ICCJ. Decizia nr. 1002/2014. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 1002/2014

Dosar nr. 2872/122/2011

Şedinţa publică din 20 martie 2014

Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 272 din 25 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în Dosarul nr. 2872/122/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, s-au interzis inculpatului P.V., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹- art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani aplicată inculpatului P.V. pe o durată de 5 ani, termen de încercare.

În baza art. 86³C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existenţă.

În baza art. 86 alin. (3) C. proc. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune şi următoarei obligaţii: să nu intre în legătură cu S.M. şi S.V.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

S-a confiscat cantitatea de 28,17 g. cannabis (proba nr. 1) şi 77,76 g. cannabis (proba nr. 2), rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate şi sigilate, aflate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 ianuarie 2009, droguri ridicate de la inculpatul P.V.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că la data de 25 noiembrie 2011, sub nr. 2872/122/2011, pe rolul Tribunalului Giurgiu s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P.V., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de fond a reţinut că la data de 12 ianuarie 2009, poliţiştii din cadrul S.C.C.O. Giurgiu, au fost sesizaţi de lucrători din cadrul Postului de Poliţie Vedea, judeţul Giurgiu, cu privire la faptul că învinuitul S.M. s-a prezentat la sediul Postului de Poliţie şi a declarat că deţine o cantitate de cannabis pe care doreşte să o predea.

Cu această ocazie, învinuitul S.M. a prezentat şi a predat o pungă din plastic şi patru plicuri confecţionate din hârtie ce conţineau fragmente vegetale uscate de culoare verde oliv, declarând că i-au fost aduse de inculpatul P.V. în vederea comercializării, banii astfel obţinuţi urmând să fie împărţiţi între ei.

Din declaraţiile martorului S.V., a rezultat faptul că în data de 05 ianuarie 2009, a fost de faţă când inculpatul P.V. i-a adus la domiciliul învinuitului S.M. „nişte droguri, nişte plante uscate aflate într-o pungă şi patru plicuri de hârtie” pentru a le vinde. După ce a plecat inculpatul P.V., învinuitul S.M. l-a întrebat pe martor ce să facă cu drogurile, acesta sfătuindu-l să le predea la organele de poliţie, lucru pe care l-a şi făcut la data de 12 ianuarie 2009.

Martorul S.V. a mai declarat că „ştie sigur că P. mai are acasă droguri”, fapt ce s-a confirmat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate atunci când a fost găsită şi ridicată cantitatea de 500,11 g. cannabis, de la domiciliul acestuia.

Învinuitul S.M. a denunţat autorităţilor competente, mai înainte de descoperirea faptei şi începerea urmăririi penale, participarea sa la înţelegerea în vederea comiterii infracţiunii prevăzute la art. 2 din Legea nr. 143/2000, permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului P.V.

Cu ocazia audierii, inculpatul P.V. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, declarând că drogurile de risc descoperite la locuinţa sa nu îi aparţin, că altcineva Ie-a pus acolo şi că „oricine putea să intre în curte, pentru că avem un gard rupt şi în spatele casei este o casă părăsită”.

Această apărare a inculpatului a fost infirmată de declaraţia martorului D.P., (care la acel moment locuia în aceeaşi casă cu inculpatul P.V.), care a precizat că „la noi în curte era puţin probabil ca cineva să intre fără a fi observat, întrucât tot timpul era cineva acasă şi aveam şi un câine de pază foarte rău”.

Inculpatul P.V. nu a recunoscut faptul că în luna ianuarie 2009 i-a dat învinuitului S.M. o pungă şi patru plicuri de hârtie conţinând 107,28 g. cannabis şi a declarat că îl bănuieşte pe acesta că a pus în spatele aragazului nefolosit din curte punga conţinând 500,11 g. cannabis întrucât avuseseră un conflict anterior şi dorea să îi facă rău. Acesta nu a recunoscut nici faptul că punga ridicată de la locuinţa sa conţine cannabis cu toate că unul dintre martorii asistenţi la efectuarea percheziţiei domiciliare, uitându-se cu atenţie la fragmentele vegetale găsite a afirmat că sunt „vârfuri de cânepă”.

În faza cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul P.V., precum şi martorii S.V., D.L., D.P., D.S., D.E., D.F. şi D.Ş.M.

