ICCJ. Decizia nr. 1137/2014. SECŢIA PENALĂ. Violul (art.197 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1137/2014
Dosar nr. 5939/63/2013
Şedinţa publică din 31 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54 din 6 iunie 2013, Tribunalul Dolj, în baza art. 197 alin. (2) şi alin. 3 teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S., cu domiciliul în com. Perişor, sat. Mărăcine, jud. Dolj, în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la 14 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.S. la cate 4 luni închisoare pentru faptele din 07 ianuarie 2013 şi 08 ianuarie 2013 săvârşite împotriva părţii vătămate V.M.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 februarie 2013 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului P.S.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 17 C. proc. pen. şi art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 lei reprezentând daune morale către partea vătămată M.G.V.V.
A fost obligat inculpatul la 2.084 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la data de 18 martie 2013, a fost înregistrat la instanţă rechizitoriul nr. 20/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului P.S., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2), (3) teza I cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. şi pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. (2) din C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul P.S., în vârstă de 39 ani, locuieşte în comuna Perişor sat Mărăcinele, judeţul Dolj şi are o relaţie de concubinaj cu partea vătămată V.M., din această relaţie rezultând minorul M.A.S. Dintr-o relaţie anterioară V.M. mai avea doi copii minori: M.G.V.V., în vârstă de 12 ani şi 7 luni şi M.C.C., în vârstă de 8 ani şi 10 luni.
În perioada 26 decembrie 2011-17 decembrie 2012 minora M.G.V.V. a locuit în Complexul de Servicii Specializate de Tip Rezidenţial Copii Craiova - Casa Voinicelului. In data de 17 decembrie 2012 minora a părăsit centrul de plasament pentru a-şi petrece sărbătorile împreună cu familia la locuinţa din satul Mărăcinele, judeţul Dolj.
După ce a revenit acasă inculpatul P.S. i-a solicitat în mai multe rânduri lui M.G.V.V. să întreţină reporturi sexuale, însă a fost refuzat de către minoră.
La un moment dat, profitând de faptul că V.M., concubina sa, nu este în locuinţă, a luat hotărârea de a întreţine raporturi sexuale cu minora M.G.V.V. În acest sens, i-a propus din nou minorei să întreţină raporturi sexuale, însă fiind refuzat a tras-o de mână până în camera acestuia şi a asigurat uşa de acces cu zăvorul.
Minora a încercat să plece din cameră, însă inculpatul a împins-o în pat, a prins-o cu o mână de braţe şi a dezbrăcat-o de pantaloni şi chiloţi. De asemenea, inculpatul şi-a dat jos pantalonii, după care a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta.
La un moment dat, M.C.C. a intenţionat să intre în cameră, însă a găsit uşa încuiată. Sora sa, de teama inculpatului, i-a răspuns că se schimbă şi să nu intre. în acelaşi timp, minorul a auzit din cameră un zgomot produs de catarama curelei pantalonilor inculpatului şi nu a mai insistat.
La scurt timp, a revenit la domiciliu şi V.M., dar inculpatul i-â solicitat să se ducă la un vecin pentru a-i aduce o sticlă de vin.
După ce concubina sa a plecat, P.S. i-a comunicat minorei că dacă spune cuiva ceea ce s-a întâmplat o va omorî, după care a împins-o din nou în cameră şi a mai întreţinut o dată raport sexual cu aceasta. între timp, a revenit la domiciliu V.M. care a observat că cei doi se aflau închişi în cameră, şi a început să-i reproşeze concubinului său faptul că s-a culcat cu fiica sa. P.S. a ieşit din cameră, iar V.M. a observat că fiica sa plângea şi a întrebat-o dacă inculpatul s-a legat de ea, aceasta confirmând acest fapt. întrucât V.M. a continuat să-i reproşeze faptul că a întreţinut raporturi sexuale cu fiica sa, P.S. a devenit agresiv şi a lovit-o pe concubină cu palma peste faţă, ameninţând-o că, în cazul în care va spune ceva „le va aranja".
În urma celor două raporturi sexuale, inculpatul a folosit bucăţi de material textil pentru a se şterge, obiecte care au fost ridicate ulterior de lucrătorii de poliţie în cadrul efectuării cercetării la fata locului.
În aceeaşi zi, inculpatul i-a propus lui M.G.V.V. să întreţină raporturi sexuale şi cu vecinul lor, martorul M.C.M., pentru o sumă de bani, aspecte confirmate atât de minora M.G.V.V., cât şi de martorul M.C.M., propunerea fiind refuzată atât de partea vătămată, cât şi de martor. Tot în aceeaşi seară, V.M. şi fiica sa au convenit ca în momentul în care vor reuşi, să plece de acasă să meargă la poliţie pentru a reclama fapta.
