ICCJ. Decizia nr. 752/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 752/2013
Dosar nr. 2219/1/2013
Şedinţa publică din 9 septembrie 2013
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 426/P/2011 din 6 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, sub aspectul infracţiunilor de ameninţare prevăzute de art. 193 C. pen. (întrucât lipseşte intenţia) şi şantaj prevăzut de art. 194 C. pen. (întrucât lipseşte scopul) a învinuiţilor M.N., M.R. şi R.P., neînceperea urmăririi penale faţă de M.R., M.N. şi R.P., sub aspectul infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru alte acte materiale decât cele reţinute în rezoluţiile de începere a urmăririi penale) întrucât lipseşte intenţia, neînceperea urmăririi penale faţă de M.N., sub aspectul infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., întrucât lipsesc intenţia făptuitorului şi plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi neînceperea urmăririi penale faţă de R.P., sub aspectul infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 C. pen. întrucât lipseşte plângerea prealabilă.
Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus înştiinţarea lui M.V., S.F. şi M.R. cu privire la interceptarea şi înregistrarea autorizată a convorbirilor şi comunicărilor şi, respectiv, a lui M.V., S.F. şi M.N. cu privire la efectuarea autorizată a înregistrărilor în mediul ambiental.
Totodată, s-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 10.000 RON, care vor fi suportate de către M.V.
Ulterior, la data de 21 februarie 2013, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, nr. 371/II/2/2013, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionarul M.V. împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 426/P/2011.
S-a reţinut că, la data de 1 februarie 2013, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia resurse umane şi documentare, a fost înregistrată plângerea numitului M.V. formulată împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 426/P/2011, al secţiei de urmărire penală şi criminalistică, precum şi solicitarea acestuia având ca obiect reeşalonarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat.
Din verificările efectuate a rezultat că, prin adresa din 13 septembrie 2012, numitului M.V. i-a fost transmis prin poştă un exemplar al rezoluţiei cu acelaşi număr din 6 septembrie 2012 cu precizarea că, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în termen de 20 de zile de la comunicare, acesta poate formula plângere împotriva soluţiei.
La data de 9 noiembrie 2012, în conformitate cu dispoziţiile art. 442- art. 443 C. proc. pen., s-a transmis Administraţiei Finanţelor Publice a comunelor arondate municipiului Călăraşi, spre executare, extrasul din dispozitivul rezoluţiei nr. 426/P/2011 din 6 septembrie 2012, prin care M.V. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 10.000 RON.
Cu adresa din 28 noiembrie 2012, Administraţia Finanţelor Publice a oraşului L., judeţul Călăraşi a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că, la aceeaşi dată, a fost întocmit avizul de plată cu acelaşi număr.
În motivarea soluţiei adoptate la data de 21 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a reţinut că, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. (6), art. 246 alin. (1) şi art. 249 alin. (2).
În speţă, s-a constatat că plângerea numitului M.V. formulată împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 426/P/2011, al secţiei de urmărire penală şi criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este tardivă.
În ceea ce priveşte cererea petiţionarului având ca obiect reeşalonarea cheltuielilor judiciare, s-a reţinut că acesta urmează să se adreseze Administraţiei Finanţelor Publice a oraşului L., judeţul Călăraşi întrucât solicitarea excede competenţelor parchetului.
Nemulţumit de soluţia adoptată, petiţionarul M.V. s-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea sa fiind înregistrată pe rolul secţiei penale a acestei instanţe la data de 5 aprilie 2013. Pe această cale, petiţionarul a solicitat ca instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună modificarea rezoluţiei nr. 426/P/2011, în sensul scutirii, reducerii/eşalonării de la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 10.000 RON stabilite de organul de cercetare penală.
În motivarea cererii, petiţionarul a arătat că venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul prevăzut de art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, condiţii în care înţelege să solicite acordarea ajutorului judiciar şi scutirea/reducerea/reeşalonarea de la plata cheltuielilor judiciare stabilite de parchet în sarcina sa.
Înalta Curte constată, însă, că plângerea formulată de petiţionar este greşit îndreptată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi europarlamentari;
b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;
c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale;
d) infracţiunile săvârşite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
e) infracţiunile săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
f) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori;
g) alte cauze date prin lege în competenţa sa.
Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate se desprinde concluzia potrivit căreia competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi este reglementată în mod expres de dispoziţiile art. 29 C. proc. pen., fiind atrasă de calitatea specială a persoanei.
Or, în prezenta cauză, se constată, pe de o parte, că plângerea nu a fost formulată împotriva unor persoane care să deţină vreo calitate specială, de natură să atragă competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea plângerii, iar pe de altă parte, petiţionarul nu a formulat critici în legătură cu soluţia de scoatere de sub urmărire penală ori de neîncepere a urmăririi penale, adoptată prin rezoluţia nr. 426/P/2011 din 6 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, ci numai cu privire la dispoziţia de obligare a sa la cheltuieli judiciare în sumă de 10.000 RON, sens în care a solicitat acordarea ajutorului public judiciar şi scutirea/reducerea/reeşalonarea de la plata acestora, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.
Astfel fiind, cum dispoziţia de obligare a petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare nu poate fi atacată pe calea procedurii speciale reglementate de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., devin aplicabile regulile generale în materia competenţei instanţelor.
Totodată, se reţine că, potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 51/2008, cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanţei competente pentru soluţionarea cauzei în care se solicită ajutorul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 25 C. proc. pen., competentă să judece cauza în primă instanţă, faţă de natura infracţiunilor sesizate de către petiţionar, respectiv cele prevăzute de art. 180, art. 193, art. 194 şi art. 213 C. pen., este Judecătoria Giurgiu.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este investită legal să judece prezenta cauză, astfel că va trimite plângerea formulată de petiţionarul M.V. la Judecătoria Giurgiu, spre competentă soluţionare.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite cauza privind pe petiţionarul M.V. la Judecătoria Giurgiu, spre competentă soluţionare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 652/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 768/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