Prin declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul P.V. a negat comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, acesta precizând că incidentul în care a fost implicat a pornit de la faptul că el i-a dat o palmă numitului S.M. căruia, în urmă cu ceva timp, îi dăduse un telefon mobil să-l decodeze, telefon pe care acesta nu i I-a mai restituit, iar la solicitarea sa de restituire S.M. i-a adresat cuvinte urâte, motiv pentru care i-a dat şi el o palmă.

În declaraţie, inculpatul a mai arătat că după ce i-a dat o palmă lui S.M., la poarta locuinţei sale a venit bunicul acestuia, care Ie-a adresat injurii, i-a ameninţat cu bătaia şi chiar Ie-a spus că o să facă puşcărie, percheziţia efectuată la domiciliul său având loc Ia scurt timp de la această discuţie.

În continuarea declaraţiei, inculpatul a mai arătat că punga ce conţinea iarbă, ce s-a stabilit ulterior a fi cannabis, era curată, deşi, deasupra locului unde a fost găsită, respectiv între peretele casei şi un aragaz aflat în spatele casei, socrul său avea porumbei şi ca atare, dacă ar fi pus el punga acolo, nu ar fi avut cum să fie curată şi că el personal nu a fost vreodată în locuinţa numitului S.M. şi a bunicului acestuia.

Coroborând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul a reţinut că la data de 04/05 noiembrie 2009, inculpatul P.V. i-a remis învinuitului S.M., la domiciliul acestuia din urmă, cantitatea de 107,28 g. cannabis în vederea vânzării, acesta din urmă, la sfatul martorului S.V., denunţând organelor de poliţie primirea drogurilor de la inculpat, care cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 10 februarie 2008 a fost depistat deţinând la domiciliul său, cantitatea de 500,11 g. cannabis pe care o deţinea în vederea comercializării.

Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza pe bază de probe ce în speţă stabilesc fără nici un dubiu vinovăţia inculpatului P.V.

În cauză, inculpatul P.V. a negat comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, acesta susţinând că în ceea ce priveşte cantitatea de 500,11 g. cannabis descoperită cu ocazia percheziţiei domiciliare ar fi fost pusă la locul unde a fost găsită de organele de poliţie, respectiv ascunsă între peretele casei şi un aragaz aflat la spatele casei, de o persoană necunoscută, topografia locului permiţând, după relatările inculpatului cu ocazia audierii sale în faza de judecată, plasarea pungii cu cannabis de o persoană necunoscută, fără ca aceasta să fie văzută de cineva, atâta vreme cât în spatele locuinţei sale se afla un imobil nelocuit ce este despărţit de locuinţa sa de un gard de plasă ce este rupt, însă Tribunalul a reţinut că declaraţia inculpatului, pentru a servi la aflarea adevărului, trebuia să se coroboreze, aşa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că în cauză au fost audiaţi martorii D.L. (soacra inculpatului), D.P. (cumnatul inculpatului), D.S., D.E. (socrul inculpatului), martori ce au relatat aceleaşi aspecte ca şi inculpatul, respectiv că punga cu cannabis descoperită ascunsă în spatele casei, între un aragaz vechi şi peretele casei, era nouă şi curată şi ca atare nu era pusă acolo de mult timp, că orice persoană putea să plaseze punga în acel loc având în vedere că în spatele locuinţei lor se afla un imobilul părăsit, cele două proprietăţi fiind despărţite de un gard de plasă rupt, plasarea pungii cu cannabis putând să fie făcută de orice persoană fără a fi văzută, ultimii trei martori precizând şi faptul că punga ar fi fost amplasată de denunţătorul S.M., însă Tribunalul a reţinut că toţi aceşti martori sunt rude apropiate cu inculpatul, făcând parte din aceeaşi familie, relaţii de familie care, chiar dacă nu ar ridica un semn de întrebare cu privire la depunerea de mărturii sincere, relatarea de către toţi aceşti martori a aceloraşi aspecte ca şi inculpatul, declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus fiind aproape identice cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei cu cele ale inculpatului, face să existe un mare dubiu cu privire Ia sinceritatea celor declarate, aceasta în condiţiile în care ceilalţi martori audiaţi în cauză relatează un cu totul alt mod de derulare a evenimentelor, martori ce nu sunt rudă cu inculpatul.