A doua zi, în data de 08 ianuarie 2013, pe fondul reproşurilor aduse de V.M. în legătură cu fapta săvârşită, P.S. a devenit din nou agresiv şi a lovit-o cu pumnii şi cu o nuia pe concubina sa. în aceeaşi zi, înjurai orelor 1000-1100 M.G.V.V. a reuşit să fugă din locuinţă pentru a merge la postul de poliţie, însă a fost ajunsă din urmă de P.S. care i-a solicitat să se întoarcă la locuinţa comună.
În data de 09 ianuarie 2013 V.M. a sesizat Secţia 6 Poliţie Rurală Giubega în legătură cu faptul că, fiica sa în vârstă de 12 ani şi 7 luni a fost violată de concubinul P.S., fiind demarate cercetările în cauză.
Conform raportului de constatare medico-legală din 01 februarie 2013 întocmit de I.M.L. Craiova a rezultat că minora M.G.V.V., în vârstă de 12 ani, prezintă deflorare veche (mai veche de 8-10 zile) a cărei dată de producere nu poate fi precizată. La nivelul vestibulului vaginal şi membranei himeniale prezintă infiltrate hemoragice ce pot data din 07 ianuarie 2013 ce se puteau produce posibil şi în condiţiile unui raport sexual. Pe corp nu a prezentat leziuni traumatice. Susnumita prezintă o dezvoltare somatică corespunzătoare unei vârste mai mari de 12 ani. Examenul microscopic al frotiurilor efectuate din secreţia vaginală nu a evidenţiat spermatozoizi.
În urma examinării bucăţilor de material textil ridicate din camera minorei conform buletinului de analiză nr. 10 din 23 ianuarie 2013 întocmit de I.M.L. Craiova a rezultat că au fost evidenţiate frecvente capete de spermatozoizi şi rari spermatozoizi întregi, precum şi celule epiteliale
Din fişa de evaluare psihologică din 06 februarie 2013 întocmită de S.I.S.C.R.C. Craiova, a rezultat că minora M.G.V.V. prezintă simptomatologia specifică abuzului fizic, emoţional şi sexual.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală din 19 ianuarie 2013 întocmit de I.M.L. Craiova a rezultat că V.M., în vârstă de 40 ani, prezintă leziuni traumatice ce pot data din 07 ianuarie 2013 şi 08 ianuarie 2013. Au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure şi cu un corp dur, alungit. Necesită 3-4 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Inculpatul P.S. a recunoscut că a întreţinut în data de 07 ianuarie 2013 două raporturi sexuale cu M.G.V.V., însă a precizat că nu a forţat-o pe minoră, aceasta fiind de acord să întreţină raporturi sexuale cu el.
Aceste aspecte au fost însă infirmate de întreg materialul probator administrat în cauză, iar conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 martie 2013 emis de Serviciul Criminalistic-Laboratorul Poligraf a rezultat că inculpatul a prezentat modificări specifice comportamentului simulat în cadrul răspunsurilor vizând violul comis asupra părţii vătămate M.G.V.V.
Inculpatul P.S. a recunoscut, de asemenea, că în data de 07 ianuarie 2013 a agresat-o pe concubina sa, V.M., precizând însă alte circumstanţe de producere a infracţiunii.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului P.S., care în ziua de 07 ianuarie 2013 a întreţinut, prin constrângere, două raporturi sexuale cu minora vătămate M.G.V.V., în vârsta de 12 ani, fiica concubinei sale V.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care în seara zilei de 07 ianuarie 2013 şi dimineaţa de 08 ianuarie 2013 a agresat-o fizic pe concubina sa V.M., aplicându-i lovituri cu pumnii şi cu un băţ, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.
Prin Ordonanţa nr. 20/P/2013 din 21 februarie 2013, I.P.J. Dolj - Serviciul Investigaţii Criminale a dispus reţinerea învinuitului P.S. pe o durată de 24 ore pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., iar prin ordonanţa cu acelaşi număr din 21 februarie 2013 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului P.S., pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni.
Trecând la soluţionarea cauzei, instanţa a audiat inculpatul care a arătat că recunoaşte că a întreţinut relaţii intime cu partea vătămată, însă cu acordul acesteia, au fost audiate părţile vătămate şi martorii T.C., M.C.C., M.C.M. şi B.I.D.
Din ansamblul actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a reţinut că starea de fapt reţinută prin rechizitoriu corespunde realităţii şi prin urmare ca dovedită vinovăţia inculpatului, constând în săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2), (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. şi săvârşirea a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. (2) din C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen., constând în fapta inculpatului P.S., care în ziua de 07 ianuarie 2013 a întreţinut, prin constrângere, două raporturi sexuale cu minora vătămate M.G.V.V., fiica concubinei sale V.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care în seara zilei de 07 ianuarie 2013 şi dimineaţa de 08 ianuarie 2013 a agresat-o fizic pe concubina sa V.M., aplicându-i lovituri cu pumnii şi cu un băţ, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.
Apărarea inculpatului potrivit căreia a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată cu acordul acesteia nu poate fi primită, din probatoriul administrat în cauză rezultând contrariul.
Astfel, fratele părţii vătămate, singura persoana care a fost acasă în seara respectivă, când s-a săvârşit fapta, relatează că aceasta a plâns după ce a ieşit din camera unde fusese închisă cu inculpatul, fapt ce dovedeşte dezacordul ei faţă de cele întâmplate, starea de tulburare în care aceasta se găsea.
Aceasta stare de tulburare a fost observată de altfel şi de mama minorei, partea vătămată Vârvorea Mihaela, care si-a dat seama de cele întâmplate, făcându-i reproşuri inculpatului.
A doua zi, la data de 08 ianuarie 2013, M.G.V.V. a reuşit să fugă din locuinţă pentru a merge la postul de poliţie, însă a fost ajunsă din urmă de P.S. care a ameninţat-o (declaraţia martorului B.I.D.-fila 54)
Toate aceste aspecte au infirmat susţinerile inculpatului privind existenţa consimţământului părţii vătămate M.G.V.V. la întreţinerea raporturilor sexuale.
De asemenea, săvârşirea de către inculpat a două infracţiuni de lovire faţă de partea vătămata V.M., rezultă atât prin declaraţiile inculpatului, cât şi ale martorilor T.C. şi M.C.M.
La individualizarea pedepselor, tribunalul s-a raportat la limitele speciale prevăzute de lege, gradul concret de pericol social, împrejurările în care au fost săvârşite faptele, urmările produse, persoana inculpatului, precum şi de împrejurarea că între părţi exista, chiar daca doar faptic, o relaţie de familie, ceea ce presupune o anumită încredere acordată de minora inculpatului şi o limitarea a posibilităţilor acesteia de a se apăra.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de 21 februarie 2013 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului P.S.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.
Partea vătămată M.G.V.V. s-a constituit parte civilă în termenul legal prev. de art. 15 C. proc. pen. cu 50.000 lei reprezentând daune morale.
Instanţa, constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 1357 C. civ. privind răspunderea pentru fapta proprie, în baza art. 346 C. proc. pen. a admis acţiunile civile aşa cum au fost formulate şi a obligat inculpatul la 30.000 lei daune morale către partea vătămată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul P.S.
Reprezentantul parchetului a criticat sentinţa pentru nelegalitate, în sensul că instanţa de fond a reţinut o greşită încadrare juridică a infracţiunii de viol, deoarece în mod nelegal a reţinut forma agravantă prev.de art. 197 alin. (2) C. pen., astfel încât încadrarea corectă era în dispoziţiile art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
A mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, solicitând astfel, majorarea acesteia şi admiterea apelului în sensul criticilor formulate.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege, cu reţinerea circumstanţelor atenuante, deoarece este la primul conflict cu legea penală, este singurul întreţinător al fiului său minor, iar partea vătămată a dat declaraţii contradictorii.
Pe latură civilă a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale, deoarece nu sunt justificate pe deplin.
Prin Decizia penală nr. 288 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul P.S., împotriva sentinţei penale nr. 54 din 6 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 5939/63/2013.
S-a desfiinţat în parte sentinţa pe latură penală şi rejudecând:
Au fost descontopite pedepsele.
În baza. art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza a I-a, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.S. la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedepsele de câte 4 luni închisoare pentru faptele din 07 ianuarie 2013 şi 08 ianuarie 2013 comise împotriva părţii vătămate V.M.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 14 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus detenţia, în continuare, de la 06 iunie 2013 la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei va fi virat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Dolj.
Examinând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea a constatat că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, s-a constatat că prima instanţă a reţinut în mod greşit forma agravantă prev. de art. 197 alin. (2) C. pen., cu privire la infracţiunea de viol comisă de inculpatul P.S., stabilind astfel o greşită încadrare juridică cu privire la această faptă.
În acest sens, din probatoriul administrat pe parcursul procesului penal, Curtea a constatat că, în cauză, nu este incidenţă niciuna din împrejurările la care se referă forma agravantă a infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (2) C. pen., fapta inculpatului P.S., astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu şi constând în aceea că a întreţinut, prin constrângere, două raporturi sexuale cu minora M.G.V.V., fiica concubinei sale, V.M., realizând, sub aspect constitutiv elementele infracţiunii prev.de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea a apreciat că prima instanţă a realizat o justă individualizare a acesteia, atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare, pedeapsa de 14 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară, fiind de natură să atingă scopul preventiv educativ, astfel cum este definit în dispoziţiile art. 52 C. pen.
Pe de altă parte, s-a apreciat în favoarea inculpatului nu se justifică reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, vârsta fragedă a minorei, şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi împrejurarea că acesta a recunoscut nuanţat comiterea infracţiunilor, arătând că relaţiile sexuale cu partea vătămată ar fi avut loc cu acordul acesteia, împrejurare nesusţinută de probele administrate în cauză.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că în mod just, constatând îndeplinite condiţiile art. 1357 C. civ. şi conform art. 346 C. proc. pen., instanţa de fond l-a obligat pe inculpat la plata daunelor morale către partea civilă M.G.V.V., cuantumul acestora fiind corect stabilit şi corespunzând prejudiciului de natură nepatrimonială cauzat acesteia prin faptele comise.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.S., solicitând casarea deciziei, în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 din C. proc. pen.
Examinând recursul, în raport cu motivul de casare invocat şi cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată căacesta este fondat, pentru considerentele următoare:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.
Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că inculpatul nu a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat, în susţinerea recursului formulat, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de viol în infracţiunea de act sexual cu un minor, deoarece fapta s-a săvârşit cu acordul părţii vătămate.
Înalta Curte constată că nu poate analiza incidenţa cazului de casare invocat în recursul inculpatului, acesta fiind circumscris condiţiei prevăzută de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., şi anume aceea a invocării cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost formulată în termenul legal, critica invocată de inculpat nu mai poate face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, întrucât tinde la modificarea situaţiei de fapt, stabilită în mod definitiv de instanţele de fond şi de apel.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 din noul C. pen.
Astfel, examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunilor de către inculpat, se constată că, se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa principală pentru infracţiunea de viol, cea complementară şi cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în noua lege.
Sub aspectul incriminării, infracţiunea de viol, astfel cum a fost săvârşită de inculpat, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen., se regăseşte în noul C. pen. în dispoziţiile art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen.
În condiţiile noului C. pen., se constată că limitele de pedeapsă pentru această infracţiune sunt de la 5 la 12 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, care sunt de la 10 la 25 de ani închisoare, astfel că dispoziţiile noului C. pen., sunt mai favorabile inculpatului şi se impun a fi aplicate.
Referitor la infracţiunile de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, astfel cum au fost săvârşite de inculpat, aceastea se regăsesc în prezent incriminate în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., raportat la art. 199 C. pen., limita minimă a pedepsei rămânând aceeaşi, 3 luni închisoare, limita maximă, de 2 ani închisoare, fiind majorată cu o pătrime, ca urmare a incidenţei art. 199 C. pen.
Având în vedere că individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanţa de recurs, care are obligaţia de a efectua o transpunere proporţională a pedepselor stabilite în baza legii anterioare în intervalul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, mai favorabilă, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru pentru săvârşirea infracţiunii de viol, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-a orientat şi instanţa de fond, şi se vor menţine pedepsele de câte 4 luni închisoare închisoare aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, legea penală mai favorabilă este legea veche, întrucât dispoziţiile art. 39 lit. b) C. pen. actual impun, în mod obligatoriu, în cazul contopirii pedepselor cu închisoarea, aplicarea aplicarea unui spor de o treime, din totalul celorlalte pedepse, la pedeapsa cea mai grea.
Având în vedere condamnarea pentru infracţiunea de viol, inculpatului i s-a interzis, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. anterior, care în prezent au corespondent în dispoziţiile art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă pentru infracţiunea de viol, Înalta Curte va da eficienţă şi dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă şi în consecinţă va reduce proporţional şi pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva Deciziei penale nr. 288 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 54 din 6 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, aplicarea art. 5 C. pen. şi cuantumul pedepsei şi rejudecând cauza în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 14 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., la 9 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de lovire prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., raportat la art. 199 C. pen. şi va menţine pedepsele de câte 4 luni închisoare (2 fapte).
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de mai sus şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21 februarie 2013 la 31 martie 2014, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva Deciziei penale nr. 288 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 54 din 6 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, aplicarea art. 5 C. pen. şi cuantumul pedepsei.
Rejudecând cauza în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 14 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., la 9 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de lovire prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., raportat la art. 199 C. pen. şi menţine pedepsele de câte 4 luni închisoare (2 fapte).
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21 februarie 2013 la 31 martie 2014.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1075/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 1168/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... → |
|---|
