ICCJ. Decizia nr. 1169/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), organizarea, conducerea sau finanţarea unor

Decizii penale ICCJ 2014


ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1169/2014

Dosar nr. 48/2/2011

Şedinţa publică din 02 aprilie 2014

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 844 din data de 08 noiembrie 2011 a Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au hotărât următoarele:

l. În baza art. 7 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul E.T., cu reşedinţa în com. Valea Danului, sat Valea Danului, judeţul Argeş, la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 6 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 6 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, în final inculpatul E.T. având de executat 16 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior.

În baza art. 35 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus prevenţia de la 17 decembrie 2007 la 6 februarie 2008 şi de la 7 februarie 2008 la 24 aprilie 2008.

În baza art. 118 lit. b), e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpatul E.T. a sumei de 1235 lei ridicată de la inculpat prin procesul-verbal din 4 ianuarie 2008, telefoanele mobile, încărcătoarele şi cartele telefonice ridicate şi depuse la Camera de corpuri delicte conform dovezii şi autoturismul depus în custodie conform dovezii.

2. În baza art. 7 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul I.M.A., domiciliat în municipiul Bucureşti, sector 6, la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 4 C. pen. anterior şi 75 lit. a) C. pen. anterior, a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior, a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final, inculpatul I.M.A., având de executat pedeapsa de 16 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior.

În baza art. 35 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus prevenţia de la 17 decembrie 2007 la 6 februarie 2008 şi de la 7 februarie 2008 la 24 aprilie 2008.

În baza art. 118 lit. b) şi e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 40 euro ridicată conform procesului-verbal din 08 ianuarie 2008 şi unitatea centrală de calculator depusă în custodie conform dovezii din 08 februarie 2008.

3. În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul C.M., alias "D.", fără forme legale în mun. Bucureşti, sector 6, la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 6 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului C.M. pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior.

În baza art. 35 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus prevenţia de la 17 decembrie 2007 la 06 februarie 2008.

4. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul H.M., domiciliat în Bucureşti, sector 3, la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatul H.M. pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior.

În baza art. 35 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat fiecare inculpat la câte 15.000 lei cheltuieli judiciare stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. În data de 23 martie 2004, în jurul orei 13:00, inculpatul H.M. a fost reţinut în Punctul Vamal Nagylak din Ungaria, având disimulată în rezervorul autoturismului, de culoare galbenă, cantitatea de 10,5 kilograme heroină. Acesta transport de droguri a tranzitat, anterior capturării sale, teritoriul României.

Tribunalul a reţinut că acest transport de heroină a fost organizat de către inculpatul I.M.A. sub a cărui directă îndrumare a acţionat în cunoştinţă de cauză inculpatul H.M.

Mai exact, inculpatul I.M.A. a achiziţionat, din târgul Vitan Bârzeşti, în data de 21 februarie 2004, autoturismul de la martorul V.F.V., în schimbul sumei de 6.000 de dolari. Rezervorul autoturismului a fost astfel modificat încât să permită ascunderea unui pachet de dimensiune medie, în acest fel fiind disimulat transportul cantităţii de heroină capturate de autorităţile ungare. Capacitatea de alimentare a rezervorului de combustibil a fost redusă de la 60 - 70 1 la 45 - 50 1. Spaţiul rămas permiţând ascunderea unui container de dimensiuni medii. Ascunderea drogurilor în compartimentul de benzină a urmărit şi înşelarea câinelui folosit de poliţia de frontieră.

Această situaţie de fapt rezultă din probatoriul administrat de autorităţile judiciare române, respectiv: declaraţiile martorului V.F.V., interceptări de convorbiri telefonice şi probele efectuate de autorităţile judiciare ungare, cu privire la inculpatul H.M., în cadrul procesului penal desfăşurat împotriva acestuia, acte judiciare ce au fost înaintate organelor de urmărire penală române în baza unei cereri de asistenţă judiciară.

Tribunalul a reţinut, aşadar, declaraţiile detaliate ale martorului V.F.V. care a relatat că în ziua de 21 februarie 2004, în jurul orei 17:00, trei bărbaţi s-au interesat de autoturismul pe care îl prezenta spre vânzare în târgul Vitan Bârzeşti şi i-au oferit iniţial suma de 5.000 dolari, în urma negocierii ajungându-se la o sumă de 6.000 dolari. Martorul a primit un avans de 100 dolari pentru care a încheiat o chitanţă de mână pe care a notat numele inculpatului I.M.A. - unul dintre cumpărători - şi numărul de telefon aparţinând acestuia.

La data de 23 februarie 2004, în jurul orei 09:30, în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare martorul s-a întâlnit cu inculpatul I.M.A. în faţa sediului Udrişte, unde cel din urmă a remis martorului restul sumei şi i l-a prezentat pe inculpatul H.M. ce a figurat pe actele de vânzare cumpărare.

Acest autoturism a fost transportat în Siria, modificarea rezervorului având loc cel mai probabil în această ţară, după care a fost condus pe ruta Siria - Turcia -Bulgaria - România - Ungaria, destinaţia finală fiind Germania.

Tribunalul a reţinut că din declaraţiile date de inculpatul H.M. în faţa autorităţilor judiciare ungare cu ocazia reţinerii acestuia la trecerea punctului de frontieră, acest inculpat a relatat ca a efectuat drumul România - Ungaria la cererea inculpatului I.M.A., căruia i-a şi remis autoturismul cu o zi înainte de plecare. In data de 21 martie 2004, inculpatul H.M. a primit autoturismul de la inculpatul I.M.A. care i-a cerut să plece a doua zi dimineaţă spre Spania unde inculpatul I.M. urma să ajungă cu avionul, după care conform planului stabilit cei doi trebuiau să parcurgă restul drumul împreună, în autoturism, până în Germania. Scopul călătoriei astfel cum a fost susţinut de inculpatul H.M. ar fi fost deschiderea unei afaceri cu piese auto în Germania.

Aceste susţineri ale inculpatului au fost apreciate de Tribunal ca nereale, scopul călătoriei fiind dimpotrivă unul ilicit, şi constând în transportul unei cantităţi de droguri de mare risc - cantitate de droguri ce a tranzitat şi România.

Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul a avut în vedere şi materialul probator administrat şi transmis de autorităţile judiciare ungare (rapoarte de expertiză, declaraţiile inculpatului H.M.) în cadrul procesului penal desfăşurat împotriva acestuia şi finalizat prin pronunţarea unei sentinţe penale definitive de condamnare împotriva acestuia pentru infracţiunea de trafic de droguri.

Tribunalul a reţinut ca un fapt cert împrejurarea că autoturismul în cauză a fost modificat în vederea ascunderii de substanţe ilicite. Aceste împrejurări rezultă din rapoartele de expertiză tehnică efectuate de autorităţile ungare în cadrul procesului penal desfăşurat împotriva inculpatului H.M. şi din analiza declaraţiilor date de acest inculpat în cadrul procesului penal din Ungaria.

Tribunalul a mai reţinut că în cursul controlului de la frontieră asupra acestui autoturism s-a descoperit că rezervorul prezenta urme de transformări la care s-au făcut suduri, iar în portbagaj era un miros puternic de motorină. Volumul rezervorului montat de fabricant este de 70 litri, iar compartimentul rămas după modificare are o capacitate de 45-46 litri. Pentru a nu semnaliza că în rezervor intra o cantitate mai mica de combustibil, cablurile electrice au fost legate corespunzător la aparatura bordului autoturismului astfel încât să indice parametrii normali - ca şi cum rezervorul ar avea o capacitate de 70 de litri. De asemenea, cu ocazia demontării rezervorului de la autoturism amplasat de fabricant sub portbagaj s-a constatat că, în spatele spetezei scaunelor din spate erau doua părţi cu orificii libere, confecţionate special, ca ascunzişuri, pentru introducerea drogurilor în rezervor. Aceeaşi expertiza a stabilit că modificările aduse rezervorului de combustibil au fost efectuate de către un lăcătuş de caroserie, iar urmele de montaj vizibile în dreptul locurilor de suspendare indică demontări şi montări repetate ale rezervorului (vol. IX filele 187-193).

Împrejurarea că inculpatul H.M. cunoştea exact scopul modificării rezervorului şi natura substanţelor transportate ilicit rezultă din următoarele elemente probatorii: astfel cum chiar inculpatul a declarat, acesta a parcurs o rută foarte lungă, Turcia - Bulgaria - România alimentând autoturismul cu cantităţi foarte mici de motorina - 40 - 50 litri, în condiţiile în care rezervorul de combustibil avea o capacitate de 70 litri, făcând opriri foarte dese, condiţii în care este logic imposibil ca Tribunalul să accepte că acest inculpat nu a cunoscut atât faptul că rezervorul a fost modificat cât şi scopul acestei modificări. Reacţia inculpatului în momentul în care autorităţile de frontiera ungare au început să cerceteze compartimentul rezervorului sunt incriminatorii şi specifice - inculpatul a început să plângă înainte de a fi descoperită heroina (aspecte reţinute în cuprinsul hotărârii de condamnare a acestui inculpat pronunţate de instanţa ungară).

Implicarea inculpatului I.M.A. ca iniţiator şi coordonator al acestui transport rezultă din următoarele împrejurări de fapt: autoturismul a fost cumpărat din România şi condus în Siria la iniţiativa acestui inculpat, care a şi plătit preţul pentru achiziţionarea sa. Din declaraţiile date de inculpatul H.M. rezultă că în mai multe rânduri autoturismul s-a aflat în posesia inculpatului Ismail H.M. Mai mult, acesta s-a interesat de traseul inculpatului H. pe tot parcursul călătoriei apelându-1 telefonic constant. Proprietarul autoturismului a fost schimbat în mai multe rânduri (au figurat ca proprietari H.M., prietena acestuia N.S. şi I.M.A.) pentru inducerea în eroare a autorităţilor cu privire la persoanele ce au ştiut de existenţa cantităţii de droguri.

Susţinerile inculpatului H., în sensul că autoturismul a fost dus în Siria pentru a fi reparat la un văr al inculpatului I.M.A., relevă în mod clar că cel din urmă a fost persoana ce a decis modificarea autoturismului, varianta conducerii autoturismului numai pentru reparaţii un traseu atât de lung neputând fi acceptată din punct de vedere logic.

De altfel, pe teritoriul României autoturismul a fost preluat în mai multe rânduri de inculpatul I.M.A. aspecte ce rezultă tot din declaraţiile inculpatului H.M.. Acesta a relatat că autoturismul a fost luat în mai multe rânduri de către inculpatul I.M. din faţa locuinţei inculpatului H.M., unde era parcat, iar în noaptea anterioara plecării spre graniţa româno-ungară, fiind sâmbăta, acelaşi inculpat a luat din nou autoturismul din locul respectiv şi l-a adus înapoi duminica, a doua zi.

Din declaraţiile inculpatului H.M. date în faţa autorităţilor judiciare ungare rezultă că la momentul controlului vamal efectuat la punctul de frontiera Nădlac, România, autoturismul a fost cercetat superficial (ciocănit la exterior, deschise uşile şi portbagajul) împrejurări din care rezultă că drogurile au tranzitat nedepistate teritoriul României, fiind descoperite la intrarea în Ungaria la punctul de frontiera ungar Nagylak.

Din raportul de expertiză din 2004 întocmit de Institutul de expertizare penală şi cercetare Budapesta rezultă că cele douăzeci de pachete în formă dreptunghiulară găsite în autoturismul condus de inculpatul H.M. se afla cantitatea netă de 9.887,7 grame ce conţine heroină cu o puritate de 38,7% (vol. IX filele 237 şi 277).

2. Tribunalul a reţinut, în continuare că, la data de 19 februarie 2005, a fost capturat un nou transport de droguri, numitul A.J., fiind depistat în Punctul Vamal Kapitan Andreevo din Bulgaria, având cantitatea de 13,8 kilograme heroină ascunsă în rezervorul şi în bara de protecţie spate a autoturismului.

Analizând materialul probator, Tribunalul a constatat că acuzaţiile parchetului sunt întemeiate, acest transport de heroina fiind organizat şi coordonat de către inculpaţii E.T. şi I.M.A.

La stabilirea acestei situaţii de fapt, Tribunalul a avut în vedere îndeosebi actele de urmărire penală efectuate de autorităţile judiciare bulgare cu ocazia şi ulterior depistării acestui transport de heroină ce au fost solicitate şi transmise de autorităţile judiciare bulgare organelor de urmărire penală române ca urmare a unei cereri de asistenţă judiciară.

Tribunalul a reţinut că numitul A.J. era însoţit în al doilea autoturism de inculpatul E.T., soţia sa E.L. şi G.H., aceştia tranzitând graniţa bulgară prin acelaşi punct vamal cu o oră înaintea numitului A.J., în autoturism. La data de 19 februarie 2005, ora 08:30, autoturismul respectiv a fost identificat la graniţa bulgaro - româna, punctul de frontieră Ruse, cu ocazia percheziţiei fiind găsită o procură eliberată de numita E.L. pe numele lui A.J., pentru conducerea autoturismului în cauză, precum şi bilete de avion pe numele lui I.M.A. şi numitul D.G., din data de 29 aprilie 2004, pe traseul Istambul - Amsterdam - Madrid şi retur.

Din actele procesuale de constatare întocmite de organele judiciare bulgare, s-a reţinut că în autoturismul condus de A.J., în bara de protecţie din spate, sub cele două corpuri posterioare pentru iluminat s-au descoperit goluri de formă dreptunghiulară cu dimensiunile 14/11 centimetri în care erau introduse 10 pachete cu substanţă pulverulentă de culoare bej, substanţă care a reacţionat la verificarea cu trusa narcotest, în sensul că este substanţă narcotică, heroină. După demontarea rezervorului autoturismului s-a găsit în cupeul autoturismului un gol cu dimensiunile 38/21 centimetri, de formă dreptunghiulară tăiat cu ajutorul unui mijloc termo-tehnic, iar la înlăturarea capacului s-a descoperit un perete adaptat şi montat suplimentar în rezervor care împarte rezervorul în două spaţii şi în spaţiul din stânga s-au descoperit 17 pachete de formă dreptunghiulară înfăşurate cu folie metalică cu substanţă pulverulentă care la fel a reacţionat la verificarea cu trusa narcotest în sensul că această substanţă era heroină. Cantitatea totală depistată a ajuns la 13,8 kg heroina. Din expertiza tehnico-auto întocmită de autorităţile bulgare mai rezultă căa stâlpul transversal din partea posterioara a autoturismului ce serveşte ca bază a barei de protecţie a fost adaptat ca ascunzătoare prin tăierea a două bucăţi şi crearea golurilor dreptunghiulare, iar rezervorul de combustibil a fost adaptat ca ascunzătoare prin modificarea construcţiei. Aceste locuri special amenajate unde au fost ascunse cele 27 pachete de heroină au fost adaptate ca ascunzători, iar durata totală orientativă de timp pentru amplasarea pachetelor cu heroină în golurile celor doua ascunzători şi mascarea lor este de ordinul a 50-70 minute. Volumul rezervorului, prin modificările aduse s-a redus cu aproximativ 15 litri din capacitatea totală de 60 litri (vol. X filele 71-81, 242-248).

In urma expertizei (raport de expertiză fizico-chimica din 19 aprilie 2005) efectuate asupra substanţei pulverulente din cele 27 pachete cu o greutate brută de 13,8 kilograme s-a stabilit ca acestea conţineau o cantitate netă de 13,088 kilograme heroina cu o concentraţie cuprinsă între 58% şi 62% (vol. X filele 82-91, 249-253).

Din declaraţiile date de conducătorul autoturismului în faţa autorităţilor bulgare, a rezultat că acesta a cunoscut că autoturismul este modificat, că urma să transporte substanţe ilegale, însă ştia că urma să transporte pastile viagra, pentru acest serviciu urmând a primi suma de 2.000 dolari. Din declaraţiile numitului A.J. rezultă că pachetele (despre care acesta cunoştea că ar conţine viagra) au fost introduse în autoturism, în locurile unde au fost descoperite de autorităţi, în prezenta sa, într-un garaj de la periferia Istanbulului, operaţia fiind efectuată de numitul M.M. împreuna cu alte două persoane. Acesta mai declară că persoanele ce au introdus aceste pachete în autoturism îl cunoşteau pe inculpatul E.T., despre care a auzit din mai multe surse că este capul reţelei de narcotraficanţi, că este o persoana foarte periculoasă, de care se tem toţi ceilalţi.

Implicarea în calitate de coordonatori a inculpaţilor E.T. şi I.M.A. în efectuarea acestui transport de heroină rezultă din declaraţiile date de numitul A.J. în faţa autorităţilor judiciare bulgare la data de 25 februarie 2005 ocazie cu care acesta a declarat că maşina pe care o conducea a primit-o de la inculpatul I.M.A., iar acesta împreună cu inculpatul E.T. sunt implicaţi în traficul ilicit de droguri, acest din urmă inculpat fiind conducătorul organizaţiei iar la sosirea în România trebuia să-i predea maşina inculpatului I.M.A., despre care acesta cunoştea că este încărcata cu o substanţă interzisă de lege, viagra. Deşi în declaraţiile anterioare numitul A.J. nu a făcut referiri directe la cei doi inculpaţi, a menţionat însă în mai multe rânduri că persoanele ce au introdus pachetele în autoturismul în cauză sunt în legătura cu inculpatul E.T., pe care îl indică ca fiind capul reţelei. Aceste declaraţii se coroborează şi cu împrejurarea că inculpatul E.T. a însoţit practic transportul într-un al doilea autoturism, actele aflate în cele două autoturisme cu ocazia percheziţiilor relevând că persoanele din ambele autoturisme făceau de fapt călătoria împreună - se au în vedere împuternicirea eliberată de numita E.L. pentru A.J. în vederea conducerii autoturismului, bilete de avion emise pentru I.M.A., un bilet aflat în autoturismul inculpatului E.T. pe care era notat un număr de telefon mobil, de la care în timpul călătoriei s-a sunat la numitul A.J. Relevant este şi procesul verbal de constatare din care rezultă că în memoria telefonului numitului A.J. se aflau numerele de telefon ale inculpaţilor E.T. şi I.M.A.

Din evidenta ieşirilor - intrărilor în Bulgaria ale numitului A.J., a rezultat că acesta îl cunoştea şi pe inculpatul H.M., împreună cu care a ieşit din Bulgaria la data de 29 octombrie 2003 (vol. X filele 104-106, 259-260).

3. La data de 14 decembrie 2007, la Punctul de trecere a frontierei Ipsala din Turcia, situat la graniţa cu Grecia, autorităţile judiciare turce au capturat un transport de 57, 418 kg heroină aflat în autotrenul condus de numitul I.T., droguri ce urmau să tranziteze România cu direcţia Germania şi Olanda.

Tribunalul a reţinut că acest transport a fost organizat şi coordonat de inculpaţii E.T., I.M.A. şi C.M. Are în vedere sub aspect probatoriu următoarele mijloace de probă:

În perioada 2004 - 2005, interceptările telefonice efectuate de autorităţile judiciare germane şi turce au furnizat date în sensul că cei trei inculpaţi au pus la punct şi coordonat transporturi internaţionale de heroină, supravegherea inculpaţilor realizându-se prin colaborarea dintre autorităţile judiciare menţionate, datele fiind comunicate şi autoritarilor judiciare romane. In această perioadă autorităţile judiciare turce, bulgare şi ungare au capturat trei transporturi de heroină.

Şi ulterior inculpaţii s-au aflat în atenţia organelor judiciare, materialul probator existent relevând că strângerea datelor cu privire şi la ultimul act material ce face obiectul cauzei a avut la bază activităţi de cooperare judiciară între autorităţile române şi cele turce.

Astfel cum rezultă din nota adresată organelor de urmărire penale la data 14 decembrie 2007 de către organele de cercetare din Turcia, din interceptările telefonice efectuate de aceste autorităţi a rezultat că în perioada precedenta acestei date, inculpatul E.T. a contactat telefonic în mai multe rânduri pe numiţii L.S. şi Y.G. care se aflau în provincia turceasca Van, - persoană cu privire la care tribunalul reţine că exista cel puţin date şi indicii temeinice relevate de actele de urmărire penala efectuate de organele judiciare germane şi turce că au fost implicate alături de cei trei inculpaţi în realizarea de acte de trafic internaţional de droguri în perioada 2004 - 2005 - pentru a achiziţiona heroina din provincia Hakkari, numiţii E.S. şi E.S., fraţii inculpatului E.T. aflaţi la Istambul se ocupau de organizarea transportului de heroina, persoana de legătura dintre aceştia fiind inculpatul C.M. care s-a deplasat în acest scop de la Bucureşti la Istambul.

În data de 14 decembrie 2007, autorităţile judiciare turce au depistat cu ocazia controlului vamal la punctul de frontiera Ipsala din Turcia, situat la graniţa cu Grecia, un transport de 57,418 g heroina. Drogurile au fost transportate în autotrenul înmatriculat, condus de numitul I.T.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, Tribunalul a avut în vedere conţinutul convorbirilor telefonice interceptate de autorităţile judiciare turce şi transmise organelor de cercetare penala romane ca urmare a cererii de asistenţă judiciară, convorbiri interceptate în perioada 20 martie 2007 - 13 decembrie 2007 (vol. II filele 22-240), de la terminalele telefonice folosite de inculpaţii E.T., I.M.A., C.M. şi numiţii E.O., şi alte persoane, rezultă pregătirea şi organizarea de către cei trei inculpaţi a unui transport de substanţe stupefiante pe ruta Turcia - Olanda, cu tranzitarea României. Inculpaţii folosesc anumiţi termeni pentru a disimula sensul real al conversaţiilor - terenuri, vopsea, marfa pentru droguri, pachete sau livra pentru sume determinate de bani (o mie de lire), problemele apărute cu organizarea transportului de droguri fiind denumite cu termeni precum rapoarte medicale, boli etc. Frecvenţa convorbirilor, perioada în care au fost efectuate, natura diferită a termenilor folosiţi dar legătura evidentă între ei şi de asemenea faptul că aceşti termeni nu îşi avea locul firesc în context relevă însă sensul real al convorbirilor telefonice dintre inculpaţi.

Tribunalul a reţinut ca aspect circumstanţial că cei trei inculpaţi sunt cunoscuţi ca şi capi ai unei reţele de droguri, în acest sens fiind declaraţiile martorului sub acoperire cu nume de cod P.A., care a dat detalii cu privire la mai multe operaţiuni de transport, vânzări şi cumpărări de droguri efectuate de aceşti inculpaţi. Acest martor a afirmat că inculpatul E.T. se ocupa de traficul de heroina din 1995, la grupare aderând în 1999 şi inculpatul C.M., iar inculpatul I.A. - din 2003. Acelaşi martor îl indica şi pe numitul A.J. ca fiind una dintre persoanele folosite de inculpaţi la transportul heroinei.

Şi martorul cu nume de cod „P.I." a dat declaraţii similare, relatând că de aproximativ cinci ani inculpatul C.M. este implicat în activităţi de trafic de droguri, din care au obţinut sume importante de bani.

Declaraţiile inculpaţilor C.M., I.M.A. şi E.T. sunt evazive, inculpaţii încercând să justifice contactele dintre ei sau cu alte persoane implicate în transportul cantităţilor de droguri capturate prin prisma unor pretinse legături de afaceri între ei. Tribunalul a înlăturat aceste susţineri, întrucât sunt infirmate de materialul probator efectuat în cauză şi analizat anterior.

Inculpatul E.T. a declarat că îl cunoaşte pe numitul I.T., că a vorbit cu acesta la telefon şi s-a întâlnit cu el, fără însă să fie în măsura să precizeze motivul întâlnirii şi subiectul discuţiilor, poziţie ce constituie un alt indiciu în sensul nesincerităţii inculpatului.

În declaraţii succesive, inculpatul I.M.A. a arătat că inculpaţii E.T. şi C.M. sunt implicaţi de mai multă vreme în traficul de droguri şi că în vara anului 2007 inculpatul E.T. l-a sprijinit financiar pe C.M. pentru a se întâlni cu fraţii celui dintâi în scopul organizării uni transport de heroina din provincia Van, fiind cunoscut că în această zonă fac trafic de droguri rudele inculpatului E.T. şi alte persoane. Acelaşi inculpat menţionează şi numele altor persoane identificate în urma interceptării telefoanelor inculpaţilor, ca fiind traficanţi de heroina - mai exact, indica pe numitul E.O., persoană care apare frecvent în convorbirile telefonice purtate de inculpat, ca o persoană ce face trafic de heroină, şi specifica faptul că înainte de a fi arestat în primăvara anului 2008 acesta i-a dat inculpatului E.T. o sumă de 40.000 dolari posibil provenind din astfel de tranzacţii.

Inculpatul I.M.A. a negat, însă, orice implicare personală în activitatea de trafic de droguri şi transportul cantităţii de 58 de kg heroină capturate la 14 decembrie 2007, declaraţiile sale fiind însă infirmate de materialul probator analizat anterior. De altfel acest inculpat s-a ocupat în perioada imediat anterioară datei de 14 decembrie 2007 de cazarea în Bucureşti în garsoniera martorei V.D. atât de cazarea inculpatului C.M. cât şi a altei persoane menţionata frecvent în convorbirile purtate de inculpaţi în scopul organizării transportului de heroină, numitul C.H. Inculpatul a efectuat în perioada imediat anterioară capturării transportului şi o călătorie în Olanda, ţara de destinaţie a transportului, împreuna cu această persoană, care, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate este unul dintre cărăuşii importanţi, susţinerile acestuia - în sensul că scopul ar fi fost derularea unor afaceri, fiind apreciate de către Tribunal ca vădit nesincere în contextul materialului probator existent.

Tribunalul a constatat dovedite atât faptele inculpaţilor de trafic de droguri (în forma autoratului sau respectiv complicităţii), cât şi iniţierea, constituirea şi respectiv aderarea la un grup infracţional organizat. In acest sens, s-a reţinut că materialul probator existent relevă o activitate extrem de veche şi constantă pe linia traficului de droguri - inculpatul C.M. se afla arestat preventiv în altă cauză pentru fapte similare, inculpatul E.T. la rândul său se află arestat în Turcia pentru infracţiuni similare - reţeaua creată de inculpatul E.T. cu sprijinul, ulterior, al inculpaţilor C.M. şi I.A. implicând numeroase persoane, între care şi rudele inculpatului E.T., a căror activitate era una extrem de elaborată, rolurile bine stabilite, statutul inculpatul E.T., de şef al reţelei, fiind recunoscut şi acceptat de toţi membrii, condiţii în care Tribunalul apreciază că ne aflăm în prezenţa unui grup infracţional organizat, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni în privinţa inculpaţilor C.M., I.A. şi E.T., mai puţin însă în cazul inculpatului H.M. cu privire la care nu există date certe că a avut o participare constantă în această activitate infracţională.

Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:

Faptele inculpatului E.T. - de a iniţia şi constitui un grup organizat în scopul desfăşurării activităţii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în cadrul căruia a sprijinit alături de inculpaţii C.M. şi I.M.A. efectuarea de transporturi de heroină din Turcia către ţări din Europa de vest, droguri ce au fost capturate la datele de 19 februarie 2005 de către autorităţile bulgare (13,8 kilograme heroina) şi 14 decembrie 2007 de către autorităţile turce (55,475 kilograme heroina) - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 pct. 1, 3 din Legea nr. 39/2003, două infracţiuni de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 6 C. pen. anterior

Dispoziţiile art. 6 C. pen. anterior au fost reţinute, fiind întrunite ambele condiţii prevăzute de alin. (1) al art. 6 C. pen. anterior, respectiv condiţia dublei incriminări şi împrejurarea ca inculpatul E.T., care nu este cetăţean român, avea la momentul faptelor reşedinţa în România.

A fost reţinuta - în cazul infracţiunilor de complicitate la trafic de droguri -şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. anterior, întrucât în ambele cazuri faptele au fost comise împreuna cu mai mult de două alte persoane.

Faptele inculpatului I.M.A. - de a iniţia şi constitui un grup organizat în scopul desfăşurării activităţii de trafic de droguri de mare risc şi de a sprijini împreună cu inculpaţii E.T. şi C.M. efectuarea transporturilor de heroină din Turcia către ţări din Europa de vest, droguri ce au fost capturate la datele de 23 martie 2004 de către autorităţile ungare după ce au tranzitat România (cantitatea neta de 9.887,7 grame heroina) şi 19 februarie 2005 de către autorităţile bulgare (13,8 kilograme heroina), precum şi la data de 14 decembrie 2007 de către autorităţile turce (55,475 kilograme heroina), şi de a ajuta la organizarea, coordonarea şi finanţarea introducerii şi scoaterii din România a drogurilor capturate de autorităţile ungare la 23 martie 2004 - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzuta de art. 7 pct. 1, 3 din Legea nr. 39/2003, ale infracţiunii de complicitate la organizarea, conducerea şi finanţarea traficului internaţional de droguri de mare risc, prevăzuta de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen. anterior şi a trei infracţiuni de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 4 C. pen. anterior

S-a arătat că dispoziţiile art. 4 C. pen. anterior sunt aplicabile, întrucât inculpatul este cetăţean român.

În cazul infracţiunilor de complicitate la trafic de droguri, a fost reţinută şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. anterior, întrucât în toate cazurile faptele au fost comise împreuna cu mai mult de două alte persoane.

Faptele inculpatului C.M. - de a adera şi sprijini la un grup organizat în scopul desfăşurării de activităţi de ilicit de droguri de mare risc şi de a ajuta împreuna cu inculpaţii E.T. şi I.M.A., la efectuarea transportului de heroina din Turcia către ţări din Europa de Vest, droguri ce au fost capturate la data de 14 decembrie 2007 de către autorităţile turce (55,475 kilograme heroină) - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzuta de art. 7 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 3 9/2003, a unei infracţiuni de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzuta de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 6 C. pen. anterior

S-a arătat că dispoziţiile art. 6 C. pen. anterior sunt incidente întrucât este îndeplinită atât condiţia dublei incriminări cât şi cea a reşedinţei inculpatului în România.

În cazul infracţiunii de complicitate la trafic de droguri, a fost reţinută şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. anterior, întrucât fapta a fost comisa împreuna cu mai mult de două alte persoane.

Faptele inculpatului H.M. - de a transporta la începutul anului 2004 din Turcia până la intrarea în Ungaria cantitatea de 10,5 kilograme heroină şi de a introduce, precum şi de a scoate, din România această cantitate de droguri, cu care a fost depistat la data de 23 aprilie 2004 de către autorităţile ungare din Punctul vamal Nagylak, droguri ce erau ascunse în autoturismul, condus de acesta - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte condamnarea acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 1/B/2005/45 din 10 ianuarie 2006 a Judecătoriei Oraşului Mako la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la o pedeapsa complimentară de 8 ani de expulzare de pe teritoriul Republicii Ungare, Tribunalul a constatat ca aceasta condamnare a privit o altă faptă decât cea dedusă instanţei române - şi anume introducerea în Ungaria a cantităţii de droguri, în timp ce faptele ce fac obiectul acestei cauze privesc acţiunile ilicite ale inculpatului realizate pana la sosirea la frontiera ungara.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, Tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen. anterior, în prezenţa fiecăruia dintre ei, natura şi modalitatea concretă de comitere, numărul faptelor reţinute în privinţa fiecăruia, poziţia procesuală nesinceră a inculpaţilor, în privinţa inculpatului H.M. reţinând că s-a sustras atât urmăririi penale cât şi cercetării judecătoreşti. Constată de asemenea că inculpatul C.M. este arestat preventiv în altă cauză pentru infracţiuni similare, împrejurare ce relevă în privinţa acestuia o periculozitate sporită. Aceleaşi concluzii sunt valabile şi pentru inculpatul E.T., arestat în Turcia de asemenea pentru fapte similare. Are în vedere cantităţile impresionante de heroină ce au fost traficate, caracterul internaţional al grupului infracţional organizat de inculpaţii E.T., I.A. şi C.M., împrejurarea că acest grup era constituit dintr-un număr foarte mare de persoane, iar activităţile ilicite desfăşurate de membrii grupării s-au extins pe teritoriul a aproximativ 10 state europene, destructurarea reţelei necesitând eforturi impresionante ale autorităţilor judiciare bulgare, ungare, germane, turce etc. In privinţa inculpatului H., va avea în vedere că nu avut un rol semnificativ în gruparea infracţională. Deşi nu s-a reţinut faţă de acest inculpat şi art. 7 din legea nr. 39/2003, nu mai puţin datele cauzei relevă că acesta avea legături constante cu ceilalţi membri ai grupării. Pentru toate aceste motive, Tribunalul a aplicat inculpaţilor pedepse mai ferme, orientate spre mediu, în vederea eficientizării scopurilor atât reeducativ cât şi de exemplaritate al pedepsei.

În baza art. 118 lit. b), e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpatul E.T. a urmăroarelor: suma de 1.235 lei, ridicată de la inculpat prin procesul-verbal din 4 ianuarie 2008, telefoanele mobile, încărcătoarele şi cartele telefonice ridicate şi depuse la Camera de corpuri delicte conform dovezii şi autoturismul depus în custodie conform dovezii, întrucât aceste bunuri au fost utilizate de inculpat la săvârşirea faptelor deduse judecăţii.

În baza art. 118 lit. b) şi e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.M.A. a următoarelor: suma de 40 euro ridicată conform procesului-verbal din 08 ianuarie 2008 şi unitatea centrală de calculator depusă în custodie conform dovezii din 08 februarie 2008, bunuri obţinute din săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii sau folosite la comiterea lor.

S-a apreciat de către Tribunalul că, faţă de toţi inculpaţii este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pe câte o anumită perioadă, după executarea pedepsei principale, apreciind că natura faptelor şi gravitatea activităţii infracţionale a inculpatului impun atât interzicerea dreptului de vot (activitatea inculpaţilor manifestându-se în mod vădit în contra unor principii esenţiale ale societăţii), cât şi drepturile părinteşti şi asimilate, activitatea de trafic de droguri fiind incompatibilă cu principiile unei educaţii în interesul minorilor.

S-a avut în vedere şi Decizia nr. 24/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii.

II. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii I.M.A., C.M., E.T. şi H.M., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, în raport de următoarele motive, respectiv:

a) procedura de citare neefectuată corespunzător dispoziţiilor legale pentru inculpaţii I.M.A., C.M. şi E.T.;

b) judecarea cauzei s-a făcut de către o instanţă necompetentă în raport cu locul săvârşirii faptelor - Turcia, Ungaria, Bulgaria etc;

c) neadministrarea unor probe concludente din care să rezulte vinovăţia inculpaţilor, în speţă, martorii cu identitate protejată etc:

d) fapta reţinut în sarcina inculpaţilor ca săvârşită pe teritoriul Turciei (14 decembrie 2007) constituie obiectul unui alt dosar penal pornit împotriva inculpatului E.T., de către autorităţile turce, situaţie ce face ca acesta să fie condamnat pentru aceeaşi faptă, de două instanţe penale, toate aceste încălcări conducând la rejudecarea cauzei de către instanţa de fond;

Şi apelantul inculpat H.M. solicită rejudecarea cauzei pentru aceleaşi considerente, iar în subsidiar, solicită achitarea sa de sub orice învinuire, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., considerând că nu sunt probe din care să rezulte că acesta a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa;

În subsidiar, se solicită achitarea inculpaţilor - în conformitate cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. (C.M. şi E.T., întrucât nu există probe de natură a conduce la concluzia existenţei vinovăţiei lor în săvârşirea infracţiunilor astfel reţinute;

Tot astfel, apelanţii-inculpaţi I.M.A., C.M. critică sentinţa instanţei de fond şi prin soluţia dată vizând expulzarea lor, avându-se în vedere situaţiile familiilor lor, faptul că şi-au întemeiat familii în România, de peste 10 ani, au copii etc.

Prin decizia penală nr. 144 din 28 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.A., C.M. şi E.T. împotriva sentinţei penale nr. 844 din data de 08 noiembrie 2011 a Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 41180/01/3/2008, precum şi apelul declarat peste termen al inculpatului H.M.

A dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 17 decembrie 2007 - 24 aprilie 2008 pentru inculpatul E.T. şi inculpatul C.M. şi de la 17 decembrie 2007 - 06 februarie 2008 pentru inculpatul C.M.

A obligat pe fiecare inculpat la câte 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-au reţinut următoarele:

Cu privire la apelul inculpaţilor I.A., C.M. şi E.T., în cauză, rezultă că inculpatul I.M.A. a fost prezent în instanţă şi a beneficiat de apărător ales pe tot parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti, inculpatul C.M. - arestat în altă cauză - a fost, de asemenea, asistat de avocat ales, inculpatul H.M. lipsă fiind pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, a fost reprezentat de apărător din oficiu - inculpatul cunoscând despre existenţa procesului penal aflat în curs, iar inculpatul E.T. deţinut de către autorităţile judiciare turce, faţă de care s-a efectuat procedura comisiei rogatorii, a fost reprezentat de apărător ales pe tot cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, situaţie faţă de care, Curtea a constatat acest motiv de apel ca nefondat şi urmează l-a respins, întrucât, în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile legale vizând citarea corespunzătoare a inculpaţilor, fiindu-le astfel, asigurate drepturile lor procesuale.

În ceea ce priveşte, judecarea şi condamnarea de către o instanţă necompetentă, faţă de împrejurarea că faptele pretins săvârşite s-au desfăşurat pe teritoriul Bulgariei, Ungariei, respectiv Turciei, a reţinut că, potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., legea penală se aplică şi acelor infracţiuni săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită şi făptuitorul se află în ţară, aceasta fiind situaţia inculpaţilor C.M. şi E.T.

În cazul inculpatului I.M.A., s-au reţinut dispoziţiile art. 4 C. pen., întrucât acesta, în calitate de cetăţean român, a iniţiat şi constituit un grup organizat, în scopul desfăşurării activităţii de trafic de droguri de mare risc şi de a sprijini pe inculpaţii C.M. şi E.T., în efectuarea de transporturi de heroină din Turcia, către ţări din Europa de Vest, droguri ce au fost capturate la datele de: 23 noiembrie 2004 - 9.887,7 grame - Ungaria, după ce au tranzitat România; 14 decembrie 2007 - 55,475 kg heroină - Turcia şi 19 noiembrie 2005 -13, 8 kg heroină - Bulgaria.

Faţă de aceste considerente, Curtea a constatat şi acest motiv de apel nefondat, întrucât activitatea infracţională a inculpaţilor - desfăşurată atât pe teritoriul României (transportul din data de 23 noiembrie 2004 - Ungaria), cât şi pe cel al Ungariei, Turciei, Bulgariei - este sancţionabilă penal de legea penală română, conform principiului personalităţii legii penale (art. 4 C. pen. anterior), respectiv universalităţii legii penale (art. 6 cu referire la art. 5 C. pen. anterior).

Referitor la neadministrarea unor probe concludente din care să reiasă vinovăţia inculpaţilor, a constatat că din actele şi lucrările dosarului, rezultă că, în faza urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese verbale de investigaţii cu privire la drogurile depistate de autorităţile turceşti la data de 14 decembrie 2007 şi planşa anexă de la prinderea în flagrant a numitului I.T. (vol. I filele 64-132, 443-448, vol. VII fila 1); procese verbale de investigaţii cu privire la captura de către autorităţile din Ungaria a celor 13,8 kilograme heroină (vol. VIII filele 24-37, 121, 125-134, 140-146, 151, 191, 193-194); procese verbale de investigaţii referitoare la învinuitul H.M. (vol. VIII filele 201, 203-204, 207, 210, 212-214); procese verbale de investigaţii cu privire la cei trei inculpaţi şi ceilalţi membri ai reţelei de traficanţi de droguri (vol. XIII filele 1-69); procese verbale de consemnare a datelor existente în memoria telefoanelor mobile şi a cartelelor SIM ridicate de la inculpaţi (vol. VII filele 15-21, 87-93, 142-156); copiile paşapoartelor şi a altor acte ridicate de la inculpaţi şi celelalte persoane audiate în cauză (vol. VII filele 22-59, 84-86, 95-132, 158-253, vol. VIII filele 96-119, 158-184); chitanţa întocmită de martorul V.F. cu privire la vânzarea autoturismului către inculpatul I.M.A. (vol. VIII filele 38); procese verbale de întocmire a planşelor foto şi de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului I.M.A. şi alţii (vol. I filele 354-361, vol. VIII filele 47-54, 135-137, vol. XIII filele 70-89); procese verbale de redare în scris a comunicărilor telefonice interceptate în această cauză (vol. XII filele 2-311); procese verbale de percheziţie (vol. VII filele 6-10, 13-14, 68-75, 77-82, 134-136, 138); declaraţiile inculpatului E.T. (vol. I filele 168-175, 185-187, 197-200, 206-207, 209-210, 212-213); declaraţiile inculpatului I.M.A. (vol. I filele 227-239, 249-250, 258, 267-270); declaraţiile inculpatului C.M. (vol. I filele 288-307, 317-319, 322-323); declaraţiile învinuitului H.M. (vol. VIII filele 220-226 şi 229); declaraţiile martorilor V.D., C.G., P.A. - nume de cod, P.I., V.F.V., H.L. (vol. I filele 324-329, 330-334, 338-346, 348-350, 351-353, 369-373, vol. VIII filele 39-46, 84-95); declaraţia numiţilor B.O., N.S., A.F., D.C., C.I. (vol. I filele 389-390, 392-394, 396-399, 400-405, 408-411, 412-423, vol. VIII filele 55-65, 68-83); actele efectuate în cadrul comisiei rogatorii internaţionale solicitată în Turcia, în limba turcă (vol. II filele 23-300, vol. IV filele 1-372) şi traducerea acestora în limba română (vol. III filele 1-335, vol. V filele 1-305, vol. VI filele 1-416, vol. XIII filele 90-302); actele efectuate în cadrul comisiei rogatorii internaţionale solicitată în Ungaria, în limba maghiară (vol. IX filele 63-185, 243-284) şi traducerea acestora în limba română (vol. IX filele 6-62, 186-242); actele efectuate în cadrul comisiei rogatorii internaţionale solicitată în Bulgaria, în limba bulgară (vol. X filele 194-315, vol. XI filele 224-405) şi traducerea acestora în limba română (vol. X filele 7-193, vol. XI filele 12-223).

În faza de cercetare judecătorească, inculpaţii I.M.A. şi C.M. s-au prevalat de dispoziţiile art. 70 C. proc. pen., inculpatul E.T. a fost audiat prin comisie rogatorie, administrată de către autorităţile judiciare turce, iar inculpatul H.M. nu a putut fi audiat, acesta sustrăgându-se judecăţii.

De asemenea, au fost audiaţi martorii V.D., V.F.V. şi L.L., deşi s-au demersuri insistente pentru aducerea la audiere a martorilor sub acoperire - nume de cod „P.I.", respectiv nume de cod „P.A.", acest lucru nu a fost obiectiv realizabil, astfel că s-a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Cu privire la actele de urmărire penală efectuate de către Parchet, în temeiul cooperării judiciare, de către autorităţile judiciare din alte state, Curtea a constatat că toate aceste mijloace de probă obţinute de Parchet în această modalitate, sunt prevăzute de dispoziţiile legale în materie, această situaţie obiectivând şi caracterul specific al prezentei cauze.

Faţă de aceste considerente, a apreciat că, în cauză, există probe suficiente de natură a duce la concluzia săvârşirii faptelor de către inculpaţi, în modalitatea vizată în actul de inculpare, respectiv încadrarea juridică dată faptelor comise fiind corespunzătoare, astfel:

Pentru inculpatul E.T. - în drept, faptele comise de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 pct 1, 3 din Legea nr. 39/2003, două infracţiuni de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 6 C. pen. anterior

Pentru inculpatul I.M.A. - în drept, faptele comise de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 pct. 1, 3 din Legea nr. 39/2003, ale infracţiunii de complicitate la organizarea, conducerea şi finanţarea traficului internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen. anterior şi a trei infracţiuni de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 4 C. pen. anterior.

Pentru inculpatul C.M. - în drept, faptele comise de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art 7 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 3 9/2003, a unei infracţiuni de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 6 C. pen. anterior

Pentru inculpatul H.M. - în drept, faptele comise de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte apelul inculpatului E.T., vizând judecarea sa pentru aceeaşi faptă de către autorităţile turce, deţinut acolo pentru aceasta, a apreciat că din analiza materialului probator, nu rezultă - în niciun mod - că acesta este reţinut/deţinut şi judecat pentru aceleaşi fapte, ci - dimpotrivă - faţă de activitatea extrem de veche şi constantă pe linia traficului internaţional de droguri, inculpatul afişând calitatea unui şef de grupare/reţea, acesta se află arestat preventiv în altă cauză, pentru fapte similare. De altfel, şi inculpatul C.M. este condamnat de instanţe române pentru fapte similare, fiind în executarea acelei pedepse.

Referitor la apărarea inculpaţilor, în sensul inexistenţei probelor care să justifice condamnarea lor, instanţa de apel a apreciat-o ca fiind una pur formală, instanţa de fond făcând aplicarea dispoziţiilor procedurale penale în materie, de natură a asigura o judecată corespunzătoare, care să nu aducă ştirbire principiilor consacrate în dispoziţiile art. 1-8 C. proc. pen., astfel că şi acest motiv de apel va fi respins ca nefondat.

Totodată a reţinut că apelul inculpaţilor C.M. şi I.M.A., privind pedeapsa complementară a expulzării, este fără obiect, în condiţiile în care din considerentele hotărârii instanţei de fond nu rezultă că s-a dispus această măsură de siguranţă

Cu privire la apelul inculpatului H.M., s-a reţinut că vizează, în general, aceleaşi motive cu cele ale celorlalţi trei inculpaţi, aspect faţă de care nu s-a mai reluat analizarea acestora.

În ceea ce priveşte critica vizând judecarea sa cu lipsă de procedură s-a constatat că inculpatul H.M. a fost condamnat şi a executat o pedeapsă în Ungaria, însă a fost pus în libertate în anul 2006, iar instanţa de judecată a fost sesizată cu Rechizitoriu la data de 21.1.2009, cu prim termen de judecată, în data de 5 noiembrie 2009.

Deşi inculpatul era obligat să anunţe organele judiciare române de orice modificare în adresa de domiciliu, acesta nu a făcut-o, inculpatul fiind citat de către instanţe - fond şi apel - la adresa indicată la urmărirea penală, astfel că şi acest motiv de apel a fost apreciat ca nefondat.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 144 din 28 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii C.M., E.T., I.M.A. şi H.M.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 04 iulie 2013, primul termen de judecată fiind fixat la data de 11 decembrie 2013.

În susţinerea recursului, inculpaţii C.M., E.T. şi I.M.A., prin apărător ales, au invocat cazul de casare prevăzut de art. 285 pct. 17 C. proc. pen. anterior, criticând soluţiile pronunţate de către instanţele de fond faţă de absenţa oricăror probe din care să rezulte implicarea celor trei recurenţi în comiterea faptelor deduse judecăţii şi au solicitat achitarea acestora.

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului H.M. a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, faţă de împrejurarea că apelul inculpatului a fost respins ca fiind declarat peste termen, iar în subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 2859 pct. 12 C. proc. pen. anterior şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi achitarea inculpatului pentru lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii C.M., E.T., I.M.A. şi H.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpaţi, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, la data de 28 mai 2013, ulterior intrării în vigoare la data de 15 februarie 2013 a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursurile declarate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 04 iulie 2013, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă.

Pe cale de consecinţă, constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 172 şi 12 C. proc. pen. anterior, se constată că, într-adevăr, acestea au fost menţinute şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, au fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior, prevede că, este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, iar cel prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior, prevede că, hotărârea este supusă casării când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute de ort. 334-337

Această verificare nu mai este permisă de lege, în condiţiile în care art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, în forma aplicabilă prezentei cauze, reglementează doar motive de casare care vizează chestiuni de drept, astfel încât critica recurenţilor C.M., E.T. şi I.M.A. privind absenţa probelor din care să rezulte implicarea lor în comiterea faptelor deduse judecăţii sau lipsa intenţiei, invocată de recurentul H.M., excede cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, inclusiv pct. 17 şi 12 invocate de recurenţi, întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

De la data pronunţării deciziei din apel, 28 mai 2013 şi până la data soluţionării recursului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare noul C. pen. şi Legea nr. 187/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. In examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. In examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate.

Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi incriminarea acestora în art. 367 C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, Legea nr. 39/2003 şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.).

Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Art 7 din Legea nr. 39/2003

(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Art 367 C. pen. Constituirea unui grup infracţional organizat,

(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Se observă că noua incriminare a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat preia întocmai vechiul text legal, singura diferenţă fiind numai sub aspectul tratamentului sancţionator, mai favorabil în noua reglementare.

Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în sensul că s-a menţinut întocmai conţinutul legal al infracţiunii, diferenţa constând în reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu închisoarea prin Legea nr. 187/2012 astfel, în prezent „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi", faţă de pedeapsa de la 3 la 15 ani închisoare, iar „Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi" faţă de pedeapsa de la 10 la 20 de ani închisoare, anterioară modificării art. 2 din Legea nr. 143/2000 prin Legea nr. 187/2012.

Faţă de aceste aspecte, instanţa constată că, raportat la limitele de pedeapsă, legea nouă este mai favorabilă inculpaţilor.

Referitor la circumstanţele agravante, se reţine că circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. anterior, reţinută în sarcina inculpaţilor, privind săvârşirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreună, a fost preluată de noua reglementare în dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., însă prin noul C. pen. au fost aduse modificări cu privire la efectele circumstanţelor agravante.

Art. 78 - C. pen. anterior. Efectele circumstanţelor agravante

În cazul în care există circumstanţe agravante, persoanei fizice i se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 5 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.

În cazul în care există circumstanţe agravante, persoanei juridice i se aplică amenda care poate fi sporită până la maximul special, prevăzut în art. 711 alin. (2) sau (3), iar dacă acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la o pătrime din acel maxim.

Art. 78 - C. pen. Efectele circumstanţelor agravante

În cazul în care există circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special

Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstanţelor agravante reţinute.

Văzând sfera actuală şi efectele circumstanţelor agravante se va reţine incidenţa reglementării actuale ca lege mai favorabilă.

În ceea ce priveşte pedepse accesorii şi complementare, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, la stabilirea legii noi ca lege mai favorabilă, vor fi avute în vedere dispoziţiile potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Art. 65 C. pen.

Conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi

(1) Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

(2) În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de către instanţă a exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) - o) sau a unora dintre acestea.

(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

(4) În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie având conţinutul prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune în executare la data liberării condiţionate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.

Art. 66 C. pen.

Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;

d) dreptul de a alege;

e) drepturile părinteşti;

f) dreptul de a fi tutore sau curator;

g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;

h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;

i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;

j) dreptul de a părăsi teritoriul României;

k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;

1) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;

m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;

n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea;

o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.

(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b).

(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b) se dispune cumulativ.

(4) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viaţa persoanei expulzate este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.

(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (1) lit. n) şi lit. o), instanţa individualizează în concret conţinutul acestei pedepse, ţinând seama de împrejurările cauzei.

Art. 64 C. pen. anterior - Pedepsele complementare Interzicerea unor drepturi

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:

a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;

c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;

d) drepturile părinteşti;

e) dreptul de a fi tutore sau curator.

(2) Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunţa decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel.

Art. 65 - Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

(2) Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

(3) Condiţia arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.

Văzând sfera actuală şi conţinutul pedepselor accesorii şi complementare se va reţine incidenţa reglementării actuale ca lege mai favorabilă.

În ceea ce priveşte contopirea pedepselor, Înalta Curte are în vedere că în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 sunt aplicabile numai în situaţia în care cel puţin una dintre infracţiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a N.C.P., când tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni va fi obligatoriu, cel prevăzut de N.C.P. - art. 39-40, mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a desăvârşit, finalizat pluralitatea infracţională.

per a contrario, în situaţia în care niciuna dintre infracţiunile concurente pentru care s-au aplicat pedepse individuale prin hotărâri definitive nu a fost comisă după intrarea în vigoare a N.C.P., tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni va fi cel prevăzut de C. pen. anterior, lege penală mai favorabilă inculpaţilor.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii C.M., E.T., I.M.A. şi H.M. împotriva Deciziei penale nr. 144 din 28 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, va casa în parte atât decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 844 din data de 08 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile şi va rejudeca, în aceste limite, în sensul menţionat anterior.

Văzând şi dispoziţiile art 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat H.M., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului de Justiţie.

Onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C.M., E.T. şi I.M.A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii C.M., E.T., I.M.A. şi H.M. împotriva Deciziei penale nr. 144 din 28 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia recurată şi sentinţa penală nr. 844 din data de 08 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pe latură penală,

În ceea priveşte pe inculpaţii menţionaţi sub aspectul aplicării dispoziţiilor legii penale mai favorabile şi, rejudecând, în aceste limite:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului E.T., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 10 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003.

- pedeapsa de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 10 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 6 C. pen. anterior, şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior.

- pedeapsa de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 10 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 6 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior.

- sporul de un an închisoare

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din art. 7 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003 în art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. condamnă pe inculpatul E.T., cu reşedinţa în comuna Valea Danului, sat Valea Danului, judeţul Argeş, la pedeapsa de 8 ani închisoare.

In baza art. 67 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 6 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior(două infracţiuni) în art. 48 C. pen. rap la la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 11 C. pen., şi art. 77 lit. a) C. pen.(două infracţiuni).

În baza art. 48 C. pen. rap la la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 11 C. pen., şi art. 77 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul E.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 48 C. pen. rap la la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 11 C. pen., şi art. 77 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul E.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. contopeşte cele trei pedepse, alege pedeapsa mai grea de 8 ani închisoare,sporită cu un an, urmând ca inculpatul E.T. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen.

2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.M.A., domiciliat în municipiul Bucureşti, sector 6, cetăţean român, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- pedeapsa de 15 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003.

- pedeapsa de 15 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pentru pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 4 C. pen. anterior şi 75 lit. a) C. pen. anterior

- pedeapsa de 13 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pentru pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior.

- pedeapsa de 13 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) cp. pentru pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior.

- pedeapsa de 13 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pentru pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) Cod penal anterior.

- sporul de un an închisoare

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din art. 7 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003 în art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. condamnă pe inculpatul I.M.A., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 4 C. pen. anterior şi 75 lit. C. pen. anterior în art. 48 C. pen. rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 9 C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 9 C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul I.M.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior(trei infracţiuni) în art. 48 C. pen. rap la la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 9 C. pen., şi art. 77 lit. a) C. pen.(trei infracţiuni).

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 9 C. pen., şi art. 77 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul I.M.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 9 C. pen., şi art. 77 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul I.M.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 9 C. pen., şi art. 77 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul I.M.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. contopeşte cele patru pedepse, alege pedeapsa mai grea de 8 ani închisoare,sporită cu un an, urmând ca inculpatul I.M.A. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen.

3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.M. alias "D.", cu reşedinţa în Bucureşti, fără forme legale în mun. Bucureşti, sector 6, cetăţean în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- pedeapsa de 15 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pentru pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

- pedeapsa de 13 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pentru pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 6 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior .

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din art. 7 pet 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003 în 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. condamnă pe inculpatul C.M. alias D., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 6 C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior în art. 48 C. pen. rap la la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 11 C. pen., şi art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap la la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 11 C. pen., şi art. 77 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul C.M. alias D. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. contopeşte cele două pedepse, alege pedeapsa mai grea de 8 ani închisoare, urmând ca inculpatul C.M. alias D. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen.

4. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului H.M., domiciliat în Bucureşti, sector în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

- pedeapsa de 12 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pentru pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

- pedeapsa de 13 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. anterior pentru pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. contopeşte cele două pedepse, alege pedeapsa mai grea de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul H.M. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e), f) C. pen.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului, iar sumele de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul inculpatului H.M. şi de câte 100 lei reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru inculpaţii C.M., E.T. şi I.M.A., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1168/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea...  ICCJ. Decizia nr. 1220/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1169/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), organizarea, conducerea sau finanţarea unor