ICCJ. Decizia nr. 1005/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 1005/2014
Dosar nr. 6897/112/2012
Şedinţa publică din 20 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70/F a Tribunalului Bistriţa-Năsăud din 05 aprilie 2013, pronunţată în Dosar nr. 6897/112/2012, s-a dispus condamnarea inculpatului F.G., agent de poliţie în cadrul I.P.J. Bistriţa-Năsăud, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 861C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se în baza art. 862 C. pen. un termen de încercare de 3 ani.
Conform art. 863C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă, toate aceste date urmând a fi comunicate Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bistriţa-Năsăud, ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud înregistrat sub nr. 739/P/2012, a fost trimis în judecată inculpatul F.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu motivarea că acesta, la data de 24 iulie 2012, a condus pe drumurile publice un autovehicul, având o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, ocazie cu care a accidentat-o pe partea vătămată S.M., care a primit ajutor de urgenţă şi a fost internată în spital.
Partea vătămată Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.976 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea părţii vătămate S.M.
De asemenea, Serviciul de Ambulantă Judeţean Bistrita-Năsăud s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 847,40 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistenţă medicală de urgenţă şi transport, privind-o pe partea vătămată.
Inculpatul, prezent în instanţă, a recunoscut săvârşirea faptei, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., nefiind de acord cu plata despăgubirilor solicitate de părţile civile-unităţi sanitare.
Analizând probele administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului faptei şi planşa foto aferentă, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie şi raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al acesteia, declaraţia părţii vătămate S.M., declaraţiile martorilor S.M. şi O.R., adresa din 26 iulie 2012 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud - Serviciul resurse umane, din care rezultă că inculpatul deţine gradul profesional de agent şef principal de poliţie, iar la data de 24 iulie 2012 avea calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, cazierul inculpatului, declaraţiile inculpatului, inclusiv cea din cursul judecăţii, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul F.G. lucrează în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bistriţa-Năsăud, Secţia 4 Poliţie Rurală Beclean, în calitate de agent de poliţie, face parte din structurile organelor de poliţie judiciară şi este proprietarul autoturismului marca O.
La data de 24 iulie 2012, în jurul orelor 19.00, a condus acest autoturism pe DJ 172, din oraşul Beclean, şi din cauza neatenţiei şi a consumului de alcool, a accidentat-o pe partea vătămată S.M., care se deplasa regulamentar pe trotuar.
S-a constatat, în urma testării cu aparatul etilotest, că inculpatul avea o alcoolemie de 0,91 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie rezultă că inculpatul avea o alcoolemie la proba I de 1,10 g‰ şi la proba nr. II de 1,00 g‰ alcool pur în sânge. Din raportul de expertiză medico-legală pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, a rezultat că la ora evenimentului rutier (ora 19.10) inculpatul putea avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g‰ alcool pur în sânge cu o valoare teoretică apropiată de 1,20 g‰.
În urma accidentului produs, partea vătămată S.M. a suferit leziuni traumatice, care aşa cum rezultă din certificatul medico-legal s-au putut produce în cadrul unui accident rutier şi care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. Din acelaşi act rezultă că partea vătămată a fost internată în Secţia Chirurgie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa în perioada 25-30 iulie 2012.
Partea vătămată S.M. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 600 RON, reprezentând despăgubiri civile şi cu suma de 5.000 euro, reprezentând daune morale şi, totodată, l-a acţionat în judecată pe inculpat pe cale civilă cu privire la aceste pretenţii, având dosar la Judecătoria Beclean, respectiv nr. 1234/186/2012.
Cu privire la vătămarea corporală a părţii vătămate, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale rezultate din certificatul medico-legal, s-a constat că fapta nu este prevăzută de legea penală, dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen.
Având în vedere această stare de fapt, instanţa a apreciat că inculpatul F.G. se face vinovat de comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice autovehiculul având o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea acestei pedepse au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., şi anume: gradul de pericol social la faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, dar la data săvârşirii acesteia deţinea gradul profesional de agent şef principal de poliţie, calitate în care ar fi trebuit să se abţină de la încălcarea normelor legale, mai ales că datoria sa era să solicite cetăţenilor respectarea acestora, şi să vegheze la îndeplinirea acestui obiectiv, motiv pentru care s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea pedepsei de 1 an închisoare, cu reţinerea disp. art. 3201 C. proc. pen.
Văzând întrunite condiţiile prevăzute de lege şi apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, dar cu fixarea unor măsuri de supraveghere menite să asigure resocializarea, în baza art. 861 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se în baza art. 862 C. pen. un termen de încercare de 3 ani.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul F.G., solicitând desfiinţarea acesteia, în parte, în latura penală a cauzei, sub aspectul individualizării pedepsei şi menţinerea soluţiei pronunţate, în ce priveşte latura civilă.
Prin decizia penală nr. 130/A din data de 17 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.G., acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Prin recursul declarat, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, fapta regăsindu-se încriminată în art. 335 alin. (1) C. pen. actual, iar sub aspectul limitelor de pedeapsă, prevede alternativ şi pedeapsa amenzii, faţă de reglementarea anterioară. A solicitat redozarea pedepsei, cu aplicarea art. 80, 81 C. pen.
Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este fondat.
În ce priveşte primul caz de casare invocat de apărare, Înalta Curte constată că acesta a fost încadrat în dispoziţiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., respectiv lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Apărările inculpatului, care a susţinut că nu a prevăzut şi urmărit producerea accidentului, nu pot fi valorificate în prezenta cale de atac, dat fiind că judecata a avut loc în condiţiile art. 3201C. proc. pen., procedură în care inculpatul a fost de acord să recunoască în integralitatea fapta astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei.
Referitor Ia cel de al doilea motiv de recurs, Înalta Curte retine următoarele:
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, instanţa de recurs constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului F.G., prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002 se regăseşte incriminată în C. pen. actual, în art. 336 alin. (1), care prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amenda.
În ce priveşte pedeapsa principală, este adevărat că în abstract aceasta apare mai favorabilă, sub aspectul prevederii alternative a amenzii, însă, în concret, în raport cu proporţionalitatea pedepsei aplicată inculpatului, cuantumul acesteia fiind orientat la minimul special prevăzut de lege, instanţa de recurs constată că nu s-ar produce un efect favorabil în raport cu norma de încriminare actuală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 130/A din data de 17 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 130/A din data de 17 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1006/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1003/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
