ICCJ. Decizia nr. 1220/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1220/2014

Dosar nr. 27279/3/2012

Şedinţa publică din 4 aprilie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 660 din 28 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 27279/3/2012, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.S.C. şi Z.A. din infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

1. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.S.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 31 mai 2012 la 13 iunie 2012.

2. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata Z.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din-momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe un termen de încercare de7 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă. Totodată, s-a dispus ca datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) să se comunice

Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88, C. pen. s-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv în cauză în perioada 31 mai 2012 -13 iunie 2012.

3. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1), lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.R.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lita teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.R.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele anterior menţionate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alăturat pedepsei principale rezultante, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii rezultante, pe un termen de încercare de 8 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună Următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă. Totodată, s-a dispus ca datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) să se comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză în perioada 31 mai 2012 - 13 iunie 2012.

4. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.V.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii rezultante pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă. S-a dispus ca datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) să se comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a constatat că inculpatul a fost reţinut în cauză în data de 31 mai 20 decembrie

5. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.L.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, litb C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii rezultante pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a constatat că inculpatul a fost reţinut în cauză în data de 31 mai 2012;

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,93 grame cannabis, aflată la I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 29 martie 2012; a cantităţii de 1,15 grame cannabis aflată la I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 29 martie 2012; a cantităţii de 0,99 grame cannabis depusă la I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conform dovezii 29 martie 2012; a cantităţi de 1,12 grame cannabis depusă la I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 29 martie 2012; a cantităţilor de 4,90 grame cannabis, 5 grame cannabis, 5,13 grame cannabis şi 5,08 grame cannabis, păstrate drept contraprobe şi a cantităţilor de 1,02 grame cannabis, 3,62 grame cannabis, 53,50 grame cannabis, 44,31 grame cannabis, 286,93 grame cannabis, 35 grame cannabis, a doi saci în care s-a pus în evidenţă T.H.C., aflate la I.G.P.R-D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012, a cantităţilor de 4,52 grame cannabis şi 5,15 grame cannabis, reprezentând contraprobe, precum şi a cantităţilor de 51,70 grame cannabis, 72,30 grame cannabis, 8,04 grame cannabis, 3,50 grame cannabis, 1,09 grame cannabis, a 2 grindere pe care s-a pus în evidenţă T.H.C., a 14 punguţe în care s-a pus în evidenţă T.H.C., a unui cântar pe care s-a pus în evidenţă T.H.C., a 3 recipiente în care s-a pus în evidenţă T.H.C., a unei pungi în care s-a pus în evidenţă T.H.C., a 22 punguţe în care s-a pus în evidenţă T.H.C., aflate la I.G.P.R-D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012, cantităţi rămase în urma analizelor de laborator, a unui grinder în care s-a pus în evidenţă T.H.C., a unui cântar în care s-a pus în evidenţă T.H.C. şi a unei punguţe în care s-a pus în evidenţă T.H.C. ridicate de la adresa din sector 1, Bucureşti şi indisponibilizate la I.G.P.R.- D.C.J.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012.

Totodată, s-a respins cererea reprezentantului Ministerului Public de confiscare, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a unui telefon mobil şi a două cartele S.I.M. Cosmote ridicate de la inculpatul M.V.A. şi indisponibilizate la D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012; de confiscare a unui telefon mobil şi a unei cartele S.I.M. Vodafone şi indisponibilizate la D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012, a unui telefon mobil de culoare neagra şi a unei cartele S.I.M. Orange ridicate de la inculpata Z.A. şi indisponibilizate la D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012, a unui telefon mobil şi a unei cartele S.I.M. Cosmote apelabil la nr. X, ridicate de la inculpatul F.R.M. şi indisponibilizate la D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012, a două telefoane, a unui telefon X cea conţine o cartelă SEM şi a două cartele S.I.M. Vodafone şi cea de-a doua apelabilă la nr. X ridicate de la inculpatul C.S.C. şi indisponibilizate la D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul M.V.A. a unui telefon mobil şi a două cartele S.I.M. Cosmote şi D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012, către inculpatul B.L.D. a unui telefon mobil şi a unei cartele S.I.M. Vodafone indisponibilizate la D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012, către inculpata Z.A. a unui telefon mobil, de culoare neagră, şi a unei cartele S.I.M. Orange indisponibilizate la D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012, către F.R.M. a unui telefon mobil şi a unei cartele S.I.M. Cosmote apelabil la nr. X indisponibilizate la D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012 şi către C.S.C. a două telefoane, a unui telefon ce conţine o cartelă S.I.M. şi a două cartele S.I.M. Vodafone prima şi cea de-a doua apelabilă la nr. X indisponibilizate la D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012.

S-a respins cererea reprezentantului Ministerului Public de confiscare, în temeiul art. 17 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 a sumei de 15.900 lei ridicate de la inculpatul C.S.C. şi indisponibilizate la SC C.E.C.B. SA, conform recipisei de consemnare din 02 iulie 2012, a sumei de 265 euro ridicate de la inculpata Z.A. şi indisponibilizate la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012, a sumei de 7.300 lei ridicate de la inculpata Z.A. şi indisponibilizate la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012, a sumei de 457 lei ridicate de la inculpatul B.L.D. şi indisponibilizate la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul C.S.C. a sumei de 15.900 lei indisponibilizate la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din 02 iulie 2012, către inculpata Z.A. a sumei de 265 euro indisponibilizate la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012 şi. a sumei de 7.300 lei indisponibilizate la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012 şi către, inculpatul B.L.D. a sumei de 457 lei indisponibilizate la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 540 lei de la inculpatul F.R.M. şi a sumei de 240 de lei de la inculpatul M.V.A., reprezentând sume realizate în urma valorificării drogurilor.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti au fost trimişi în judecată, în stare de libertate:

- inculpatul C.S.C., zis „M." sau „U.T.", pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi de deţinere de droguri de risc în vederea comercializării prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, începând cu luna martie 2012 - „prezent", le-a furnizat inculpaţilor F.R.M., M.V.A. zis “D.” şi B.L.D. diferite cantităţi de cannabis, iar cu ocazia percheziţiei domiciliare a fost descoperită cantitatea de 453,49 grame cannabis deţinută în vederea comercializării, precum şi mai multe punguţe, de diferite mărimi, care serveau la ambalarea cannabisului şi un cântar folosit la porţionarea substanţei în cauză;

- inculpata Z.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi de deţinere de droguri de risc în vederea comercializării prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că,începând cu luna martie 2012 -„prezent", le-a furnizat inculpaţilor F.R.M., M.V.A. zis „D." şi B.L.D. diferite cantităţi de cannabis, iar cu ocazia percheziţiei domiciliare a fost descoperită cantitatea de 153,52 grame cannabis deţinută în vederea comercializării, precum şi mai multe punguţe, de diferite mărimi, care serveau la ambalarea cannabisului şi un cântar folosit la porţionarea substanţei în cauză;

- inculpatul M.V.A., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în data de 07 martie 2012, a vândut împreună cu inculpatul B.L.D. colaboratorului introdus în cauză, cantitatea de 1,57 grame cannabis, iar în data de 22 martie 2012 a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 1,61 grame cannabis;

- inculpatul B.L.D., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.,constând în aceea că, în data de 28 februarie 2012, împreună cu inculpatul F.R.M. a vândut colaboratorului introdus în cauză cantitatea de 0,75 grame cannabis, în data de 07 martie 2012 a vândut împreună cu inculpatul M.V.A. cantitatea de 1,57 grame cannabis, iar în data de 15 martie 2012 a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 1,62 grame cannabis şi,

- inculpatul F.R.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în data de 28 februarie 2012, împreună cu inculpatul B.L.D., a vândut colaboratorului introdus în cauză cantitatea de 0,75 grame cannabis, în data de 02 martie 2012 a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 1,45 grame cannabis, în data de 15 martie 2012 a vândut, împreună cu inculpatul B.L.D., aceluiaşi colaborator, cantitatea de 1,62 grame cannabis, în data de 20 martie 2012 a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 1,43 grame cannabis, iar în data de 26 martie 2012 a vândut aceluiaşi colaborator 2 comprimate ecstasy.

Situaţia de fapt anterior prezentată a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă indicate în cuprinsul actului de sesizare: declaraţiile colaboratorului C.C., procesele - verbale întocmite de investigatorul sub acoperire N.M., procesele - verbale de redare a convorbirilor interceptate audio-video în mediul ambiental, procesele -verbale de redare a convorbirilor înregistrate, declaraţiile martorilor S.T., L.C.I. şi L.A.M., procesele - verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la domiciliul inculpaţilor Z.A. şi C.S.C., rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică fizico-chimică, declaraţiile inculpaţilor F.R.M., B.L.D., M.V.A., Z.A. şi C.S.C.

La primul termen de judecată, instanţa a pus în discuţie regularitatea actului de sesizare, conform disp. art. 300 rap. la art. 317 C. proc. pen., în partida inculpaţilor C.S.C. şi Z.A. ridicând problema perioadei în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, în raport cu terminologia folosită în cuprinsul tuturor actelor procesual, penale existente în dosarul de urmărire penală, inclusiv în rezoluţia de începere a urmăririi penale in personam de la fila 3 din vol. I de urmărire penală, datată 28 mai 2012, respectiv „ martie - prezent".

În raport cu precizările reprezentantului Ministerului Public în sensul că acuzaţiile aduse celor doi inculpaţi vizează activitatea infracţională desfăşurată de aceştia în perioada martie -30 mai 2012, prima instanţă a apreciat acoperită neregularitatea actului de sesizare referitoare la limitele investirii instanţei.

Ulterior verificării şi constatării regularităţii rechizitoriului potrivit art. 300 C. proc. pen., inculpaţii au învederat instanţei faptul că recunosc săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În consecinţă, constatând mdeplinite condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., în baza actele de urmărire penală efectuate în cauză, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 28 februarie 2012, colaboratorul cu nume de cod „C.C." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod „ N.M.", în scopul efectuării unei cumpărări supravegheate de droguri de la inculpatul F.R.M. Astfel, colaboratorul l-a contactat telefonic pe inculpat şi la solicitarea acestuia din urmă s-a deplasat la adresa din Bucureşti, sector 1, unde, contra sumei de 60 de lei remise inculpatului F.R.M., a primit de la inculpatul B.L.D. un pliculeţ pe care l-a predat ulterior investigatorului sub acoperire.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 01 martie 2012, pliculeţul conţinea cantitatea de 0,75 grame cannabis.

La data de 02 martie 2012, colaboratorul cu nume de cod „C.C." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod „ N.M." în scopul efectuării unei cumpărări supravegheate de droguri de la inculpatul F.R.M.. Astfel, colaboratorul l-a contactat telefonic pe inculpat şi, la solicitarea acestuia din urmă, s-a deplasat la adresa din Bucureşti, sector 1, unde, contra sumei de 120 de lei, a primit de la inculpatul F.R.M. un pliculeţ pe care l-a predat ulterior investigatorului sub acoperire.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 martie 2012, pliculeţul conţinea cantitatea de 1,45 grame cannabis.

La.data de 07 martie 2012, colaboratorul cu nume. de cod „C.C." s-a întâlnit cu investigatorul, sub acoperire, cu nume de cod „ N.M." în scopul efectuării unei cumpărări supravegheate de droguri de la inculpaţii M.V.A. şi B.L.D. însoţit de investigatorul sub acoperire, colaboratorul s-a deplasat la adresa din Bucureşti, sector 1, unde i-a găsit pe inculpaţii F.R.M., B.L.D. şi M.V.A.. Inculpatul B.L.D. se afla pe canapea şi porţiona cannabis, iar după ce colaboratorul a remis inculpatului M.V.A. suma de 120 de lei, inculpatul B.L.D. i-a spus acestuia din urmă să-i dea colaboratorului 2 grame cannabis, ceea ce s-a şi întâmplat.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 martie 2012, colaboratorul a primit de la inculpaţi cantitatea de 1,57.grame cannabis.

La data de 15 martie 2012, colaboratorul cu nume de cod „C.C." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod „ N.M.", în scopul efectuării unei cumpărări supravegheate de droguri de la inculpaţii F.R.M. şi B.L.D. însoţit de investigatorul sub acoperire, colaboratorul s-a deplasat la adresa din Bucureşti, sector 1, unde i-a găsit pe inculpaţii F.R.M. şi B.L.D. şi alte două persoane rămase cu identitate necunoscută. Colaboratorul a remis inculpatului F.R.M. suma de 120 lei, primind în schimb de la inculpatul B.L.D. cantitatea de 1,62 grame cannabis, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 martie 2012.

La data de 20 martie 2012, colaboratorul cu nume de cod „C.C." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod „N.M.", în scopul efectuării unei cumpărări supravegheate de droguri de la inculpatul F.R.M..însoţit de investigatorul sub acoperire, colaboratorul s-a deplasat la adresa din Bucureşti, sector 1, unde l-a găsit pe inculpatul F.R.M. căruia i-a remis suma de 120 de lei în schimbul căreia a primit cantitatea de 1,43 grame cannabis, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 martie 2012.

La data de 22 martie 2012, colaboratorul cu nume de cod „C.C." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod „ N.M.", în scopul efectuării unei cumpărări supravegheate de droguri de la inculpatul M.V.A. zis “D.”.însoţit de investigatorul sub acoperire, colaboratorul s-a deplasat la adresa de domiciliu a inculpatului M.V.A. unde, în scara blocului, a remis acestuia suma de 120 de lei contra cantităţii de 1,61 grame cannabis, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 aprilie 2012.

La data de 26 martie 2012, colaboratorul cu nume de cod „C.C." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod „ N.M." în scopul efectuării unei cumpărări supravegheate de droguri de la inculpatul F.R.M. însoţit de investigatorul sub acoperire, colaboratorul s-a deplasat la adresa din Bucureşti, sector 1, unde l-a găsit pe inculpatul F.R.M. căruia i-a remis suma de 120 de lei, în schimbul căreia a primit 2 comprimate de ecstasy ce conţineau Methylenedioxymetamfetamine potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 aprilie 2012.

Având în vedere convorbirile interceptate în cauză, privind sursa aprovizionării cu droguri a inculpaţilor F.R.M., B.L.D. şi M.V.A., în cauză au fost efectuate două percheziţii domiciliare.

La locuinţa inculpatului C.S.C. s-au găsit mai multe punguţe din material plastic transparent ce conţineau diferite cantităţi de fragmente vegetale de culoare verde-olive, recipiente din plastic transparent, un cântar electronic şi un instrument de porţionare a cannabisului.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 iunie 2012, probele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului C.S.C. totalizau cantitatea de 453.49 grame cannabis.

A doua percheziţie domiciliară a fost efectuată la locuinţa inculpatei Z.A., unde au fost găsite mai multe punguţe din material plastic transparent, cutii şi un borcan, ce conţineau fragmente vegetale de culoare verde-olive, două grindere metalice folosite la porţionarea cannabisului şi un cântar electronic, toate prezentând urme de materie.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 iunie 2012, probele ridicate din locuinţa inculpatei Z.A. totalizau cantitatea de 153,52 grame cannabis.

Prima instanţă a reţinut situaţia de fapt expusă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţiile colaboratorului C.C., procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire N.M., procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate audio-video în mediul ambiental, procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate, declaraţiile martorilor S.T., L.C.I. şi L.A.I., procesele-verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la domiciliul inculpaţilor Z.A. şi C.S.C., rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică fizico-chimică, declaraţiile inculpaţilor F.R.M., B.L.D., M.V.A., Z.A. şi C.S.C.

În raport cu situaţia de fapt reţinută, prima instanţă a apreciat că, în drept, faptele inculpatului C.S.C., constând în furnizarea, în perioada martie 2012 - 31 mai 2012, către inculpaţii F.R.M., M.V.A. şi B.L.D., de diferite cantităţi de cannabis, respectiv deţinerea în vederea comercializării, la momentul efectuării percheziţiei domiciliare, a cantităţii de 453,49 grame cannabis, precum şi a mai multor punguţe de diferite mărimi, care serveau la ambalarea cannabisului şi a unui cântar folosit la porţionarea substanţei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatuluidin infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în argumentare reţinând că distribuirea şi deţinerea drogurilor de risc constituie variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de droguri de risc.

Pentru aceleaşi argumente, prima instanţă a apreciat că, în drept, faptele inculpatei Z.A., constând în furnizarea, în perioada martie 2012 - 31 mai 2012, către inculpaţii F.R.M., M.V.A. zis „D." şi B.L.D., de diferite cantităţi de cannabis, respectiv deţinerea în vederea comercializării, cu ocazia percheziţiei domiciliare, a cantităţii de 153,52 grame cannabis, precum şi a mai multor punguţe de diferite mărimi, care serveau la ambalarea cannabisului şi a unui cântar folosit la porţionarea substanţei în cauză, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., procedând şi în cazul acestei inculpate la schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu.

Ulterior, constatând că vinovăţia inculpaţilor C.S.C. şi Z.A. este pe deplin dovedită, prima instanţă a aplicat acestora pedepse de 4 şi respectiv 3 ani închisoare, la a căror individualizare a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv : dispoziţiile părţii generale a Codului Penal (condiţiile răspunderii penale, formele de vinovăţie), limitele de pedeapsa stabilite în legea specială, reduse cu o treime potrivit disp. art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social (în raport cu extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării, amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri, creşterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul faptelor), dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, conduita exemplară a acestora!, anterioară săvârşirii faptelor, fiind reţinută ca şi circumstanţă atenuantă, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Instanţa nu a reţinut însă în favoarea inculpatului C.S.C. şi disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, aşa cum solicitase apărarea, apreciind că declaraţia acestuia din 30 mai 2012 nu a avut caracter determinant în identificarea sau tragerea la răspundere penală a inculpatului F.R.M., de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor legale precitate, activitatea infracţională a celui din urmă fiind cunoscută organelor de urmărire penală anterior declaraţiei olografe a inculpatului datată 30 mai 2012.

În raport cu natura şi gravitatea faptei, împrejurările de săvârşire şi persoana celor doi inculpaţi, instanţa a aplicat acestora şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, dar şi pedeapsa accesorie având acelaşi conţinut.

Totodată, prima instanţă a apreciat că în cazul inculpatei Z.A. scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către aceasta a pedepsei aplicate, motiv pentru care, constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 7 ani, cu consecinţa directă a suspendării executării şi a pedepsei accesorii, inculpata fiind obligată ca pe durata termenului de încercare să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen.

În partida inculpatului B.L.D., prima instanţă a apreciat că fapta acestuia constând în aceea că, la data de 28 februarie 2012, împreună cu inculpatul F.R.M., a vândut colaboratorului introdus în cauză cantitatea de 0,75 grame cannabis, la data de 07 martie 2012, a vândut împreună cu inculpatul M.V.A. zis „D." cantitatea de 1,57 grame cannabis, iar la data de 15 martie 2012, a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 1,62 grame cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Constatând că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, prima instanţă a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare, la a cărei individualizarea avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispoziţiile părţii generale a C. pen. (condiţiile răspunderii penale, formele de vinovăţie), limitele de pedeapsa stabilite în legea specială, reduse cu o treime potrivit disp. art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social (în raport cu extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării, amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri, creşterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul faptelor), dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, conduita exemplară a acestuia, anterioară săvârşirii faptelor, fiind reţinută ca şi circumstanţă atenuantă, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Solicitarea apărării inculpatului de aplicare a disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. b)¹ C. proc. pen. a fost respinsă de prima instanţă ca neîntemeiată, reţinându-se în acest sens că prin aplicarea procedurii prevăzută de art. 320¹C. proc. pen., instanţa nu poate pronunţa decât soluţia de „condamnarea inculpatului", care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, achitarea inculpatului neputându-se dispune decât în urma efectuării cercetării judecătoreşti, chiar dacă acesta a solicitat expres judecarea potrivit procedurii simplificate.

În raport cu natura şi gravitatea faptei, împrejurările de săvârşire şi persoana inculpatului, instanţa a aplicat acestuia şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lita, cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, dar şi pedeapsa accesorie având acelaşi conţinut.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, prima instanţă a apreciat că şi în cazul inculpatului B.L.D., scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim penitenciar, motiv pentru care, constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, cu consecinţa directă a suspendării executării şi a pedepsei accesorii, inculpatul fiind obligat ca pe durata termenului de încercare să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen.

Totodată, constatând că, în drept, faptele inculpaţilor F.R.M. şi M.V.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 43/2000 ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., în cazul celui dintâi, respectiv ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în cazul celui din urmă, şi că vinovăţia lor este pe deplin dovedită, prima instanţă a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea a căror executare a fost suspendată sub supraveghere în condiţiile art. 86¹ C. pen.

În raport cu soluţia dată laturii penale a cauzei, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, dispunând confiscarea bunurilor reţinute că au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor şi a sumelor de bani realizate în urma valorificării drogurilor.

În privinţa telefoanelor mobile folosite de inculpaţi pentru a lua legătura cu colaboratorul organelor de anchetă, prima instanţă a apreciat că nu au avut un caracter determinant în săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, motiv pentru care a respins cererea reprezentantului Ministerului Public de confiscare a lor, dispunând restituirea acestora către posesori.

Deopotrivă, prima instanţă a respins solicitarea reprezentantului Ministerului Public de confiscare, în temeiul art. 17 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a sumei de 15.900 lei ridicată de la inculpatul C.S.C., a sumelor de 265 euro şi de 7.300 lei ridicată de la inculpata Z.A. şi a sumei de 457 lei ridicată de la inculpatul B.L.D. cu argumentarea că nu s-a făcut dovada vreunei legături între activitatea infracţională imputată inculpaţilor şi sumele de bani anterior menţionate, provenienţa ilicită a acestora neputând fi prezumată.

În consecinţă, a dispus restituirea acestora către inculpaţi.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi inculpaţii C.S.C., Z.A., B.L.D., F.R.M. şi M.V.A.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.S.C. şi Z.A. prin actul de sesizare, din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a neluării faţă de inculpaţii F.R.M. şi B.L.D. a obligaţiei prevăzute de art. 86³ alin. (3) lit. d) C. pen., măsură solicitată de către parchet în concluziile pe fondul cauzei în situaţia condamnării lor cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a greşitei respingeri a cererii de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a sumelor de bani provenite din valorificarea drogurilor, ridicate de la inculpaţii C.S.C. şi Z.A.

Totodată, parchetul a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie sub aspectul regimului sancţionator aplicat inculpatei Z.A. în raport cu prevederile art 52 C. pen. şi a art. 72 C. pen., cât şi pentru omisiunea impunerii faţă de inculpată a obligaţiei prevăzute de art. 86³ alin. (3) lit. d) C. pen.

În argumentarea aspectelor privind încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor C.S.C. şi Z.A., parchetul a susţinut că, chiar dacă furnizarea de droguri de risc în mod ilicit şi deţinerea fără drept de droguri de risc în vederea comercializării constituie variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc pr ev. de art. .2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 41¹ alin. (2) C. pen., care presupun o pluralitate de acte materiale cu caracter omogen (de aceeaşi natură) săvârşite într-un interval de timp, de aceeaşi persoană, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, care impune prevederea suficient de bine determinată sau cel puţin în ansamblu a întregii activităţi infracţionale, întrucât cele două modalităţi alternative nu au caracter omogen, nefiind de aceeaşi natură, furnizarea presupunând un act material de remitere efectivă a drogului de risc altei persoane cu titlu oneros sau gratuit, pe când deţinerea presupune stăpânirea, posesia sau păstrarea drogului de risc de către infractor în vederea comercializării sale ulterioare. In consecinţă, cele două variante alternative ale elementului material al infracţiunii de trafic de droguri de risc, furnizarea de droguri de risc şi deţinerea fără drept de droguri de risc în vederea comercializării au un caracter neomogen (eterogen) şi constituie infracţiuni distincte aflate în concurs real, unitatea legală a infracţiunii de trafic de droguri de risc nefiind întrunită nici din perspectiva existenţei unei rezoluţii infracţionale unice a inculpaţilor, care presupune prevederea de către infractori, într-un mod suficient de bine determinat sau cel puţin în ansamblu, a întregii activităţi infracţionale.

În ceea ce priveşte celelalte aspecte de nelegalitate invocate, parchetul a susţinut că, în raport cu natura faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii şi cu împrejurările concrete în care au fost comise, în cauză se impunea instituirea în sarcina inculpaţilor F.R.M. şi B.L.D. a obligaţiilor prevăzute de art. 86 alin. (3) lit. d) C. pen. în raport cu inculpaţii C.S.C. şi Z.A., întrucât aceştia din urmă, prin aprovizionarea cu cannabis în mod constant, au antrenat primii doi inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor de care sunt acuzaţi.

A mai susţinut parchetul că există probe că suma de 15.900 lei ridicată de la inculpatul C.S. provine din comiterea infracţiunii de trafic ilicit de canabis, sens in care a arătat că declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut că a furnizat contra cost diferite cantităţi de canabis inculpaţilor Z., F., M. şi B., se coroborează cu convorbirile interceptate în cauză din care rezultă că inculpatul era sunat de diferite persoane pentru a pune în vânzare asemenea droguri, cu constatările efectuate cu ocazia percheziţiilor domiciliare privind instrumentele descoperite, care erau folosite la porţionarea şi cântărirea canabisului, precum şi cu declaraţiile inculpaţilor F. şi B. care au arătat că au cumpărat canabis de la inculpatul C., astfel încât declaraţia inculpatului în sensul că respectiva sumă de bani provine din diferite joburi nu este plauzibilă, nefiind susţinută de alte mijloace de probă.

Deopotrivă, parchetul a susţinut că există suficiente probe în sensul că sumele de 265 de euro şi 7.300 de lei ridicate de la inculpata Z.A. provin din comiterea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc de canabis, sens în care a arătat că declaraţia inculpatei prin care a recunoscut că a vândut diferite cantităţi de canabis, fiind un intermediar pe linia furnizării de droguri dinspre inculpatul C.S. către ceilalţi inculpaţi din cauză ori către alţi consumatori, se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor F.R., M. şi B., cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, precum şi cuaspectele constatate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare privind instrumentele găsite, folosite la porţionarea şi cântărirea canabisului.

Sub acelaşi aspect, parchetul a arătat că apărarea inculpatei în sensul că banii nu proveneau din vânzarea de droguri, ci din salariu său, ca angajată la SC O.R. SA este nesusţinută probatoriu.

În argumentarea aspectelor de netemeinicie, parchetul a arătat că la stabilirea regimului sancţionator aplicabil inculpatei Z.A. instanţa trebuia să aibă în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor - trafic ilicit de droguri de risc cannabis, în formă continuată, modalităţile şi împrejurările concrete de săvârşire a acestora - respectiv faptul că inculpata a traficat ilicit şi a deţinut, fără drept, în vederea comercializării, o cantitate importantă de cannabis, faptul că a antrenat inculpaţii F.R.M., M.V.A. şi B.L.D. la comiterea faptelor de care sunt acuzaţi, prin aprovizionarea lor în mod constant cu diferite cantităţi de cannabis, în schimbul unor sume de bani, faptul că a intermediat vânzarea drogurilor de risc dinspre inculpatul C.S.C. către ceilalţi inculpaţi din cauză, precum şi faptul că a premeditat săvârşirea infracţiunilor, continuându-şi în timp activitatea ilicită până la intervenţia organelor de urmărire penală - aspecte care sporesc gradul de periculozitate al inculpatei pe linia traficului de droguri, astfel încât pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială inculpatei Z.A. ar fi trebuii să i se aplice un regim sancţionator cu executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie, faptele săvârşite de aceasta fiind cel puţin de aceeaşi gravitate ca cele comise de inculpatul C.S.C.

Deopotrivă, în partida aceleiaşi inculpate, parchetul a criticat hotărârea atacată şi sub aspectul neluării faţă de aceasta, în condiţiile dispunerii suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a obligaţiei prevăzute de ort. 86 alin. (3) lit. d) C. pen., în sensul ca pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi din cauză, măsură de natură să înlăture pericolul de săvârşire a unor infracţiuni asemănătoare la regimul drogurilor.

Inculpatul C.S.C. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu executare în condiţiile art. 86¹ C. pen., arătând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele care au format convingerea instanţei că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 86¹ C. pen., din motivare lipsind datele pe baza cărora s-a stabilit în mod obiectiv gradul de periculozitate, respectiv faptul că infracţiunea pe care a săvârşit-o prezintă un grad de pericol social mai mare decât în cazul celorlalţi inculpaţi.

În aceeaşi sferă de argumentare, inculpatul a arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare circumstanţele sale personale, respectiv faptul că are un loc de muncă şi un domiciliu stabil, a avut o atitudine cooperantă pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, nu are antecedente penale, a avut o conduită procesuală corectă şi cunoaşte, totodată asumându-şi obligaţiile care i-ar incumba în situaţia în care s-a dispune ca executarea pedepsei să nu se facă în regim de detenţie.

Inculpatul B.L.D. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în principal, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., invocând lipsa pericolului social al faptei, iar în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării disp. art. 74, 76 C. pen. şi dispunerea suspendării condiţionate a executării acestei pedepse, în condiţiile art. 81 C. pen., ca urmare a unei juste evaluări a următoarelor aspecte: numărul de acte materiale reţinute în sarcina sa, cantităţile mici de drog traficate, vârsta fragedă, participaţia sa efectivă la cele trei vânzări şi la procurarea drogurilor, atitudinea procesuală cooperantă în sensul că a recunoscut săvârşirea faptelor şi a ajutat la identificarea altor inculpaţi, lipsa antecedentelor penale, comportamentul său postdelictual exemplar - a absolvit examenul de bacalaureat şi s-a înscris la A.S.E.

Inculpaţii F.R.M. şi M.V.A. au criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei individualizări a modalităţii de executare a pedepselor aplicate, solicitând ca, urmare admiterii apelurilor exercitate în cauză şi a desfiinţării, în parte, a hotărârii primei instanţe, să se dispună executarea pedepselor în condiţiile art. 81 C. pen.

La termenul de judecată din data de 29 martie 2013, inculpata Z.A., personal, a învederat instanţei că retrage apelul declarat în cauză.

Prin Decizia penală nr. 179 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi de inculpatul C.S.C. împotriva sentinţei penale nr. 660 din data de 28 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, care a fost desfiinţată, în parte, iar în rejudecare, în fond:

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.S.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă,

În temeiul art. 86 alin. (3) lit. d) C. pen., s-a dispus impus inculpatului obligaţia ca, pe durata termenului de încercare, să nu ia legătura cu ceilalţi coinculpaţi în cauză.

S-a dispus ca datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) se fie comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere să se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 383 alin. (3) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 mai 2012 la 13 iunie 2012.

În temeiul art. 86 alin. (3) lit. d) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpaţii Z.A., F.R.M. şi B.L.D. să respecte obligaţia de a nu lua legătura unii cu alţii, precum şi cu coinculpaţii C.S.C. şi M.V.A.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 15.900 lei ridicată de la inculpatul C.S.C. şi indisponibilizată la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din 02 iulie 2012, a sumei de 265 euro ridicata de la inculpata Z.A. şi indisponibilizată la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012, a sumei de 7.300 lei ridicată de la inculpata Z.A. şi indisponibilizată la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012 şi a sumei de 457 lei ridicată de la inculpatul B.L.D. şi indisponibilizată la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012.

S-au menţinut în rest celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca toate cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile parchetului şi al inculpatului C.S.C. să rămână în sarcina statului, urmând ca onorariul parţial, în cuantum de 100 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.S.C. să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Prin aceeaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.V.A., F.R.M. şi B.L.D. împotriva hotărârii primei instanţe, dispunându-se obligarea apelanţilor inculpaţi la plata sumei de cate 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, sumele de câte 100 lei, onorariu parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii M.V.A. şi F.R.M., urmând a fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei.

Totodată, în temeiul art. 369 C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata Z.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, dispunându-se obligarea acesteia la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:

Prioritar, instanţa de apel a apreciat că apelul declarat de inculpatul C.S.C. a fost exercitat în termen legal, reţinând în acest sens că înregistrarea căii de atac la o zi după expirarea termenului de apel s-a datorat unei erori de înregistrare în sistemul Ecris, neimputabilă inculpatului, respectiv înregistrarea, la data de 2 octombrie 2012, a apelului parchetului ca fiind apelul inculpatului, împrejurare care nu a permis înregistrarea, la data de 9 octombrie 2012, a apelului inculpatului, acest lucru realizându-se în ziua următoare, după îndreptarea erorii.

Pe fondul cauzei, instanţa de apel a apreciat că soluţia de condamnare a inculpaţilor C.S.C., Z.A., B.L.D., F.R.M. şi M.V.A. este corectă, fiind justificată şi susţinută de materialul probator existent la dosarul cauzei, respectiv declaraţiile de recunoaştere date de inculpaţi, care se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală: declaraţiile colaboratorului C.C., procesele - verbale întocmite de investigatorul sub acoperire N.M., procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate audio-video în mediul ambiental, procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate, declaraţiile martorilor S.T., L.C.I. şi L.A.I., procesele - verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la domiciliul inculpaţilor Z.A. şi C.S.C., rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică fizico-chimică.

Totodată, instanţa de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor de către prima instanţă este corectă, respingând, ca atare, critica parchetului privind greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.S.C. şi Z.A., cu argumentarea că activitatea infracţională a acestora constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au deţinut droguri de risc, în cantităţile indicate în cuprinsul actului de sesizare, în vederea comercializării, şi au distribuit droguri de.riscj constituie infracţiunea continuată de trafic de droguri de risc întrucât rezoluţia infracţională a fost unică, prealabilă începerii activităţii infracţionale, şi a persistat în tot cursul acestei activităţi, respectiv aceea de distribuire a drogurilor de risc altor persoane.

În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că nu se poate reţine că deţinerea de către cei doi inculpaţi a unor cantităţi de droguri de risc în vederea comercializării reprezintă o infracţiune de sine stătătoare în concurs real cu infracţiunea continuată de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în distribuirea repetată de droguri de risc, reţinând ca fiind evident faptul că numai datorită intervenţiei organelor de urmărire penală, cei doi inculpaţi nu au procedat în concret şi la distribuirea drogurilor găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare şi că, în fapt, orice distribuire de droguri de risc presupune mai întâi deţinerea acestora în vederea distribuirii.

Deopotrivă, instanţa de apel a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor în fond au fost corect individualizate prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., excepţie făcând sancţiunea aplicată inculpatului C.S.C.

În acest sens, comparând situaţia inculpatului C.S.C. cu cea a coinculpatei Z.A., instanţa de apel a apreciat că, raportat la natura şi gravitatea faptelor comise de inculpat, împrejurările şi modalitatea concretă de săvârşire a acestora, astfel cum au fost reţinute şi descrise în hotărârea apelată, cantitatea de droguri - obiect al. infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, amploarea fenomenului infracţional şi urmările pe care acest gen de fapte le au asupra vieţii şi sănătăţii consumatorilor, dar şi datele ce caracterizează favorabil persoana acestuia - necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine procesuală sinceră şi cooperantă, absolvent de studii superioare, cu un loc de muncă stabil şi un comportament corespunzător în societate, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, în condiţiile art. 86 ind.l şi urm. C. pen., asigură o corectă aplicare a principiului proporţionalităţii sancţiunii cu gravitatea faptei, constituind o justă individualizare judiciară a sancţiunii în raport de situaţia particulară a inculpatului.

La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului C.S.C. şi a modalităţii de executare a acesteia, instanţa de apel a avut în vedere şi concluziile referatelor.de evaluare a inculpatului, întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, potrivit cărora:

"Analizând informaţiile obţinute şi consemnate în cuprinsul referatului de evaluare, ţinând' Cont de situaţia socio-familială a inculpatului C.S.C., de sistemul de valori, de atitudinile şi comportamentele pozitive ale acesteia, au fost identificaţi următorii factori care ar putea influenţa în mod negativ conduita generală a inculpatului, factori care fac referire la reluarea legăturii cu persoane care manifestă un comportament negativ, implicit: trafic şi consum de droguri, sau existenţa unui eventual consum de droguri din partea inculpatului, consum care acum este în fază de abstinenţă şi aşa cum declară inculpatul este oricând dispus să fie testat, dar care anterior a existat, ia început fiind din curiozitate, iar mai apoi devenind un stil de viaţă.

În mod pozitiv, conduita generală a lui S. este influenţată de o gamă largă de factori care fac referire la existenţa unor modele de comportament pozitive, modele concretizate în persoana părinţilor săi şi, în mod special la sistemul pozitiv de valori sociale care i-a fost insuflat de către părinţi, fratele său cu care o relaţie foarte bună, capacitatea de a se susţine financiar, existenţa motivaţiei de a avea stabilitate ocupaţională, dorinţa de a evolua din punct de vedere personal si profesional, ataşament crescut faţă de muncă, motivaţie crescută de a evita orice implicare a sa în situaţii cu caracter penal, existenţa unor planuri concrete de viitor, existenţa unor abilităţi şi competenţe profesionale de a ocupa un loc de muncă.

Perspectivele de reintegrare în societate: C.S.C. este cercetat pentru prima oară pentru comiterea unei infracţiuni, manifestând un comportament pozitiv din punct de vedere social, atât anterior implicării sale în comiterea acestei infracţiuni cât şi după aceasta.

Inculpatul are suficiente resurse interne care să îl sprijine să îşi păstreze gradul crescut de integrare socială, deţine abilităţi de comunicare şi de dezvoltare personala, este şi a fost motivat să evite probleme cu caracter penal. Structura sa de personalitate este apreciată a fi adecvată depăşirii tentaţiilor viitoare privind implicarea în comiterea de infracţiuni sau în reluarea consumului de droguri însă, aşa cum s-a concluzionat şi de către dna. psiholog adeverinţa emisă de acesta, inculpatul a realizat progrese vizibile în ceea ce privesc consecinţele în plan personal şi social ale consumului de cannabis.

Înainte de a fi arestat, C.S. a subliniat aspectele pozitive ale drogului (relaxare fizică şi mentală, detaşare, linişte, apartenenţa la un grup care avea aproximativ acelaşi stil de viaţă), însă după arestarea şi judecarea sa, inculpatul a conştientizat şi aspectele negative ale consumului. Acesta şi-a dat seama că stilul de viaţă adoptat îi poate afecta relaţiile familiale, părinţii fiind şocaţi când au aflat de arestarea sa, relaţiile profesionale, în sensul că pe termen lung poate apărea probleme de concentrare, de diminuarea a capacităţii de a face faţă unui program încărcat, alterarea relaţiilor sociale, persoana consumatoare fiind preocupată de ideea procurării şi consumului de droguri în compania celor care fac acelaşi lucru, şi de asemenea pot apărea probleme de ordin juridic, implicarea în acest dosar aducăndu-i o altă perspectivă persoanei inculpate şi anume punându-i în pericol libertatea, acest lucru determinându-l să meargă la terapie. Analizând şi verificând motivele care l-au determinat pe inculpat să apeleze la un examen de specialitate, alegând să meargă la un cabinet de psihologie din Bucureşti, se pare că C.S. a identificat o serie de probleme pe care doreşte în mod sincer să le rezolve, astfel încât să fie ajutat să stopeze consumul şi să menţină comportamentul pe termen lung.

Pe viitor, este nevoie ca inculpatul să îşi dezvolte şi să menţină motivaţia penfru a nu mai consuma droguri şi pentru a se stabili în faza de abstinenţă şi de a nu recidiva în consumul de drogurideasţfel de substanţe. De asemenea, indiferent de pedeapsa primită, inculpatul va avea nevoie să evite intrarea în legătură cu persoane care manifesta comportamente infracţionale din sfera traficului de droguri. Experienţa acesta, se pare că l-a ajutat să fie mult mai responsabil în luarea deciziilor atunci când încearcă să îşi soluţioneze problemele, apelând la un ajutor specializat alegând să facă terapie şi aplicând în viaţa de zi cu zi lucrurile exersate în cabinetul psihologic. Suportul oferit de d-na psîhoterapeut se poate menţiona ca resursă externă care îl poate ajuta pe inculpat să depăşească probleme consumului.de drog.

De asemenea, tot ca resursă externă a fost identificată familia, care îi acordă acestuia sprijinul afectiv şi financiar, şi care s-a implicat în educarea acestuia şi a insistat ca inculpatul să îşi însuşească un sistem de valori sociale pozitive. De asemenea, familia inculpatului îl poate sprijini pe acesta în procesul de schimbare şi depăşire a comportamentului problematic, revenirea şi menţinerea unui comportament pozitiv.

Din punct de vedere comunitar, au fost identificate ca fiind importante în sprijinirea inculpatului acele instituţii care îi pot oferi consiliere integrată pentru menţinerea abstinenţei privind consumul de droguri, în identificarea şi gestionarea factorilor de risc, creşterea motivaţiei pentru menţinerea deciziei de a nu mai consuma droguri şi dezvoltarea sistemului decizional şi identificarea din timp a soluţiilor potrivite problemelor cu care se confruntă. Analizând informaţiile cuprinse în prezentul referat de evaluare, se poate spune că C.S.C. prezintă perspective de reintegrare în societate, în condiţiile specificate în cuprinsul acestui capitol."

Deopotrivă, au fost avute în vedere actele medicale depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că inculpatul C.S.C. urmează tratament psiho - terapeutic în vederea gestionării, depăşiri şi vindecării în ceea ce priveşte dependenţa de marihuana, înregistrând, progrese, instanţa de apel apreciind că şi scurta perioadă de arest preventiv a inculpatului. l-a făcut pe acesta să conştientizeze pe deplin consecinţele comiterii unor fapte prevăzute de legea penală.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii Z.A., M.V.A., F.R.M. şi B.L.D., instanţa de apel a reţinut că pedepsele aplicate acestora, principale, accesorii şi complementare, au fost corect individualizate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, având în vedere natura şi gravitatea faptelor comise de fiecare dintre inculpaţi, modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a acestora, astfel cum au fost reţinute şi descrise în sentinţa penală atacată, caracterul continuat al infracţiunilor şi consecinţele negative ale acestui gen de fapte asupra sănătăţii şi vieţii consumatorilor.

Deopotrivă, în partida aceloraşi inculpaţi, instanţa de prim control judiciar a apreciat că datele ce caracterizează favorabil persoana fiecăruia dintre aceştia, astfel cum au fost invocate prin căile de atac exercitate, nu sunt în măsură să justifice, în raport cu împrejurările anterior arătate, reindividualizarea pedepselor aplicate nici în ceea ce priveşte cuantumul, nici în ceea ce priveşte modalitatea de executare şi nici măcar sub aspectul termenului de încercare stabilit de instanţa de fond.

Referitor la cuantumul acestor pedepse, Curtea a apreciat că nu se justifică să se dea eficienţa dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. reţinute în favoarea fiecăruia dintre cei cinci inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 întrucât, în condiţiile aplicării art. 41 alin. (2) C. pen., potrivit art. 80 alin. (2) C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu este obligatorie pentru instanţa de judecată.

În consecinţă, criticile formulate de parchet şi de inculpaţi, cu excepţia inculpatului C.S.C., cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor au fost apreciate ca neîntemeiate.

Cu toate acestea, instanţa de apel a apreciat ca fiind fondată critica parchetului cu privire la omisiunea impunerii în sarcina inculpaţilor a obligaţiei prevăzute de art. 86 alin. (3) lit. d) C. pen., reţinând în acest sens că, în raport cu natura faptelor comise, precum şi cu împrejurările concrete de săvârşire a acestora, astfel cum au fost descrise şi reţinute, se impune ca atât faţă de inculpaţii Z.A., B.L.D. şi F.R.M., cât şi faţă de inculpatul C.S.C. să se facă aplicarea dispoziţiilor legale precitate privind obligaţia de a nu lua legătura cu ceilalţi coinculpaţi în cauză.

Deopotrivă întemeiată a fost apreciată critica parchetului privind greşita respingere a cererii de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa de apel reţinând în acest sens că din actele actelor dosarului, respectiv declaraţiilor inculpaţilor C.S.C., Z.A., B.L.D., F.R.M. şi M.V.A., procesele - verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice, cantităţile de droguri şi instrumentele de porţionare, cântărire, dozare, găsite la locuinţele inculpaţilor C.S.C. şi Z.A., rezultă că sumele de bani găsite şi ridicate de la inculpaţii C.S.C. şi Z.A., într-un cuantum destul de ridicat, şi de la B.L.D., provin din vânzarea de droguri, neavând o origine licită, dat fiind şi caracterul continuat al activităţii infracţionale reţinute în sarcina celor trei inculpaţi.

În consecinţă, instanţa de apel a dispus confiscarea specială a sumei de 15.900 lei ridicată de la inculpatul C.S.C. şi indisponibilizată la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din 02 iulie 2012, a sumei de 265 euro ridicată de la inculpata Z.A. şi indisponibilizată la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012, a sumei de 7.300 lei ridicată de la inculpata Z.A. şi indisponibilizată la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012, precum şi a sumei de 457 lei ridicată de la inculpatul B.L.D. şi indisponibilizată la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din data de 02 iulie 2012, în privinţa celui din urmă inculpat reţinând că, deşi motivul de apel al parchetului nu-l vizează, o astfel de soluţie se justifică dat fiind faptul că în declaraţia de apel şi în motivele scrise de apel ale parchetului este menţionat, apelul fiind declarat în defavoarea sa, precum şi dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea a apreciat ca fiind nefondată şi critica inculpatului B.L.D. privind incidenţa art. 18¹ C. pen., reţinând în acest sens că, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise, modalitatea şi împrejurările concrete de comitere, urmările grave ale consumului de droguri asupra vieţii şi sănătăţii consumatorilor, nu se poate reţine ca fapta săvârşită de inculpat este lipsita în mod vădit de importantă, prin conţinutul ei concret şi atingerea minimă adusa uneia din valorile aparate de lege, şi că, prin urmare, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind evident ca reeducarea inculpatului, chiar şi în condiţiile în care datele sale personale îi sunt favorabile, nu se poate realiza prin aplicarea unei sancţiunii cu caracter administrativ dintre cele prevăzute de art. 91 C. pen.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat că în partida inculpatului F.R.M. nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, dar nici cele prev. de art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpata Z.A., constatând că manifestarea de voinţă a părţii, de retragere a căii de atac, a îmbrăcat forma cerută de lege, instanţa de apel a luat act de aceasta.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi inculpaţii Z.A., B.L.D. şi C.s.C.

În cuprinsul motivelor de recurs, în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen. anterior, parchetul a criticat soluţia dată apelului declarat de inculpatul C.S.C., susţinând că acesta a fost admis, deşi era tardiv, şi fără ca instanţa de prim control judiciar să pună în discuţie cererea inculpatului de repunere în termenul de declarare a apelului, împrejurare în care parchetul şi părţile au fost puse în imposibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la această solicitare, în condiţii de contradictorialitate.

Totodată, acuzarea a susţinut că neînregistrarea apelului în termen legal este imputabilă inculpatului care nu a acţionat adecvat, personal sau prin intermediul apărătorului său ales, pentru a depune calea de atac în 10 zile de la pronunţarea hotărârii primei instanţe, o dovadă în acest sens fiind declaraţia de apel aflată la fila 21 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti care confirmă faptul înregistrării sale după expirarea termenului legal prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.

Motivele scrise de recurs au fost fidel susţinute la termenul de dezbateri din 4 aprilie 2014.

În cadrul motivelor scrise de recurs, depuse la data de 3 aprilie 2014, dar şi în cadrul concluziilor formulate la termenul de dezbateri, inculpatul C.S.C., prin apărător ales, a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, în sfera căruia a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalei aplicări a disp. art. 16. alin. (2) din Legea-nr. 143/2000, respectiv sub aspectul greşitei confiscări a sumei de 15.900 lei, indisponibilizată la SC C.E.C.B. SA conform recipisei de consemnare din 02 iulie 2012, susţinând că acuzarea nu a făcut dovada că suma de bani anterior menţionată provenea din săvârşirea de infracţiuni, aceasta aparţinând părinţilor său care o destinaseră unei investiţii aflată în fază de proiect.

În cadrai motivelor scrise recurs depuse la data de 28 martie 2014, ca şi în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, inculpatul B.L.D., prin apărător ales, a invocat, în principal, în sfera cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, greşita soluţie dată laturii penale a cauzei, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, achitarea sa pe temeiul prev. de art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. anterior şi aplicarea disp. art. 18 C. pen. anterior, cu argumentarea că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei intracţiuni şi că o astfel de soluţie se poate pronunţa în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

În sfera aceluiaşi caz de casare, inculpatul a invocat şi nelegala confiscare a sumei de 457 lei, în argumentare arătând că instanţa de apel a dispus o astfel de soluţie, deşi în cuprinsul dispozitivului hotărârii pronunţate a reţinut că motivul de apel al parchetului privind confiscarea specială nu îl privea.

În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 5 C. pen., învederând că limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege penală pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de 2-7 ani, sunt mai mici decât cele prevăzute de vechea legea, respectiv închisoarea de la 3-15 ani şi interzicerea unor drepturi, astfel încât legea penală mai favorabilă este cea nouă, motiv pentru care se impune aplicarea acesteia.

Totodată, a învederat că întrucât instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, se impune ca în aplicarea legii penale mai favorabile pedeapsa să fie redusă proporţional sub limita minimă prevăzută de legea nouă, avându-se în vedere şi contribuţia sa efectivă la activitatea infracţională dedusă judecăţii, în raport cu ceilalţi acuzaţi, solicitând, totodată, să se dispună şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în condiţiile art. 81 C. pen.

Inculpata Z.A. nu şi-a motivat în scris calea de atac, la termenul de dezbateri din 4 aprilie 2014 susţinând că doreşte să retragă recursul exercitat în cauza.

Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidenţă în prezenta speţă.

Totodată, constată că primul termen de judecată stabilit în cauză a avut loc la data de 4 aprilie 2014, dată în raport de care se calculează termenul de 5 zile prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior pentru depunerea motivelor scrise de recurs şi a cărui nerespectare determină instanţa de recurs să ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, se analizează din oficiu.

În limitele acestui cadru procesual, având în vedere manifestarea de voinţă exprimată nemijlocit în faţa instanţei de recurenta inculpată Z.A., Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 385⁴alin. (2) C. proc. pen. anterior stabilesc că părţile pot renunţa la recurs conform art. 368 C. proc. pen. anterior şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen. anterior, care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 369 C. proc. pen. anterior, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare din părţi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.

Ca urmare, constatând că dispoziţiile legale susmenţionate, aplicabile şi în cazul retragerii recursului, sunt îndeplinite, manifestarea de voinţă a recurentei inculpate Z.A., de retragere a recursului ce formează obiectul cauzei pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de lege, înalta Curte va lua act de aceasta şi va dispune în consecinţă.

Analizând în continuare celelalte recursuri declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, Înalta Curte apreciază că cele declarate de inculpaţii C.S.C. şi B.L.D. sunt întemeiate, dar numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, iar cel al parchetului nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte constată că parchetul şi inculpatul B.L.D. au motivat recursurile în termen legal, motiv pentru care va purcede la analiza criticile circumscrise de aceştia cazului de casare prev. de art 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte nu va proceda însă şi la analiza criticilor invocate de inculpatul C.S.C. în sfera aceluiaşi caz de casare, constatând că acesta nu a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de lege, împrejurare care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 385¹alin. (2) C. proc. pen., cazul de casare invocat nefâcând parte din categoria celor care pot fi luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior.

În cadrul cazului de casare prev. de art. 385 pct. II C. proc. pen. anterior, parchetul a criticat soluţia dată în apelul declarat de inculpatul C.S.C., susţinând că acesta era tardiv, iar inculpatul B.L.D. a invocat greşita soluţie dată laturii penale a cauzei - solicitând achitarea sa pe temeiul prev. de art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. anterior, respectiv nelegala confiscare a sumei de 457 lei, în condiţiile în cuprinsul considerentelor hotărârii pronunţate s-a reţinut că motivul de apel al parchetului privind confiscarea specială nu îl privea.

Prealabil verificării temeiniciei susţinerilor parchetului şi ale inculpatului B.L.D., se impune a se analiza dacă, din punct de vedere formal, criticile formulate pot fi examinate de instanţa de recurs prin prisma cazului de casare invocat, având în vedere modificările aduse acestuia prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Se observă în acest sens că prin actul normativ susmenţionat s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute limitativ de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

În raport cu aceste consideraţii, se constată că aspectele vizând greşita sa condamnare, invocate de inculpatul B.L.D., nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior întrucât vizează netemeinicia soluţiei de condamnare, iar nu aspecte de nelegalitate, în cadrul acestui caz de casare nefiind permisă o reanalizare/reevaluare a situaţiei de fapt şi a probelor din dosar.

Se reţine în acest sens că nu constituie o greşită aplicare a legii, în sensul reglementării prev. de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, greşita apreciere a elementelor la care se referă art. 18¹ C. pen., respectiv a faptelor şi împrejurărilor cu semnificaţie pentru evaluarea gradului de pericol social al faptei şi făptuitorului, cum a susţinut apărarea recurentului inculpat

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, pe calea recursului ca al treilea grad de jurisdicţie, se putea aprecia materialul probator în temeiul cazului de casare prev. de pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, inclusiv sub aspectul modului în care instanţele ierarhic inferioare apreciau conţinutul probelor în raport cu elementele ce puteau duce la constatarea lipsei vădite de importanţă a unei anumite încălcări a legii, de natură a statua lipsa pericolului social al unei infracţiuni, sau, dimpotrivă, la evidenţierea gradului de pericol social, cu consecinţa inaplicabilităţii dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, după cum s-a statuat prin Decizia în interesul Legii nr. 8/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.

Acest caz de casare a fost însă abrogat prin Legea nr. 2/2013 şi devenea incident, oricum, numai dacă se invoca eroarea gravă de fapt, iar nu greşita apreciere a probelor.

Trecând la analiza celei de a doua critici invocată de inculpatul B.L.D. în sfera cazului de casare prev. de art. art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior, privind greşita confiscare din patrimoniul său a sumei de 457 lei, în condiţiile în care apelul parchetului nu a vizat şi acest aspect, Înalta Curte o constată ca fiind neîntemeiată pentru următoarele argumente:.

Întrucât Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii în procesul penal, apelul procurorului are efect devolutiv integral atât în privinţa laturii penale, cât şi a laturii civile a cauzei, fiind, prin urmare, apt să provoace o reformare fie în mai bine, fie în mai rău a cauzei penale.

Singura limitare a efectului devolutiv al apelului parchetului este adusă prin dispoziţiile art. 372 C. proc. pen. anterior care statuează că în apelul exercitat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

per a contrario, în apelul parchetului declarat în defavoarea inculpatului, situaţia acestuia poate fi reformată sub toate aspectele, în melius sau in pejus, indiferent de conţinutul motivelor scrise sau orale de apel susţinute de acuzare în faţa instanţei de prim control judiciar.

În raport cu aceste principii jurisprudenţiale, fără a analiza temeinicia soluţiei de confiscare de la inculpatul B.L.D. a sumei de 457 lei, Înalta Curte constată că aceasta se circumscrie unei corecte aplicări a dispoziţiilor legale privind limitele efectului devolutiv al apelului parchetului, astfel încât critica formulată de inculpat este neîntemeiată.

Deopotrivă neîntemeiată este şi critica parchetului referitoare la soluţia data apelului exercitat de inculpatul C.S.C., instanţa de prim control judiciar apreciind în mod corect că înregistrarea eronată în sistemul Ecris a apelului exercitat de parchet, ca fiind apelul inculpatului, a constituit o cauză temeinică de împiedicare a inculpatului şi a apărătorului său ales de a exercita calea de atac în termen legal, aspect confirmat prin referatul întocmit de grefierul registrator de la Secţia a II-a a Tribunalului Bucureşti, aflată la fila 24 dosar apel.

Altfel spus, se constată că menţiunile eronate făcute în sistemul Ecris, privind preexistenta apelului exercitat de inculpat, care nu-i sunt imputabile acestuia, l-a pus în imposibilitatea obiectivă de a înregistra calea de atac la data de 9 octombrie 2012, înlăuntrul termenului legal, apelul său fiind înregistrat la data de 10 octombrie 2012, numai după ce grefierul registrator a remediat eroarea din sistem.

În plus, se constată că cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul C.S.C. la data de 1 februarie 2013 a fost pusă în discuţie, în condiţii de contradictorialitate, la termenul din 1 martie 2013, concluziile apărătorului inculpatului şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind redate în cuprinsul încheierii de la aceeaşi dată (fila 61 verso dosar apel). în aceste condiţii, faptul pronunţării de către instanţa de apel, la data de 24 mai 2013, asupra cererii formulate în temeiul art. 364 C. proc. pen. anterior, fără reluarea dezbaterilor asupra acesteia nu constituie o încălcare a dispoziţiilor legale precitate, critica parchetului fiind neîntemeiată.

În consecinţă, criticile formulate de parchet şi de inculpaţii C.S.C. şi B.L.D. sunt neîntemeiate.

Având însă în vedere faptul că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 289/2009 privind C. pen., Înalta Curte urmează a analiza incidenţa în cauză a acestora.

Preparator, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat şi, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, şi în faţa instanţei de recurs, fiind vorba de un motiv, de ordine publică. Situaţia particulară a speţei constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpaţilor în cursul soluţionării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României. în consecinţă, în caz de situaţie tranzitorie, legal şi constituţional, raportul juridic de drept penal va fi soluţionat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcţie de instituţiile penale incidente.

Totodată, dat fiind caracterul ei de motiv de ordine publică, care poate fi invocat şi analizat din oficiu, Înalta Curte va analiza problema aplicării legii penale mai favorabile în partida tuturor celor trei inculpaţi, chiar dacă numai inculpatul B.L.D. a solicitat aplicarea disp. art. 5 C. pen., iar în ceea ce o priveşte pe inculpata Z.A., care şi-a retras, recursul, ca urmare a extinderii efectelor recursurilor inculpaţilor C.S.C. şi B.L.D. şi în partida acesteia.

Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, Înalta Curte relevă următoarele aspecte:

Inculpaţii C.S.C. şi B.L.D. ca, de altfel, şi inculpata Z.A., au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 320¹ C. proc. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior şi art. 80 alin. (1) C. pen. anterior, infracţiune sancţionată cu pedeapsa de la 3-15 ani închisoare, redusă cu o treime ca urmare a beneficiului procedurii simplificate - de la 2 ani la 10 ani închisoare, si interzicerea unor drepturi.

Infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 doar sub aspectul limitelor pedepsei; anterior era sancţionată cu închisoarea de la 3 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar potrivit legii noi este sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

În consecinţă, se constată că faptele comise de inculpaţi sunt în continuare incriminate prin disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum au fost modificate prin art. 81 pct. l din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, cu reţinerea caracterului continuat al infracţiunii prev. de art. 35 C. pen. şi al corespondenţei în art. 396 alin. (1) C. proc. pen. în ceea ce priveşte beneficiul procedurii simplificate prev: de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

În raport cu noile limite de pedeapsă ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum au fost modificate prin art. 81 pctl din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, care sunt de la 2 la 7 ani închisoare, instanţa de recurs constată că dispoziţiile legii noi sunt mai favorabile sub acest aspect şi urmează a fi aplicate.

Din această perspectivă, identificând legea nouă ca lege penală mai favorabilă, ţinând seama însă de faptul că nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, în considerarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., instanţa va proceda la reducerea proporţională a sancţiunilor stabilite de instanţa de apel, în raport cu limitele prevăzute de legea nouă pentru fiecare dintre inculpaţii C.S.C., B.L.D. şi Z.A.

Drept urmare, constatând că pedepsele aplicate inculpaţilor C.S.C. şi Z.A. sunt egale cu minimul special prevăzut de legea veche pentru infracţiunea săvârşită, prin proporţionalizare, instanţa de recurs va aplica acestora, potrivit dispoziţiilor legii noi, pedepse egale cu acest minim special prevăzut de legea nouă, respectiv pedepse de câte 2 ani închisoare.

Procedând în acelaşi fel şi în cazul inculpatului B.L.D. şi constatând că acesta a fost condamnat la o pedeapsă egală cu limita minimă prevăzută de lege, redusă cu o treime potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, egală cu limita minimă prev. de noua lege, redusă ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în care îşi găsesc corespondent dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte modul de executare a pedepselor, Înalta Curte va menţine modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor, constatând că acest aspect nu poate intra în sfera de cenzură a instanţei de recurs prin prisma cazurilor de casare prevăzute de lege.

Cu toate acestea, ca efect al reducerii proporţionale a pedepselor principale, Înalta Curte va proceda şi la reducerea proporţională a termenelor de încercare calculate potrivit art. 86² C. pen. anterior, stabilindu-le la cuantumul de 6 ani în partida inculpaţilor C.S.C. şi Z.A., respectiv de 4 ani şi 4 luni, în cazul inculpatului B.L.D.

Deopotrivă, constatând că pedepsele complementare şi accesorii aplicate celor trei inculpaţi potrivit legii vechi au corespondent în dispoziţiile art. 65 şi art. 66 din N.C.P., atât sub aspectul conţinutului, cât a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina acestora, Înalta Curte va interzice inculpaţilor C.S.C., Z.A. şi B.L.D. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 68 C. pen.

Totodată, ca efect al reducerii proporţionale a pedepselor principale aplicate inculpaţilor, Înalta Curte va proceda şi la reducerea duratei pedepselor complementare, motiv pentru care va interzice inculpaţilor exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Totodată, în baza art. 65 C. pen., va interzice aceloraşi inculpaţi exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În consecinţă, în raport cu argumentele prezentate, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de inculpata Z.A. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va admite recursul declarat de inculpaţii C.S.C. şi B.L.D. şi va extinde efectele recursului şi cu privire la inculpata Z.A., va casa, în parte, Decizia penală nr. 179 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi sentinţa penală nr. 660 din 28 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi, rejudecând:

1. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.S.C. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012), cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la 2 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b), C. pen., conform art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b).C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Va menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.

2. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatei Z.A. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012), cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 2 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Va menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.

3. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.L.D. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000(astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012), cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Va menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani şi 4 luni.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Totodată, în baza art. 385 pct. l lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile parţiale cuvenite apărătorilor din oficiu ai inculpaţilor, în cuantum de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata Z.A. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Admite recursul declarat de inculpaţii C.S.C. şi B.L.D. şi extinde efectele recursului şi cu privire la inculpata Z.A., casează, în parte, Decizia penală nr. 179 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi sentinţa penala nr. 660 din 28 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi, rejudecând:

1. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.S.C. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012), cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la 2 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b), C. pen., conform art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.

2. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatei Z.A. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012), cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 2 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.

3. Face aplicarea art. .5 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.L.D. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000(astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012), cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 68 C. pen.

Menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani şi 4 luni.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor din oficiu ai inculpaţilor, în cuantum de câte 100 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1169/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere,...		ICCJ. Decizia nr. 1247/2014. SECŢIA PENALĂ →

ICCJ. Decizia nr. 1220/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1220/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs