ICCJ. Decizia nr. 908/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 908/2013
Dosar nr. 2870/1/2013
Şedinţa publică din 21 octombrie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14 mai 2013, petiţionarul L.M.S. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1836/33/2008* al Curţii de Apel Cluj, apreciind că la nivelul respectivei instanţe nu va putea beneficia de o judecată dreaptă.
Verificând actele şi lucrările dosarului, înalta Curte constată că pe rolul Curţii de Apel Cluj a fost înregistrat dosarul nr. 1836/33/2008*, inculpatul L.M.S. fiind trimis în judecată (alături de alţi inculpaţi), prin rechizitoriul Parchetului ele pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Cluj, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.; înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 75 lit. a) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), falsificare de instrumente oficiale în formă continuată prev. de art. 286 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), folosirea instrumentelor oficiale false în formă continuată prev. şi ped. de art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prev. şi ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Ministerul Justiţiei - Serviciul Judiciar, Documentare, Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale - Direcţia Eliberare Acte Normative, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că, în urma analizei motivelor invocate în cuprinsul cererii de strămutare, s-a apreciat că afirmaţia petiţionarului potrivit căreia ar exista suspiciunea că, la nivelul Curţii de Apel Cluj, judecătorii ar încerca să dovedească faptul că măsurile dispuse în cauză (cu referire la menţinerea stării de arest preventiv) au fost corecte, este irelevantă, de vreme ce instanţa respectivă a dispus punerea în libertate a inculpatului.
În ceea ce priveşte susţinerea că, în rejudecarea cauzei, instanţa a specificat că situaţia părţilor nu se poate agrava, s-a apreciat că aceasta nu poate fi interpretată, astfel cum o face petiţionarul, în sensul că părţile nu pot fi puse într-o situaţie mai grea decât cea dispusă de parchet întrucât acesta din urmă nu este parte în proces.
Se mai reţine în informaţii că împrejurarea că judecătorul de fond a dispus sechestrarea despăgubirilor obţinute de către petiţionar, nu înseamnă că instanţa a intrat în conflict cu acesta, ci are semnificaţia soluţionării legale a cererii uneia dintre părţile civile clin dosar, soluţie ce a rămas definitivă şi executorie prin respingerea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de luare a măsurii asigurătorii.
În legătură cu aspectul relevat în cuprinsul cererii, referitor la faptul că judecătorul de fond lasă să se înţeleagă că un act de percheziţie din cursul urmăririi penale va fi desfiinţat, prin faptul că a solicitat de la parchet comunicarea actului ce nu a fost ataşat la dosarul de urmărire penală aflat la dispoziţia instanţei, se reţine că este vorba despre o simplă neînţelegere din partea petiţionarului cu privire la faptul că orice susţinere a unei părţi din proces trebuie verificată de către instanţă.
Referitor la faptul că instanţa a pus în vedere petiţionarului să prezinte dovezi de plată a avansurilor preţurilor încasate, s-a apreciat că nu denotă că instanţa i-ar fi cerut să se autoincrimineze întrucât, în procedura penală, oricăreia dintre părţi i se poate pune în vedere să prezinte înscrisurile pe care le deţine, iar în caz de neprezentare, se poate dispune efectuarea percheziţiei domiciliare pentru ridicarea înscrisurilor.
În ceea ce priveşte relaţiile de afinitate între o parte şi un magistrat al Curţii de Apel Cluj, invocate de către petiţionar, se reţine în cuprinsul informaţiilor că o astfel de împrejurare nu se confirmă. Totodată, se reţine că, în ciuda faptului menţionat în cererea formulată, în sensul că instanţa a respins la începutul lunii decembrie 2012 cererea de constatare a încălcării controlului judiciar, petiţionarul afirmă în mod nejustificat că ar exista o presiune asupra instanţei, generată de calitatea inculpaţilor, fără a specifica, însă, la ce calitate se referă.
În consecinţă, se reţine în informaţii că nu au fost identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare întrucât la nivelul Curţii de Apel Cluj sunt asigurate condiţiile necesare pentru normala desfăşurare a procesului penal şi corecta soluţionare a cauzei.
Faţă de împrejurarea că petiţionarul a depus la dosarul cauzei, prin corespondenţă, o completare a motivelor de strămutare, prilej cu care a invocat alte aspecte decât cele descrise in cererea iniţială, la termenul din data de 23 septembrie 2013 înalta Curte a dispus completarea referatului cu informaţii primite de la Ministerul Justiţiei.
Astfel, în suplimentul de informaţii comunicat de către Ministerul Justiţiei - Serviciul Judiciar, Documentare, Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale - Direcţia Eliberare Acte Normative se arată că aspectul invocat de petiţionar în completarea motivelor pe care şi-a fundamentat iniţial cererea de strămutare, în sensul că ar exista trei hotărâri ale unor instanţe internaţionale în care statul român a fost condamnat pentru violarea unor drepturi fundamentale, împrejurare de natură să ştirbească imparţialitatea magistratului care se simte, probabil, atacat de inculpat prin hotărâri internaţionale, nu corespunde realităţii.
Totodată, în legătură cu susţinerea petiţionarului în sensul că dosarul penal a pornit de la faptul că primarul municipiului Cluj-Napoca, E.B., nu a eliberat autorizaţie de construire, acesta fiind profesor universitar şi coleg cu judecătorii de la fond, se reţine că o astfel de împrejurare nu a rezultat din verificările efectuate, apreciindu-se ca fiind falsă şi susţinerea potrivit căreia primarul E.B. ar fi in relaţie de duşmănie cu petiţionarul şi că ar avea o mare influenţă asupra magistraţilor din Cluj-Napoca.
Cu privire la aspectul invocat de petiţionar, în sensul că judecătorul fondului, la data de 4 septembrie 2013, nu a acceptat rezultatul unei expertize sigilografice, dispunând refacerea expertizei, se reţine că, prin aceste susţineri, petiţionarul ignoră rolul activ al instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte argumentul referitor la relaţia de rudenie dintre partea vătămată M.V. şi judecătorul M.l., se reţine în cuprinsul informaţiilor că petiţionarul se prevalează de o simplă coincidenţă de nume, în fapt neexistând nicio legătură de rudenie şi nici de altă natură între persoanele anterior menţionate.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată in M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripţia sa la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În speţă, înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se regăsesc în prevederile art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă, ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionarul L.M.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1836/33/2008* al Curţii de Apel Cluj.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 907/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 917/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