Astfel, martorul S.V., prin declaraţiile date în cursul procesului penal, a arătat că pe data de 05 februarie 2009, ducându-se la nepotul său S.M., l-a auzit pe acesta certându-se cu inculpatul, după plecarea căruia nepotul său i-a spus că inculpatul îi dăduse nişte iarbă, droguri pentru a le vinde, motiv pentru care el i-a solicitat nepotului său să i le dea lui, pentru a le preda organelor de poliţie, ceea ce de altfel a şi făcut. Nepotul i-a spus că ştie de la băiatul lui D.E. că inculpatul ar mai deţine acasă şi alte droguri, ceea ce s-a şi confirmat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului la data de 05 ianuarie 2009 când a fost descoperită într-o pungă ascunsă în spatele casei, între perete şi un aragaz vechi, cantitatea de 500,11 g. de cannabis, aşa după cum a rezultat din cuprinsul procesului-verbal de percheziţie încheiat la data de 10 februarie 2009.

Din cuprinsul rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 ianuarie 2009 şi din 26 februarie 2009 întocmite de Laboratorul Central de Analiză şi Profil a Drogurilor, a rezultat că atât masa vegetală predată organelor de poliţie de numitul S.M., cât şi masa vegetală primită de acesta conform propriilor declaraţii ce s-au coroborat cu cele ale martorului S.V. de la inculpat, cât şi masa vegetală ridicată de la inculpat de la domiciliu cu ocazia percheziţiei domiciliare, aparţine genului cannabis ce face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată.

Deşi inculpatul a susţinut că la baza încriminării sale ar sta duşmănia pe care i-ar purta-o S.M. şi unchiul acestuia, martorul S.V., acesta din urmă provocând scandal la poarta locuinţei familiei sale, Tribunalul nu a primit această apărare a inculpatului având în vedere că la dosarul cauzei nu se află depusă nici o copie de pe vreo plângere adresată organelor judiciare de inculpat sau familia sa împotriva lui S.M. şi S.V. şi nici vreo declaraţie a unor vecini ai familiei inculpatului care să fi susţinut apărarea inculpatului referitoare la existenţa unei răzbunări.

Întrucât inculpatul nu şi-a putut proba apărarea, respectiv că depoziţiile numiţilor S.M. şi S.V. ar fi fost determinate de răzbunare şi mai ales nu a probat că masa vegetală de cannabis descoperită la locuinţa sa ar fi fost amplasată în ascunzătoare de numitul S.M., Tribunalul a reţinut că prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea inculpatului de art. 52 C. proc. pen., a fost înlăturată în cauza de faţă de probele administrate în cursul procesului penal, probe ce au stabilit fără nici un dubiu vinovăţia inculpatului.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi persoana inculpatului.

În ceea ce priveşte pericolul social al faptei săvârşite de inculpat, Tribunalul a reţinut că este extrem de ridicat având în vedere că prin comiterea unei astfel de fapte se aduce o atingere gravă sănătăţii publice întrucât prin consumul de cannabis se produc intoxicări grave ale persoanelor ce consumă un astfel de drog, cu consecinţe uneori letale pentru consumatori, numărul persoanelor care se prezintă la spital în urma consumului de droguri crescând exponenţial în ultima perioadă, fapt de natură să inducă şi să menţină în rândul comunităţii civile o stare continuă de nelinişte şi nesiguranţă, însă având în vedere şi persoana inculpatului, care nu figurează cu antecedente penale, dar şi faptul că are copii minori aflaţi la o vârstă ce reclamă prezenţa tatălui lângă ei, Tribunalul a apreciat că un cuantum al pedepsei de 3 ani închisoare care să fie suspendată sub supraveghere conform art. 86¹ - 86²C. pen., este în măsură să contribuie la reeducarea acestuia în condiţiile în care, potrivit caracterizărilor aflate la dosar, acesta a avut anterior comiterii prezentei fapte un comportament bun în societate, inculpatului fiindu-i interzise pe o perioadă de 3 ani şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

Prin decizia penală nr. 271 din data de 07 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a fost admis apelul formulat de apelantul P.V. împotriva sentinţei penale nr. 272 din 25 iunie 2012 pronunţate de Tribunalul Giurgiu, a fost desfiinţată sentinţa apelată şi rejudecând în fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul P.V. sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. a confiscat cantitatea de 28,17 g. cannabis (proba nr. 1) şi 77,76 g. cannabis (proba nr. 2), rămasă după efectuarea analizelor de laborator, ambalate şi sigilate, aflate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 ianuarie 2009.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelant, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelul inculpatului P.V. este întemeiat pentru următoarele considerente:

În sarcina inculpatului P.V. s-a reţinut că la data de 12 ianuarie 2009, S.M. s-a prezentat la sediul Postului de Poliţie şi a declarat că deţine o cantitate de cannabis pe care doreşte să predea, ocazie cu care S.M. a prezentat şi a predat o pungă din plastic şi patru plicuri confecţionate din hârtie ce conţineau fragmente vegetale uscate de culoare verde oliv, declarând că i-au fost aduse de inculpatul P.V. în vederea comercializării, banii astfel obţinuţi urmând să fie împărţiţi între ei.

De asemenea, atât S.M., cât şi martorul S.V. au declarat că „ştiu sigur că P. mai are acasă droguri”, fapt ce s-a confirmat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate atunci când a fost găsită şi ridicată cantitatea de 500,11 g. cannabis, de la domiciliul acestuia.

În declaraţiile sale, inculpatul nu a recunoscut că ar fi deţinut vreo cantitate de cannabis, susţinând că probabil S.M. şi bunicul acestuia, S.V., au încercat să-i însceneze asemenea fapte întrucât sunt în relaţii de duşmănie, iar drogurile, deşi au fost găsite în curtea imobilului, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, nu îi aparţineau.

Curtea de Apel, în virtutea efectului devolutiv al apelului a dat o altă interpretare probelor administrate în cauză.

Astfel, instanţa de apel a constatat că martorul S.M. nu a fost audiat decât în faza de urmărire penală, ocazie cu care a declarat că inculpatul P. i-a adus la domiciliul său, la data de 05 ianuarie 2009, o cantitate de cannabis („marijuana”), pe care i-a încredinţat-o pentru a o vinde. De asemenea, a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că inculpatul deţine cannabis şi la domiciliul său.

Potrivit dispoziţiilor art. 289 C. proc. pen. judecarea cauzei se face în faţa instanţei constituită potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu. Astfel, pentru a putea sta la baza condamnării ori achitării inculpaţilor probele administrate în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată, de către instanţă, în şedinţă publică, în mod nemijlocit, oral şi în contradictoriu, pentru ca ulterior instanţa să poată reţine cu certitudine, motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecăţi.

În privinţa declaraţiilor martorului S.M., neprezentându-se în faţa instanţei şi deci nefiind audiat direct de instanţă, aceasta nu poate face instanţa o evaluare a veridicităţii acestora cu respectarea dreptului inculpatului, pentru ca, în virtutea principiului contradictorialităţii, să poată să-i adreseze întrebări.

Instanţa nu a reţinut ca veridice nici declaraţiile martorului S.V., constatând existenţa unor neconcordanţe între declaraţiile date de acesta, atât la urmărire penală, cât şi în faţa instanţelor - de fond şi apel.

Astfel, dacă în faza de urmărire penală a declarat că la data de 05 ianuarie 2009, aflat la domiciliul nepotului său S., l-a văzut stând de vorbă cu inculpatul, ocazie cu care aceştia i-au spus că inculpatul i-a adus nişte droguri, pe care i Ie-a şi arătat, în faţa instanţei de fond a susţinut că nu a văzut drogurile la domiciliul lui S., ci i-au fost aduse de acesta la locuinţa sa, iar ulterior Ie-a predat la poliţie.

În faţa instanţei de apel însă a arătat că martorul S. nu i-a arătat la domiciliul său drogurile, doar i-a spus că inculpatul i Ie-a încredinţat şi a luat drogurile de la nepotul său de la locuinţa sa, după ce au revenit împreună în imobil. De asemenea, a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, menţionând că predarea drogurilor s-a făcut în ziua în care i-au fost înmânate de S. şi nu la o săptămână.

Totuşi, potrivit procesului-verbal întocmit de lucrători din cadrul S.C.C.O. Giurgiu, predarea cantităţii de cannabis de către S.V. s-a făcut la data de 12 ianuarie 2009. Or, s-a reţinut din declaraţiile acestuia şi a martorului S.M., că încuviiinţarea spre a fi vândute drogurile de către inculpatul P. s-a făcut la data de 05 ianuarie 2009.

De asemenea, există dubii şi în ceea ce priveşte împrejurarea că drogurile (cannabis) găsite în curtea locuinţei inculpatului P.V., în spaţiul situat între perete şi aragaz, aparţin acestuia.

În urma vizionării CD-ului în care este înregistrată efectuarea percheziţiei domiciliare, ocazie cu care a fost găsită o cantitate de 500,11 g. cannabis, instanţa observă că aragazul în spatele căruia au fost găsită se află în curte, deci în exteriorul imobilului.

De asemenea, menţionăm că în imobil locuiau mai multe persoane, iar curtea este împrejmuită cu un gard, care nu face însă imposibilă pătrunderea unei alte persoane.

Curtea de apel nu a luat în considerare declaraţiile martorilor D.P., D.S. şi D.E., care au susţinut că punga cu droguri a fost în mod cert pusă de către martorului S.M., întrucât este în relaţii de duşmănie cu inculpatul, întrucât în mod evident acestea reprezintă „părerile” acestor martori şi nu sunt observaţii care se sprijină pe elemente sau percepţii obiective. Pe de altă parte, văzând că în imobil locuiesc mai multe persoane, precum şi locul în care au fost găsite drogurile, se poate reţine că orice persoană ar fi putut să plaseze punga în acel loc având în vedere că în spatele locuinţei lor se afla un imobilul părăsit, cele două proprietăţi fiind despărţite de un gard de plasă rupt.

Aşadar, instanţa de apel nu a putut reţine că drogurile aparţineau inculpatului P.V., nefiind administrată nicio probă directă care în mod univoc să înlăture prezumţia de nevinovăţie, care operează, în conformitate cu art. 5² C. proc. pen.

Mai mult, potrivit raportului de expertiză criminalistică din 29 iulie 2013, s-a concluzionat că răspunsurile martorului S.V. la întrebările relevante cauzei (1. Minţi atunci când susţii că P. este cel care i-a dat drogurile lui S.?; 2. Ştii dacă S.M. a pus drogurile în aragaz?; 3. Ştii dacă P. a pus drogurile în aragaz?; 4. Postolache i-a adus acasă drogurile lui S.M.?), au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 martie 2013, răspunsurile inculpatului P.V. la întrebările relevante cauzei, nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Aşadar, nu a rezultat din probele administrate, fără putinţă de tăgadă şi de natură a înlătura potrivit principiul in dubio pro reo, îndoielile existente, că inculpatul P.V. este cel care, la data de 05 ianuarie 2009 a înmânat lui S.M. cantitatea de 107,28 g., iar la data de 10 februarie 2009, a deţinut cantitatea de 500,11 g. cannabis, concluzionând că faptele nu au fost săvârşite de inculpat.

Văzând că în cauză s-a constat că au fost deţinute fără drept droguri de risc, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţilor de 28,17 g. cannabis şi 77,76 g. cannabis.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen.

Prin recursul declarat, astfel cum a fost precizat în şedinţă publică, a fost invocat temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., solicitându-se confiscarea specială a cantităţii de 499,11 g. cannabis, rămasă după analizele de laborator.

Analizând recursul declarat, în limitele criticii formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este fondat, hotărârea apelată urmând a fi casată doar pentru următoarele considerente:

Aşa cum rezultă din actele dosarului, cu ocazia efectuării percheziţiei domicilare, a fost găsită o cantitate de 500,11 g. cannabis.

Instanţa de apel a menţinut dispoziţia primei instanţe, de confiscare a cantităţii de 28,17 g. cannabis (proba nr. 1) şi 77,76 g. cannabis (proba nr. 2), rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate şi sigilate, aflate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 ianuarie 2009, droguri ridicate de la inculpatul P.V.

Chiar dacă faţă de inculpat nu s-a dispus o soluţie de condamnare, se constată că instanţa de apel a omis să dispună luarea în cauză a măsurii de siguranţă a confiscării speciale cu privire la întreaga cantitate de droguri, care se impunea în raport cu natura lucrurilor deţinute împotriva dispoziţiilor legale, respectiv a restului de 499,11 g. cannabis.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 271 din data de 07 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, privind pe intimatul inculpat P.V.

Va casa în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 272 din 25 iunie 2012 a Tribunalului Giurgiu numai în ceea ce priveşte omisiunea confiscării speciale a cantităţii de 499,11 g. cannabis, şi rejudecând în aceste limite:

În baza art. 118 lit. f) C. pen. anterior, va dispune confiscarea specială a cantităţii de 499,11 g. cannabis.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 271 din data de 07 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, privind pe intimatul inculpat P.V.

Casează în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 272 din 25 iunie 2012 a Tribunalului Giurgiu numai în ceea ce priveşte omisiunea confiscării speciale a cantităţii de 499,11 g. cannabis, şi rejudecând în aceste limite:

În baza art. 118 lit. f) C. pen. anterior, dispune confiscarea specială a cantităţii de 499,11 g. cannabis.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1001/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1105/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1000/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1001/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1003/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1005/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1006/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1007/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs