ICCJ. Decizia nr. 1168/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1168/2014

Dosar nr. 4159/118/2011

Şedinţa publică din 2 aprilie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 230 din 20 mai 2013 pronunţată în Dosarul penal nr. 4159/118/2011, Tribunalul Constanţa a hotărât următoarele:

A respins ca nefondată sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice:

- pentru inculpatul S.M., din art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., în art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.;

- pentru inculpatul I.V. din art. art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.

I. În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.:

A condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa închisorii de un an.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul S.M. să execute pedeapsa mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis exerciţiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comerciala) C. pen.

II. În baza art. 26 C. pen. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.V. la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis exerciţiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 14, 15, 346 C. proc. pen. a admis acţiunile civile formulate în cauză.

A obligat pe inculpatul S.M. la suma de 187 342 lei, către M.F.P. prin A.N.A.F., sumă reprezentând impozit pe profit, T.V.A., dobânzi şi majorări.

A obligat pe inculpaţii S.M. şi I.V., în solidar, la sumele de: 20.596,41 lei +6010,40 lei majorări de întârziere, către partea civila SC E.C. SRL.; 59.510,08 lei către partea civila SC U. SPC Giurgiu; 44.000,10 către partea civila SC M. SRL Galaţi; 146.989,85 lei către partea civila SC M.W. SRL Bucureşti; 33.220 lei către partea civila SC C. SRL Bacău; 59.113,13 lei către partea civila SC U.M.P. SA; 115.792,68 lei către partea civila SC C.M. SRL; 183.864,04 lei (47.024,04 lei + penalităţi de 136 840 lei calculate pana la 15 aprilie 2011) către partea civila SC P. SA Bucureşti; 73.282,96 lei către partea civila SC A. A. SRL Ceptura; 62.700 lei, reprezentând impozitul pe profit în sumă de 28.663 lei şi taxa pe valoare adăugată în sumă de 34.037 lei către partea civila D.G.F.P. Constanţa.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul I.V. următoarele bunuri : 3 pompe apă tip WP50, 2 pompe apă tipWP30, 2 pompe apă tip WP25, 174 de sticle de apă Oaş, 35 buc. rotor distribuţie, 90 buc. Condensator auto, 46 buc. capac delcou, 20 buc. capac delcou Cielo, 536 buc. bujii Brik, 68 buc. fişe bujii Dacie, 16 buc. fişe bujii Daewoo, depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanţa pe baza dovezii din 10 aprilie 2007.

A dispus restituirea către inculpatul I.V. a 2 unităţi P.C. şi 2 hard-diskuri, care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanţa, pe baza dovezii din 04 aprilie 2008.

A obligat pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 5019 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către SC P. SRL, reprezentând 2.519,67 lei cheltuieli ocazionate de deplasări la termenele de judecata acordate ; 2.500 lei onorariu apărător ales cf. chitanţei din 23 martie 2011.

În baza art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, s-a virat din fondul Ministerului Justiţiei, către Baroul de Avocaţi Constanţa, pentru d-l avocat R.A.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.M..la plata sumei de 7500 lei, iar pe inculpatul I.V. la plata sumei de 7.300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele :

Prin rechizitoriul. 1444/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor : S.M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; I.V., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de: complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la disp. art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că inculpatul S.M., în perioada octombrie-decembrie 2005, în calitate de administrator al SC D.B. SRL Constanţa, în mod repetat, cu intenţie, a indus în eroare nouă societăţi comerciale, prin emiterea unui număr total de 12 file cec şi 2 bilete la ordin ştiind că pentru valorificarea acestora nu exista provizia necesară şi cauzând un prejudiciu de 599.529,25 lei, ocazie cu care, a omis - în tot - evidenţierea în actele contabile ale societăţii, a operaţiunilor comerciale efectuate sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale către stat, cauzând un prejudiciu în dauna bugetului de stat de 62.700 lei. De asemenea, s-a susţinut că acţiunile inculpatului I.V. de înlesnire, ajutor privind desfăşurarea activităţii derulate de S.M., îmbracă forma complicităţii la infracţiunea de înşelăciune în forma continuată.

1). În vol. I, pag.30, se afla plângerea formulată de G.I., administrator al SC E.C. SRL referitor la relaţia contractuală desfăşurată cu SC D.B. SRL. Acesta a arătat că în data de 25 noiembrie 2005 a primit comanda nr. 126 de la SC D.B. SRL, care solicita livrarea unor piese de accesorii auto. întrucât comanda era mult prea mare în raport de potenţialul de piaţă al judeţului Constanţa, departamentul vânzări a redus cantitatea livrată, în prealabil făcându-se şi verificări ale firmei interesate, fără să rezulte incidente de plată. Pe data de 29 noiembrie 2005 a fost sunat de C.G. care a solicitat ridicarea mărfii iar în aceeaşi zi acest lucru s-a şi întâmplat, pentru societatea cumpărătoare prezentându-se M.I. în calitate de şofer delegat, cu autoutilitara, care a lăsat fila C.E.C., scadentă la 31 decembrie 2005 în raport de factura din 29 noiembrie 2005 în valoare de 20.596,41 lei. SC D.B. SRL a intrat în incidenţa de plăţi la 12 decembrie 2005, astfel că vânzătorul nu şi-a mai putut acoperi prejudiciul.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 12 noiembrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.I. Constanţa, s-a concluzionat faptul că semnătura existentă la rubrica Semnătura trăgătorului de pe fila C.E.C. a fost executată de inculpatul S.M.

Conform rezoluţiei din 30 martie 2007 emisă în Dosarul penal nr. 129/II/2/2007, s-au restituit către SC E.C. SRL Bucureşti piese auto găsite cu prilejul percheziţiei ce s-a desfăşurat la data de 03 noiembrie 2006, locuinţa inculpatului I.V. (pag. 41, vol. I). Prin adresa din 24 noiembrie 2009, s-a solicitat SC E.C. SRL Bucureşti desemnarea unui delegat în vederea restituirii bunurilor identificate la domiciliul învinuitului I.V.

La fila 51-56, vol. I, se află declaraţia lui M.I., martor care a arătat că pe data de 28 noiembrie 2005 a fost sunat de inculpatul S.M. care i-a cerut să se deplaseze la Bucureşti şi să încarce piese auto de la o firmă, marfă ce urma apoi să fie transportată la Constanţa. La Bucureşti martorul trebuia să se întâlnească cu un domn C. care urma să îl dirijeze pentru a ajunge la depozitul vânzătorului. Martorul nu s-a mai întâlnit cu acest domn, a vorbit doar telefonic, fiind pus astfel în legătură cu societatea vânzătoare, unde a lăsat fila C.E.C. semnată şi ştampilată pe care, în prealabil, i-o dăduse inculpatul S. La întoarcere, în Constanţa, marfa a fost recepţionată de un bărbat şi o femeie.

Într-o altă declaraţie (fila 54 verso, vol. I), martorul arată că bărbatul şi femeia ce au recepţionat marfa aveau vârsta tânără. După două săptămâni, S.M. l-a contactat iar telefonic şi i-a cerut să mai efectueze un transport. Cei doi s-au întâlnit la Plopeni, lângă Ploieşti, la Uzina Mecanica, unde S.M. a mers la birouri întorcându-se împreună cu 2 bărbaţi, care le-au arătat de unde urma să încarce marfa. Inculpatul i-a spus apoi să meargă la Braşov, unde marfa (doua tipuri de pompe hidraulice) urma a fi livrată. La Braşov s-a întâlnit din nou cu inculpatul S.M. care era însoţit de un bărbat de 50 de ani şi împreună s-au uitat la marfa. Au plecat apoi iar când inculpatul s-a întors, i-a spus că nu mai vinde marfa şi că o va duce la Constanţa. Acolo a mers, aşa cum primise indicaţiile, la o adresă din km. 5, unde se aflau 6 bărbaţi tineri ce au descărcat marfa.

Aceleaşi aspecte sunt relatate şi în declaraţia dată în faţa instanţei (fila 124, vol. I). Când s-a descărcat marfa adusă de la Ploieşti, au fost prezenţi ambii inculpaţi.

Conform procesului-verbal aflat la fila 57, vol. I, s-a făcut o recunoaştere după fotografii judiciare, iar martorul M.I. a recunoscut pe inculpatul S.M. ca fiind administratorul SC D.B. SRL. De asemenea, martorul recunoaşte pe inculpatul I.V. ca fiind o persoană pe care a văzut-o în compania inculpatului S., la sediul societăţii acestuia.

Martorul M.I. a condus organele de cercetare penală în locaţiile unde a dus marfa, conform procesului-verbal existent la fila 66, vol. I., fiind găsit numitul M.G. care în calitate de administrator al SC A. SA închinase firmei SC D.B. SRL spaţiul de pe strada I. Imediat după închiriere, a venit S.M. însoţit de un bărbat despre care a spus că se numeşte P.G. şi este director economic al societăţii sale. Inculpatul S. venea la depozit cu o mașină. Societatea a desfăşurat activitate o perioadă scurtă, de o lună, după care au dispărut efectiv. (pag. 66-74).

La fila 83, vol. I se afla procesul-verbal care atesta recunoaşterea inculpatului S. din fotografii de către martorul M.G., ca fiind cel care în luna decembrie 2005 s-a recomandat a fi administratorul SC D.B. SRL Constanţa, dorind să închirieze un spaţiu aparţinând SC A. SA.

Martorul M.G. a declarat faptul că la sfârşitul anului 2005 s-a prezentat la punctul de lucru al SC A. SA de pe Str. I. numitul S.M., care s-a recomandat a fi administratorul SC D.B. SRL Constanţa şi care dorea să închirieze un spaţiu pentru depozitarea de mărfuri.

Conform declaraţiei martorului M.G., S.M. a prezentat documentele societăţii, necesare pentru încheierea contractului de închiriere, şi s-a arătat interesat de închirierea spaţiului pentru aproximativ patru luni, desfăşurând, însă, efectiv, activităţi la adresa respectivă timp de aproximativ o lună şi trei săptămâni, după care reprezentanţii SC D.B. SRL au dispărut.

Martorul M.G. a mai precizat faptul că inculpatul S.M. era adus la adresa spaţiului închiriat cu un autoturism.

În declaraţia dată în faţa instanţei (fila 123, vol. 1), martorul a menţinut susţinerile anterioare arătând că bărbatul brunet ce îl aducea pe S.M. la depozit rămânea de cele mai multe ori în maşină.

Conform adresei din 27 martie 2009 a S.P.C.R.P.C.Î.V., autoturismul aparţine numitei I.L., soţia învinuitului I.V.

2). La fila nr. 92, vol. 1 se afla plângerea penală formulată de B.F., administrator al SC U.S.P.C. SRL. înregistrată la data de 21 decembrie 2005 împotriva SC D.B. SRL, având în vedere că la data de 30 noiembrie 2005 a livrat acestei firme un motostivuitor în valoare de 13.500 euro + T.V.A., respectiv 59.510 lei, la punctul de lucru al SC E.I. SRL Constanţa, care era un client mai vechi al vânzătorului. Livrarea s-a făcut în baza unei convenţii cu numitul C.G. care se recomandase telefonic drept reprezentant al firmei cumpărătoare.

După livrarea motostivuitorului, la 2 zile, un reprezentant al SC E.I. SRL Constanţa s-a deplasat la punctul de lucru din strada B., ridicând un exemplar al contractului semnat de administratorul S.M. şi două bilete la ordin semnate de acesta, fiecare bilet în valoare de 29 755 lei. Datele scadente erau în 09 decembrie 2005 respectiv 23 decembrie 2005. La prima scadenţă, C.G. i-a rugat să mai amâne introducerea biletului cu 3 zile şi apoi încă o zi. Banca a refuzat decontarea motivând că exista lipsa totală de disponibil. Biletul la ordin a fost introdus la plată la data de 13 decembrie 2005, fiind refuzat pe motiv de lipsă totală de disponibil.

Din verificările pe care administratorul le-a făcut personal, a rezultat că Cernea Gheorghe era de fapt S.M. şi că începând cu 12 decembrie 2005 firma acestuia înregistra incidente de plată.

Suma cu care se constituie parte civila este cea de 59.510,08 lei.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 12 noiembrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa, s-a concluzionat faptul că scrisul olograf ce completează rubricile data emiterii, locul emiterii, scadenţa, locul plăţii, stipulat, suma de (în cifre), lui, emitent, adresa, C. fisc., cont nr., deschis la de pe cele două bilete la ordin emise de SC D.B. SRL Constanţa către SC U. SPC la data de 02 decembrie 2005 a fost executat de inculpatul I.V.

Totodată, prin acelaşi raport s-a constatat faptul că impresiunile de ştampilă de la rubrica Cumpărător de pe Contractul de furnizare încheiat la data de 30 noiembrie 2005 între SC U. SPC Giurgiu şi SC D.B. SRL Constanţa, de pe Formularul de livrare şi Certificatul de punere în funcţiune, de la rubrica Semnătura de primire de pe avizul de însoţire a mărfii din 30 noiembrie 2005 şi de la rubricile Semnătura emitentului şi Semnătura emitentului la vedere de pe cele două bilete la ordin au fost executate cu ştampila a cărei impresiune apare în Fişa cu specimene de semnături pentru S.M. de la B.R.D. - G.S.G. Sucursala Constanţa din data de 25 august 2005.

În declaraţia dată de martorul B.F. (pag. 111, 119, vol. 1) a mai arătat că la momentul livrării motostivuitorului S.M. care se dădea drept C.G. a pretextat că nu are asupra lui biletele la ordin, cerând livrarea la firma sa, dar vânzătorul din precauţie a preferat un terţ al cărui reprezentant a mers la firma SC D.B. SRL unde a întâlnit o doamnă blondă şi un bărbat brunet de aprox. 35 ani care nu avea 2 degete la mâna dreaptă. Aceleaşi aspecte sunt relatate în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti (fila 4, vol. II).

B.F. a mai precizat faptul că are cunoştinţă despre aceea că inculpatul S.M. se deplasa cu un autoturism, pe care l-a văzut în Mun. Constanţa.

Conform adresei din 27 martie 2009 a S.P.C.R.P.C.Î.V., autoturismul aparţine numitei I.L., cu domiciliul în Mun. Constanţa, aceasta fiind soţia inculpatului I.V.

Martorul S.G. a declarat (fila 150, vol. 1), administrator al SC E.I. SRL Constanţa că avea punct de lucru pe strada Interioara nr. 2, unde îşi avea punct de lucru şi SC B.D. SRL şi a văzut acolo o tânără blondă de aprox. 25 ani, un bărbat de aprox. 40 ani, brunet, cu faţa sobră. La cererea lui B.F. a verificat dacă firma cumpărătoare avea sediu şi activitate. Biletele la ordin le-a primit de la acea femeie.

În declaraţia dată în faţa instanţei a descris bărbatul care a semnat contractul ca având 1,70 m, 70 kg, brunet; acesta s-a prezentat ca administrator. În încăpere mai era un bărbat brunet, de 45 ani care nu avea 2 degete la o mână, grăsuţ, brunet (pag. 6, vol. 1).

Cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 03 noiembrie 2006 la domiciliul inculpatului I.V. au fost identificate, în original, carnetul de service pentru motostivuitorul furnizat de SC U. SPC Giurgiu şi contractul de furnizare din 30 noiembrie 2005 încheiat între SC U. SPC Giurgiu şi SC D.B. SRL Constanţa.

3). La data de 27 decembrie 2005 a fost înregistrată la I.P.J. Constanţa plângerea formulată de O.N.O., administratorul SC M. SRL Galaţi, cu privire la comiterea infracţiunii de înşelăciune de către reprezentantul SC D.B. SRL Constanţa.

Martorul O.N., administrator al SC M. SRL a arătat că a vândut marfa de 44.000,10 lei către SC D.B. SRL, fără ca marfa să fie plătită, motiv pentru care solicita suma menţionată.

Marfa consta în îngrăşământ complex. Având în vedere interesul manifestat de acea firma pentru achiziţionarea îngrăşământului, martorul a făcut nişte verificări la Camera de Comerţ, aflând că firma e viabilă şi nu existau incidente bancare. Comanda s-a primit pe fax iar contractul de vânzare-cumpărare din 05 noiembrie 2005 s-a semnat la Constanţa, la sediul firmei cumpărătoare cu administratorul acesteia S.M.

La data de 09 noiembrie 2005, SC M. SRL Galaţi a expediat marfa contractată la Constanţa, asigurând transportul prin contractarea serviciilor a doi şoferi, S.N. şi U.N., care au înmânat reprezentanţilor SC D.B. SRL Constanţa factura din 09 noiembrie 2005 în valoare de 44.000,10 lei.

La întoarcere, şoferul U.N. a adus reprezentanţilor SC M. SRL Galaţi fila C.E.C. în valoare de 44.000,10 lei cu scadenţa la data de 05 decembrie 2005.

Pe 29 noiembrie 2005 S.M. a solicitat amânarea introducerii cecului la plată cu câteva zile astfel că s-a introdus în bancă pe 9 decembrie 2005 care a fost returnat de bancă. Ulterior nu a putut fi contactat nici un reprezentant al societăţii cumpărătoare.

O.N.-Ovidiu s-a deplasat personal la Constanţa împreună cu agentul comercial S.G.A., negăsind pe nimeni la sediul SC D.B. SRL Constanţa de pe Bd. I.C.B.

În declaraţia dată în faţa instanţei (vol. I, pag. 220) martorul reiterează aspectele deja menţionate.

Martorul S.G.A., delegat al SC M. SRL a fost cel care a luat legătura cu inculpatul S.M., care a semnat contractul în prezenţa sa, după care i-a prezentat depozitul firmei pentru a demonstra seriozitatea sa (pag. 190-191, vol. I). Contractul a fost semnat de S.M. în locaţia indicată în acte ca fiind sediul societăţii, unde se afla secretara şi un bărbat ce i-a fost prezentat drept director comercial al firmei. Ulterior, în urma neonorării contractului a aflat ca SC D.B. SRL nu funcţiona la acea adresa.

Potrivit procesului-verbal de la fila 192, vol. I, martorului S.G.A. i-au fost prezentate fotografii judiciare, incluzând pe cea a inculpaţilor I.V. şi S.M., iar martorul a recunoscut doar pe cel din urmă.

Martorul S.N. a fost cel care a transportat marfa de la SC M. SRL Galaţi, la Constanţa şi a arătat că nu a cunoscut nici o persoană care să i se fi prezentat din partea SC D.B. SRL (pag. 208,vol. I).

Martorul U.N. a fost, de asemenea, unul din şoferii care au transportat îngrăşământ, de la Galaţi la Constanţa, ca urmare a relaţiei contractuale SC M. SRL - SC B.D. SRL. Recepţia mărfii s-a făcut de către o femeie care s-a declarat reprezentant al cumpărătorului. La locaţia unde s-a descărcat îngrăşământul, a venit un autoturism către care s-a îndreptat femeia menţionată, revenind cu avizul de însoţire a mărfii semnat şi cu fila C.E.C. completata integral şi semnată.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 12 noiembrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa, s-a concluzionat faptul că semnătura existentă la rubrica Semnătura trăgătorului de pe fila C.E.C. a fost executat de învinuitul S.M.

4). La data de 15 decembrie 2005 a fost înregistrată la I.P.J. Constanţa plângerea SC M.W. SRL Bucureşti cu privire la reprezentanţii SC D.B. SRL Constanţa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

În fapt, societatea din Bucureşti a livrat către SC D.B. SRL Constanţa piese auto în valoare totală de 146.989,85 lei (facturile în valoare de 75.885,72 lei, în valoare de 22.967,35 lei, în valoare de 20.645.60 lei şi în valoare de 27.491.18 lei), pentru care administratorul S.M. a emis o serie de file cec care au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil şi client aflat în interdicţie bancară (filele C.E.C. din 10 decembrie 2005 în valoare de 70.853,07 lei, din 20 decembrie 2005 în valoare de 20.645,60 lei şi din 08 decembrie 2005 în valoare de 27.491,18 lei).

La fila 16, vol. II urmărire penală se afla declaraţia numitului C.C. Tudorel, administrator al SC M.W. SRL Bucureşti, care a arătat că a cunoscut pe reprezentanţii SC D.B. SRL, prin intermediul lui N.F., care susţinea că este unchiul lui N.M., angajat al firmei pe care o administra. Reprezentanţii cumpărătorului au achitat cu banii jos prima comandă, motiv pentru care le-a livrat şi a doua oară marfa.

Filele C.E.C. lăsate pentru achitarea mărfii au fost completate de S.M. integral în fata martorului.

Martorul C.C. Tudorel a recunoscut din fotografiile judiciare ce i-au fost prezentate de organele de politie, atât pe inculpatul S.M. cât şi pe I.V. (pag. 17, vol. 1).

Martorul N.M.S. a fost angajat în perioada 2002- 2007 la SC M.W. SRL în funcţie de vânzător şi a susţinut ca şeful său, C.C. să îi găsească cumpărători pentru piesele ce făceau obiectul de activitate al firmei. N.F. (care ulterior şi-a schimbat numele în B.F.) a venit însoţit de un bărbat despre care a înţeles că ar fi administratorul unei societăţi (înălţime 1,75-1,80 cm, păr lung şi blond, slăbuţ) şi de încă un alt bărbat ca fiind şoferul celui dintâi, conducând un autoturism de culoare albă. Administratorul a semnat în faţa lui C.C. file C.E.C. Firma vânzătoare a rămas cu marfa neachitată, prejudiciul fiind de 4 mld. lei (pag. 54, vol. II).

A menţinut aceste susţineri şi în faţa instanţei (pag. 58, vol. II).

Martorul B.F. a susţinut că a purtat o discuţie cu martorul C.C., şeful nepotului său, privind găsirea de clienţi pentru piesele auto pe care aceştia le vindeau. Anterior îl cunoscuse pe un anume Ion şi prin acesta l-a cunoscut pe S.M., patronul unei firme din Constanţa. împreună cu I. şi M. în august sau septembrie 2006 a mers la firma lui C.C., întrucât inculpatul S. era interesat de achiziţionarea unor piese. S.M. şi C.C. au avut mai multe întâlniri, fără ca martorul să participe la discuţii, finalizate cu o vânzare-cumpărare. Marfa urma a fi achitată cu file C.E.C., care însă, după cum a rezultat ulterior, erau fără acoperire (pag. 60- 61, vol. II).

Conform procesului-verbal aflat la fila 63 vol. II, martorul B.F. a recunoscut din fotografiile ce i-au fost prezentate pe inculpatul S.M., ca fiind persoana ce s-a prezentat ca fiind administratorul SC D.B. SRL. Potrivit procesului-verbal existent la fila 69, acelaşi martor nu l-a recunoscut pe I.V. din fotografii ca fiind persoana ce se prezentase împreună cu S.M., chiar dacă fotografia inculpatului se regăsea printre cele ce i-au fost prezentate.

În declaraţia dată în faţa instanţei a arătat că acea cunoştinţă a sa Ion din Galaţi avea înjur de 50 ani, 1,65 înălţime, brunet, ten închis, se îmbrăca mereu la costum. Martorul a susţinut că acesta venea singur separat de inculpatul S.M., ceea ce reprezintă o evidentă schimbare a depoziţiei sale, fără nici o justificare, venind în contradicţie cu depoziţia martorului N.M., astfel că aceste susţineri urmează a fi înlăturate (pag. 79, vol. II).

Martorul B.V. este unul din şoferii care au transportat marfa de la SC M.W. SRL, la SC D.B. SRL Constanţa, la cererea numitului Cercel Ilie care a venit până la depozitul cumpărătorului unde s-a descărcat marfa, înmânând factura unui bărbat în vârstă de 45 ani, aparent administrator al firmei SC D.B. SRL, ce părea a fi de etnie rromă, care a verificat dacă toate bunurile de pe factură fuseseră livrate. Această persoană a plătit valoarea transportului (pag. 120-124, vol. II/ vol. II instanţă, pag. 59).

Conform procesului-verbal existent la fila 125, martorul B.V. a recunoscut din fotografiile ce i-au fost prezentate de organele de cercetare penală, pe cea a inculpatului I.V. ca fiind persoana care recepţionase marfa, persoana menţionată în declaraţie şi care i-a achitat contravaloarea transportului efectuat, în sumă de 350 lei.

SC M.W. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în proces cu contravaloarea facturilor neachitate, respectiv 146.989,85 lei.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 12 noiembrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa, s-a concluzionat faptul că scrisul olograf ce completează rubricile Emis la, data, suma de. (în cifre), stipulat şi lui., precum şi semnătura existentă la rubrica Semnătura trăgătorului de pe filele C.E.C. au fost executate de inculpatul S.M.

5). La data de 22 decembrie 2005 a fost primită la I.P.J. Constanţa plângerea SC C. SRL Bacău, cu privire la SC D.B. SRL Constanţa, care, la data de 06 decembrie 2005, prin administratorul S.M., a contactat societatea din Bacău în vederea cumpărării unei cantităţi de 30 tone de îngrăşăminte chimice, aflate în depozitele SC C. SA Constanţa.

Pentru aceasta, a trimis comanda din 06 decembrie 2005, după care, în aceeaşi zi, a mai trimis o comandă pentru încă 50 tone.

SC C. SRL Bacău a stabilit livrarea mărfii comandate în tranşe, prima tranşă de 30,2 tone fiind livrată în data de 07 decembrie 2005 cu autovehicule trimise de SC D.B. SRL Constanţa.

Pentru plata mărfii, SC D.B. SRL Constanţa a emis fila C.E.C. cu scadenţa la data de 15 decembrie 2005, pe care a înmânat-o reprezentanţilor SC C. SA.

Facturarea cantităţii de îngrăşăminte livrate s-a făcut pe data de 08 decembrie 2005, rezultând factura în valoare de 33.220 lei, care a fost trimisă de două ori prin poştă şi care s-a întors la expeditor pe motivul "societate mutată de la adresa indicată".

La fila 151, vol. II, se afla plângerea penală formulată de SC C. SRL Bacău, prin administrator, împotriva SC D.B. SRL, privind marfa furnizată acesteia, constând în 30 tone îngrăşăminte chimice la comandă făcut de S.M. care a emis o filă C.E.C., scadenta la 15 decembrie 2005.

Din momentul livrării mărfii, până în momentul scadenţei, inculpatul a telefonat de mai multe ori, rugându-i să mai livreze 50 de tone îngrăşământ dar a fost refuzat, vânzătorul aşteptând să vadă decontarea filei C.E.C., dovada de seriozitate. Pe 22 decembrie 2005 a rezultat ca firma avea o lipsa totala de disponibil, firma intrase în incident de plata din 16 decembrie 2005.

Martorul C.G., director executiv al SC C. SRL a reluat în declaraţii (pag. 165- 187, vol. II/pag. 81, vol. II instanţă) aspectele menţionate în plângere, adăugând şi faptul că fila C.E.C. a fost completată de S.M.

Cu ocazia audierii, administratorul SC C. SRL Bacău, G.C.D., s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 33.220 lei.

Transportul îngrăşămintelor chimice a fost asigurat de SC D.B. SRL Constanţa cu autovehiculele, condus de D.P., conform avizului de însoţire a mărfii din 07 decembrie 2005, şi de M.D., conform avizului de însoţire a mărfii din 07 decembrie 2005.

Martorul D.P. a relatat că în decembrie 2005 lucra ca şofer la SC A.T. SRL Constanţa, firmă ce se ocupa cu transportul de marfă. A efectuat un transport iar la încărcare s-au prezentat delegaţii societăţii cumpărătoare, 2 bărbaţi şi o femeie. Unul din bărbaţi s-a prezentat ca fiind şoferul celuilalt bărbat, acesta din urmă fiind în jur de 30 de ani, cu păr scurt, brunet, 1,70 cm înălţime (pag. 207, vol. II).

Martorul M.D. este un alt şofer care a transportat îngrăşământ de la depozitul SC C. SA unde se afla marfa vânzătorului. A predat avizul de însoţire unui bărbat ce părea a fi patronul sau gestionarul (pag. 214, vol. II). In declaraţia dată în faţa instanţei (fila 7, vol. II) a susţinut că atunci când a ridicat marfa erau 2 bărbaţi (unul grăsuţ şi brunet de 35-40 ani; celălalt înalt şi slab de 25 -30 ani ) şi o femeie.

Martorului i-au fost prezentate fotografii judiciare, una dintre acestea fiind a inculpatului I.V., însă Muscalu Dom nu a recunoscut pe nimeni.

6). La fila 6, vol. III, se află plângerea formulată de SC U.M.P. SA împotriva SC D.B. SRL căreia i-a livrat marfa (pompe hidraulice) în valoare de 59.113, 13 lei, conform facturii din 08 decembrie 2005, pentru plata primind fila C.E.C. care însă a fost refuzată la plată datorită lipsei totale de disponibil. S-au formulat pretenţii civile privind preţul neplătit de cumpărător, SC U.M.P. SA. constituindu-se parte civilă în proces cu suma de 59.113,13 lei.

La fila 14, vol. III, se afla declaraţia martorului D.I.I., angajatul acestei societăţi care a relatat că a fost contactat de un bărbat ce s-a recomandat S.M., reprezentantul firmei SC D.B. SRL care s-a arătat interesat de achiziţionarea unor pompe hidraulice, sosind a doua zi la societatea vânzătoare. S-au făcut verificări cu privire la firma SC D.B. SRL rezultând că avea impozitele plătite, până în septembrie 2005 şi înregistrase un profit de 500 mii lei, informaţii care au creat aparenţa seriozităţii cumpărătorului. Fila C.E.C. corespunzătoare facturii fiscale din 08 decembrie 2005 urma a fi scadentă la 11 zile de la livrare a produselor. La puţin timp de la plecare, S.M. a sunat întrebând dacă este posibil să i se mai livreze în scurt timp altă marfă iar martorul i-a spus că aşteaptă plata primei cantităţi livrate.

I-au fost prezentate martorului fotografii judiciare, iar acesta a recunoscut pe cea a inculpatului S.M., care era printre cele ce îi fuseseră prezentate (pag. 43).

Martorul a menţinut în cursul cercetării judecătoreşti cele afirmate în cursul urmăririi penale (pag. 221, vol. I).

Martorul M.I. a declarat faptul că, după aproximativ două săptămâni de la efectuarea transportului de marfă de la SC E.C. SRL Bucureşti la SC D.B. SRL Constanţa, a fost contactat din nou de învinuitul S.M. pentru efectuarea unui transport de la SC U.M.P. SC, unde trebuia să se întâlnească cu acesta.

Martorul a precizat că iniţial, S.M., care s-a ocupat personal de tranzacţia cu SC U.M.P. SA. i-a indicat să transporte marfa la Braşov, unde i-a comunicat apoi că trebuie să o transporte la Constanţa.

La fila 45 vol. III, se afla procesul-verbal consemnând cercetările făcute de poliţie, pornind de la susţinerea martorului M.I. care i-a condus la adresa unde a descărcat pompele hidraulice. Proprietarul imobilului D.G. a închiriat spaţiul de la parter către SC C. SRL, societate reprezentată de I.I., care în decembrie 2005 a adus piese auto, antigel, cu o mașină papuc de culoare roşie. Pe intervalul închirierii spaţiului, I.I. s-a prezentat împreună cu I.V. care a luat mărfuri din depozit. D.G. a mai arătat că nu cunoaşte pe S.M. şi nu a auzit de SC D.B. SRL. Totodată, M.I. l-a indicat pe inculpatul I.V. ca fiind o persoană care se afla în noiembrie 2005 la sediul SC D.B. SRL Constanţa în compania lui S.M.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 12 noiembrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa, s-a concluzionat faptul că scrisul olograf ce completează rubricile emis la, data, suma de. (în cifre), stipulat şi lui, precum şi semnătura existentă la rubrica Semnătura trăgătorului de pe fila C.E.C. a fost executat de inculpatul S.M.

Totodată, prin acelaşi raport s-a constatat faptul că scrisul olograf ce completează rubricile către furnizor, localitatea, strada, banca, precum şi menţiunea Rugăm plata cu filă cec decontabilă la 11 zile de la livrare de pe comanda nr. 90 trimisă de SC D.B. SRL Constanţa către SC U.M. SA Plopeni a fost executat de inculpatul I.V.

7). La data de 19 octombrie 2005 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între SC C.M. SRL Buzău (administrator P.C.G.) şi SC D.B. SRL privind vânzarea de antigel. Pentru achiziţionarea acestei mărfi, cumpărătorul a emis 3 file C.E.C. în valoare totală de 110.000 lei, file refuzate la decontare, pe motiv de lipsă totală de disponibil.

La data de 09 ianuarie 2006 a fost înregistrată la I.P.J Brăila plângerea SC C.M. SRL împotriva inculpatului S.M., în calitate de administrator al SC D.B. SRL Constanţa, societate căreia, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 19 octombrie 2005, i s-a livrat antigel în valoare totală de 115.792,68 lei (conform facturilor din 18 noiembrie 2005 în valoare de 30.000 lei, din 23 noiembrie 2006 în valoare de 53.879,95 lei şi din 03 decembrie 2005 în valoare de 31.912,73 lei) şi care a emis cu titlu de plată filele C.E.C. din 05 decembrie 2005 în valoare de 30.000 lei, din 13 decembrie 2005 în valoare de 53.879,95 lei şi din 13 decembrie 2005 în valoare de 31.912,73 lei.

Fila C.E.C. a fost girată către furnizorul SC C.M. SRL Calvini, respectiv SC A.S. SRL Buzău.

Înainte de introducerea la plată a acestei file la data scadentă de 05 decembrie 2005, SC D.B. SRL Constanţa a trimis o solicitare scrisă către SC C.M. SRL Calvini, în vederea amânării scadenţei până la 12 decembrie 2005.

La introducerea la plată, aceasta a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

SC C.M. SRL Calvini a introdus la plată celelalte două file cec, iar acestea au fost refuzate pe motiv de lipsă totală de disponibil şi trăgător aflat în interdicţie bancară.

SC C.M. SRL Calvini s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 115.792,68 lei.

În declaraţiile date ( pag. 98-113, vol. III), martorul P.C.G. a arătat că iniţial a fost contactat de mai multe ori de un anume M.C., care pretindea că lucrează la SC D.B. SRL fixându-se o întâlnire pentru negocierea contractului. Au venit doi bărbaţi, unul fiind S.M., administratorul societăţii SC D.B. SRL, celalalt bărbat fiind în vârstă de 60-70 ani, despre care martorul a crezut că ar putea fi acel domn M. cu care vorbise telefonic.

Prima livrare s-a făcut la data de 18 noiembrie 2005 iar martorul însoţit de alţi doi colegi s-a deplasat la Constanţa fiind întâmpinaţi de o dacie de culoare roşie, din care a coborât S.M.. Următoarele două transporturi s-au efectuat pe 23 noiembrie 2005 şi 03 decembrie 2005. Au cerut inculpatului S. mai multe situaţii privind situaţia sa financiară şi deşi inculpatul a părut iritat, i-a condus la B.R.D., prezentându-i unei doamne de la un ghişeu care a susţinut că nu le poate oferi date întrucât sunt confidenţiale însă i-a asigurat că inculpatul este o persoană serioasă. Toate filele C.E.C. au fost depuse în bancă la scadenţă, fiind refuzate pentru lipsa totală disponibil.

Martora S.C. era administrator al SC A.S. SRL, societate având ca obiect de activitate cosmeticele auto. P.G., administrator al SC C.M. SRL i-a livrat 20 tone antigel, marfa ce era mai departe vândută către SC D.B. SRL, tranzacţie despre care a luat cunoştinţă în momentul în care i s-a girat un C.E.C. Martora nu s-a întâlnit personal cu reprezentanţii societăţii cumpărătoare (pag. 127, vol. III/ pag. 172, vol. I instanţă).

Martorul M.I. este unul din şoferii care au transportat marfa la Constanţa, ca urmare a înţelegerii dintre P.C.G. şi inculpatul S.. Nu a putut spune nimic despre delegatul firmei cumpărătoare care a recepţionat marfa.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 12 noiembrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa, s-a concluzionat faptul că impresiunile de ştampilă de pe factura din 03 decembrie 2005 în valoare de 31.912,73 lei şi avizul de însoţire a mărfii din 03 decembrie 2005 au fost executate cu ştampila a cărei impresiune apare în Fişa cu specimene de semnături pentru S.M. de la B.R.D. - G.S.G. Sucursala Constanţa din data de 25 august 2005.

8). Prin adresa din 09 iulie 2009 a SC P. SA Bucureşti, s-a comunicat faptul că în baza contractului din 30 noiembrie 2005 s-au livrat către SC D.B. SRL Constanţa o maşină de spălat rufe şi o maşină de uscat rufe în valoare totală de 47.024,04 lei, conform facturii, pentru plata cărora s-a eliberat fila C.E.C. din 21 decembrie 2005, care a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Întrucât inculpatul S.M. nu a mai răspuns la telefon, reprezentanţii SC P. SA Bucureşti s-au deplasat la sediul SC D.B. SRL Constanţa, unde au constatat faptul că beneficiarul se mutase de la adresa respectivă.

SC P. SA Bucureşti s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 47.024,04 lei.

Conform adreselor din 09 iulie 2009 şi din 17 august 2009 a SC P. SA Bucureşti, reprezentanţii societăţii din Bucureşti nu s-au întâlnit cu reprezentanţii SC D.B. SRL Constanţa, documentaţia tranzacţiei fiind transmisă prin fax şi fila C.E.C. fiind înaintată către SC P. SA Bucureşti prin şoferul F.G., care a fost delegat să transporte marfa de la Bucureşti la Constanţa.

9). Din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că SC D.B. SRL Constanţa, a emis către SC A. SRL Ceptura, fila C.E.C. din 12 decembrie 2005 în valoare de 73.282,96 lei, aceasta fiind refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

Martorul N.A., administrator al SC A. SRL Ceptura, a arătat că prin numitul Potarniche, l-a cunoscut pe I.V. din Constanța. Ulterior a mers acasă la acesta, unde a cunoscut pe administratorii SC D.B. SRL : S.M., I.I., I.V. în jurul datei de 10 noiembrie 2005, reprezentanţii acestei societăţi au venit la Ploieşti unde au încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui buldozer pe care s-au angajat să îl plătească cu un C.E.C. semnat şi completat de S.M., scadent după 30 zile, în valoare de 73 282,96 lei. Recepţia mărfii s-a făcut de către martor şi reprezentanţii SC D.B. SRL. Nu se constituie parte civilă în procesul penal (pag. 244, vol. III).

Martorul a recunoscut din fotografiile judiciare ce i-au fost prezentate de poliţie pe inculpaţii I.V., S.M. şi pe I.I. (pag. 245, vol. III).

Potrivit declaraţiei lui N.A., SC A. SRL Ceptura avea de recuperat bani de la SC U. SA Ploieşti, pentru care societatea din urmă a oferit în compensare piese de schimb pentru uz petrolier.

în noiembrie 2005, reprezentanţii SC D.B. SRL Constanţa s-au deplasat în Ploieşti unde au încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru role de buldozere provenind de la SC U. SA Ploieşti, pentru care au emis fila C.E.C. din 12 decembrie 2005 în valoare de 73.282,96 lei.

N.A. a mai precizat faptul că a asigurat transportul de la SC U. SA Ploieşti la SC D.B. SRL Constanţa, prin închirierea unui camion şi că a participat, împreună cu reprezentanţii SC D.B. SRL Constanţa, la recepţia mărfii.

Numitul D.F., şoferul care a efectuat transportul de marfă de la SC U. SA Ploieşti la SC D.B. SRL Constanţa, a declarat faptul că pentru aceasta a fost delegat de administratorul SC G. SRL Valea Călugărească, al cărei angajat era la momentul respectiv.

Martorul D.F. a declarat că a încărcat marfa de la SC U. SA Ploieşti, unde l-a aşteptat de o persoană de sex masculin care l-a însoţit apoi la SC D.B. SRL Constanţa, ocupându-se de documentaţia tranzacţiei.

Potrivit procesului-verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografie din data de 05 august 2009, martorul D.F. l-a indicat pe inculpatul S.M. ca fiind cel pe care l-a cunoscut drept administrator al SC D.B. SRL Constanţa cu ocazia recepţiei rolelor transportate de la Ploieşti la Constanţa.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că, în perioada 30 noiembrie-07 decembrie 2005, SC D.B. SRL Constanţa a comercializat către SC G.S.I. SRL Galaţi piese de schimb auto, constatându-se că acestea erau însoţite de Certificatele de conformitate şi garanţie din 27 octombrie 2005 şi din data de 30 noiembrie 2005, emise de SC U. SA Ploieşti. Din cele prezentate mai sus rezultă că toate filele cec şi cele 2 bilete la ordin emise de inculpatul S.M., în calitate de administrator al SC D.B. SRL Constanţa aveau scadenţa cuprinsă între 08.12-31 decembrie 2005.

Din analiza rulajului contului SC D.B. SRL Constanţa deschis la B.R.D. - G.S.G. Agenţia Balada, Constanţa, rezultă faptul că în perioada 19 august 28 noiembrie 2005 societatea a avut încasări de 210.380,46 lei şi că acestea erau intercalate cu retrageri sistematice de numerar, efectuate de inculpatul S.M.

Ultima operaţiune derulată în cont este reprezentată de o depunere de numerar de 20 de lei din data de 28 noiembrie 2005, soldul final fiind de zero lei şi constatându-se, astfel, că inculpatul S.M. a retras în tot provizia necesară valorificării cecurilor după emiterea acestora.

Prin adresa din 22 martie 2006 a A.F.P. Constanţa, s-a comunicat faptul că SC D.B. SRL Constanţa figurează cu declaraţii depuse privind obligaţiile de plată la bugetul de stat până în luna februarie 2005 şi cu raportări semestriale şi bilanţuri contabile depuse până la data de 30 iunie 2006.

Conform documentaţiei puse la dispoziţie de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpatul S.M. a fost cooptat în cadrul SC D.B. SRL Constanţa la data de 14 aprilie 2006 în calitate de asociat, iar la data de 24 mai 2005 acesta a devenit asociat unic şi administrator.

Prin Procesul-verbal încheiat la data de 04 februarie 2011 de inspectorii din cadrul D.G.F.P. Constanţa - S.A.F. - A.I.F., s-a stabilit faptul că pentru activitatea derulată în perioada septembrie-decembrie 2005, SC D.B. SRL Constanţa a adus un prejudiciu bugetului de stat la impozitul pe profit în sumă de 28.663 lei şi la taxa pe valoare adăugată în sumă de 34.037 lei, rezultând un total de 62.700 lei.

La data de 03 noiembrie 2006, lucrătorii din cadrul I.PJ. Constanţa - S.I.F. au efectuat o percheziţie la domiciliul învinuitului I.V., din mun. Constanţa, unde au identificat următoarele:

- factura fiscală din 04 octombrie 2005 şi chitanţa din 04 octombrie 2005, emise de SC G. SRL Cobadin către SC D.B. SRL Constanţa, în copie;

- chitanţele (exemplar roşu, verde şi albastru) şi (exemplar roşu şi verde), aparţinând SC D.B. SRL Constanţa, în original, necompletate;

- factura fiscală (exemplar roşu, verde şi albastru), aparţinând SC D.B. SRL Constanţa, în original, necompletată;

- factura fiscală din 15 decembrie 2005 emisă de SC T.R. SRL către SC D.B. SRL Constanţa, 31 de copii;

- chitanţier aparţinând SC D.B. SRL Constanţa cuprinzând chitanţele;

- chitanţier aparţinând SC D.B. SRL Constanţa cuprinzând chitanţele;

- carnet de avize de însoţire a mărfii aparţinând SC D.B. SRL Constanţa cuprinzând avizele de însoţire a mărfii;

- ştampila cu inscripţia "S.M./DD";

- caiet tip matematică de 38 de file cuprinzând diverse însemnări referitoare la SC D.B. SRL Constanţa;

- carnet de service pentru motostivuitor al SC U. SPC Giurgiu;

- contract de furnizare din 30 noiembrie 2005 încheiat între SC U. SPC Giurgiu şi SC D.B. SRL Constanţa;

- piese auto purtând însemnele SC E.C. SRL Bucureşti.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 12 noiembrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa, s-a concluzionat faptul că scrisul olograf de pe filele caietului tip matematică ridicat cu ocazia percheziţiei de la domiciliul inculpatului I.V. a fost executat de inculpatul I.V.

Inculpatul S.M. a declarat faptul că, în vara anului 2005, a contactat pe administratorul SC D.B. SRL Constanţa, în urma publicării de către acesta a unui anunţ în ziar privind cesiunea părţilor sociale la respectiva societate.

Stabilind o întâlnire, acesta a venit însoţit de inculpatul I.V., cu care era rudă.

S.M. a declarat că cei doi nu i-au cerut nici o sumă de bani pentru părţile sociale ale societăţii cu condiţia ca, după preluarea acesteia, să se fi ocupat tot ei de activitatea SC D.B. SRL Constanţa, el urmând să fie remunerat cu circa 3.000 lei lunar.

Inculpatul S.M. a mai precizat că inculpatul I.V. a plătit toate taxele aferente documentaţiei întocmite la notariat şi la O.R.C. şi s-a ocupat de închirierea unui apartament folosit drept locuinţă pe durata şederii în Constanţa, precum şi a spaţiului de pe Bd. I.C.B. pentru sediul firmei. Tot I.V. l-a condus pe inculpatul S.M. la B.R.D. - Agenţia Balada pentru a depune specimen de semnătură şi pentru autorizarea efectuării de operaţiuni bancare prin contul deja existent al societăţii.

Cu aceeaşi ocazie, inculpatul S.M. a solicitat eliberarea unui carnet de cecuri însă i s-a comunicat faptul că putea efectua operaţiuni cu file cec după un an de la preluarea societăţii.

Cu toate acestea, la intervenţiile inculpatului I.V., după aproximativ două luni de zile a fost contactat de reprezentanţii băncii pentru ridicarea carnetului de cecuri.

Inculpatul S.M. a precizat că a ridicat carnetul de cecuri şi i l-a înmânat inculpatului I.V., care ţinea şi actul constitutiv, certificatul de înmatriculare al societăţii, facturierul şi chitanţierul într-o geantă diplomat neagră.

Conform declaraţiei lui S.M., după preluarea societăţii, inculpatul I.V. i-a cerut să completeze nişte facturi care atestau operaţiuni fictive de vânzare de marfă către societatea fiului lui I.V., în scopul creării unui rulaj în contul SC D.B. SRL Constanţa.

După ce societatea fiului lui I.V. vira sumele de bani cu titlu de plată a operaţiunilor fictive, inculpatul S.M. retrăgea numerar şi îi dădea banii învinuitului I.V.

Inculpatul I.V. a angajat o secretară, potrivit celor declarate de inculpatul S.M. şi, împreună cu aceasta, a început să contacteze diverse firme şi să le trimită comenzi şi oferte de preţ.

De asemenea, începând cu perioada septembrie-octombrie 2005, inculpatul I.V. l-a trimis pe inculpatul S.M. la diverse firme din ţară, unde încheia contracte de vânzare, semna facturi, emitea file cec şi ridica mărfuri pe care le aducea în mun. Constanţa, la depozitul de pe Str. I.

Inculpatul S.M. a declarat că după câteva tranzacţii şi-a dat seama că inculpatul I.V. înşela societăţile de la care lua marfă, folosindu-se de el.

În luna decembrie 2005, inculpatul I.V. a ars actele SC D.B. SRL Constanţa şi i-a dat lui S.M. suma de 1.000 de euro pentru a pleca din ţară.

În faţa instanţei, inculpatul S.M. s-a prezentat la primul termen şi a susţinut că recunoaşte în totalitate acuzaţiile ce i se aduc, doreşte să fie judecat în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, solicitând aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.

Cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, inculpatul I.V. a declarat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul S.M. în anul 2005, când acesta, în calitate de administrator al SC D.B. SRL Constanţa, a derulat relaţii comerciale cu SC C. SRL Constanţa, al cărei administrator este fiul său, I.I.

Inculpatul I.V. a precizat că pe perioada acestei colaborări inculpatul S.M. a fost de câteva ori la domiciliul său şi al fiului său şi că a fost dus de mai multe ori de acesta cu autoturismul în diverse locuri.

De asemenea, inculpatul I.V. a mai declarat faptul că documentele aparţinând SC D.B. SRL Constanţa şi bunurile identificate la domiciliul său de către lucrătorii I.P.J. Constanţa fuseseră lăsate de inculpatul S.M. soţiei sale, I.L., drept garanţie în schimbul unei sume de bani pe care i-a cerut-o acesteia cu titlu de împrumut.

Aceleaşi susţineri le-a invocat şi în faţa instanţei, solicitând în final achitarea sa (pag. 108, vol. I). Inculpatul a arătat că S.M. i-a propus să se ocupe de vânzarea mărfii contra unui comision. Inculpatul I.V. a afirmat că s-a prezentat ca un comisionar ce reprezintă pe inculpatul S.M.

Inculpatul a propus martor în apărare pe T.F. care a susţinut că era cumnat cu inculpatul S.M. şi acesta i-a cerut ca I.V. să nu afle că afacerile firmei erau ilegale, în sensul că se achiziţiona marfa de la diverse societăţi iară intenţia de a fi achitată. I.V. era şofer dar şi un fel de comisionar, căutând clienţi cărora să le fie vândută marfa. S. se ocupa personal de vânzarea mărfurilor achiziţionate (pag. 146, vol. II).

La fila 215, vol. III, se află sentinţa civilă din 20 martie 2008 a Tribunalului Constanta prin care s-a admis cererea lichidatorului judiciar şi s-a dispus ca pasivul societăţii debitoare SC D.B. SRL să fie suportat de pârâtul S.M.

Analizând materialul probator instanţa a constatat că acesta prezintă date certe care coroborate conduc la concluzia indubitabilă că inculpaţii M.S. şi I.V. au comis faptele cercetate.

Astfel în ce priveşte actele materiale de complicitate, comise de inculpatul I.V., instanţa a avut în vedere următoarele probe: plângerea SC E.C. SRL - procesul-verbal aflat la fila 57, vol. I, care atesta recunoaşterea inculpatului I.V. de către martorul M.I. după fotografii judiciare ca fiind o persoana pe care a văzut-o în compania inculpatului S., la sediul societăţii acestuia; inculpatul I.V. asigura transportul inculpatului S., cu autoturismul aparţinând soţiei sale, în toate locaţiile în care se deplasau în interesul perfectării contractelor sau executării acestora (în acest sens sunt declaraţiile martorilor M.I. ; pag. 66 ; M.G., pag.83, vol.I, declaraţiile inculpaţilor); plângerea SC U.S.P.C. SRL : prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 12 noiembrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa, s-a concluzionat faptul că scrisul olograf ce completează rubricile data emiterii, locul emiterii, scadenţa, locul plăţii, stipulat, suma de (în cifre), lui, emitent, adresa, C. fisc., cont nr., deschis la de pe cele două bilete la ordin emise de SC D.B. SRL Constanţa către SC U. SPC la data de 02 decembrie 2005 a fost executat de inculpatul I.V.; folosirea ştampilei firmei SC D.B. SRL de către ambii inculpaţi rezultă şi din concluziile aceluiaşi raport, prin care s-a constatat faptul că impresiunile de ştampilă de la rubrica Cumpărător de pe Contractul de furnizare încheiat la data de 30 noiembrie 2005 între SC U. SPC Giurgiu şi SC D.B. SRL Constanţa, de pe Formularul de livrare şi Certificatul de punere în funcţiune, de la rubrica Semnătura de primire de pe avizul de însoţire a mărfii din 30 noiembrie 2005 şi de la rubricile Semnătura emitentului şi Semnătura emitentului la vedere de pe cele două bilete la ordin au fost executate cu ştampila a cărei impresiune apare în Fişa cu specimene de semnături pentru S.M. de la B.R.D. - G.S.G. Sucursala Constanţa din data de 25 august 2005; potrivit descrierii făcute de martorul S.G., inculpatul a fost văzut la sediul firmei SC D.B. SRL; plângerea SC M. SRL Galaţi : din declaraţia martorului S.G.A., delegat al SC M. SRL a rezultat că a fost cel care a luat legătura cu inculpatul S.M., care a semnat contractul în prezenţa sa, la sediul societăţii, unde se afla secretara şi un bărbat ce i-a fost prezentat drept director comercial al firmei; în caietul de matematică găsit la domiciliul inculpatului I.V. cu prilejul percheziţiei domiciliare, despre care expertiza grafoscopică a demonstrat că poartă notele acestui inculpat, exista evidenţe atât cu persoana de contact din cadrul societăţii păgubite cât şi cuprinzând comanda din 3 noiembrie 2005, transmisă de SC D.B. SRL către SC M. SRL Galaţi; la fila 101 verso, se afla nota : 29 noiembrie 2005, adresa la SC M. SRL Galaţi, ori din declaraţia martorului O.N., rezultă că la data de 29 noiembrie 2005 inculpatul S. a solicitat amânarea introducerii în bancă a filei C.E.C.; plângerea SC M.W. SRL Bucureşti : la fila 16, vol. II urmărire penală, se afla declaraţia numitului C.C.T., administrator al SC M.W. SRL Bucureşti, care a arătat că a cunoscut pe reprezentanţii SC D.B. SRL, prin intermediul lui N.F., aceştia achitând cu banii jos prima comandă ; martorul N.M.S. a arătat că N.F. (care ulterior şi-a schimbat numele în B.F.) a venit însoţit de un bărbat despre care a înţeles că ar fi administratorul unei societăţi (înălţime 1,75-1,80 cm, păr lung şi blond, slăbuţ) şi de încă un alt bărbat ca fiind şoferul celui dintâi, conducând un autoturism de culoare albă; martorul B.F. a susţinut că îl cunoscuse pe un anume Ion şi prin acesta l-a cunoscut pe S.M., patronul unei firme din Constanţa. împreună cu I. şi M. în august sau septembrie 2006 a mers la firma lui C.C., întrucât inculpatul S. era interesat de achiziţionarea unor piese; B.V. a venit până la depozitul cumpărătorului unde s-a descărcat marfa, înmânând factura unui bărbat în vârstă de 45 ani, aparent administrator al firmei SC D.B. SRL, ce părea a fi de etnie rromă, care a verificat dacă toate bunurile de pe factură fuseseră livrate; această persoană a plătit valoarea transportului (pag. 120-124, vol. II ); conform procesului-verbal existent la fila 125, martorul B.V. a recunoscut din fotografiile ce i-au fost prezentate de organele de cercetare penală, pe cea a inculpatului I.V. ca fiind persoana care recepţionase marfa, persoana menţionata în declaraţie şi care i-a achitat contravaloarea transportului efectuat, în sumă de 350 lei ; plângerea SC C. SRL Bacău : declaraţia martorului D.P. care a relatat că în decembrie 2005 a efectuat un transport iar la încărcare s-au prezentat delegaţii societăţii cumpărătoare, 2 bărbaţi şi o femeie. Unul din bărbaţi s-a prezentat ca fiind şoferul celuilalt bărbat, acesta din urmă fiind în jur de 30 de ani, cu păr scurt, brunet, 1,70 cm înălţime (pag. 207, vol. II); declaraţia martorului M.D., şofer, care a transportat îngrăşământ de la depozitul SC C. SA unde se afla marfa vânzătorului; a predat avizul de însoţire unui bărbat ce părea a fi patronul sau gestionarul (pag. 214, vol. II); în caietul de matematică ce aparţinea inculpatului I.V. existau note cu privire la persoana de contact din cadrul acestei societăţi comerciale.

Cu privire la plângerea SC U.M.P. SA s-a reţinut că : din declaraţia martorului M.I. rezultă că după aproximativ două săptămâni de la efectuarea transportului de marfă de la SC E.C. SRL Bucureşti la SC D.B. SRL Constanţa, a fost contactat din nou de inculpatul S.M. pentru efectuarea unui transport de la SC U.M.P. SC, unde trebuia să se întâlnească cu acesta; la fila 45 vol. III se afla procesul-verbal consemnând cercetările făcute de politie, pornind de la susţinerea martorului M.I. care i-a condus la adresa unde a descărcat pompele hidraulice.', proprietarul imobilului D.G. a închiriat spaţiul de la parter către SC C. SRL, societate reprezentată de I.I., care în decembrie 2005 a adus piese auto, antigel, cu o Dacie papuc de culoare roşie; pe intervalul închirierii spaţiului, I.I. s-a prezentat împreună cu I.V. care a luat mărfuri din depozit; D.G. a mai arătat că nu cunoaşte pe S.M. şi nu a auzit de SC D.B. SRL; totodată, M.I. l-a indicat pe inculpatul I.V. ca fiind o persoană care se afla în noiembrie 2005 la sediul SC D.B. SRL Constanţa în compania lui S.M.; prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 12 noiembrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa, s-a concluzionat faptul că scrisul olograf ce completează rubricile emis la, data, suma de.(în cifre), stipulat şi lui, precum şi semnătura existentă la rubrica Semnătura trăgătorului de pe fila C.E.C. a fost executat de inculpatul S.M.;prin acelaşi s-a constatat faptul că scrisul olograf ce completează rubricile către furnizor, localitatea, strada, banca, precum şi menţiunea Rugăm plata cu filă cec decontabilă la 11 zile de la livrare de pe comanda trimisă de SC D.B. SRL Constanţa către SC U.M. SA Plopeni a fost executat de inculpatul I.V.

În ce priveşte plângerea SC C.M. SRL Buzău privind vânzarea de antigel, rezultă din declaraţia martorului D.G., menţionat mai sus, implicarea inculpatului I.V. în valorificarea mărfii constând în antigel, prin intermediul firmei fiului său I.I.; în caietul de matematică găsit cu prilejul percheziţiei la domiciliul inculpatului I.V. existau menţiuni ale acestuia cu privire la persoana de contact din cadrul societăţii menţionate. De asemenea, este menţionată într-o evidenţă separată comanda din 20 octombrie 2005.

În ce priveşte plângerea părţii civile SC P. SA Bucureşti, instanţa a constatat ca şi în cazurile precedente că numele şi numărul de telefon al persoanei de contact din cadrul societăţii parte civilă, sunt înscrise de inculpatul I.V. în caietul ce îi aparţinea, găsit cu prilejul percheziţiei.

Rezultă implicarea inculpatului I.V. în înşelarea SC A. SRL Ceptura raportat la declaraţia martorului N.A., administrator al SC A. SRL Ceptura, a arătat că prin numitul P., l-a cunoscut pe I.V. din Constanta iar ulterior a mers acasă la acesta, unde a cunoscut pe administratorii SC D.B. SRL: S.M., I.I., I.V.. înjurai datei de 10 noiembrie 2005, reprezentanţii acestei societăţi au venit la Ploieşti unde au încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui buldozer pe care s-au angajat să îl plătească cu un C.E.C. semnat şi completat de S.M., scadent după 30 zile, în valoare de 73 282,96 lei. Recepţia mărfii s-a făcut de către martor şi reprezentanţii SC D.B. SRL. Martorul a recunoscut din fotografiile judiciare ce i-au fost prezentate de politie pe inculpaţii I.V., S.M. şi pe I.I. (pag. 245, vol. III).

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 noiembrie 2009, s-a stabilit că scrisul olograf din caietul tip matematică ridicat de la domiciliul lui I.V., cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 03 noiembrie 2006 a fost executat tot de acesta.

Având în vedere aceste note aparţinând inculpatului privind persoanele de contact din cadrai societăţilor părţi civile precum şi evidenţa sa personală cu comenzile transmise acestora în vederea achiziţionării mărfurilor; împrejurarea că I.V. era văzut la sediul SC D.B. SRL, precum şi la depozitul unde se descărca marfa adusă de la societăţile păgubite; că a fost văzut luând din această marfă şi dispunând efectiv de ea; faţă de bunurile şi documentele ce au fost găsite la percheziţie, de declaraţiile date de inculpatul S.M., de martori, de procesele-verbale de recunoaştere a inculpatului din fotografii judiciare, instanţa a apreciat că sunt suficiente elemente care contribuie la reţinerea implicării inculpatului I.V. la înşelarea administratorilor societăţilor comerciale reclamante.

Nu rezultă din probele menţionate că acest inculpat era doar un şofer care nu avea cunoştinţă de afacerile patronului său, ci din contră, că ştia aspecte legate de modul în care părţile civile fuseseră contactate, marfa achiziţionată, modalităţile de transport şi depozitare, dispunând de bunurile ce fuseseră cumpărate prin înşelarea societăţilor părţi civile, prin păstrarea pentru sine sau transmiterea către fiul său.

Instanţa nu a putut primi susţinerile acestui inculpat, ce s-a încercat a fi probate prin declaraţia soţiei inculpatului, potrivit cărora în schimbul unei mari sume de bani împrumutate, inculpatul a lăsat drept garanţie nişte bunuri şi o pungă de acte, găsite la percheziţie.

S-a apreciat că există elemente de suspiciune în susţinerea martorei în sensul că aceasta îşi permitea să împrumute cu bani pe inculpatul S., fără a se consulta cu soţul său, fără a avea nici cea mai mică legătură personală cu inculpatul S. şi că ar mai fi primit garanţii despre a căror valoare nu avea nici cea mai vaga idee. Martora nu a reuşit de altfel să lămurească un aspect semnificativ : din ce bani a trăit împreună cu soţul său în ultimii 10 ani, aceasta căutând cu disperare, minute în şir, o sursă legală care să justifice veniturile familiei şi care să poată fi probat.

Apoi piesele găsite la percheziţie în casa inculpatului I.V. sunt foarte multe, însumând o greutate considerabilă (-3 pompe apă tip WP50, 2 pompe apă tipWP30, 2 pompe apă tip WP25, 174 de sticle de apă Oaş, 35 buc. rotor distribuţie, 90 buc. condensator auto, 46 buc. capac delcou, 20 buc. capac delcou Cielo, 536 buc. bujii Brik, 68 buc. fişe bujii Dacie, 16 buc. fişe bujii Daewoo, astfel că există imposibilitatea fizică prin care M.S. să le deţină, asupra sa.

Având în vedere că actele materiale analizate s-au desfăşurat într-un interval relativ scurt de timp, de aproximativ 2, 3 luni de zile; ca de fiecare dată exista acelaşi scenariu: inculpatul S.M. insista în a obţine de la reprezentaţii societăţilor comerciale prejudiciate cantităţi nejustificat de mari de marfă, aproape de fiecare dată părţile manifestând circumspecţie şi refuzând cererea pentru a se convinge prin plata primului lot de marfă de seriozitatea inculpaţilor, având în vedere că graba inculpaţilor era justificată de apropierea iminentă a primului incident bancar şi punerea societăţii sub interdicţie -instanţa a concluzionat că a existat o unică rezoluţie infracţională. Instanţa a respins ca nefondată sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice prin reţinerea unor fapte distincte.

În drept :

Faptele inculpatului S.M., care a indus în eroare părţile vătămate SC E.C. SRL,SC U.S.P.C. SRL, SC M.W. SRL Bucureşti, SC M. SRL Galaţi, SC U.M.P. SA, SC C.M. SRL Buzău, SC A. SRL Ceptura, SC C. SRL Bacău S.C, SC P. SA Bucureşti, achiziţionând de la acestea marfă, pentru plata căreia a emis file C.E.C. şi bilete la ordin fără a avea în cont sumele necesare pentru onorarea acestora, scopul urmărit de inculpat fiind acela de a-şi însuşi preţul mărfurilor cumpărate, întrunesc elementele constitutive a nouă infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen.

Omisiunea inculpatului S.M. în perioada septembrie-decembrie 2005, în tot a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, un prejudiciu bugetului de stat la impozitul pe profit în sumă de 28.663 lei şi la taxa pe valoare adăugată în sumă de 34.037 lei, rezultând un total de 62.700 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului I.V., care în perioada septembrie-decembrie 2005, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, a înlesnit/ajutat la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de către învinuitul S.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La alegerea şi individualizarea sancţiunilor instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. : dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a C. pen. şi de legea specială Legea nr. 241/2005; natura şi gravitatea infracţiunilor, pericolul social concret pe care fiecare inculpat îl prezintă pentru ordinea publică, raportat la circumstanţele reale ale cauzei (numărul actelor materiale, modalitatea identică de comitere, prin achiziţionare de marfă de la diverse societăţi comerciale, în timp scurt, înainte de a intra în incidente de plăţi), faţă de prejudiciile produse, de relaţiile sociale cărora li s-a adus atingere privind securitatea actelor comerciale,inculpaţii comiţând înşelăciunile în cadrul circuitului comercial, guvernat de executarea cu bună-credinţă a obligaţiilor contractuale, atitudine de natură a asigura celeritatea tranzacţiilor,pârghii asupra cărora au acţionat şi inculpaţii, profitând de verificările mai sumare ce se practicau de către părţile implicate. Au mai fost avute în vedere: urmările produse, reacţia particulară a opiniei publice referitor la infracţiunile comise, înşelăciunile cu instrumente de plată şi evaziunea fiscală dând conţinut unui fenomen infracţional major cu care se confruntă în prezent societatea română; datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat. Astfel, I.V., cu antecedente penale constând tot în înşelăciuni cu instrumente de plată ; inculpatul M.S., fără antecedente penale.

Instanţa a reţinut ca circumstanţe atenuante vârsta inculpatului I.V., precum şi rolul inculpatului S.M., care deşi era persoana direct răspunzătoare de consecinţele acţiunilor ilicite, în contact direct cu factorii decidenţi din cadrul societăţilor comerciale înşelate nu este şi cel care da imaginea de ansamblu a activităţii infracţionale, care orchestrează modalitatea în care marfa se achiziţionează şi apoi se valorifică. A făcut aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a), b) C. pen.

De asemenea, instanţa a ţinut cont, în cazul inculpatului S.M., de atitudinea sinceră manifestată de acest inculpat şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. pen.

A făcut aplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, în cazul inculpatului S.M., întrucât infracţiunile au fost comise înainte de aplicarea unei pedepse definitive pentru una dintre acestea.

Având în vedere gravitatea faptelor, valoarea ridicată a prejudiciilor, numărul actelor materiale, faptul că inculpatul I.V. s-a perfecţionat în comiterea unor infracţiuni de acelaşi gen (chiar dacă un interval mare separă în timp aceste conflicte cu legea penală), instanţa a apreciat că se impune ca modalitatea de executare a sancţiunilor aplicate să fie cea a executării în regim de detenţie, singura modalitate care în opinia instanţei asigură atingerea rolului educativ al pedepsei.

În baza art. 71 C. pen., a interzis exerciţiul drepturilor inculpaţilor prevăzute de art. 64 teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a fi administrator sau asociat intr-o societate comerciala) C. pen.

Întrucât inculpaţii prin faptele ilicite comise au produs în patrimoniile părţilor civile prejudicii certe şi determinate ca întindere, constând în valoarea mărfurilor neachitate, vinovăţia inculpaţilor este dovedită, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale, fiind fondate pretenţiile civile formulate.

A fost obligat inculpatul S.M. la suma de 187 342 lei, către M.F.P. prin A.N.A.F., sumă reprezentând impozit pe profit, T.V.A., dobânzi şi majorări.

A obligat pe inculpaţii S.M. şi I.V., în solidar, la sumele de 20.596,41 lei + 6.010,40 lei majorări de întârziere, către partea civila SC E.C. SRL.; 59.510,08 lei către partea civila SC U. SPC Giurgiu; 44.000,10 către partea civila SC M. SRL Galaţi; 146.989,85 lei către partea civila SC M.W. SRL Bucureşti; 33.220 lei către partea civila SC C. SRL Bacău; 59.113,13 lei către partea civila SC U.M.P. SA; 115.792,68 lei către partea civila SC C.M. SRL; 183.864,04 lei (47.024,04 lei + penalităţi de 136 840 lei calculate pana la 15 aprilie 2011) către partea civila SC P. SA Bucureşti; 73.282,96 lei către partea civila SC A. SRL Ceptura; 62.700 lei, reprezentând impozitul pe profit în sumă de 28.663 lei şi taxa pe valoare adăugată în sumă de 34.037 lei către partea civila D.G.F.P. Constanţa.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul I.V. următoarele bunuri : 3 pompe apă tip WP50, 2 pompe apă tipWP30, 2 pompe apă tip WP25, 174 de sticle de apă Oaş, 35 buc. rotor distribuţie, 90 buc. Condensator auto, 46 buc. capac delcou, 20 buc. capac delcou Cielo, 536 buc. bujii Brik, 68 buc. fişe bujii Dacie, 16 buc. fişe bujii Daewoo, depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanţa pe baza dovezii din 10 aprilie 2007.

A dispus restituirea către inculpatul I.V. a 2 unităţi P.C. şi 2 hard-diskuri, care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanţa, pe baza dovezii din 04 aprilie 2008.

A obligat pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 5.019 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către SC P. SRL, reprezentând 2519, 67 lei cheltuieli ocazionate de deplasări la termenele de judecata acordate ; 2.500 lei onorariu apărător ales cf. chitanţei din 23 martie 2011.

Împotriva sentinţei penale nr. 230 din 20 mai 2013 pronunţată în Dosarul penal nr. 4159/118/2011 de Tribunalul Constanţa au declarat apel inculpaţii S.M. şi I.V.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului S.M. s-a arătat că apelul vizează individualizarea judiciară a pedepsei şi modalitatea de executare a pedepsei, solicitându-se a se da o mai mare eficienţă dispoziţiilor prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi să se aplice o altă modalitate de executare a pedepsei, respectiv executarea la locul de muncă, faţă de faptul că inculpatul a depus la dosar un înscris emis de la SC V.I. SRL Moreni Dâmboviţa din care rezultă că inculpatul este angajatul acestei societăţi, desfăşoară o activitate satisfăcătoare şi îşi arată disponibilitatea ca, în cazul în care se va dispune, inculpatul să execute pedeapsa la locul de muncă; s-a mai arătat că inculpatul S.M. este tânăr, nu are antecedente penale, s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi are posibilitatea să acopere prejudiciul.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului I.V. s-au criticat următoarele aspecte:

1) prezentarea materialului de urmărire penală nu s-a făcut în condiţiile prevăzute de art. 254 C. proc. pen., pe calea constatării împrejurării că învinuitul nu se poate prezenta, întrucât nu a fost găsit, sau este dispărut, astfel încât materialul de urmărire penală nu poate fi prezentat; în cauză, materialul de urmărire penală s-a făcut în prezenţa unui apărător din oficiu chemat să i se prezinte materialul de urmărire penală a unui învinuit pe care procurorul l-a considerat a fi asistat de către acest apărător din oficiu şi numai la momentul prezentării materialului de urmărire penală; în consecinţă, s-a arătat că a fost o încercare neprocedurală care atrage admiterea apelului şi restituirea cauzei la procuror pentru că instanţa de judecată a fost nelegal sesizată, conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

2) s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dintr-o infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în patru infracţiuni de înşelăciune în forma complicităţii fără a se reţine dispoziţiile alin. (5) al art. 215 C. pen., apreciindu-se că din ansamblul materialului de urmărire penală, din rechizitoriu şi hotărârea instanţei de fond, rezultă că acesta ar fi putut să participe doar la patru acte materiale, în legătură cu patru societăţi comerciale care ar putea fi caracterizate ca infracţiuni de înşelăciune; fiecare act material reprezintă câte o infracţiune de înşelăciune; s-a arătat că nu există nicio probă din care să rezulte că apelantul inculpat I.V. a fost implicat în mod continuu în legătură cu acte de inducere în eroare, a reprezentanţilor tuturor societăţilor comerciale care au calitatea de părţi civile în dosar; există doar referiri în legătură cu faptul că inculpatul s-a aflat în patru momente în anumite situaţii sau locuri care ar fi putut să conducă la presupunerea sau dovada că în acele situaţii l-ar fi ajutat pe apelantul inculpat S.M. să săvârşească acte infracţionale; în consecinţă, s-a solicitat să se constate că rezoluţia infracţională cu privire la apelantul inculpat I.V. nu este una care să contureze săvârşirea de infracţiuni în condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., ci este una sporadică atunci când probabil S.M. i-ar fi putut cere ajutorul, iar I.V. i l-ar fi dat; solicitându-se astfel condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., fără alin. (5) în alte limite decât cele stabilite de către instanţa de fond, raportat la noua încadrare juridică, cu contopirea pedepselor şi stabilirea unei rezultante care ar trebui să se situeze la o limită care să permită suspendarea sub supraveghere prevăzută de art. 861 C. pen.

3) în legătură cu infracţiunea dedusă judecăţii, pe calea apelului s-a solicitat achitarea inculpatului I.V., în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât acestuia i se reţine forma complicităţii la înşelăciune, urmând a se constata că niciuna dintre activităţi, actele materiale, despre care se discută în rechizitoriu şi în hotărârea instanţei de fond nu reprezintă vreo acţiune de ajutor la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, respectiv nu a participat activ sau pasiv la inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor comerciale; în acest sens referirile la inculpatul I.V. sunt de maniera în care martorul M.V. l-a văzut, l-a indicat pe acest la societatea SC D.B. SRL Constanţa în compania inculpatului S.M. iar altă dată în calitate de şofer a condus autoturismul în care se afla inculpatul S.M.; s-a mai arătat că prin expertizarea înscrisului olograf de pe anumite documente contabile, bilete la ordin, s-a constatat că scrisul îi aparţine lui I.V.; faţă de aceste activităţi nu s-a putut reţine că inculpatul I.V. a săvârşit acte de inducere în eroare.

4) din perspectiva individualizării pedepsei s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului S.M. este mult redusă faţă de poziţia de recunoaştere a faptelor, solicitându-se reaprecierea cuantumului pedepsei aplicată de către instanţa de fond şi să se constate că la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru o singură infracţiune se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.

5) pe latură civilă, dacă se va pronunţa o hotărâre de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului care a făcut obiectul aplicării acestei măsuri.

În apel s-au depus la dosar o hotărâre judecătorească privind închiderea procedurii insolvenţei debitorului SC C.M. SRL, un raport al lichidării SC C.M. SRL şi bilanţul general al lichidării.

Inculpatul S.M. a depus la dosar în apel o caracterizare de la locul de muncă.

La termenul din data 10 decembrie 2013, inculpatul I.V. a precizat personal că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul S.M. lipsind.

Prin Decizia penală nr. 159/P din 17 decembrie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. l lit. "b" C. proc. pen., a respins apelurile penale declarate de inculpaţii S.M. - domiciliat în Moreni, judeţ Dâmboviţa şi I.V., domiciliat în Constanţa, judeţ Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 230 din 20 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 4159/118/2011, ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 189 C. proc. pen., a Protocolului încheiat la 26 noiembrie 2008 între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R., onorariul în cuantum de 300 lei pentru avocat E.P. care a asigurat asistenţa juridică din oficiu şi onorariul parţial în cuantum de 75 lei pentru avocat C.C.B. care a asigurat asistenţa juridică din oficiu până la prezentarea avocatului ales s-au plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel a constatat că apelurile formulate în cauză de către inculpaţii S.M. şi I.V. nu sunt fondate, pentru următoarele:

Curtea a constatat că nu este întemeiat primul motiv de apel al inculpatului I.V. prin care s-a susţinut că prezentarea materialului de urmărire penală nu s-a făcut în condiţiile prevăzute de art. 254 C. proc. pen.

În acest sens, instanţa d.e apel a reţinut că din actele efectuate în cursul urmării penale, a reieşit că acesta nu a fost găsit la domiciliul său şi inculpatul nici nu a încunoştinţat organul de urmărire penale cu privire la schimbarea adresei, în condiţiile art. 177 alin. (3) C. proc. pen., astfel că în mod corect s-a apreciat că inculpatul este dispărut, fiind astfel incidente prev. art. 254 C. proc. pen.

Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpaţilor S.M. şi I.V. sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.M., Curtea de apel a reţinut că la termenul de judecată din data de 06 mai 2011 din faţa instanţei de fond inculpatul S.M. a solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. (fila 67 dosar fond), constatându-se de altfel că motivele de apel invocate de către inculpatul S.M. nu vizează modalitatea de reţinere a stării de fapt de către prima instanţă ci doar individualizarea judiciară a pedepsei aplicate şi individualizarea judiciară a modalităţii de executare a acesteia.

În acest sens, instanţa a avut în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- plângerea SC E.C. SRL;

- procesul-verbal aflat la fila 57, voii, din care reiese recunoaşterea inculpatului I.V. de către martorul M.I. după fotografii judiciare ca fiind o persoană pe care a văzut-o în compania inculpatului S., la sediul societăţii acestuia;

- declaraţiile martorilor M.I., M.G. şi declaraţiile inculpaţilor din care reiese că inculpatul I.V. asigura transportul inculpatului S., cu autoturismul aparţinând soţiei sale, în toate locaţiile în care se deplasau în interesul perfectării contractelor sau executării acestora;

- plângerea SC U.S.P.C. SRL;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 12 noiembrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa prin care s-a concluzionat faptul că scrisul olograf ce completează rubricile data emiterii, locul emiterii, scadenţa, locul plăţii, stipulat, suma de (în cifre), lui, emitent, adresa, cod fiscal, cont nr., deschis la de pe cele două bilete la ordin emise de SC D.B. SRL Constanţa către SC U. SPC la data de 02 decembrie 2005 a fost executat de inculpatul I.V.; folosirea ştampilei firmei SC D.B. SRL de către ambii inculpaţi rezultă şi din concluziile aceluiaşi raport, prin care s-a constatat faptul că impresiunile de ştampilă de la rubrica Cumpărător de pe Contractul de furnizare încheiat la data de 30 noiembrie 2005 între SC U. SPC Giurgiu şi SC D.B. SRL Constanţa, de pe Formularul de livrare şi Certificatul de punere în funcţiune, de la rubrica Semnătura de primire de pe avizul de însoţire a mărfii din 30 noiembrie 2005 şi de la rubricile Semnătura emitentului şi Semnătura emitentului la vedere de pe cele două bilete la ordin au fost executate cu ştampila a cărei impresiune apare în Fişa cu specimene de semnături pentru S.M. de la B.R.D. - G.S.G. Sucursala Constanţa din data de 25 august 2005; potrivit descrierii făcute de martorul S.G., inculpatul a fost văzut la sediul firmei SC D.B. SRL;

- plângerea SC M. SRL Galaţi,

- declaraţia martorului S.G.A., delegat al SC M. SRL care a precizat că a fost cel care a luat legătura cu inculpatul S.M., care a semnat contractul în prezenţa sa, la sediul societăţii, unde se afla secretara şi un bărbat ce i-a fost prezentat drept director comercial al firmei;

- caietul de matematică găsit la domiciliul inculpatului I.V. cu prilejul percheziţiei domiciliare, despre care expertiza grafoscopică a demonstrat că poartă notele acestui inculpat, în care există evidenţe atât cu persoana de contact din cadrul societăţii păgubite cât şi cuprinzând comanda din 3 noiembrie 2005, transmisă de SC D.B. SRL către SC M. SRL Galaţi;

- plângerea SC M.W. SRL Bucureşti;

- declaraţia numitului C.C. Tudorel, administrator al SC M.W. SRL Bucureşti, care a arătat că a cunoscut pe reprezentanţii SC D.B. SRL, prin intermediul lui N.F., aceştia achitând cu banii jos prima comandă;

- declaraţia martorului N.M.S. care a arătat că N.F. (care ulterior şi-a schimbat numele în B.F.) a venit însoţit de un bărbat despre care a înţeles că ar fi administratorul unei societăţi (înălţime 1,75-1,80 cm, păr lung şi blond, slăbuţ) şi de încă un alt bărbat ca fiind şoferul celui dintâi, conducând un autoturism de culoare albă;

- declaraţia martorului B.F. care a susţinut că îl cunoscuse pe un anume Ion şi prin acesta l-a cunoscut pe S.M., patronul unei firme din Constanta; împreună cu I. şi M. în august sau septembrie 2006 a mers la firma lui C.C., întrucât inculpatul S. era interesat de achiziţionarea unor piese; B.V. a venit până la depozitul cumpărătorului unde s-a descărcat marfa, înmânând factura unui bărbat, aparent administrator al firmei SC D.B. SRL, ce părea a fi de etnie rromă, care a verificat dacă toate bunurile de pe factură fuseseră livrate; această persoană a plătit valoarea transportului (pag. 120-124, vol. II );

- procesul-verbal existent la fila 125, din care reiese că martorul B.V. a recunoscut din fotografiile ce i-au fost prezentate de organele de cercetare penală pe cea a inculpatului I.V. ca fiind persoana care recepţionase marfa, persoana menţionată în declaraţie şi care i-a achitat contravaloarea transportului efectuat, în sumă de 350 lei;

- plângerea SC C. SRL Bacău;

- declaraţia martorului D.P. care a relatat că în decembrie 2005 a efectuat un transport iar la încărcare s-au prezentat delegaţii societăţii cumpărătoare, 2 bărbaţi şi o femeie; unul din bărbaţi s-a prezentat ca fiind şoferul celuilalt bărbat, acesta din urma fiind înjur de 30 de ani, cu păr scurt, brunet, 1,70 cm înălţime (pag. 207, vol. II);

- declaraţia martorului M.D., şofer, care a transportat îngrăşământ de la depozitul SC C. SA unde se afla marfa vânzătorului; a predat avizul de însoţire unui bărbat ce părea a fi patronul sau gestionarul (pag. 214,vol. II);

- plângerea SC U.M.P. SA;

- declaraţia martorului M.I. din care rezultă că după aproximativ două săptămâni de la efectuarea transportului de marfă de la SC E.C. SRL Bucureşti la SC D.B. SRL Constanţa, a fost contactat din nou de inculpatul S.M. pentru efectuarea unui transport de la SC U.M.P. SC, unde trebuia să se întâlnească cu acesta; totodată, M.I. l-a indicat pe inculpatul I.V. ca fiind o persoană care se afla în noiembrie 2005 la sediul SC D.B. SRL Constanţa în compania lui S.M.;

- procesul-verbal consemnând cercetările făcute de poliţie, pornind de la susţinerea martorului M.I. care i-a condus la adresa unde a descărcat pompele hidraulice;

- declaraţia martorului D.G., proprietarul imobilului, care a arătat că a închiriat spaţiul de la parter către SC C. SRL, societate reprezentată de I.I., care în decembrie 2005 a adus piese auto, antigel, cu o Dacie papuc de culoare roşie; pe intervalul închirierii spaţiului, I.I. s-a prezentat împreună cu I.V. care a luat mărfuri din depozit; D.G. a mai arătat că nu cunoaşte pe S.M. şi nu a auzit de SC D.B. SRL;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 12 noiembrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa, s-a concluzionat faptul că scrisul olograf ce completează rubricile emis la, data, suma de.(în cifre), stipulat şi lui, precum şi semnătura existentă la rubrica Semnătura trăgătorului de pe fila C.E.C. a fost executat de inculpatul S.M.; prin acelaşi s-a constatat faptul că scrisul olograf ce completează rubricile către furnizor, localitatea, strada, banca, precum şi menţiunea Rugăm plata cu filă cec decontabilă la 11 zile de la livrare de pe comanda trimisă de SC D.B. SRL Constanţa către SC U.M. SA Plopeni a fost executat de inculpatul I.V.

- plângerea SC C.M. SRL Buzău privind vânzarea de antigel;

- declaraţia martorului D.G. din care reiese implicarea inculpatului I.V. în valorificarea mărfii constând în antigel, prin intermediul firmei fiului sau I.I.;

- în caietul de matematică găsit cu prilejul percheziţiei la domiciliul inculpatului I.V., există menţiuni ale acestuia cu privire la persoana de contact din cadrul societăţii menţionate. De asemenea, este menţionată într-o evidenţă separată comanda din 20 octombrie 2005;

- plângerea părţii civile SC P. SA Bucureşti;

- în caietul de matematică găsit cu prilejul percheziţiei la domiciliul inculpatului I.V., existau menţiuni ale acestuia cu privire la numele şi numărul de telefon al persoanei de contact din cadrul societăţii parte civilă, menţiuni scrise de inculpatul I.V.;

- plângerea părţii civile SC A.N.D. A.V.A. SRL Ceptura;

- declaraţia martorului N.A., administrator al SC A. SRL Ceptura, care a arătat că prin numitul Potarniche, l-a cunoscut pe I.V. din Constanţa, iar ulterior a mers acasă la acesta, unde a cunoscut pe administratorii SC D.B. SRL: S.M., I.I., I.V.; înjurai datei de 10 noiembrie 2005, reprezentanţii acestei societăţi au venit la Ploieşti unde au încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui buldozer pe care s-au angajat să îl plătească cu un C.E.C. semnat şi completat de S.M., scadent după 30 zile, în valoare de 73 282, 96 lei. Recepţia mărfii s-a făcut de către martor şi reprezentanţii SC D.B. SRL. Martorul a recunoscut din fotografiile judiciare ce i-au fost prezentate de poliţie pe inculpaţii I.V., S.M. şi pe I.I. (pag. 245, vol. III);

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 noiembrie 2009, prin care s-a stabilit că scrisul olograf din caietul tip matematică ridicat de la domiciliul lui I.V., cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 03 noiembrie 2006 a fost executat tot de acesta.

Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpaţii S.M. şi I.V. este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, faptele inculpatului S.M., care a indus în eroare părţile vătămate SC E.C. SRL, SC U.S.P.C. SRL, SC M.W. SRL Bucureşti, SC M. SRL Galaţi, SC U.M.P. SA, SC C.M. SRL Buzău, SC A. SRL Ceptura, SC C. SRL Bacău, SC P. SA Bucureşti, achiziţionând de la acestea marfă, pentru plata căreia a emis file CEC şi bilete la ordin fără a avea în cont sumele necesare pentru onorarea acestora, scopul urmărit de inculpat fiind acela de a-şi însuşi preţul mărfurilor cumpărate întrunesc elementele constitutive a nouă infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen.

Faptele inculpatului S.M. care în perioada septembrie-decembrie 2005, a omis în tot să evidenţieze, în actele contabile ori în alte documente legale, operaţiunile comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, un prejudiciu bugetului de stat la impozitul pe profit în sumă de 28.663 lei şi la taxa pe valoare adăugată în sumă de 34.037 lei, rezultând un total de 62.700 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului I.V. care în perioada septembrie-decembrie 2005, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, a înlesnit/ajutat la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de către inculpatul S.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea de apel a constatat că nu este întemeiat nici cel de al doilea motiv de apel al inculpatului I.V. prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, susţinându-se că nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul I.V. a fost implicat în mod continuu de inducere în eroare a tuturor societăţilor comerciale care au calitatea de părţi civile în prezentul dosar.

În acest sens, instanţa de apel a avut în vedere că din declaraţiile inculpatului S.M., coroborate cu mijloacele de probă expuse mai sus, a reieşit că intenţia iniţială a celor doi inculpaţi a fost acela de înşela mai multe societăţi comerciale.

Astfel:

- inculpatul S.M. a declarat faptul că, în vara anului 2005, a contactat pe administratorul SC D.B. SRL Constanţa, în urma publicării de către acesta a unui anunţ în ziar privind cesiunea părţilor sociale la respectiva societate; stabilind o întâlnire, acesta a venit însoţit de inculpatul I.V., cu care era rudă; inculpatul S.M. a declarat că cei doi nu i-au cerut nici o sumă de bani pentru părţile sociale ale societăţii cu condiţia ca, după preluarea acesteia, să se fi ocupat tot ei de activitatea SC D.B. SRL Constanţa, el urmând să fie remunerat cu circa 3.000 lei lunar.

- inculpatul S.M. a mai precizat că inculpatul I.V. a plătit toate taxele aferente documentaţiei întocmite la notariat şi la O.R.C. şi s-a ocupat de închirierea unui apartament folosit drept locuinţă pe durata şederii în Constanţa, precum şi a spaţiului de pe Bd. X pentru sediul firmei. Tot I.V. l-a condus pe inculpatul S.M. la B.R.D. - Agenţia Balada pentru a depune specimen de semnătură şi pentru autorizarea efectuării de operaţiuni bancare prin contul deja existent al societăţii; cu aceeaşi ocazie, inculpatul S.M. a solicitat eliberarea unui carnet de cecuri însă i s-a comunicat faptul că putea efectua operaţiuni cu file cec după un an de la preluarea societăţii; cu toate acestea, la intervenţiile inculpatului I.V., după aproximativ două luni de zile a fost contactat de reprezentanţii băncii pentru ridicarea carnetului de cecuri.

- inculpatul S.M. a precizat că a ridicat carnetul de cecuri şi i l-a înmânat inculpatului I.V., care ţinea şi actul constitutiv, certificatul de înmatriculare al societăţii, facturierul şi chitanţierul într-o geantă diplomat neagră; după preluarea societăţii, inculpatul I.V. i-a cerut să completeze nişte facturi care atestau operaţiuni fictive de vânzare de marfă către societatea fiului lui I.V., în scopul creării unui rulaj în contul SC D.B. SRL Constanţa; după ce societatea fiului lui I.V. vira sumele de bani cu titlu de plată a operaţiunilor fictive, inculpatul S.M. retrăgea numerar şi îi dădea banii învinuitului I.V.; inculpatul I.V. a angajat o secretară, potrivit celor declarate de inculpatul S.M. şi, împreună cu aceasta, a început să contacteze diverse firme şi să le trimită comenzi şi oferte de preţ.

- inculpatul S.M. a declarat că, începând cu perioada septembrie-octombrie 2005 inculpatul I.V. l-a trimis pe inculpatul S.M. la diverse firme din ţară, unde încheia contracte de vânzare, semna facturi, emitea file cec şi ridica mărfuri pe care le aducea în mun. Constanţa, la depozitul de pe Str. Interioară.

- inculpatul S.M. a precizat că după câteva tranzacţii şi-a dat seama că inculpatul I.V. înşela societăţile de la care lua marfă, folosindu-se de el; în luna decembrie 2005, inculpatul I.V. a ars actele SC D.B. SRL Constanţa şi i-a dat lui S.M. suma de 1.000 de euro pentru a pleca din ţară.

S-a mai reţinut că declaraţiile inculpatului S.M. s-au coroborat în acest sens cu mijloacele de probă expuse mai sus, cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 noiembrie 2009, prin care s-a stabilit că scrisul olograf din caietul tip matematică ridicat de la domiciliul lui I.V., cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 03 noiembrie 2006 a fost executat tot de acesta, în acest caiet de matematică existând menţiuni ale acestuia cu privire la persoanele de contact din cadrul părţilor civile, fiind evidenţiate şi comenzile efectuate.

Faţă de aspectele menţionate mai sus, Curtea de apel a constatat că nu este întemeiat nici cel de al treilea motiv de apel al inculpatului I.V. prin care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune comisă în forma complicităţii.

Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpaţilor S.M. şi I.V. pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor S.M. şi I.V., instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi a stabilit pentru inculpaţi pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunilor şi persoanei inculpaţilor.

Instanţa de apel a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale celor doi inculpaţi prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate.

În acest sens, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal şi de legea specială Legea nr. 241/2005 (limite reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru inculpatul S.M.), pericolul social concret pe care fiecare inculpat îl prezintă pentru ordinea publică raportat la circumstanţele reale ale cauzei (numărul actelor materiale, modalitatea identică de comitere, prin achiziţionare de marfa de la diverse societăţi comerciale, în timp scurt, înainte de a intra în incidente de plăţi), cuantumul prejudiciilor produse, natura infracţiunilor comise, înşelăciunile cu instrumente de plată şi evaziunea fiscală dând conţinut unui fenomen infracţional major cu care se confruntă în prezent societatea română; circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi, I.V. având 52 ani, studii primare, căsătorit, fără copii minori, de profesie muncitor, cu antecedente penale constând tot în înşelăciuni cu instrumente de plată iar inculpatul M.S., studii medii, necăsătorit, fără copii minori, fără ocupaţie, fără antecedente penale.

Curtea de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului S.M. circumstanţa atenuantă facultativă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. iar în favoarea inculpatului I.V. circumstanţa atenuantă facultativă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., astfel că pedepsele aplicate au fost coborâte sub minimele speciale, neimpunându-se o reducere mai semnificativă a acestora raportat la cuantumul prejudiciilor cauzate, la circumstanţele reale de comitere a acestora, de faptul că inculpatul I.V. are antecedente penale constând tot în înşelăciuni cu instrumente de plată, fapt care denotă o specializare infracţională a acestuia din urmă.

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanţă, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepselor aplicate inculpaţilor S.M. şi I.V., nefiind întemeiate motivele de apel ale celor doi inculpaţi prin care au solicitat schimbarea modalităţii de executare stabilită de către instanţa de fond.

În acest sens, Curtea de apel a avut în vedere aceleaşi aspecte expuse mai sus la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, perseverenţa infracţională a inculpatului I.V. în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, cuantumul ridicat al prejudiciilor cauzate.

Având în vedere aspectele expuse mai sus prin care s-a constatat netemeinicia motivelor de apel ale inculpatului I.V. prin care s-a solicitat achitarea acestuia, s-a constatat că nu este întemeiat nici ultimul motiv de apel al acestui inculpat prin care s-a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului care a făcut obiectul aplicării acestei măsuri, menţinerea sechestrului asigurător impunându-se pentru asigurarea despăgubirii părţii civile pentru prejudiciile cauzate.

Împotriva Deciziei penale nr. 159/P din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs inculpaţii S.M. şi I.V.

Recurentul inculpat S.M., a solicitat admiterea recursului sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, principiu reprezentat de art. 5 C. pen. în acest sens, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art 215 alin. (1), 3, 4 şi 5 C. pen. anterior rap. la art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 36 C. pen., astfel încât pedeapsa pronunţată să se situeze sub minimul special prevăzută de lege.

Totodată, a solicitat să se constate că pentru infracţiunea de înşelăciune a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

A mai învederat faptul că mai are o condamnare la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, solicitând astfel să execute această pedeapsă sub o formă neprivativă de libertate, având în vedere că are un loc de muncă, plăteşte deja prejudiciul creat şi nu are antecedente penale.

Recurentul inculpat I.V., a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa aplicării art. 5 C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă, precizând că limitele de pedeapsă corespunzătoare noii legi sunt mai reduse decât cele prev. de C. pen. anterior, motiv pentru care a solicitat schimbarea de încadrare juridică a faptei prev. de art. 26 rap. la art. 215 C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 C. pen. şi constatarea incidenţei prescripţiei penale în temeiul art. 122 lit. b) C. pen., ultimul act material fiind executat în decembrie 2005, cu consecinţa dispunerii încetării procesului penal. Referitor la prescripţia răspunderii penale, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 124 C. pen. anterior, referitoare la prescripţia specială a răspunderii penale.

În subsidiar, pe fondul cauzei, având în vedere cazurile de casare prev. de art. 385 pct. 12 şi 17 C. proc. pen. anterior, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. Actele materiale reţinute în sarcina sa nu au conotaţia unei infracţiuni de înşelăciune, iar în cauză nu există probe că a participat efectiv la inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor comerciale. Relevantă, în acest sens, este declaraţia martorului M.V., din care reiese că acesta l-a văzut la sediul SC D.P. SRL Constanţa.

Dacă nu va fi primită nici această solicitare de către instanţa de recurs, a solicitat aplicarea unei pedepse reduse conform noilor limite legale şi executarea acesteia într-o modalitate neprivativă de libertate, având în vedere faptul că are 53 ani, este bolnav aşa cum rezultă şi din actele medicale depuse la dosar.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi în V., conform dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi a prevederilor art. 5 C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2),că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.

Rezultă aşadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (2)1,că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol,cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 17 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.,astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat,dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate,la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,ipoteza care,însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului,prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi pct. 17 C. proc. pen. anterior, se constată că, într-adevăr, acestea au fost menţinute şi nu au suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, în noua redactare, au fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinate de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat S.M. şi-a motivat în scris recursul la data de 30 decembrie 2013 (filele 4-10 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), iar inculpatul I.V. şi-a motivat în scris recursul, prin apărătorul desemnat din oficiu la data de 23 ianuarie 2014, (filele 58, 59 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), - primul termen de judecată acordat în cauză fiind la 07 mai 2014, ulterior preschimbat pentru data de 29 ianuarie 2014, respectându-şi astfel obligaţia ce le revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În ce priveşte cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 172 şi 12 C. proc. pen. anterior, se constată că, într-adevăr, acestea au fost menţinute şi nu au suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, au fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12. C. proc. pen. anterior, prevede că, hotărârea este supusă casării când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 334-337;

Cazul de casare prev. de art. 385 pct. 172 C. proc. pen. anterior prevede că, este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul I.V.:

În principal se reţine că recurentul inculpat solicită reaprecierea faptelor, ceea ce nu este posibil în recurs, în acest sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

În recursul inculpatului I.V., se constată că au fost invocate formal cazurile de casare prev. la pct. 12 şi 17 al art. 385 C. proc. pen. anterior, întrucât criticile vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii, inculpatul solicitând, în fapt, reevaluarea probatoriilor.

Această verificare nu mai este permisă de lege, în condiţiile în care art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, în forma aplicabilă prezentei cauze, reglementează doar motive de casare care vizează chestiuni de drept, astfel încât critica recurentului privind unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, excede cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, inclusiv pct. 17 şi 12 invocate de recurent, întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

In acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).

Legislaţia procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată că se invocă situaţia descrisă de art. 5 C. pen. şi anume - aplicarea legii, penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în raport de care „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă."

Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 07 mai 2014, ulterior preschimbat pentru data de 29 ianuarie 2014, dosarul rămânând în pronunţare la data de 26 februarie 2014, iar cauza fiind soluţionată la data 2 aprilie 2014. în speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 17 noiembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează înşelăciunea, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. In examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 215 C. pen. şi incriminarea înşelăciunii la art. 244 N.C.P., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, vechiul C. pen. şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi inculpaţii, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpată conduce la dezincriminar ea faptei faţă de aceasta.

Art. 215 înşelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

N.C.P.

Art. 244 înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) împăcarea înlătură răspunderea penală.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat.

La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 215 C. pen. a intrat în vigoare art. 244 C. pen., care cuprinde toate elementele din acuzaţia pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.M.

Conţinutul constitutiv al infracţiunii nu este modificat în noua reglementare.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.M., acuzaţia faţă de care a fost condamnat a constat în aceea că acesta a indus în eroare în perioada septembrie-decembrie 2005 părţile vătămate SC E.C. SRL, SC U.S.P.C. SRL, SC M.W. SRL Bucureşti, SC M. SRL Galaţi, SC U.M.P. SA, SC C.M. SRL Buzău, SC A. SRL Ceptura, SC C. SRL Bacău, SC P. SA Bucureşti, achiziţionând de la acestea marfa, pentru plata căreia a emis file C.E.C. şi bilete la ordin fără a avea în cont sumele necesare pentru onorarea acestora, scopul urmărit de inculpat fiind acela de a-şi însuşi preţul mărfurilor cumpărate, fapte care întrunesc elementele constitutive a nouă infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.V., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior, fiind acuzat de aceea că în perioada septembrie-decembrie 2005, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, a înlesnit/ajutat la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de către învinuitul S.M.

Cum anterior s-a arătat că în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune acesta nu este modificat în noua reglementare faţă de veche reglementare, înalta Curte va analiza cu privire la acest inculpat conţinutul dispoziţiilor relative la definirea noţiunii de complice.

Art. 26 C. pen. - Complicele

„Complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persona care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că îl va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită."

Art. 48 N.C.P. - Complicele

„(1) Complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

(2) Este de asemenea complice persona care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că îl va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită."

Se constată că dispoziţiile celor două texte de lege sunt identice din punct de vedere al conţinutului conduitei ilicit-penale incriminate.

Cât priveşte pedeapsa în caz de participaţie, ori în cazul participanţilor, prevăzută în cele două reglementări se constată că :

Art. 27 C. pen. - Pedeapsa în caz de participaţie

„Instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile ort. 72."

Art. 49 N.C.P. - Pedeapsa în cazul participanţilor

„Coautorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 74."

Se constată din compararea celor două texte că modalitatea de stabilire a pedepsei în ambele reglementări nu a suferit modificări de conţinut, atât coautorul, instigatorul sau complicele fiind sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 215 C. pen. anterior) şi efectele acuzaţiei în legea nouă, (art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P.), constând că legea veche prevedea o sancţiune de la 10 ani la 20 ani închisoare, în timp ce legea nouă prevede un minimum de 1 an şi un maxim de 5 ani închisoare.

Pe cale de consecinţă, cum în reglementarea actuală legiuitorul a prevăzut în normele de încriminare conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. anterior, care au corespondent în dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) din N.C.P., limite de pedeapsă între 1 an şi 5 ani închisoare, raportat la principiul aplicării legii penale mai favorabile, legea nouă este mai favorabilă.

La stabilirea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor S.M. şi I.V. ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu va face o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de fond şi cea de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va stabili o sancţiune la minimul special prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat şi instanţa de apel care a menţinut aceeaşi sancţiune sub minimul special ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, care însă nu se mai regăsesc în legea nouă.

În ceea ce priveşte solicitarea de încetare a procesului penal ca urmare a ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, formulată de ambii inculpaţi, Înalta Curte reţine că potrivit art. 122 lit. d) C. pen. anterior, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Totodată, se mai are în vedere că, în conformitate cu dispoziţiile art. 124 C. pen. anterior, prescripţia înlătură răspunderea penală dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 C. pen. a fost depăşit cu încă jumătate, indiferent de câte întreruperi ale cursului prescripţiei ar interveni.

Raportat la natura infracţiunii şi limita maximă a pedepsei stabilită de lege pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi având în vedere că inculpatul S.M., aşa cum rezultă din rechizitoriul nr. 1444/P/2006 din 02 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa a comis ultimul act material al infracţiunii de înşelăciune la data de 22 decembrie 2005 (fila 9 din rechizitoriu) se constată că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie specială, prevăzut de art. 122 lit. d) rap. la art. 124 C. pen. anterior (7 ani şi 6 luni).

Faţă de această situaţie, Înalta Curte urmează a dispune încetarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală a inculpaţilor S.M. şi I.V.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului S.M., prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., se constată că în cauză, dispoziţiile art. 5 C. pen., nu au incidenţă în cauză întrucât, pedepsele aplicate inculpatului sunt în limitele legale, iar instanţele nu au aplicat sporul de pedeapsă pentru infracţiunea continuată, astfel că nici din această perspectivă nu este reformabilă decizia recurată.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 241/2005, „constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".

În raport de succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, raportat la intrarea în vigoare a N.C.P. la data de 1 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prevăzute de art. 5 din N.C.P., instanţa de recurs constată că nu au intervenit modificări nici sub aspect incriminator şi nici sancţionator.

Totodată, se constată că legea veche îi este mai favorabilă inculpatului cu privire la această infracţiune faţă de împrejurarea că s-au reţinut circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. anterior, iar în noua reglementare, respectiv în art. 75 alin. (2) din N.C.P. se observă că acest text nu a menţionat ca circumstanţă atenuantă judiciară nici conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii şi nici atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi I.V. împotriva Deciziei penale nr. 159/P din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi I.V. împotriva Deciziei penale nr. 159/P din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia recurată şi sentinţa penală nr. 230 din 20 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa, pe latură penală, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpaţii menţionaţi, sub aspectul aplicării dispoziţiilor legii penale mai favorabile şi, rejudecând, în aceste limite:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată faţă de inculpatul S.M. în pedepsele componente astfel:

- pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. anterior;

- pedeapsa Închisorii de un an aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. anterior.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, dispune schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul S.M., din art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit a şi art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi art. 3201 C. proc. pen. anterior în art 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. şi art 5 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. anterior, art. 5 C. pen. şi art. 122, 124 C. pen. anterior, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

Menţine pedeapsa principală de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. anterior şi pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, dispune schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul I.V., din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior, în art 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art 5 C. pen. în baza art. 11 pct 2 lit. a) rap la art 10 lit. g) C. proc. pen. anterior, art. 5 C. pen. şi art. 122, 124 C. pen. anterior, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor admise rămân în sarcina statului, iar sumele de 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2014.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1168/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs