ICCJ. Decizia nr. 819/2013. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 819/2013
Dosar nr. 4092/1/2013
Şedinţa publică din 25 septembrie 2013
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 2013 sub nr. 4092/1/2013 pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I Penală, petentul T.A. a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei penale nr. 1921 din 05 iunie 2013 a I.C.C.J. - Secţia Penală, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivându-se că există un impediment la executarea deciziei instanţei prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, derivat din împrejurarea că contestatorul este cetăţean olandez, domiciliat în Olanda, Amsterdam, fapt ce ar genera o imposibilitate de executare a obligaţiei acestuia de prezentare la organele abilitate a exercita controlul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, faţă de motivele invocate, înalta Curte reţine următoarele:
Prin decizia penală nr. 1921 din 05 iunie 2013, pronunţată în dosar nr. 1151/90/2011 a fost admis recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr. 142/A din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
A fost casată decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 277 din 12 septembrie 2012 a Tribunalului Vâlcea şi, în rejudecare:
În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 86 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 9 ani, termen de încercare.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele care se vor stabili de consilierul de probaţiune din cadrul acestui serviciu;
- să anunţe consilierul de probaţiune din cadrul serviciului, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reşedinţei sau locuinţei şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi despre întoarcerea din deplasare;
- să comunice aceluiaşi consilier şi să justifice schimbarea locului de muncă,
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
Prin decizia penală nr. 142/A din 05 iunie 2013, pronunţată în dosar nr. 1151/90/2011 a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T.A. împotriva sentinţei penale nr. 277 din 12 septembrie 2012 a Tribunalului Vâlcea.
A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului potrivit art. 350 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 277 din 12 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul cu acelaşi număr, inculpatul T. A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 8 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., dispunându-se ca pedeapsa principală să se execute prin privare de libertate, potrivit art. 57 C. pen.
S-a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie, în limitele prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut măsura arestării preventive luată în cursul urmăririi penale.
Sub aspectul prealabil al examinării competenţei, pus în discuţie de înalta Curte la termenul de astăzi, se reţin următoarele:
Dispoziţiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că, în cazurile prevăzute de lit. a), b), d), respectiv când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare şi când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării, contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. (1) sau (6) al art. 460 C. proc. pen., respectiv la instanţa de executare, iar în cazul prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen., când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
În raport de motivarea anterior reţinută a contestaţiei în anulare formulate, se poate observa, că, deşi aceasta este întemeiată în drept pe lit. c) a art. 461 C. proc. pen., întemeierea este reprezentată, de fapt, de lit. d) a aceluiaşi articol.
În aceste condiţii, cu privire la chestiunea instanţei competente, se constată că nu sunt incidente prevederile alin. (6) al art. 460 C. proc. pen., deoarece contestatorul nu se află în stare de detenţie, astfel încât rămâne a fi incident alin. (1) al aceluiaşi articol, care delimitează ca instanţă competentă - instanţa de executare.
Potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. pen., „hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la instanţa de recurs, se pune în executare de către prima instanţă, în speţă aceasta fiind Tribunalul Vâlcea.
În consecinţă, înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de petentul T.A. este instanţa de executare, respectiv Tribunalul Vâlcea, instanţă căreia îi va trimite dosarul pentru competentă soluţionare.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a contestatorului, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite contestaţia la executare formulată de petentul T.A. împotriva deciziei penale nr. 1921 din 05 iunie 2013 a I.C.C.J. - Secţia Penală la Tribunalul Vâlcea spre competentă soluţionare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a contestatorului, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 808/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 821/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
