ICCJ. Decizia nr. 1046/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1046/2013
Dosar nr. 3336/1/2013
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2013
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 mai 2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petenta A.C.M.E. a formulat plângere împotriva Documentului nr. 3989/1558/III-7/2013 din 16 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Urmare solicitării instanţei, concretizate în Adresa nr. 3336/1/2013 din 18 iunie 2013 adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţia menţionată a transmis la dosarul cauzei Adresa din 2 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, Referatul nr. 3989/1558/III-7/2013 din 10 mai 2013, memoriul petentei şi comunicările efectuate către aceasta la 16 mai 2013.
Verificând cererea şi lucrarea contestată, pe baza actelor şi a materialului înaintat de parchet, a susţinerilor petentei şi a probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că plângerea cu care a fost sesizată este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Din Referatul nr. 3989/1558/III-7/2013 din 10 mai 2013 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, rezultă că prin memoriul adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petenta a solicitat, printre altele, revizuirea Încheierii penale nr. 7 din 14 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7319/1/2012 al Înaltei Curţi, în temeiul art. 503 - art. 507 C. proc. civ., art. 393 - art. 408 C. proc. pen., a dispoziţiilor din Constituţia României, cât şi al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, susţinând, în esenţă, că magistraţii care au participat la soluţionarea cauzelor şi-au exercitat atribuţiile cu rea-credinţă, cu ignorarea unor înscrisuri noi şi a împrejurării că există hotărâri judecătoreşti care nu se pot concilia.
S-a constatat că petenta a formulat cerere de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti ce nu poate face obiectul unei asemenea proceduri judiciare, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 393 - art. 394 C. proc. pen.
În consecinţă, s-a apreciat că demersul procesual iniţiat de către petentă este lipsit de orice temei legal şi contrar scopului prevăzut de lege, propunându-se închiderea lucrării şi comunicarea referatului către petentă.
Împotriva acestei lucrări a formulat plângere petenta, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din aceste dispoziţii legale rezultă, pe de o parte, că subiectul îndreptăţit să se adreseze instanţei competente pentru verificarea rezoluţiei procurorului este fie persoana vătămată, fie orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual atacat în justiţie, iar pe de altă parte, că sesizarea instanţei poate fi realizată numai în ceea ce priveşte rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţele ori rezoluţiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror.
Astfel, deşi petenta are, de principiu, calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost afectate prin actul procesual atacat în justiţie, formularea căii de atac menţionate priveşte doar anumite acte dispuse de către procuror.
Înalta Curte constată că referatul arătat nu face parte dintre actele de urmărire penală care, potrivit legii, pot fi atacate în faţa instanţei de judecată, astfel de acte fiind limitate la rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ordonanţa sau rezoluţia de clasare, ordonanţa sau rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale sau dispoziţia de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale cuprinsă în rechizitoriu.
Prin urmare, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanţa va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta A.C.M.E. împotriva Adresei nr. 3989/1558/III-7/2013 din 16 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta A.C.M.E. împotriva Adresei nr. 3989/1558/III-7/2013 din 16 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1045/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1047/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
