ICCJ. Decizia nr. 79/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 79/2013
Dosar nr. 4796/1/2012
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2013
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 240/P/2005 din 25 martie 2005 emisă de secţia de urmărire penală şi criminalistică, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de M.G., în legătură cu activitatea desfăşurată, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, în cauza în care petentul a fost inculpat şi în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 760 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Iaşi.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere în baza art. 278 C. proc. pen. sesizarea sa fiind respinsă prin rezoluţia nr. 7835/160/N/2005 din 3 iunie 2005.
Ulterior, petentul M.P. a formulat o altă plângere împotriva procurorului M.G. prin care a invocat săvârşirea unor fapte identice cu cele care au format obiectul Dosarului nr. 240/P/2005 pe care petiţionarul nu le-a calificat ca fiind infracţiuni de serviciu, ci ca fiind infracţiune de fals. Aceasta din urmă plângere a făcut obiectul lucrării nr. 5741/2745/VIII/2010, a secţiei de urmărire penală şi criminalistică, în care procurorul a dispus prin rezoluţia cu acelaşi număr din 16 iunie 2010 respingerea plângerii, reţinând că nu sunt întrunite criteriile legale pentru înregistrarea sesizării în registrul penal.
În continuare, la 21 decembrie 2011, M.P. a formulat o nouă plângere în care s-a criticat modul de rezolvare a lucrărilor nr. 7835/160/N/2005 şi nr. 5741/2745/VIII/2010 susţinând că subzistă vinovăţia procurorului M.G. cu privire la care anterior a formulat plângere.
Prin rezoluţia 141/VIII/1/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului privind modul de soluţionare a lucrării nr. 5741/2745/VIII/2010, a secţiei de urmărire penală şi criminalistică, iar un exemplar al plângerii petentului, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a fost trimis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare, în ceea ce priveşte aspectele de nelegalitate invocate, referitor la modul de soluţionare a lucrării nr. 7835/160/N/2005, lucrare ce a avut ca obiect plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 240/P/2005 din 25 martie 2005.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel judecă în primă instanţă, infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, gradul profesional al intimatei, de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, precum şi prevederile art. 40 C. proc. pen., potrivit cărora când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă a judeca chiar dacă inculpatul, nu mai are acea calitate, în cazul când fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului, Înalta Curte va trimite plângerea formulată de petentul M.P., împotriva rezoluţiei nr. 240/P/2005 din 25 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la Curtea de Apel Iaşi, spre competentă soluţionare.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite plângerea formulată de petentul M.P. împotriva rezoluţiei nr. 240/P/2005 din 25 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la Curtea de Apel Iaşi, spre competentă soluţionare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 845/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
