărârii de extindere a procesului penal şi de declinarea competenţei pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial în cauza privindu-l pe inculpatul lt. col. D.V. şi, ca atare, nelegala sesizare a Tribunalului Bucureşti cu judecarea acestei cauze.
În temeiul art. 42 şi art. 39 C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei invocată de procurorul de şedinţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privindu-l pe inculpatul lt. col. D.V. în favoarea Tribunalului Militar Teritorial.
În baza art. 43 alin. (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Miliar Teritorial şi Tribunalul Bucureşti, în cauză.
În motivarea hotărârii s-a arătat, în esenţă, că Tribunalul Bucureşti nu a fost legal investit cu judecarea cauzei privind pe inculpatul lt. col. D.V., apreciind că se impune declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial şi, totodată, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, sesizarea, potrivit art. 43 alin. (2) C. proc. pen. a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând dispoziţiile legale procesual penale de reglementare a competenţei de soluţionare a cauzei constată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare, că în cauză competenţa revine Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 13/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia pentru combaterea corupției săvârşite de militari, emis la data de 28 iulie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului lt. col. D.V. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Cu judecarea acestuia a fost sesizat Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, care s-a apreciat a fi legal sesizat, constatând regularitatea actului de sesizare în condiţiile art. 300 C. proc. pen.
Totodată, această instanţă a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti în cauză, audiind inculpatul şi administrând probe.
La termenul din data de 27 iunie 2013 instanţa, în baza art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a extins procesul penal faţă de inculpatul lt. col. D.V. pentru instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că le-a solicitat martorilor D.I., D.D.T., Z.S.I., B.I., G.G., I.B. să facă declarații mincinoase cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., infracțiune pentru care inculpatul lt. col. D.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 13/P/2010 din 28 iulie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia pentru combaterea infracţiunilor de corupție săvârşite de militari.
Totodată a luat act că faţă de infracţiunea pentru care a fost extins procesul penal, procurorul a pus în mişcare acţiunea penala.
De asemenea, prin sentinţa penală nr. 15 din 27 iunie 2013 Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu de către instanţă şi în baza art. 42 C. proc. pen., art. 34 lit. c), art. 35 alin. (2) şi (3) şi art. 27 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul lt. col. D.V. faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia i-a trimis dosarul cauzei.
A menţinut sechestrul asigurator instituit în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului, până la concurenţa sumei de 231.100,02 RON.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Tribunalul, învestit în urma hotărârii de declinare pronunţată de către Tribunalul Militar Teritorial, a constatat următoarele:
Tribunalul Militar Teritorial a extins procesul penal pornit împotriva inculpatului lt. col. D.V. şi pentru instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind totodată că respectiva faptă nu are legătură cu îndatoririle de serviciu ale inculpatului (care are încă calitatea de militar) şi ca atare nu este în competenţa materială a instanţei militare, ci a celei civile, respectiv a judecătoriei, conform normelor de competenţă generală instituite prin dispoziţiile art. 25 C. proc. pen.
Totodată, a apreciat că infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul este cercetat determină competenţa de a soluţiona cauza, în întregul ei, a unei instanţe cu grad de tribunal şi cum pentru una din infracţiunile deduse judecății, respectiv cea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu aplicarea art. 42 C. pen. (cea pentru care s-a dispus extinderea procesului penal) competenţa aparţine instanţei civile, a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., privind competenţa în caz de conexitate şi de art. 30 lit. a) C. proc. pen., privind competenţa teritorială, dispunând declinarea în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Se poate observa că Tribunalul Militar Teritorial, deşi a apreciat că ne-am afla în prezenta unui caz de conexitate [art. 34 lit. c) C. proc. pen.] şi că sunt incidente dispoziţiile art. 35 C. proc. pen. privitoare la prorogarea de competenţă nu a procedat în prealabil, înainte de a dispune declinarea de competenţă la reunirea cauzelor în condiţiile art. 36 alin. (2) C. proc. pen.
De altfel, nici nu ne aflăm în prezenţa mai multor cauze, ce se impun a fi reunite, ci a unei singure cauze şi respectiv judecăți, al cărui obiect este definit de dispoziţiile art. 317 C. proc. pen. (fapta şi persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, cum este situaţia în speţă, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea).
Înalta Curte apreciază că şi în situaţia în care s-ar fi impus extinderea procesului penal, pentru fapta dedusă judecăţii reglementată de dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., competenţa de soluţionare a Tribunalului Militar Teritorial este atrasă de norme speciale, respectiv art. 28 C. proc. pen. care reglementează competenţa după calitatea persoanei şi după faptă.
Prin urmare, constatând că Tribunalul Bucureşti nu a fost legal investit cu judecarea prezentei cauze privind pe inculpatul lt. col. D.V., Înalta Curte apreciază ca fiind corectă dispoziţia instanţei de declinare a competenţei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
În consecinţă, având în vedere şi necesitatea asigurării unei bune înfăptuiri a justiţiei în raport cu stadiul cercetării judecătoreşti privitor la infracţiunile ce formează obiectul trimiterii în judecată a inculpatului D.V., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul D.V. în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul D.V. în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 810/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 942/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
