ICCJ. Decizia nr. 768/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 768/2013
Dosar nr. 2005/1/2013
Şedinţa publică din 11 septembrie 2013
Deliberând asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Sub nr. 4404/D/P/2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti, plângerea formulată de petenta Z.V. prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări faţă de persoane neidentificate ce formează un grup infracţional organizat, specializat în infracţiuni contra patrimoniului. Din cuprinsul plângerii a rezultat că SC F.T. SRL a făcut numitei D.A. (verişoara petentei) o ofertă de contract prin care se angaja să facă demersurile necesare pentru identificarea moştenitorilor numitei M.M. (decedată în California, U.S.A) şi identificarea bunurilor rămase în patrimoniul persoanei decedate, contra unei părţi, 1/3 din moştenire.
Prin rezoluţia nr. 4404/D/P/2012 din 19 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de SC F.T. SRL sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective.
Prin rezoluţia nr. 21/II-2/2013 din 15 februarie 2013, a procurorului-şef al D.I.I.C.O.T., Serviciul Tritorial Bucureşti, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta Z.V. împotriva rezoluţiei nr. 4404/D/P/2012 din 19 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti, cu motivarea că soluţia dispusă este legală şi temeinică.
Nemulţumită, petenta Z.V. s-a adresat, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., cu plângere instanţei de judecată.
La termenul de judecată din 11 septembrie 2013 s-a pus în discuţie, din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona cauza de faţă.
Examinând excepţia invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă”.
Potrivit art. 29 pct. 1 C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi europarlamentari;
b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;
c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale;
d) infracţiunile săvârşite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
e) infracţiunile săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
f) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori;
g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;
Analizându-se ordonanţa atacată, se constată că prin aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata SC F.T. SRL, care nu are calitatea prevăzută de art. 29 pct. 1 C. proc. pen. pentru a atrage competenţa Înaltei Curţi.
Or, în raport cu textele de lege mai sus-menţionate, plângerile împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale în speţa de faţă se soluţionează la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, în speţa de faţă aceasta fiind judecătoria; văzând şi prevederile art. 30 C. proc. pen., Înalta Curte va trimite plângerea spre competentă soluţionare, la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, judecătorie în a cărei circumscripţie s-ar fi săvârşit presupusa infracţiune, şi unde totodată, îşi are domiciliul petenta.
Pentru considerentele ce precedă, urmează ca plângerea formulată de petenta Z.V. împotriva rezoluţiei nr. 4404/D/P/2012 din 19 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti, să fie trimisă spre competentă soluţionare Ia Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trmite plângerea formulată de petenta Z.V. împotriva rezoluţiei nr. 4404/D/P/2012 din 19 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciu Teritorial Bucureşti, spre competentă soluţionare la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 752/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 79/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
