ICCJ. Decizia nr. 109/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 109/2013
Dosar nr. 7083/1/2012
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 7 noiembrie 2012, petiţionarul D.D. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2183/90/2012 al Tribunalului Vâlcea, apreciind că desfăşurarea normală a procesului nu mai este posibilă, întrucât imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită influenţelor locale ale unor persoane implicate direct sau indirect în cauză şi a publicităţii excesive a acestei cauze.
În motivarea cererii de strămutare petentul a arătat că instanţa nu poate asigura o judecată obiectivă a cauzei, modalitatea de instrumentare fiind evident influenţată de presiunea exercitată, direct sau indirect, de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti.
Prin cererea formulată acesta mai arată că în calitatea sa de director general al B.C.R.S.A. şi al C.E.C.B. a respins mai multe cereri de creditare formulate de judecători sau rude de gradul I cu aceştia, aspect ce a instaurat o lipsă de obiectivitate şi imparţialitate a judecătorilor de la Tribunalul Vâlcea.
Petentul mai arată că pe plan local s-a făcut o publicitate excesivă a cauzei, aspect ce a determinat crearea unei imagini distorsionate atât cu privire la persoana sa cât şi cu privire la cauza a cărei strămutare o solicită.
Mai arată petentul că instanţa de judecată este în mod evident influenţată de presiunile exercitate de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, considerând că nu poate beneficia de un proces echitabil.
Din informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Curtea de Apel Piteşti, instanţă ierarhic superioară Tribunalului Vâlcea, pe rolul căreia se află dosarul a cărui strămutare se solicită, rezultă următoarele:
Pe rolul Tribunalului Vâlcea se află în curs de judecată Dosarul nr. 2183/90/2012, în care petentul are calitatea de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen.
De la sesizarea instanţei şi până în prezent au fost admise cererile de abţinere de la soluţionarea cauzei formulate de judecătorii învestiţi cu judecarea Dosarului nr. 2183/90/2012, cazul de incompatibilitate fiind cel prevăzut de art. 48 lit. d) C. proc. pen.
În presa locală a fost promovată o mediatizare deosebită a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2183/90/2012 al Tribunalului Vâlcea, mediatizare ce poate crea o presiune asupra judecătorilor, dar mass-media poate crea presiune asupra oricărui judecător, însă acest aspect nu constituie un temei ce poate determina strămutarea unei cauze.
Prin încheierea din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea cererii de strămutare.
Înalta Curte, examinând cererea de strămutare în raport cu motivele invocate şi cu informaţiile comunicate de Curtea de Apel Piteşti constată că în cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) din C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat.
La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În raport de cele expuse se constată că nu au fost evidenţiate aspecte din care să rezulte că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 2183/90/2012 al Tribunalului Vâlcea, că există duşmănii locale, că ar exista vreun pericol de tulburare a liniştii publice ori că una dintre părţi ar avea vreo rudă sau afin, până la gradul IV inclusiv, printre judecătorii, procurorii, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei şi în consecinţă, se apreciază că temerile petentului D.D. nu sunt justificate.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 şi neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiţionarul D.D. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2183/90/2012 al Tribunalului Vâlcea.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 107/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 110/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
