ICCJ. Decizia nr. 845/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 845 /20 13
Dosar nr. 3165/1/2013
Şedinţa publică din 3 octombrie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală petenta R.R. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 14143/280/2012 al Curţii de Apel Piteşti, motivând în esenţă că sesizarea parchetului a fost făcută prin procesul-verbal din 5 mai 2011 încheiat de judecător A.R., care face parte din instanţele subordonate Curţii de Apel Piteşti, astfel încât judecătorii din cadrul acestei instanţe „nu vor putea fi imparţiali şi îl vor proteja pe judecătorul care a sesizat pretinsa infracţiune”.
Totodată a mai arătat că iniţial dosarul a fost strămutat de la Judecătoria Piteşti la Judecătoria Horezu, care aparţine tot de Curtea de Apel Piteşti şi că se află în situaţia în care nu poate angaja niciun avocat, deoarece este refuzată de aceştia „pentru a nu se pune rău cu judecătorii”, care vor face un front comun, chiar dacă ea este nevinovata.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Ministerul Justiţiei.
În informarea transmisă, Ministerul Justiţiei, după ce prezintă parcursul dosarului, arată că judecata poate avea loc în condiţii de normalitate la Curtea de Apel Piteşti, fără ca imparţialitatea judecătorilor să fie ştirbită.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care, imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
Verificând actele dosarului şi susţinerile petentei, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul dispoziţiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.
Remediul procesual al strămutării se impune atunci când, în desfăşurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivităţii şi imparţialităţii judecătorilor unei instanţe.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Împrejurarea că organele de urmărire penală au fost sesizate în prezenta cauză prin procesul-verbal încheiat de doamna judecător A.R. de la Judecătoria Piteşti, ca preşedinte al completului de judecată învestit cu soluţionarea dosarului civil din cadrul căruia s-a reclamat sustragerea actelor, nu este de natură a ştirbi imparţialitatea judecătorilor investiţi cu soluţionarea recursului declarat de petentă împotriva sentinţei Judecătoriei Horezu, în condiţiile în care judecătorul care a făcut sesizarea nu este parte în cauză, iar sesizarea organelor de urmărire penală neputând atrage concluzia existenţei vreunui interes personal al acestuia.
În cazul de faţă, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părţilor şi obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor acestei instanţe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petenta.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta R.R. pentru, strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 14143/280/2012 al Curţii de Apel Piteşti.
Obligă petenta la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 79/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 887/2013. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
