ICCJ. Decizia nr. 1006/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 1006/2014
Dosar nr. 7807/120/2012
Şedinţa publică din 20 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 143 din 12 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) rap. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 74 lit. a) - art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul V.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 1 an ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) - art. 76 lit. e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 luni.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 1 an ce se va executa după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în perioada ianuarie-iunie 2011, comisari din cadrul Gărzii Financiare Dâmboviţa au efectuat o verificare la SC M. SRL Dragodana, firmă înregistrată la registrul comerţului Dâmboviţa având ca obiect principal de activitate comerţ cu amănuntul, control ce a avut ca scop stabilirea legalităţii înregistrării în evidenţa contabilă a achiziţiilor de mărfuri de la SC T. SRL, SC A.S. SRL, SC G.S.L. SRL, SC C.M. SRL, SC T.A.S. SRL, SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL, SC B.A.D. SRL, în semestrul II 2010 perioadă în care administrator al firmei a fost U.N.
Aceste verificări au fost demarate în luna ianuarie 2011, când au fost transmise prin poştă inculpatului U.N. invitaţii cu confirmare de primire semnată prin care i se solicita prezentarea actelor de evidenţă contabilă ale SC M. SRL.
Imediat după aceste notificări inculpatul U.N. nu a dat curs solicitărilor şi în data de 08 februarie 2011 a cesionat părţile sociale ale firmei către învinuitul I.P.V., acesta devenind administratorul firmei SC M. SRL.
În continuare s-au înaintat prin poştă invitaţii noului asociat şi administrator, respectiv I.P.V., însă invitaţiile s-au întors cu menţiunea „destinatar necunoscut”.
S-a procedat la verificare furnizorilor firmei menţionaţi în declaraţia informativă privind livrările, prestările şi achiziţiile efectuate în semestrul II 2010 constatând achiziţii de mărfuri de la firmele SC T. SRL Piteşti, SC A.S. SRL, SC G.S.L. SRL, SC C.M. SRL, SC T.A.S. SRL, SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL, SC B.A.D. SRL, firme care nu au depus la organele fiscale declaraţii privind activitatea şi implicit livrări de mărfuri către SC M. SRL. În cazul SC T.A.S. SRL şi SC B.A.D. SRL s-a constatat că cele două firme au depus declaraţii fiscale privind livrările de mărfuri fără să fie menţionat şi beneficiarul SC M. SRL.
În acest context s-a încheiat procesul-verbal de control din 15 iunie 2011 prin care s-a stabilit că achiziţiile de mărfuri de la firmele menţionate în valoare de 2.613.110,3 RON sunt în fapt operaţiuni fictive prin care a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 627.144 RON reprezentând TVA dedus nelegat, 418.096 RON reprezentând impozit pe profit sustras.
Procesul-verbal de control din 15 iunie 2011 a fost înaintat D.G.F.P. Dâmboviţa pentru continuarea controlului şi stabilirea în întregime a obligaţiilor fiscale datorate statului.
D.G.F.P. Dâmboviţa a efectuat inspecţia fiscală de specialitate la SC M. SRL întocmind raportul de inspecţie fiscală din 26 iunie 2011 prin care au fost confirmate aspectele constatate de Garda Financiară Dâmboviţa şi în plus s-a constatat faptul că reprezentantul SC M. SRL nu a declarat în semestrul II 2010, venituri în sumă de 105.582 RON aferente unor livrări de mărfuri către clienţii SC D. SRL Târgovişte şi SC D.T. SRL Pierşinari.
Prin actul de inspecţie fiscală s-a stabilit un prejudiciu adus bugetului de stat în cuantum de 1.088.255 RON din care 627.144 RON TVA dedus nelegal aferent achiziţiilor fictive, 25.340 RON TVA colectat aferent veniturilor realizate şi nedeclarate de societate, 435.771,7 RON impozit pe profit suplimentar ca urmare a celor două constatări de la rubrica TVA.
Actele contabile identificate cu ocazia percheziţiilor domiciliare au fost înaintate Gărzii Financiare pentru stabilirea realităţii şi legalităţii operaţiunii comerciale desfăşurată în anul 2012, care a întocmit procesul-verbal de control din 30 mai 2011 cu următoarele constatări: în semestrul I 2011 societatea a înregistrat în evidenţa contabilă 31 facturi achiziţii de mărfuri în valoare de 1.270.290 RON de la furnizorii SC C.T.M.I. SRL Copăceni, judeţul Ilfov, SC I.B.C. SRL Bucureşti, SC A.P. SRL, SC R. SRL Râmnicu Vâlcea, din care primele două sunt firme cu comportament specific firmelor de tip fantomă, iar celelalte două sunt firme cu activitate care nu au confirm vreo relaţie comercială cu SC M. SRL sau cu U.N.
S-a concluzionat că achiziţiile de mărfuri de Ia firmele menţionate sunt în fapt operaţiuni fictive prin care a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 247.067 RON reprezentând TVA dedus nelegal, 163.716 RON reprezentând impozit pe profit sustras.
Au fost efectuate verificări cu privire la firmele menţionate ca furnizori de mărfuri ai SC M. SRL respectiv SC A.S. SRL, SC C.M. SRL, SC T.A.S. SRL, SC T. SRL, SC G.S.L. SRL, SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL, SC B.A.D. SRL, SC C.T.M.I. SRL, SC I.B.C. SRL, SC A.P. SRL, SC R. SRL, făcându-se următoarele constatări:
Cu privire la SC T.A.S. SRL s-a constatat că are ca obiect de activitate comerţ piese auto şi închiriere de autoturisme şi, fiind audiate cele 2 administratore, au precizat că nu au avut vreodată relaţii comerciale cu SC M. SRL sau cu inculpatul U.N. şi nu au livrat mărfuri; fiind luate impresiuni ale ştampilei folosite în cadrul firmei şi specimen al facturilor folosite în activitatea curentă s-au constatat diferenţe vizibile faţă de facturile ce apar emise în numele acestei firme către beneficiarul SC M. SRL. Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la inculpatul U.N. a fost identificată o ştampilă având impresiunea SC T.A.S. SRL şi care a fost aplicată pe facturile înregistrate în contabilitatea SC M. SRL având ca emitent SC T.A.S. SRL, aspect confirmat de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 aprilie 2012. Inculpatul deţinea în mod nelegal o ştampilă contrafăcută având impresiunea firmei SC T.A.S. SRL tocmai pentru fabricarea de facturi fiscale în numele acestei firme pentru a justifica achiziţii şi a deduce în mod nelegal TVA-ul.
Cu privire la SC A.P. SRL - este o societate cu obiect de activitate producţie şi comerţ fabricare de uşi şi ferestre din metal, iar din declaraţia martorului D.C. a rezultat că acesta nu a avut niciodată relaţii comerciale cu firma deţinută de inculpat şi fiindu-i prezentate facturile fiscale ce apar emis în numele firmei SC A.P. SRL către SC M. SRL, au numere de ordine compuse din 3 cifre, a declarat că numerele de ordine a facturilor emise în 2011 cuprindeau 4 cifre. Impresiunile ştampilelor folosite în cadrul firmei SC A.P. SRL şi specimenul facturilor folosite în activitatea curentă au numere de ordine compuse din 4 cifre, constatându-se că formatul diferă vizibil faţă de facturile ce apar emise în numele acestei firme către beneficiarul SC M. SRL.
Cu privire Ia SC R. SRL, fiind audiat D.F. - administratorul firmei - a precizat că firma nu a avut relaţii comerciale cu inculpatul U.N. şi nici nu a livrat mărfuri către această firmă.
Cu privire la SC H.C.I. SRL, fiind audiat administratorul firmei, acesta a relatat că a înfiinţat firma cu sprijinul inculpatului, nu a desfăşurat relaţii comerciale cu acesta, ci a emis facturi în fals către diverşi beneficiari, după care retrăgea din conturile bancare banii şi îi restituia reprezentanţilor firmelor cărora le emitea facturi; mai arată că deşi nu a avut relaţii comerciale cu firma comercială deţinută de inculpat, în acea perioadă U.N. i-a solicitat să meargă să ridice bani din contul SC H.C.I. SRL, întrucât i-a virat o sumă de bani aferentă unei facturi fiscale emise fără să-i dea detalii lucru pe care I-a făcut restituind banii inculpatului imediat după retragere.
Cu privire la SC D.O. SRL, fiind audiat administratorul firmei a precizat că nu a desfăşurat relaţii comerciale cu firma deţinută de inculpat, a preluat părţile sociale ale acestei firme contra sumei de 100 RON la 30 iunie 2010 fără să continue activitatea firmei; verificările efectuate au stabilit că în fapt firma SC D.O. SRL este o firmă de tip fantomă care a fost cesionată de mai multe ori către persoane din judeţe diferite tocmai în acest scop, nefiind depuse declaraţii fiscale, deconturi de TVA în numele acestei firme.
Cu privire la SC G.S.L. SRL, fiind audiat administratorul societăţii a precizat că nu a desfăşurat relaţii comerciale cu firma inculpatului.
Cu privire la SC A.S. SRL, a fost audiată mama administratoarei S.F.I., O.M., care a arată că fiica sa este plecată în Spania la muncă, nu cunoaşte să deţină vreo calitate în această firmă, iar cu ocazia percheziţiei domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului U.N. a fost identificată o ştampilă având impresiunea la SC A.S. SRL care a fost aplicată pe facturile înregistrate în contabilitatea SC M. SRL având ca emitent la SC A.S. SRL, aspect constatat prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză. Rezultă astfel că inculpatul deţinea în mod nelegal o ştampilă contrafăcută având impresiunea firmei la SC A.S. SRL tocmai pentru fabricarea de facturi fiscale în numele acestei firme de tip fantomă pentru a justifica achiziţii şi a deduce în mod nelegal TVA-ul, atâta timp cât facturile nu reflectau în mod real relaţii comerciale între cele două firme.
Cu privire la SC T. SRL, fiind audiat în calitate de martor C.D.M. a precizat că a preluat părţile sociale ale firmei de la foştii administratori fără să desfăşoare vreo activitatea comercială şi fără să intre în posesia documentelor contabile ale acestei firme şi că nu a emis facturi fiscale în favoarea SC M. SRL sau altei firme.
Cu privire la SC B.A.D. SRL, fiind audiat administratorul societăţii, acesta a precizat că nu desfăşurat vreo activitatea comercială cu SC M. SRL şi nu a emis facturi fiscale în favoarea acestei firme.
Cu privire la SC C.T.M.I. SRL s-a constatat că societatea nu funcţionează la sediul social declarat, nu a depus declaraţii fiscale, având un comportament specific firmelor de tip fantomă.
Cu privire la SC I.B.C. SRL, societatea nu funcţionează la sediul social declarat, nu a depus declaraţii fiscale, având un comportament specific firmelor de tip fantomă. Deşi firma a fost înfiinţată la 16 februarie 2011, la data de 20 ianuarie 2011 reprezentantul acestei firme emite factura fiscală din 20 ianuarie 2011 către SC M. SRL prin care vinde acestei firme anvelope în valoare de 54.500 RON. La o zi de la înfiinţarea firmei sunt efectuate acte de comerţ către SC M. SRL cu cauciucuri deşi obiectul de activitate al furnizorului era efectuarea lucrărilor de construcţii.
Cu privire la SC C.M. SRL, fiind audiat administratorul firmei cu privire la relaţia comercială cu SC M. SRL, acesta a precizat că a devenit asociat cu sprijinul numitului B.A., pe această firmă emiţând facturi fiscale nereale pentru care beneficiarul să deducă nereal TVA, a desfăşurat activităţi în numele acestei firme atât cu B.A., cât şi cu inculpatul U.N. în sensul că emiteau facturi fiscale contra unui comision, banii încasaţi din cont fiind retraşi numerar şi restituiţi plătitorilor, contabilitatea firmei a fost ţinută de către învinuitul S.A., iar la actele contabile avea acces permanent şi U.N.
Pe parcursul urmăririi penale au fost ridicate probe de scris de la învinuitul V.G. şi ceilalţi învinuiţi, fiind dispusă o expertiză tehnico-ştiinţifică grafică cu privire la facturile fiscale originale identificate cu ocazia cercetărilor ca fiind înregistrate în contabilitatea SC M. SRL pentru identificarea scriptorului facturilor ce apar emise în numele firmelor SC A.S. SRL, SC T.A.S. SRL, SC T. SRL, SC G.S.L. SRL, SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL, SC B.A.D. SRL, SC C.T.M.I. SRL, SC I.B.C. SRL, SC A.P. SRL, SC R. SRL.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 februarie 2012 întocmit de către I.P.J. Dâmboviţa s-a stabilit că scrisul de completare depus pe facturile fiscale emise în numele SC A.S. SRL (9 facturi), SC T.A.S. SRL (5 facturi fiscale), SC T. SRL (22 facturi fiscale), SC G.S.L. SRL (17 facturi), SC H.C.I. SRL (1 factură fiscală), SC D.O. SRL (11 facturi fiscale), SC I.B.C. SRL (13 facturi fiscale), SC A.P. SRL (8 facturi), SC R. SRL (4 facturi), SC B.A.D. SRL (15 facturi fiscale), SC C.T.M.I. SRL (5 facturi fiscale), înregistrate în contabilitatea SC M. SRL, a fost executat de către inculpatul V.G. care s-a substituit reprezentanţilor legali ai firmelor menţionate şi a emis facturi fiscale în numele acestor societăţi către firma inculpatului U.N. pe baza cărora această firmă a dedus în mod nelegal TVA-ul.
Prin acelaşi raport s-a concluzionat faptul că cele 2 ştampile având impresiunile SC T.A.S. SRL şi SC A.S. SRL care au fost găsite cu ocazia percheziţiei domiciliară efectuată la inculpat, au fost aplicate pe facturile înregistrate în contabilitatea SC M. SRL apărând ca emise în numele celor două firme.
Din verificarea extraselor de cont de la Banca C.R. - Sucursala Târgovişte şi R. Bank Târgovişte s-a stabilit că încasările firmei au fost ridicate în numerar de către inculpatul U.N. cu justificarea plăţi salarii sau plăţi pentru achiziţii de la persoane fizice conform O.G. nr. 15/1996 în condiţiile în care societatea nu avea niciun angajat, iar din actele contabile nu au rezultat achiziţii de la persoane fizice sau achiziţii de animale.
În cauză au fost interceptate convorbirile purtate de U.N. cu inculpatul V.G., din care au rezultat că în perioada de efectuare a cercetărilor acesta din urmă completa facturi fiscale aduse de inculpat, dovadă în plus în acest sens fiind facturierul găsit la percheziţia efectuată la domiciliul acestuia, cele două facturi în care este menţionată firma SC M. SRL la rubrica beneficiar, precum şi bucata de hârtie pe care sunt menţionate firmele SC A.S. SRL, SC T.A.S. Şl SC H.C.I. SRL.
Situaţia de fapt reţinută mai sus a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, declaraţii martori, proces-verbal de aducere la cunoştinţă, concluzii expertiză contabilă şi ascultarea telefoanelor, adresă Oficiul Registrului Comerţului, declaraţii 394, ordonanţă de efectuare supliment expertiză contabilă, obiective de expertiză contabilă propuse de U.N., completare la expertiza contabilă, declaraţii contabile, supliment de expertiză contabilă, raport de inspecţie fiscală, declaraţii martori, contract de cesiune a firmei SC G.S.L. SRL, procese-verbale, primire acte contabile SC D.O. SRL, proces-verbal de ridicare impresiuni ştampile aparţinând SC R. SRL, proces-verbal de ridicare impresiuni ştampile aparţinând firmelor SC A.P. SRL şi SC T.A.S. SRL, procese-verbale de confruntare, declaraţii învinuit, fişe cazier, declaraţii martori, proces-verbal ridicare documente, proces-verbal ridicare probe de scris, planşe foto, autorizaţii percheziţii, proces-verbal de investigaţii, citaţii, proces-verbal de percheziţie domiciliară, raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, facturi fiscale în original, încheierea de arestare preventivă, ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale, adrese I.T.M., date istoric firme, adrese D.G.F.P. către bănci în vederea comunicării extraselor bancare, procese-verbale redare convorbiri telefonice, încheieri autorizare interceptări telefonice, referat cu propunere de autorizare a interceptărilor, procese-verbale de redare a convorbiri telefonice, procese-verbale ridicare documente, verificări baza de date privind activitatea contabilă a firmei, solicitare raport inspecţie fiscală, referat propunere efectuare percheziţii informatice, autorizare percheziţii informatice, proces-verbal de percheziţie informatică şi CD ce conţine datele rezultate în urma percheziţiei, proces-verbal restituire bunuri, documente contabile aparţinând SC M. SRL perioada ianuarie - septembrie 2010, documente contabile aparţinând SC M. SRL perioada octombrie - decembrie 2010, documente contabile aparţinând SC M. SRL perioada ianuarie 2011 - decembrie 2011, adresă Primărie Pietrari, proces-verbal ridicare probe de scris, rezoluţii comisie rogatorie.
Pe latură civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Dâmboviţa, s-a constituit parte civilă cu suma de 917.126 RON în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi 25.340 RON reprezentând TVA suplimentar în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul V.G., în prezenţa apărătorului ales, declaraţie aflată Ia dosar, arătând că îşi menţine declaraţiile date în faţa organului de cercetare penală, şi că începând cu luna martie 2012 până la sfârşitul lui decembrie 2012 U.N. i-a solicitat să-i transcrie nişte NIR-uri pe facturi, motivat de faptul că se face o verificare din partea gărzii şi trebuie să le refacă. Arată că acesta avea o evidenţă contabilă deficitară şi în acest context l-a ajutat să completeze facturi pentru a merge Ia furnizori în vederea semnării şi ştampilării. Transcria pe facturile fiscale tot ce îi era prezentat de inculpat din actele de contabilitate, iar firmele pentru care a transcris aceste documente există la A.N.A.F. şi sunt specificate în declaraţia nr. 394 pe care contribuabilul o depune la A.N.A.F. Personal a verificat aceste firme şi a văzut că avea activitate comercială, nu erau firme fantomă. Cu ocazia percheziţiei domiciliare la el s-au găsit 5-6 facturi dintr-un top pe care U.N. i Ie-a adus pentru completare, facturier, care nu avea un regim special. L-a ajutat pe U.N. care i-a spus că nu se poate descurca singur, nu a fost remunerat şi a făcut-o din prietenie. Nu avea cunoştinţă despre activitatea desfăşurată de inculpat, fiind în eroare cu privire la activitatea acestuia. Nu are nicio calitate la firma lui U.N. şi nu este asociat la nicio firmă. A văzut o notificare adresată de Garda Financiară inculpatului, însă nu a citit ce cuprinde, iar acesta i-a spus că trebuie să completeze facturile pentru a fi prezentate la gardă. Nu i-a spus că aceste facturi urmau să fie prezentate organului de poliţie. Nu a încheiat nici un proces-verbal de refacere a documentelor respective, întrucât a considerat că furnizorii nu semnau dacă nu recunoştea acea tranzacţie. Nu l-a întrebat pe U.N. de unde are aceste facturi, iar acesta i-a spus că în prealabil a discutat cu furnizorii care au fost de acord ca aceste documente să fie refăcute. Cunoaşte transcrierile interceptărilor şi referitor la ceea ce s-a redat în procesul-verbal de transcriere a fost o glumă întrucât era 1 martie. Nu a făcut nicio verificare a jurnalului societăţii cu privire la mărfurile care făceau obiectul tranzacţiilor comerciale şi pe factură completa furnizorul, TVA-ul, valoarea totală şi în subsolul facturii numele celui care lua marfa. Completările le lua din NIR, iar NIR-ul era întocmit de un contabil sau de U.N. El crede că mărfurile menţionate în acele facturi făceau într-adevăr obiectul tranzacţiilor cu diverse societăţi. Nu este de acord să acopere prejudiciul întrucât se consideră nevinovat şi nu a realizat consecinţele activităţii sale, activitatea sa s-ar rezuma strict la completarea acelor facturi. A avut convingerea că totul este real şi legal, pentru că altfel nu l-ar fi ajutat.
Având în vedere declaraţia acestui inculpat instanţa de fond a procedat la luarea unui supliment de declaraţie inculpatului U.N., care a arătat că în urmă cu 1 an l-a împrumutat pe V.G. cu o sumă de bani şi în contul acelei datorii i-a cerut ajutorul în completarea facturilor. Arată că aceste facturi Ie-a completat întrucât pe cele reale Ie-a pierdut şi în baza declaraţiei i-a solicitat completarea lor, cei de la finanţe spunându-i că pot reface documentaţia pierdută. Nici el nu ştia dacă firmele de la care achiziţiona marfă erau sau nu fictive şi lui V.G. nu i-a spus că are probleme cu poliţia.
Au fost audiaţi martorii din acte, S.I., C.M, N.I.A., B.G.C., C.E., C.D.M., P.D., S.N., B.A., I.G., H.M.I., D.C., C.N., O.R.E., S.L., M.I., N.R., B.M., L.G., P.I.L., O.M., C.I., P.Ş.N., N.I., M.R.M., A.C., D.I., U.E., D.F., D.D., care şi-au menţinut vechile declaraţii date în faţa organului de urmărire penală, iar pe situaţia de fapt, pentru inculpatul V.G. au fost audiaţi martorii I.M. şi L.E.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul V.G. a solicitat efectuarea unei expertize grafice care să constate dacă facturile puse la dispoziţie au fost completate de el, probă respinsă de instanţă, motivată de faptul că pe parcursul urmăririi penale a fost întocmit un raport de constatare tehnico-ştiinţifică, care concluzionează că facturile au fost întocmite şi completate de acest inculpat.
S-au depus rapoarte de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa privind pe cei doi inculpaţi şi totodată, relaţii de la Primăriile Dragodana şi Raciu, cu privire la bunurile mobile şi imobile deţinute de inculpaţi, sentinţa civilă de divorţ privind pe inculpatul U.N., cât şi un accept loc de muncă pentru acest inculpat, de către SC M.M.B. SRL.
Analizând actele şi lucrările dosarului, coroborând întregul material probator administrat în cauză, atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă, Tribunalul a constatat săvârşirea faptelor de către inculpaţi, vinovăţia acestora, încadrarea juridică legală şi temeinică a faptelor reţinute în actul de acuzare.
Astfel, s-a reţinut că probele administrate în mod legal atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti au puterea de a configura instanţei convingerea că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, nefiind justificate apărările inculpatului V.G., situaţia reţinută în rechizitoriu fiind cea reală.
În drept, s-a reţinut că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul V.G. constă în aceea că a completat facturi fiscale în numele unor firme fantomă sau firme active ale căror ştampile şi facturi au fost contrafăcute, menţionate ca pretinşi furnizori ai SC.M. SRL, puse la dispoziţie de inculpat cu date ale unor operaţiuni financiare care, de asemenea, erau comunicate de acesta din urmă substituindu-se astfel reprezentanţilor legali ai firmelor furnizoare care, în cazul unor relaţii comerciale reale ar fi completat facturile în cauză, iar aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) rap. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fapte aflate în concurs real, texte de lege enunţate în şedinţă publică în baza cărora a fost condamnat inculpatul.
În privinţa activităţii infracţionale desfăşurată de acest inculpat, instanţa de fond a reţinut atitudinea sinceră a acestuia la urmărirea penală, însă pe parcursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia luării declaraţiei pe care consimte să o dea în prezenţa apărătorului ales se consideră nevinovat, arătând că îl cunoaşte pe U.N. de mai mult timp şi din luna aprilie acesta i-a solicitat să-i completeze facturi fiscale motivat de faptul că nu ştie să completeze datele, a completat facturi fiscale cu datele dictate de inculpatul U.N., nu a pretins bani făcând acest lucru din amiciţie, invocând în apărarea sa existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, şi anume eroare de fapt prevăzută de art. 51 C. pen., solicitând achitarea sa.
Instanţa de fond a reţinut că participaţia inculpatului V.G. sub forma complicităţii la comiterea faptelor a constat în sprijinul acordat inculpatului U.N. în completarea facturilor fiscale emise în numele mai multor firme comerciale prin care practic inculpatul V.G. s-a substituit reprezentanţilor legali ai firmelor comerciale şi a emis facturi fiscale în numele acestora către firma inculpatului U.N., pe baza cărora această firmă a dedus în mod nelegal TVA-ul, prejudiciind bugetul consolidat al statului.
Eroarea prin necunoaştere, că a acţionat din neatenţie, fără să cunoască detalii despre activitatea desfăşurată inculpatului U.N. îi este imputabilă inculpatului V.G. care trebuia să manifeste prudenţă şi diligenţă cu atât mai mult dat fiind faptul că este o persoană instruită (absolvent al Facultăţii de Drept şi consilier juridic la D.G.F.P. Dâmboviţa) nefiind străin de consecinţele juridice ale faptei sale.
Cu toate acestea, l-a ajutat pe celălalt inculpat în derularea activităţii infracţionale acceptând producerea unui rezultat socialmente periculos concretizat în prejudicierea bugetului de stat.
Pe de altă parte, inculpatul ar fi trebuit să verifice datele de identificare ale furnizorilor din cele 110 facturi fiscale care l-ar fi putut conduce la constatarea că unele dintre acestea nu sunt înscrise în Registrul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului sau că altele au date de identificare inexistente sau atribuite altor societăţi.
Aşa fiind, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate instanţa de fond a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor, participaţia sa sub forma complicităţii la infracţiunile săvârşite, cuantumul deosebit de ridicat al prejudiciului cauzat bugetului de stat, circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât prima instanţă a reţinut circumstanţa legală prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
Prin prisma acestor criterii, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea al cărui cuantum să reflecte gravitatea faptei comise, iar ca modalitate de executare s-a apreciat că scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi realizat numai prin izolarea sa de comunitate, astfel încât pedeapsa urmează a fi executată în detenţie.
S-a aplicat pedepsei rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 1 an ce se va executa după executarea pedepsei principale, precum şi dispoziţiile art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 113 din data de 07 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de către inculpatul V.G., împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală, în sensul că, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa atacată, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen. de 4 ani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că nu s-a putut face dovada obţinerii vreunui beneficiu de către acest inculpat de pe urma acestor infracţiuni, iar potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, are un Ioc de muncă, în funcţia publică de consilier superior în cadrul compartimentului resurse umane al Direcţiei Sanitar Veterinare Dâmboviţa, fiind cunoscut cu un comportament merituos la locul de muncă, îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu cu seriozitate şi responsabilitate.
S-a mai reţinut că nu au fost identificaţi factori de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului infracţional al inculpatului, cu excepţia disponibilităţii sale exagerate faţă de oameni, care devine dintr-o calitate a inculpatului, care a fost remarcată şi apreciată de colegii săi de la locul de muncă, un mod de exploatare din partea persoanelor cu intenţii delincvenţiale, aşa cum s-a întâmplat în speţă.
În acelaşi referat de evaluare, s-a concluzionat că inculpatul este o persoană adaptată social, având o carieră profesională asumată şi o familie frumoasă, a conştientizat consecinţele comiterii de infracţiuni, prin suportarea efectelor, însă, pentru continuarea evoluţiei sale comportamentale pe plan profesional şi social, este necesar ca acesta să-şi menţină locul de muncă, unde potenţialul său este cel mai bine valorificat şi apreciat de colegi.
Raportat la concluziile acestui referat de evaluare, Curtea de Apel a constatat că în privinţa inculpatului V.G., avându-se în vedere şi lipsa antecedentelor sale penale, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., apreciindu-se că prin pronunţarea condamnării, aceasta constituie un avertisment pentru inculpat în vederea evitării în viitor a unor noi încălcări ale legii penale.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 şi art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.G., acesta fiind motivat în scris, cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen., la data de 03 februarie 2014, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 05 decembrie 2014.
Prin recursul declarat, motivat, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen.
Ulterior acestei date, inculpatul a depus, prin apărător, motive de recurs întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 13 şi pct. 14 C. proc. pen.
Prin recursul declarat s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile şi reducerea pedepsei.
Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este fondat.
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Temeiurile de casare invocate de apărare au fost menţinute prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - în noua redactare - au fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea fi examinate fiind necesară respectarea condiţiilor legale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe impuse de textul de lege, se observă, însă, că recursul a fost motivat tardiv, inculpatul încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, text care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cele reglementat de pct. 172 şi pct. 12 al art. 3859C. proc. pen., nu va proceda la examinarea şi valorificarea în cadrul acestei căi de atac a criticilor circumscrise acestor motive de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile legale subsumate art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Cu privire la cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 13 şi 14 C. proc. pen., invocate de apărare la al treilea termen de judecată, care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
În cauză, criticile invocate de apărare, deşi au fost subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 3859 pct. 13 şi 14 C. proc. pen., nu se circumscriu acestor temeiuri de casare, care au fost modificate în mod expres de Legea nr. 2/2013.
În motivele depuse în scris şi susţinute oral, apărarea a susţinut că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.
Raportat la conţinutul temeiului de casare invocat - art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. -, instanţa de recurs constată că apărările inculpatului nu pot fi analizate în limitele acestui caz de casare, dat fiind că în realitate se critică lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, acestea încadrându-se în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., privitor la care, pentru considerentele de mai sus, solicitarea este tardivă şi nu poate fi supusă controlului judiciar în recurs.
Din perspectiva legalităţii hotărârii, instanţa de recurs constată că pedepsele aplicate inculpatului sunt în limitele prevăzute de lege, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect.
De asemenea, raportat la situaţia de fapt reţinută de instanţe, pe baza materialului probator, fapta inculpatului care, în perioada 2009-2010, a întocmit facturi fiscale, atestând situaţii nereale, înlesnind astfel sustragerea de la obligaţiile fiscale caracterizează conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală.
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, instanţa de recurs constată că nu este incidentă aplicarea legii penale mai favorabile, dat fiind că pentru infracţiunea de evaziune fiscală nu au intervenit modificări legislative, iar pentru art. 290 C. pen. anterior, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 322 C. pen. actual, sunt mai mari, astfel că legea veche este mai favorabilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 113 din data de 07 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 113 din data de 07 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1007/2014. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1005/2014. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
