ICCJ. Decizia nr. 1158/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1158/2014

Dosar nr. 3824/86/2012

Şedinţa publică din 01 aprilie 2014

Deliberând asupra recursului, constată că următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 218 din 28 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, în temeiul disp. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul F.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul disp. art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta, pentru infracţiunea de "evaziune fiscală " prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava, fiind obligat inculpatul F.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Gura Humorului, să plătească părţii civile suma de 144.825 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi accesoriile aferente acestei obligaţii, respectiv dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate până la data plăţii efective a debitului principal.

În temeiul disp. art 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., inculpatul F.M. a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Gura Humorului, la plata către stat a sumei de 1100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 221/P/2011 din data de 19 martie 2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de liberate, a inculpatului F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, în calitate de administrator al SC E. SRL Gura Humorului, a folosit forţă de muncă în activităţi de construcţii-pe şantierul S. Braşov, fără a întocmi forme legale de angajare şi state de plată legale, sustrăgându-se astfel, prin ascunderea sursei impozabile, de la plata sumei de 106.200 RON către bugetul de stat, la care se adaugă majorări de întârziere, reprezentând contribuţiile de asigurări sociale aferente salariaţilor, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul F.M. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în perioada 2005 - 2011, la mai multe pedepse privative de libertate, condamnarea de 1 (un) an închisoare cu suspendare pronunţată prin Sentinţa penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, atrăgându-i astfel starea de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele ce formează obiectul prezentei cauze.

Cu privire la starea de fapt s-a reţinut că în anul 2004 a fost înfiinţată SC E. SRL Gura Humorului, având ca principal obiect de activitate - consultanţă pentru afaceri şi management şi consultanţă în domeniul grădinăritului, peisagistică şi silviculturii. În anul 2007, inculpatul F.M. a devenit asociat şi apoi asociat majoritar al firmei (96,66% părţi sociale) şi administrator al acesteia, sens în care a şi înfiinţat un sediu secundar în satul Tişăuţi, com. Ipoteşti, jud. Suceava. În prezent, firma administrată de inculpat se află în insolvenţă, prin Sentinţa comercială nr. 311 din 27 aprilie 2010, fiind numit administrator judiciar Cabinetul individual de insolvenţă "P.B.A.".

Până la intrarea în insolvenţă, firma administrată de inculpat a desfăşurat mai multe activităţi comerciale, printre care şi cele contractate cu SC S. SRL Bucureşti.

La data de 25 septembrie 2008, SC S. SRL Bucureşti, reprezentată de martorul M.V. a încheiat contractul comercial, având ca obiect executarea lucrărilor prevăzute în documentaţia - Proiectul de execuţie pentru construirea şi punerea în funcţiune a etajului II şi a mansardei unui imobil situat la adresa str. A. din mun. Braşov, jud. Braşov.

Conform contractului comercial, valoarea acestuia a fost de 400.000 RON, cu TVA şi includea toate costurile executantului, legate de manopera de execuţie, regia internă, costurile de personal, impozite, taxe, organizarea, coordonarea şi. executarea lucrărilor şi costul materialelor necesare execuţiei, având termen de finalizare luna decembrie 2008.

Conform înscrisurilor identificate de organele de control fiscal în contabilitatea proprie a firmei SC E. SRL Gura Humorului, rezultă că firma a executat contractul comercial sus menţionat în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, emiţând şi încasând contravaloarea facturilor de la SC S. SRL Bucureşti sau aprovizionându-se cu materii prime, materiale, obiecte de inventar specifice activităţilor de construcţii, de la firme din zona localităţii Braşov.

La un control efectuat de Garda Financiară, secţia Judeţeană Suceava la SC E. SRL Gura Humorului, având ca obiect realitatea şi legalitatea operaţiunilor, modul de înregistrare a impozitelor şi contribuţiilor aferente veniturilor de natură salarială în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, a constatat că, deşi societatea în perioada supusă verificării nu a avut angajaţi specializaţi în lucrări de construcţii, a efectuat în calitate de prestator de lucrări de construcţii activităţile prevăzute în contractul comercial încheiat cu SC S. SRL Bucureşti, ceea ce a generat suspiciunea legală că societatea a prestat lucrările de construcţii utilizând forţă de muncă specializată neangajată şi a achitat venituri de natură salarială fără a înregistra, calcula, declara şi vira la bugetul de stat impozitele şi contribuţiile corespunzătoare, motiv pentru care s-a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Concluziile preliminare ale Gărzii Financiare au fost confirmate de D.G.F.P. Suceava - Activitatea de inspecţie fiscală, care a constatat că în perioada 01 octombrie 2008 - 30 noiembrie 2009 SC E. SRL Gura Humorului nu a calculat şi reţinut taxele şi impozitele pe fondul de salarii nete în sumă de 23.813 RON, conform statelor de plată identificate în contabilitatea firmei de către primul organ de control, obligaţii fiscale care nu au fost declarate şi nici achitate către bugetul de stat, motiv pentru care au confirmat indiciile existenţei infracţiunii de evaziune fiscală, formulând o nouă plângere penală.

Astfel, s-a reţinut că prin neînregistrarea în evidenţa contabilă proprie a cheltuielilor salariale efectuate cu forţa de muncă specializată, în derularea contractului de execuţie de lucrări sus-menţionat, firma administrată de inculpatul F.M. a produs un prejudiciu total de 106.200 RON, la care s-a adăugat suma de 38.625 RON majorări de întârziere până la data intrării în insolvenţă.

Deşi administratorul firmei a semnat toate actele de control, în nota explicativă a susţinut că personalul specializat care a desfăşurat activităţi pe şantierul din mun. Braşov ar fi fost angajat de SC I. SRL Suceava, administrată de către numitul M.C., în baza unui contract de asociere în participaţiune.

Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a reţinut că din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat cu certitudine că personalul specializat care a desfăşurat activităţi de construcţie pe şantierul din mun. Braşov a fost angajat de SC E. SRL Gura Humorului, faptele desfăşurându-se astfel:

A. Privitor la relaţiile comerciale dintre SC E. SRL Gura Humorului ŞI SC I. SRL Suceava s-au reţinut următoarele:

Deşi inculpatul F.M. a susţinut că lucrările de construcţii pe şantierul din Braşov au fost efectuate de SC I. SRL Suceava, administrată de M.C., în contabilitatea SC E. SRL Gura Humorului nu a fost identificat niciun contract comercial legal încheiat şi nici vreo operaţiune financiar-contabilă care să confirme existenţa vreunei relaţii comerciale.

Inculpatul F.M. a susţinut că, după încheierea contractului comercial cu SC S. SRL, firma administrată de el a încheiat contractul de asociere în participaţiune din 01 octombrie 2008 cu SC I. SRL Suceava, administrată de M.C., având ca obiect asocierea celor două persoane juridice în activitatea de construire a mansardei şi podului locuibil la imobilul aparţinând de ASV S. - Filiala Braşov.

Cercetările au stabilit că acel contract de asociere în participaţiune a fost discutat de către părţi, însă niciodată nu s-a materializat, întrucât părţile nu s-au înţeles, nefiind însuşit prin ştampilă şi semnătură de către reprezentanţii legali ai SC I. SRL Suceava.

Pentru a susţine afirmaţiile sale cu privire la existenţa acelui contract de asociere în participaţiune, inculpatul a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală înscrisurile intitulate "Contract de asociere în participaţiune" şi "Anexă la contractul de asociere în participaţiune", ştampilate şi semnate la rubrica "SC E. SRL" şi având menţiunile olografe "ing. M.C.", ce dă aparenţa unei semnături, la rubrica "SC I. SRL".

În condiţiile în care numitul M.C. respingea ideea existenţei acestui contract de asociere în participaţiune, invocând că nu este semnat de firma pe care o administra şi că menţiunile de la rubrica "SC I. SRL" nu-i aparţin, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, care a concluzionat că "Scrisul din dreptul rubricii - SC I. SRL - de pe copia contractului de asociere în participaţiune şi (...) a copiei Anexei 1 (...) reproduce un scris executat de către numitul F.M. ".

Concluziile ştiinţifice au înlăturat existenţa valabilă a contractului invocat de către inculpat, apărarea acestuia fiind doar o încercare de a se sustrage răspunderii penale pentru faptele proprii şi a transfera răspunderea către alte persoane fizice şi juridice.

B. Referitor la relaţiile personale şi contractuale dintre inculpatul F.M. ŞI M.C., s-au reţinut următoarele:

Numitul M.C. a susţinut că îl cunoaşte pe numitul F.M. de circa 5 - 6 ani şi în vara anului 2008, cu ocazia unei deplasări împreună în oraşul Gura Humorului, pentru a vedea o proprietate a SC S. SRL Bucureşti, inculpatul i-a spus că s-a ivit oportunitatea ca SC E. SRL să încheie un contract de executare a unor lucrări de construcţie în mun. Braşov la care ar exista posibilitatea asocierii lor.

Cele două părţi, în perioada următoare au mai purtat discuţii cu privire la posibilităţile de realizare a colaborării lor, identificând trei posibilităţi, astfel:

- încheierea unui contract de asociere în participaţiune între SC E. SRL Gura Humorului şi SC I. SRL Suceava prin care prima firmă încasa integral lucrările şi deconta materiale necesare, iar cea de-a doua firmă urma să încaseze doar contravaloarea manoperei cu forţa de muncă folosită în activitatea de construcţii;

- preluarea în subantrepriză a contractului de executare a lucrărilor de construcţie de către SC I. SRL Suceava de la SC E. SRL Suceava;

- angajarea doar a numitului M.C. pe bază de contract de muncă, în calitate de şef de şantier la SC E. SRL, firmă care răspundea în totalitate de executarea contractului de construcţii pe şantierul din mun. Braşov.

Pentru a opta pentru una din primele două variante convenite, numitul M.C. a solicitat drept de semnătură în bancă pentru a putea avea şi acces la resursele financiare şi în condiţiile în care părţile nu s-au înţeles, de comun acord au ales cea de-a treia opţiune, în sensul angajării sus-numitului la SC E. SRL Gura Humorului în calitate de şef de şantier, ţinând cont şi de specialitatea sa.

Astfel, s-a constatat că susţinerile martorului cu privire la aceste aspecte sunt veridice, întrucât:

- în arhiva celor două firme sus-menţionate nu au fost identificate contracte de asociere sau de participaţiune legal întocmite sau cu forţă probantă între părţi şi opozabile terţilor;

- înscrisul intitulat "Contract de asociere în participaţiune" folosit de înv. F.M. s-a dovedit ştiinţific că nu este semnat sau ştampilat de către cealaltă parte, astfel că din punct de vedere legal, el nu poate produce efecte juridice;

- în arhiva SC E. SRL Gura Humorului au fost identificate următoarele înscrisuri care susţin numirea numitului M.C. ca şef de şantier în mun. Braşov, astfel:

• ordinul de numire datat 03 septembrie 2009, ştampilat şi semnat de F.M., ca administrator la SC E. SRL, prin care M.C. se numea în funcţia de şef de şantier;

• împuternicirea datată 25 septembrie 2008 ştampilată de SC E. SRL şi semnată de înv. F.M. prin care se menţiona desemnarea numitului M.C. pentru organizarea întregii activităţi la şantierul de la SC S. SRL Braşov, inclusiv asigurarea materialelor şi personalului necesare executarea lucrării, pentru şi în numele societăţii E.;

• ordin de deplasare emis legal de SC E. SRL prin care M.C. era delegat în perioada 01 octombrie 2008 - 25 decembrie 2008 să coordoneze lucrările de construcţii la şantierul S. Braşov;

• înscrisuri privind: prezenţa personalului de execuţie pe şantierul S. Braşov, foi de prezenţă lunară, evidenţa salariilor nete şi a cheltuielilor individuale a personalului, informări privind desfăşurarea activităţii, lista actelor contabile întocmite, a facturilor şi chitanţelor emise la punctul de lucru, toate semnate de M.C., în calitate de şef de şantier, care au fost predate direct învinuitului sau persoanei desemnate de acesta.

Toate aceste probe şi argumente au relevat că numitul M.C. a desfăşurat activităţi specifice şefului de şantier la punctul de lucru S. Braşov, în numele SC E. SRL Gura Humorului, în baza ordinului de numire şi a împuternicirii ştampilate şi semnate de administratorul acesteia, respectiv inculpatul F.M.

C. Cu privire la derularea contractului de construcţii dintre SC E. SRL Gura Humorului şi SC S. SRL Bucureşti la Punctul de lucru Braşov - coordonare, aprovizionare şi decontare, s-au reţinut următoarele:

Conform înscrisurilor aflate în dosar, confirmate şi de depoziţiile tuturor martorilor audiaţi, activitatea de lucru pe şantierul S. Braşov a fost coordonată în totalitate de către M.C., în baza împuternicirii primită de la SC E. SRL Gura Humorului, activitatea fiind însă supervizată verbal de către administratorul firmei, în cadrul discuţiilor şi contactelor permanente pe care le avea cu şeful de şantier.

Ulterior, beneficiarul lucrării a constatat deficienţe în activitatea desfăşurată pe şantier, sens în care a întocmit procese-verbale şi a notificat constructorul cu privire la acestea şi a decis să achite doar cheltuielile cu salariile personalului muncitor şi să se aprovizioneze direct cu materialele de construcţie, trimiţând ulterior documentele justificative la SC E. SRL.

Aceste aspecte au fost confirmate de următoarele înscrisuri:

- facturi fiscale emise de SC E. SRL Gura Humorului către SC S. SRL Bucureşti semnate de M.C.;

- facturi fiscale prin care SC E. SRL s-a aprovizionat pentru şantierul Braşov;

- înscrisurile în care se menţionează deficienţele la punctul de lucru;

- depoziţiile numiţilor M.C., M.V. prin care s-a confirmat că relaţiile comerciale s-au derulat doar între SC E. SRL Gura Humorului şi SC S. SRL Bucureşti prin intermediul administratorilor firmelor sau a împuternicitului M.C.

D. Cu privire la forţa de muncă folosită pe şantierul S. Braşov - angajator, modalităţi de plată, aspecte privind evidenţierea folosirii forţei de muncă, întocmirea şi înregistrarea contractelor de muncă, s-au reţinut următoarele aspecte:

Forţa de muncă folosită pe şantierul S. Braşov a fost recrutată direct de către inculpat sau de către numitul M.C. în numele firmei la care era împuternicit, respectiv SC E. SRL Gura Humorului.

- M.C. şi-a desfăşurat activitatea ca şef de şantier în baza următoarelor înscrisuri:

• ordin de numire emis în 03 septembrie 2009, ştampilat şi semnat de administratorul firmei E. SRL, înv. F.M.;

• împuternicire datată 25 septembrie 2008 ştampilată şi semnată de administratorul firmei E. SRL, înv. F.M.;

• a avut întocmit contract individual de muncă semnat şi ştampilat de SC E. SRL prin administratorul firmei, F.M.;

• ordine de deplasare la şantierul S. Braşov emise de SC E. SRL pentru diferite perioade de timp;

- muncitorii S.N., Ţ.V., G.C., B.D., U.F., F.G., Ţ.A., T.R., C.V., B.A., N.G. au avut ordine de deplasare la punctul de lucru Braşov, semnate şi ştampilate de şeful de şantier numit legal de inc. F.M., administratorul SC E. SRL Gura Humorului;

- muncitorii Ţ.A., T.R., N.G., Ţ.V.A., B.I., G.S.D. au avut încheiate contracte de muncă, ştampilate şi semnate de SC E. SRL prin administratorul firmei; întrucât contractele de muncă nu au fost înregistrate la ITM, cei sus-menţionaţi au acţionat în judecată firma administrată de inculpat; contractele de muncă erau transmise către şeful de şantier Braşov de către SC E. SRL, doar semnate de către administratorul firmei, erau completate de împuternicitul acesteia, individual pentru fiecare persoană, apoi transmise prin delegat sau prin alt mijloc şi chiar personal de către şeful de şantier către învinuit sau către persoana desemnată de acesta.

Pontajul muncitorilor şi centralizarea lunară a prezenţei personalului de execuţie pe şantierul S. Braşov a fost efectuată în numele SC E. SRL (înscrisurile poartă anteturile SC E. SRL) de către şeful de şantier, M.C. care a pus la dispoziţia organelor de control fiscal şi a organelor judiciare în xerocopie documentele întocmite.

Conform înscrisurilor aflate la dosar, coroborate cu declaraţia şefului de şantier, salarizarea personalului s-a efectuat astfel:

- şeful de şantier întocmea foaia de prezenţă şi coroborat cu salariul tarifar, statul de plată cu salariul net, pe care îl transmitea ulterior, pe bază de semnătură, către angajator;

- achitarea propriu zisă a salariilor nete se făcea de către M.C., care primea sumele necesare în numerar direct de la inculpatul F.M. sau acesta îi alimenta cardul bancar cu sumele necesare; şeful de şantier întocmea dispoziţii de plată semnate de salariaţi şi care erau predate pe bată de semnătură la angajator;

- după ce au apărut probleme între beneficiar şi executant, sumele de bani necesare salariilor nete au fost puse la dispoziţie de către SC S. SRL Braşov direct şefului de şantier, acesta predând către angajatorul său, SC E. SRL Gura Humorului exemplarul nr. 2 al facturii, însoţit de statele de plată şi pontajul aferent.

Cu certitudine întreaga forţă de muncă folosită pe şantierul de lucru Braşov a fost selecţionată şi salarizată în numele SC E. SRL Gura Humorului.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul s-a apărat, în sensul că firma pe care o administra nu a avut şi responsabilitatea selectării, salarizării şi evidenţierii forţei de muncă, însă din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că întreaga activitate privind forţa de muncă s-a desfăşurat în numele SC E. SRL Gura Humorului, cu acceptul administratorului firmei, aspect confirmat şi susţinut de următoarele mijloace de probă şi argumente:

- activitatea numitului M.C. la punctul de lucru Braşov s-a desfăşurat în numele SC E. SRL Gura Humorului, pe baza înscrisurilor ştampilate şi semnate de către inculpatul F.M.;

- M.C. a acţionat doar în numele SC E. SRL Gura Humorului, sens în care inculpatul i-a pus la dispoziţie facturi fiscale şi ştampila firmei nr. 3, pe care acesta a folosit-o la întocmirea documentelor financiar-contabile; acest aspect fiind confirmat chiar de către inculpat;

- forţa de muncă folosită din zona sediului social al firmei s-a deplasat la punctul de lucru Braşov în baza ordinelor de deplasare semnate de împuternicitul firmei;

- martorii audiaţi în cauză T.R., Ţ.V., G.S.D., au confirmat faptul că au fost angajaţi de SC E. SRL Gura Humorului;

- martorii Ţ.A., F.I., N.G. şi B.I.G. au declarat că relaţia cu angajatorul au ţinut-o prin intermediul numitului M.C., care s-a demonstrat faptic şi scriptic că a acţionat ca împuternicit şi şef de şantier al SC E. SRL Gura Humorului;

- toate înscrisurile privind pontajul, facturile, salarizarea şi efectuarea plăţilor au fost predate de către şeful de şantier direct inculpatului sau persoanei desemnate de către acesta, pe bază de semnătură; martora N.C. a confirmat în declaraţia olografă şi cu ocazia audierii că F.M. i l-a prezentat pe M.C. ca fiind dirigintele şantierului din Braşov, unde SC E. SRL efectuează lucrări de construcţie şi că această persoană i-a predat ei mai multe înscrisuri privind facturile şi salarizarea personalului, semnând de primire, pe care le-a transmis ulterior lui F.M.;

- înscrisurile transmise de M.C. prin intermediul martorei N.C. au fost identificate de către inspectorii fiscali cu ocazia controlului efectuat la SC E. SRL;

- toate înscrisurile privind forţa de muncă folosită la şantierul Braşov - pontaje, centralizatoare, salarii nete, dispoziţii de plată, ordine de deplasare au fost identificate în arhiva SC E. SRL Gura Humorului de către organele de control fiscal;

- evidenţa contabilă a SC E. SRL Gura Humorului a confirmat faptul că în relaţia cu SC S. SRL Bucureşti pentru şantierele din Braşov, a acţionat în calitate de executant direct şi parte în contractul comercial;

- în contabilitatea firmei SC E. SRL Gura Humorului nu au fost identificate înscrisuri din care să rezulte desfăşurarea de activităţi comerciale cu SC I. SRL Suceava, la punctul de lucru S. Braşov;

- SC S. SRL Bucureşti, prin administratorul său martorul M.V. a confirmat existenţa raporturilor comerciale doar între SC S. SRL şi SC E. SRL Gura Humorului, firmă către care a achitat toate obligaţiile izvorâte din contract;

- cheltuielile privind cazarea şi masa personalului de execuţie la şantierul Braşov au fost achitate şi decontate de către SC E. SRL Gura Humorului.

Concluzionând, organul de urmărire penală a reţinut că din corelarea tuturor mijloacelor de probă aflate în dosarul cauzei şi expuse anterior, a rezultat cu certitudine că activităţile comerciale pe şantierul S. Braşov au fost desfăşurate doar de SC E. SRL Gura Humorului, că forţa de muncă folosită a fost angajată de aceeaşi firmă, căreia îi revenea obligaţia legală de a calcula şi reţine impozitul pe veniturile salariale obţinute, de a declara şi achita către bugetul de stat aceste obligaţii.

Organele de control fiscal au stabilit că prin utilizarea forţei de muncă - personal corespunzător lucrărilor de construcţii - fără a înregistra, calcula, declara şi achita impozitele şi contribuţiile corespunzătoare către bugetul de stat, angajatorul SC E. SRL Gura Humorului, prin reprezentantul său legal, inculpatul F.M., a produs bugetului de stat un prejudiciu cert de 106.200 RON, la care s-au adăugat majorări de întârziere până la data intrării în insolvenţă, în sumă de 38.625 RON.

Prejudiciul produs bugetului de stat a fost stabilit pe baza înscrisurilor financiar-contabile, neînregistrate în contabilitatea firmei, dar identificate în arhiva acesteia cu ocazia controlului fiscal.

Deşi iniţial au existat indicii cu privire la existenţa infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 prin reţinerea şi nevărsarea la bugetul de stat a sumelor reţinute la sursă, cercetările au evidenţiat faptul că în cauză s-a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 săvârşită prin aceea că SC E. SRL Gura Humorului, prin administratorul F.M., în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, a folosit forţă de muncă în activităţi de construcţii pe şantierul S. Braşov, fără a întocmi forme legale de angajare şi state de plată legale, sustrăgându-se astfel de la plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente salariaţilor către bugetul de stat, prin ascunderea sursei impozabile, motiv pentru care prin rezoluţia din 07 septembrie 2011 s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

În cauză s-a constatat că este dată răspunderea penală a inculpatului, întrucât potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991 republicată, "contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori. Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective" (art. 2 şi art. 10 din Legea nr. 82/1991).

Relevant sub aspectul conduitei inculpatului privind respectarea regulilor sociale este şi faptul că: deşi firma îşi are sediul social declarat în str. P., camera nr. 2, oraşul Gura Humorului, aceasta nu a funcţionat niciodată la adresa declarată; inculpatul, deşi a desfăşurat activităţi economice cu firma pe care o administrează, acesta nu are în proprietate bunuri mobile sau imobile, având în evidenţă doar o autospecială gunoieră care însă nu a putut fi identificată; precum şi faptul că inculpatul nu figurează în evidenţele autorităţilor publice locale de domiciliu ca proprietar de bunuri mobile sau imobile, ceea ce naşte bănuiala legitimă că acesta a urmărit rezultatul socialmente periculos survenit ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurată şi care formează obiectul prezentei cauzei şi şi-a provocat starea de insolvenţă a sa şi a firmei pe care o administrează.

Fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probai plângerile şi actele de control ale Gărzii Financiare şi D.G.F.P. Suceava - inspecţia fiscală; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică; declaraţiile martorilor M.C., T.R., Ţ.A., Ţ.V., G.C.D., F.I., N.G., B.I.G., coroborate cu declaraţiile de recunoaştere parţială ale inculpatului F.M. şi celelalte acte existente la dosar.

Cu privire la judecata pe fond a cauzei, la termenul din data de 6 iunie 2012, în considerarea disp. art. 300 C. proc. pen., a fost pusă în discuţie regularitatea actului de sesizare a instanţei de judecată care, după ascultarea punctelor de vedere ale părţilor, a constatat că a fost legal învestită prin Rechizitoriul nr. 221/P/2011, întocmit la data de 19 martie 2012, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

La acelaşi termen de judecată, inculpatul a arătat că nu doreşte să dea declaraţie în prezenta cauză şi nu înţelege să se prevaleze de procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. penală, întrucât nu se face vinovat de fapta de care este învinuit. Totodată, a arătat că îşi rezervă dreptul să dea declaraţie în prezenţa apărătorului ales, care a fost în imposibilitate să se prezinte la termenul respectiv.

Instanţa de fond a constatat că ulterior inculpatul nu şi-a mai angajat avocat şi nici nu s-a mai prezentat la niciun termen de judecată, interesele sale juridice fiind reprezentate de către apărătorul desemnat din oficiu.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, situaţie de fapt care se probează, în cursul cercetării judecătoreşti cu declaraţiile martorilor din lucrări audiaţi în cauză, respectiv: M.C., N.C., Ţ.V., G.C.D., B.I.G. şi T.R..

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o poziţie procesuală de recunoaştere parţială a faptei. Acesta a declarat că în cursul anului 2004 a devenit asociat al firmei SC E. SRL Gura Humorului, cu punct de lucru în localitatea Tişăuţi, judeţul Suceava, având ca obiect de activitate consultanţă pentru afaceri şi management, precum şi consultanţă în domeniul grădinăritului, construcţii etc.

La data de 25 septembrie 2008, SC "S." SRL Bucureşti a încheiat contractul comercial, având ca obiect executarea lucrărilor prevăzute în documentaţia - Proiectul de execuţie pentru construirea şi punerea în funcţiune a etajului II şi a mansardei unui imobil situat la adresa str. A. din mun. Braşov, jud. Braşov, contract care a fost semnat personal atât de el, cât şi de reprezentantul firmei SC "S." SRL. Având în vedere că între el şi administratorul SC "S." SRL exista o relaţie de afaceri de circa 8 ani de zile, când a solicitat această lucrare şi neavând muncitori angajaţi specializaţi în construcţii, cunoscându-l doar pe M.C., acesta l-a asigurat că va executa lucrarea respectivă prin firma sa, respectiv SC "I." SRL, cu care a încheiat şi înregistrat în evidenţele firmei un contract de asociere în participaţiune la data de 01 octombrie 2008. A mai arătat că acest contract a fost semnat de el în dreptul rubricii aferente unde a scris numele său, şi l-a înmânat lui M.C. spre semnare. Acesta din urmă a precizat că îl va semna şi îi va restitui un exemplar original de pe contract. A declarat inculpatul că la contractul respectiv a încheiat şi o anexă în care au fost stipulate atribuţiile fiecărei firme, respectiv anexa nr. 1, pe care a semnat-o la rubrica firmei SC E. SRL, a scris numele administratorului M.C. la rubrica SC I. SRL şi i-a înmânat-o acestuia pentru a o semna, urmându-i să-i restituie un exemplar original. Inculpatul a aşteptat ca numitul M.C. să semneze contractul şi anexa aferentă, din când în când atenţionându-l să facă acest lucru, însă acesta îi tot răspundea că totul este în regulă. Ulterior, în perioada anului 2009 la şantierul din Braşov, prin lucrările prost executate de către echipa condusă de M.C., contractul cu firma SC S. SRL s-a încheiat, iar muncitorii nu au mai fost primiţi pe şantier datorită pagubelor mari. În luna septembrie 2008, inculpatul a întocmit o împuternicire prin care SC E. SRL l-a mandatat pe M.C. să ridice materiale în numele SC E. SRL şi să le plătească. În baza contractului încheiat cu SC S. SRL şi a delegaţiei, trebuia să desemneze un diriginte de şantier, pentru răspunderea calităţii lucrărilor, emiţând un ordin în acest sens lui M.C. Din punctul său de vedere, în baza contractului de asociere dar şi â logicii lucrurilor, SC E. SRL contracta şi asigura finanţarea lucrării, iar SC I. SRL forţa de muncă şi celelalte execuţii a lucrării din Braşov. În opinia sa, problema legată de angajarea forţei de muncă şi plata acesteia revenea firmei SC I. SRL. A mai arătat că numiţii Ţ.A., G.C., B.I., M.C. (acelaşi care era administratorul firmei SC I. SRL şi împuternicitul SC E. SRL), T.R., N.G. şi T.V. nu au fost niciodată angajaţi ai SC E. SRL, nu le-a promis niciodată acestora că îi va angaja cu contracte de muncă la SC E. SRL, nu au fost plătiţi niciodată şi nici în perioada octombrie 2008 - 2009 de către SC E. SRL cu drepturi salariale lunare. A mai arătat că pontajele şi statele de plată din perioada octombrie 2008 - octombrie 2009 au fost întocmite şi semnate de M.C. în numele SC E. SRL, fără să aibă acordul său, documente care nu au fost depuse la contabilitatea SC E. SRL şi astfel nu au fost înregistrate în contabilitatea firmei sale, întrucât nici nu a ştiut de existenţa acestor documente. De asemenea, ordinele de deplasare din perioada respectivă au fost întocmite în numele SC E. SRL de către M.C., care le-a semnat personal şi pe care a aplicat ştampila nr. 3 a societăţii SC E. SRL, ştampilă care a fost confecţionată la cererea sa pentru a putea fi folosită de M.C. în interesul firmei E.

În legătură cu contractele individuale de muncă, despre care M.C. şi cei 6 muncitori au susţinut că ar fi fost întocmite şi semnate de către el, cu promisiunea de a le înregistra la ITM Suceava, pentru a intra în legalitate, a arătat că nu a întocmit aceste contract, nu le-a promis acestora că îi va angaja la firma sa, nu a scris numele său la rubrica "reprezentant legal" şi nici nu a aplicat ştampila nr. 3 al firmei SC E. SRL.

Deşi inculpatul F.M. a susţinut că lucrările de construcţii pe şantierul din Braşov au fost efectuate de SC I. SRL Suceava, administrată de M.C., organele de control nu au identificat în contabilitatea SC E. SRL Gura Humorului niciun contract comercial legal încheiat şi nici vreo operaţiune financiar-contabilă care să confirme existenţa vreunei relaţii comerciale. Inculpatul F.M. a declarat că, după încheierea contractului comercial cu SC S. SRL, firma administrată de el, a încheiat contractul de asociere în participaţiune din 01 octombrie 2008 cu SC I. SRL Suceava, administrată de M.C., având ca obiect asocierea celor două persoane juridice în activitatea de construire a mansardei şi podului locuibil la imobilul aparţinând de ASV S. - Filiala Braşov.

Ori, în urma cercetărilor efectuate în cauză s-a constatat că acel contract de asociere în participaţiune a fost discutat de către părţi, însă niciodată nu s-a materializat, întrucât părţile nu s-au înţeles, nefiind însuşit prin ştampilă şi semnătură de către reprezentanţii legali ai SC I. SRL Suceava.

În condiţiile în care numitul M.C. a negat existenţa acestui contract de asociere în participaţiune, invocând că nu este semnat de firma pe care o administra şi că menţiunile de la rubrica "SC I. SRL" nu-i aparţin, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, care a concluzionat că "Scrisul din dreptul rubricii - SC I. SRL - de pe copia contractului de asociere în participaţiune (...) şi a copiei Anexei 1 (...) reproduce un scris executat de către numitul F.M. ". Aşadar, concluziile ştiinţifice au înlăturat existenţa valabilă a contractului invocat de către inculpat.

Martorul M.C. a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul F.M. de circa 5 - 6 ani şi în vara anului 2008, cu ocazia unei deplasări împreună în oraşul Gura Humorului, pentru a vedea o proprietate a SC S. SRL Bucureşti. Inculpatul i-a spus că s-a ivit oportunitatea ca SC E. SRL să încheie un contract de executare a unor lucrări de construcţie în mun. Braşov la care ar exista posibilitatea asocierii lor. Astfel, în perioada următoare, cele două părţi au mai purtat discuţii cu privire la posibilităţile de realizare a colaborării lor, identificând trei posibilităţi, astfel: încheierea unui contract de asociere în participaţiune între SC E. SRL Gura Humorului şi SC I. SRL Suceava prin care prima firmă încasa integral lucrările şi deconta materiale necesare, iar cea de-a doua firmă urma să încaseze doar contravaloarea manoperei cu forţa de muncă folosită în activitatea de construcţii; preluarea în subantrepriză a contractului de executare a lucrărilor de construcţie de către SC I. SRL Suceava de la societatea SC E. SRL Suceava, precum şi angajarea doar a numitului M.C. pe bază de contract de muncă, în calitate de şef de şantier la SC E. SRL, firmă care răspundea în totalitate de executarea contractului de construcţii pe şantierul din mun. Braşov.

Pentru a opta pentru una din primele două variante convenite, martorul M.C. a solicitat drept de semnătură în bancă pentru a putea avea şi acces la resursele financiare şi în condiţiile în care părţile nu s-au înţeles, de comun acord au ales cea de-a treia opţiune, în sensul angajării sus numitului la SC E. SRL Gura Humorului în calitate de şef de şantier, ţinând cont şi de specialitatea sa.

Astfel, în mod corect, organul de urmărire penală a constatat că susţinerile martorului cu privire la aceste aspecte sunt veridice, întrucât: în arhiva celor două firme nu au fost identificate contracte de asociere sau de participaţiune legal întocmite sau cu forţă probantă între părţi şi opozabile terţilor; înscrisul intitulat "Contract de asociere în participaţiune" folosit de inculpatul F.M. s-a dovedit ştiinţific că nu este semnat sau ştampilat de către cealaltă parte, astfel că din punct de vedere legal, el nu poate produce efecte juridice. În arhiva SC E. SRL Gura Humorului au fost identificate următoarele înscrisuri care susţin numirea numitului M.C. ca şef de şantier în mun. Braşov, respectiv: ordinul de numire datat 03 septembrie 2009, ştampilat şi semnat de F.M., ca administrator la SC E. SRL, prin care M.C. se numea în funcţia de şef de şantier; împuternicirea datată 25 septembrie 2008 ştampilată de SC E. SRL şi semnată de inculpatul F.M. prin care se menţiona desemnarea numitului M.C. pentru organizarea întregii activităţi la şantierul de la SC S. SRL Braşov, inclusiv asigurarea materialelor şi personalului necesare executarea lucrării, pentru şi în numele societăţii E.; ordinul de deplasare emis legal de SC E. SRL prin care M.C. era delegat în perioada 01 octombrie 2008 - 25 decembrie 2008 să coordoneze lucrările de construcţii la şantierul S. Braşov; înscrisuri privind prezenţa personalului de execuţie pe şantierul S. Braşov, foi de prezenţă lunară, evidenţa salariilor nete şi a cheltuielilor individuale a personalului, informări privind desfăşurarea activităţii, lista actelor contabile întocmite, a facturilor şi chitanţelor emise la punctul de lucru, toate semnate de M.C., în calitate de şef de şantier, care au fost predate direct inculpatului sau persoanei desemnate de acesta.

Tribunalul constată că toate aceste probe şi argumente au relevat că martorul M.C. a desfăşurat activităţi specifice şefului de şantier la punctul de lucru S. Braşov, în numele SC E. SRL Gura Humorului, în baza ordinului de numire şi a împuternicirii ştampilate şi semnate de administratorul acesteia, respectiv inculpatul F.M.

Conform înscrisurilor existente la dosar, coroborate cu depoziţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, activitatea de lucru efectuată pe şantierul S. Braşov a fost coordonată în totalitate de către martorul M.C., în baza împuternicirii primită de la SC E. SRL Gura Humorului, activitatea fiind însă supervizată verbal de către administratorul firmei, în cadrul discuţiilor şi contactelor permanente pe care le avea cu şeful de şantier.

Iniţial, decontarea lucrărilor se efectua direct de către şeful de şantier, căruia inculpatul i-a pus la dispoziţie ştampila nr. 3 şi un tom de facturi, aspect confirmat de înscrisurile emise de SC E. SRL Gura Humorului către SC S. SRL Bucureşti, în care se menţiona obiectul ca fiind "prestări servicii de construcţii", şeful de şantier fiind şi cel care aproviziona punctul de lucru cu materialele necesare de la agenţii economici din zonă. Ulterior, beneficiarul lucrării a constatat deficienţe în activitatea desfăşurată pe şantier, sens în care a întocmit procese-verbale şi a notificat constructorul cu privire la acestea şi a decis să achite doar cheltuielile cu salariile personalului muncitor şi să se aprovizioneze direct cu materialele de construcţie, trimiţând ulterior documentele justificative la SC E. SRL.

Aceste aspecte au fost confirmate de următoarele înscrisuri: facturi fiscale emise de SC E. SRL Gura Humorului către SC S. SRL Bucureşti semnate de M.C.; facturi fiscale prin care SC E. SRL s-a aprovizionat pentru şantierul Braşov; înscrisurile în care se menţionează deficienţele la punctul de lucru; depoziţiile martorilor M.C. şi M.V., prin care s-a confirmat că relaţiile comerciale s-au derulat doar între SC E. SRL Gura Humorului şi SC S. SRL Bucureşti prin intermediul administratorilor firmelor sau a împuternicitului M.C.

Forţa de muncă folosită pe şantierul S. Braşov a fost recrutată direct de către inculpat sau de către martorul M.C. în numele firmei la care era împuternicit, respectiv SC E. SRL Gura Humorului.

Aspectul că persoanele care au desfăşurat activităţi de construcţii pe şantierul din mun. Braşov au avut relaţii contractuale cu SC E. SRL Gura Humorului, a fost susţinut de următoarele mijloace de probă şi argumente, respectiv martorul M.C. şi-a desfăşurat activitatea ca şef de şantier în baza următoarelor înscrisuri: ordinul de numire emis în 03 septembrie 2009, ştampilat şi semnat de administratorul firmei E. SRL, inculpatul F.M.; împuternicirea din 25 septembrie 2008 ştampilată şi semnată de administratorul firmei E. SRL, inc. F.M.; a avut întocmit contract individual de muncă semnat şi ştampilat de SC E. SRL prin administratorul firmei, F.M. şi ordinele de deplasare la şantierul S. Braşov emise de SC E. SRL pentru diferite perioade de timp; muncitorii S.N., Ţ.V., G.C., B.D., U.F., F.G., Ţ.A., T.R., C.V., B.A., N.G. au avut ordine de deplasare la punctul de lucru Braşov, semnate şi ştampilate de şeful de şantier numit legal de inc. F.M., administratorul SC E. SRL Gura Humorului; muncitorii Ţ.A., T.R., N.G., Ţ.V.A., B.I., G.S.D. au avut încheiate contracte de muncă, ştampilate şi semnate de SC E. SRL prin administratorul firmei; întrucât contractele de muncă nu au fost înregistrate la ITM, cei sus-menţionaţi au acţionat în judecată firma administrată de inculpat; contractele de muncă erau transmise către şeful de şantier Braşov de către SC E. SRL, doar semnate de către administratorul firmei, erau completate de împuternicitul acesteia, individual pentru fiecare persoană, apoi transmise prin delegat sau prin alt mijloc şi chiar personal de către şeful de şantier către învinuit sau către persoana desemnată de acesta.

Conform înscrisurilor aflate la dosar, coroborate cu declaraţia şefului de şantier, salarizarea personalului s-a efectuat astfel: şeful de şantier întocmea foaia de prezenţă şi coroborat cu salariul tarifar, statul de plată cu salariul net, pe care îl transmitea ulterior, pe bază de semnătură, către angajator; achitarea propriu-zisă a salariilor nete se făcea de către M.C., care primea sumele necesare în numerar direct de la inculpatul F.M. sau acesta îi alimenta cardul bancar cu sumele necesare; şeful de şantier întocmea dispoziţii de plată semnate de salariaţi şi care erau predate pe bată de semnătură la angajator, iar după ce au apărut probleme între beneficiar şi executant, sumele de bani necesare salariilor nete au fost puse la dispoziţie de către SC S. SRL Braşov direct şefului de şantier, acesta predând către angajatorul său, SC E. SRL Gura Humorului exemplarul nr. 2 al facturii, însoţit de statele de plată şi pontajul aferent.

Coroborând mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, Tribunalul a constatat că activităţile comerciale pe şantierul S. Braşov au fost desfăşurate doar de SC E. SRL Gura Humorului, că forţa de muncă folosită a fost angajată de aceeaşi firmă, căreia îi revenea obligaţia legală de a calcula şi reţine impozitul pe veniturile salariale obţinute, de a declara şi achita către bugetul de stat aceste obligaţii.

Astfel, Tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatului F.M., constând în aceea că, în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, în calitate de administrator al SC E. SRL Gura Humorului, a folosit forţă de muncă în activităţi de construcţii pe şantierul S. Braşov, fără a întocmi forme legale de angajare şi state de plată legale, sustrăgându-se astfel, prin ascunderea sursei impozabile, de la plata sumei de 106.200 RON către bugetul de stat, la care se adaugă majorări de întârziere, reprezentând contribuţiile de asigurări sociale aferente salariaţilor, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Sub aspectul laturii obiective, s-a constatat că elementul material constă în fapta inculpatului de a folosi forţă de muncă în activităţi de construcţii pe şantierul S. Braşov, fără a întocmi forme legale de angajare şi state de plată legale, sustrăgându-se astfel, prin ascunderea sursei impozabile, de la plata sumei de 106.200 RON către bugetul de stat, la care se adaugă majorări de întârziere, reprezentând contribuţiile de asigurări sociale aferente salariaţilor, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialul probator administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, întrucât inculpatul a prevăzut şi a urmărit producerea rezultatelor periculoase, respectiv neîntocmirea formelor legale a personalului care a efectuat activităţi de construcţii, sustrăgându-se astfel de la plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente salariaţilor.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârşite, urmarea produsă, respectiv prejudiciul cauzat statului, precum şi persoana inculpatului, care are antecedente penale.

S-a reţinut de prima instanţă că individualizarea sancţiunii trebuie să respecte principiul proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracţiunii.

Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanţe atenuante este atributul instanţei de judecată şi, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere instanţa de fond a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise, modalitatea în care aceasta a fost săvârşită, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi elementele care caracterizează persoana inculpatului.

Potrivit fişei de cazier, inculpatul F.M. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în perioada 2005 - 2011, la mai multe pedepse privative de libertate, în special pentru săvârşirea unor infracţiuni de aceeaşi natură cu cea care formează obiectul prezentei cauze. Condamnarea de un an închisoare cu suspendare pronunţată prin Sentinţa penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, atrage starea de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele ce formează obiectul prezentei cauze.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a adoptat o poziţie procesuală de recunoaştere parţială a faptei, apărarea acestuia fiind doar o încercare de a se sustrage răspunderii penale pentru fapta proprie şi a transfera răspunderea către alte persoane fizice şi juridice.

În raport de aceste elemente, instanţa de fond nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

În considerarea acestor criterii, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., fapta fiind săvârşită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., conform fişei de cazier existentă la dosar.

În temeiul art. 65 C. pen., instanţa de fond a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator de societăţi comerciale), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul disp. art. 83 C. pen. instanţa de fond a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava şi a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta, pentru infracţiunea de "evaziune fiscală", prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 71 C. pen., instanţa de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator de societăţi comerciale).

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond a constatat că Statul Român - prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 144.825 RON.

Prima instanţă a constatat că pentru a fi întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale este necesar a se face dovada existenţei unei faptei ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei făptuitorului. În cauză s-a făcut dovada faptei ilicite a inculpatului, a vinovăţiei acestuia şi a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Astfel, Tribunalul a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava şi a obligat inculpatul F.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Gura Humorului să plătească părţii civile suma de 144.825 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi accesoriile aferente acestei obligaţii, respectiv dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate până la data plăţii efective a debitului principal.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul F.M., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de faptul că este nevinovat, sens în care a solicitat achitarea sa, susţinerile şi apărările sale, relativ la raporturile comerciale dintre SC E. SRL Gura Humorului, SC S. SRL Braşov şi SC I. SRL Suceava, cât şi la probatoriul administrat în cauză, fiind redate detaliat în notele de concluzii depuse la dosar la data de 17 iunie 2013.

Prin Decizia penală nr. 87 din 17 iunie 2013 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.M. împotriva Sentinţei penale nr. 218 din 28 decembrie 2012 a Tribunalului Suceava şi, obligat inculpatul apelant la plata statului suma de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Pentru a decide astfel instanţa de apel a avut în vedere că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, efectuând o cercetare judecătorească completă, administrând în mod direct şi nemijlocit probe noi şi procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final, pe baza interpretării corecte a probatoriului şi a dispoziţiilor legale aplicabile, la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată în încadrarea juridică corespunzătoare:

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care Curtea şi-a însuşit-o în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei), se vor sublinia punctual aspectele criticate de inculpat cu privire la latura penală, şi implicit şi cea civilă, consemnate în notele de concluzii.

Rezultă din ansamblul probator, la care a făcut referire detaliată prima instanţă, că inculpatul F.M., în calitate de administrator al SC E. SRL Gura Humorului, a încheiat cu martorul M.V., în calitate de reprezentant legal al SC S. SRL Bucureşti, contractul comercial nr. 1 din 25 septembrie 2008, existent la dosar, având ca obiect executarea lucrărilor prevăzute în documentaţia - Proiectul de execuţie pentru construirea şi punerea în funcţiune a etajului II şi a mansardei unui imobil situat pe str. A. din mun. Braşov, jud. Braşov, contract a cărui valoare a fost stabilită la suma de 400.000 RON, cu TVA şi includea toate costurile executantului legate de manopera de execuţie, regia internă, costurile de personal, impozite, taxe, organizarea, coordonarea şi executarea lucrărilor şi costul materialelor necesare execuţiei, având termen de finalizare luna decembrie 2008.

De altfel, existenţa acestei convenţii şi a clauzelor contractuale nu a fost contestată de către apelant, care în notele de concluzii confirmă conţinutul şi încheierea actului cu reprezentantul S.C. SC S. SRL.

SC E. SRL Gura Humorului a executat contractul comercial anterior menţionat în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009 - situaţie ce rezultă din înscrisurile existente în contabilitatea proprie a societăţii, care au fost identificate de organele de control fiscal şi din care reiese că aceasta a emis şi încasat contravaloarea facturilor de la SC S. SRL Bucureşti sau s-a aprovizionat cu materii prime, materiale, obiecte de inventar specifice activităţilor de construcţii, de la firme din zona localităţii Braşov - folosind forţă de muncă specializată în activităţi de construcţii pe şantierul S. Braşov, fără însă a întocmi forme legale de angajare şi state de plată legale, sustrăgându-se astfel, prin ascunderea sursei impozabile, de la plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente salariaţilor către bugetul de stat, în sumă de 106.200 RON, la care se adaugă majorări de întârziere.

Deşi inculpatul F.M. a susţinut că ulterior încheierii contractului comercial anterior menţionat, a subcontractat lucrarea printr-un contract de asociere în participaţiune încheiat la data de 1 octombrie 2008 între SC "E." SRL şi firma SC "I." SRL Suceava, reprezentată de M.C. şi că această lucrare a fost realizată de muncitorii firmei subcontractante, Curtea constată că aceste susţineri nu au suport probator, rămânând la stadiu de simple afirmaţii.

Astfel, analizând acel contract de asociere în participaţiune la care face referire inculpatul, cât şi anexa la contract, existente la dosar, Curtea constată că înscrisurile menţionate sunt semnate de inculpat, în calitate de reprezentat legal al SC E. SRL, şi au aplicată ştampila acestei societăţi, dar că în dreptul firmei SC I. SRL apare doar menţiunea "ing. M.C.".

Ori, având în atenţie această situaţie, cât şi susţinerile martorului M.C., care a negat încheierea unui asemenea contract, precizând că menţiunile de la rubrica SC I. SRL nu-i aparţin, dar mai ales concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifice din 28 iulie 2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Suceava, conform cărora "Scrisul din dreptul rubricii SC I. SRL de pe copia "Contractului de asociere în participaţiune" datat 01 octombrie 2008 (înregistrat sub nr. 10 octombrie 2008) şi copia Anexei nr. 1 la contractului de asociere în participaţiune încheiat între SC "E." SRL şi SC "I." SRL reproduce un scris executat de către numitul F.M.", instanţa de apel constată că actul respectiv nu îndeplineşte condiţiile de fond şi formă pentru a fi considerat un act valabil încheiat care să producă efecte juridice între părţile contractante.

Faptul că părţile (inculpatul şi martorul M.C.) au purtat discuţii verbale referitoare la un astfel de contract nu are relevanţă în cauză, atâta timp cât o eventuală înţelegere a acestora nu s-a materializat într-un înscris semnat şi ştampilat de reprezentanţii legali ai celor două firme - SC "E." SRL şi firma SC "I." SRL Suceava -, contract care în mod firesc, în ipoteza în care ar fi fost încheiat în mod legal, ar fi apărut înregistrat în evidenţele ambelor societăţi, fiind de precizat că nu a fost identificat vreun act de acest gen sau vreo operaţiune financiar-contabilă din care să reiasă că societatea inculpatului a acţionat ca un intermediar şi nu ca un prestator de lucrări de construcţii.

Pe de altă parte, deşi inculpatul a afirmat că există martori care pot confirma că M.C. a susţinut mereu că va aduce exemplarul nr. 2 al contractului în participaţiune semnat şi ştampilat, nici în faţa primei instanţe şi nici în apel nu a solicitat administrarea vreunei probe în apărare, fie cu înscrisuri, fie testimonială, pentru a dovedi acest lucru.

Cu privire la cel de-al doilea aspect, respectiv că lucrările la imobilul din mun. Braşov au fost efectuate de către muncitorii firmei subcontractante, Curtea, prin raportare la probatoriul administrat în cauză, constată că starea de fapt reală este diferită de cea prezentată de inculpatul F.M.

Astfel, conform împuternicirii din data de 25 septembrie 2008, ştampilată şi semnată de F.M., în calitate de reprezentat legal al SC E. SRL, existentă la dosar, martorul M.C. a fost împuternicit să organizeze întreaga activitate la şantierul de la SC S. SRL Braşov, inclusiv să asigure materialele şi personalul necesar execuţiei lucrării pentru şi în numele societăţii SC E. SRL, folosindu-se expresia "pentru şi în numele nostru", iar potrivit ordinului de deplasare (delegaţie) din 28 septembrie 2008 - de asemenea ştampilat şi semnat de inculpat în aceeaşi calitate - acelaşi martor M., având funcţia de şef şantier, a fost delegat pentru coordonarea lucrărilor de construcţii la Şantierul S. Braşov pe perioada 01 octombrie 2008 - 25 decembrie 2008.

Ori în situaţia în care actul intitulat contract de asociere în participaţiune, de care se prevalează inculpatul, ar fi fost legal încheiat, nu s-ar mai fi justificat emiterea celor două înscrisuri anterior menţionate, ce vin să confirme susţinerile martorului M. că a fost angajat de inculpat în calitate de şef de şantier şi că a desfăşurat activităţile specifice acestui post la punctul de lucru din Braşov.

În această calitate şi în baza împuternicirii date de inculpat, martorul M.C. a coordonat în totalitate activitatea de lucru efectuată pe şantierul S. Braşov, activitatea care însă a fost supervizată verbal de către administratorul firmei SC E., în cadrul discuţiilor şi contactelor permanente pe care le avea cu şeful de şantier, situaţie ce rezultă din înscrisurile existente la dosar (înscrisuri privind aprovizionarea punctului de lucru cu materialele necesare de la agenţii economici din zonă, cele referitoare la prezenţa personalului de execuţie pe şantierul S. Braşov, foi de prezenţă lunară, evidenţa salariilor nete şi a cheltuielilor individuale a personalului, informări privind desfăşurarea activităţii, lista actelor contabile întocmite, a facturilor şi chitanţelor emise la punctul de lucru, toate semnate de M.C., în calitate de şef de şantier, care au fost predate direct inculpatului sau persoanei desemnate de acesta) şi de depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, cu referire expresă la depoziţiile martorei N.C., care a confirmat că F.M. i-a prezentat pe M.C. ca fiind dirigintele şantierului din Braşov, unde SC E. SRL avea lucrări de construcţie şi că această persoană i-a predat ei mai multe înscrisuri privind facturile şi salarizarea personalului, semnând de primire, pe care le-a transmis ulterior lui F.M.

Din coroborarea acestor probe, contrar celor susţinute de apărare, rezultă că martorul M. a acţionat în calitate de împuternicit al SC E. SRL Gura Humorului, sens în care inculpatul i-a pus la dispoziţie facturi fiscale şi ştampila firmei nr. 3, pe care acesta a folosit-o la întocmirea documentelor financiar-contabile, aspect de altfel confirmat chiar de către F.M.; că în această calitate, martorul a semnat ordinele de deplasare a forţei de muncă folosită din zona sediului social al firmei la punctul de lucru Braşov, relevante în acest sens fiind declaraţiile martorilor T.R., Ţ.V., G.S.D., care au confirmat că au fost angajaţi de SC E. SRL Gura Humorului, cât şi depoziţiile martorilor Ţ.A., F.I., N.G. şi B.I.G. care au declarat că relaţia cu angajatorul au ţinut-o prin intermediul numitului M.C., acesta din urmă declarând că a acţionat ca împuternicit şi şef de şantier al SC E. SRL Gura Humorului, societatea menţionată suportând cheltuielile privind cazarea şi masa personalului de execuţie la şantierul Braşov.

Pe de altă parte, toate aceste înscrisuri referitoare la forţa de muncă folosită la şantierul din Braşov (pontaje, centralizatoare salarii nete, dispoziţii de plată, ordine de deplasare, ş.a) au fost identificate de către inspectorii fiscali în arhiva SC E. SRL Gura Humorului, cu prilejul controlului efectuat la această societate. Dacă SC I. SRL ar fi fost societatea care se ocupa de aprovizionarea cu materiale, asigura forţa de muncă şi răspundea de calitatea lucrărilor efectuate, logic ar fi fost înscrisurile menţionate să emane de la această firmă, iar în arhiva societăţii administrate de inculpat să se regăsească facturi de intrare care să cuprindă prestări de lucrări de construcţii către SC E., ori astfel de înscrisuri nu au fost prezentate de apelant în dovedirea apărărilor sale sub acest aspect.

Mai mult chiar, din evidenţa contabilă a SC E. SRL Gura Humorului rezultă faptul că în relaţia cu SC S. SRL Bucureşti pentru şantierele din Braşov, a acţionat în calitate de executant direct şi parte în contractul comercial, iar martorul M.V. a confirmat existenţa raporturilor comerciale doar între SC S. SRL şi SC E. SRL Gura Humorului, firmă către care a achitat toate obligaţiile izvorâte din contract.

Ori din coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate în dosarul cauzei şi expuse anterior, rezultă cu certitudine că activităţile de construcţii de pe şantierul S. Braşov au fost desfăşurate doar de SC E. SRL Gura Humorului, că forţa de muncă folosită a fost angajată, (fără a se întocmi forme legale de angajare) şi remunerată de aceeaşi firmă (fără a se întocmi state de plată legale), societate căreia îi revenea obligaţia legală de a calcula, reţine, declara şi achita bugetului de stat impozitele şi contribuţiile aferente veniturilor de natură salarială.

Ori activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul apelant, astfel cum a fost reţinută şi descrisă anterior a fost dovedită pe baza probatoriului la care s-a făcut referire - cel în cauză nedovedind lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie existente - aşa încât susţinerile sale prin care încearcă să transfere altei persoane răspunderea penală sunt nefondate.

Concluzionând, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect împrejurările faptice concrete, cât şi vinovăţia inculpatului.

Raportat la starea de fapt reţinută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a faptei comise de inculpatul apelant, ce se circumscrie în drept conţinutului constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen., iar sancţiunea penală stabilită a fost judicios individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. - în care sunt enumerate criteriile după care se stabileşte şi întinderea acesteia, respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele fixate de legiuitor în norma prevăzută de legea specială, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, gravitatea acesteia, urmarea produsă, cât şi persoana apelantului şi poziţia sa procesuală - fiind în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen.

Curtea a constatat că a fost respectat principiului proporţionalităţii între gravitatea infracţiunii comise şi profilul socio-morale şi de personalitate al inculpatului, în concret ţinându-se seama de limitele de pedeapsă prevăzute de norma legală incriminatoare, de gradul de pericol social al faptei săvârşite (cel abstract şi generic, evaluat antefactum de legiuitorul penal prin determinarea regimului de represiune şi prin stabilirea minimului şi maximului posibil de sancţionare, dar în corelaţie cu cel concret ce se stabileşte post factum de organele judiciare prin analiza datelor privind conţinutul şi condiţiile concrete de realizare a infracţiunilor şi cele referitoare la gradul de antisociabilitate ale făptuitorilor) şi de urmările produse, constând în atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legiuitor.

În ceea ce priveşte evaluarea gradului de pericol social în raport cu persoana şi conduita apelantului, prezenţa antecedentelor penale reliefate în fişa de cazier judiciar (din care rezultă că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedepse privative de liberate, inclusiv pentru comiterea unor fapte de acelaşi gen), poziţia procesuală adoptată, lipsa de diligenţă în vederea reparării prejudiciului cauzat statului român şi impactul unei soluţii de condamnare asupra celui în cauză reprezintă împrejurări ce au fost luate în considerare de prima instanţă, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, astfel că astfel că nu se impune diminuarea cuantumului pedepsei la care a fost condamnat.

De asemenea în mod corect, prima instanţă a procedat la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului F.M., pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, prin Sentinţa penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, în contextul în care acesta a comis fapta ce formează obiectul prezentei cauze în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin hotărârea anterior menţionată şi pe cale de consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 83 C. pen. a dispus să execute ambele pedepse, în total 3 ani închisoare, în regim de penitenciar.

În acest context, Curtea a considerat că avertismentul dat de instanţă, prin soluţia de condamnare pronunţată, este de natură să-l facă pe inculpat să conştientizeze pe viitor că legiuitorul ocroteşte valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancţionată în mod corespunzător şi că el, ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligaţia de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care l-ar putea cantona într-o situaţie contrară legii, în caz contrar, va răspunde ca şi în cazul de faţă.

Dând rezolvare juridică acţiunii civile adiacente celei penale, în mod corect, instanţa de fond a avut în vedere că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, instituţie prev. de art. 998 din vechiul C. civ., respectiv existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi respectiv, existenţa vinovăţiei şi a capacităţii delictuale a celui ce a săvârşit-o pentru a se angaja răspunderea inculpatului.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, vinovăţia inculpatului, cât şi existenţa prejudiciului probată cu procesul-verbal din data de 24 septembrie 2010 întocmit de inspectorii fiscali, solicitarea apelantului de a se proceda la respingerea acţiunii civile ori la diminuarea cuantumului obligaţiilor fiscale la plata căruia a fost obligat, în lipsa unor probe noi, apare nejustificată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.M., cale de atac nemotivată în termenul legal prev de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este fondat sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., instanţa constată că recurentul nu a motivat în termen recursul, drept urmare, instanţa de recurs examinează cauză numai cu privire la cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Recursul, ca a doua cale ordinară de atac, nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată, exclusiv în ceea ce priveşte problemele de drept şi nu cu privire la chestiunile de fapt.

Analizând cauza din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, se constată că nu sunt incidente disp. art. 385⁹ pct. 1 - care vizează nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei; pct. 3 - care se referă la situaţia în care instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate; pct. 4 - când şedinţa de judecată nu a fost publică; pct. 5 - când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta a fost obligatorie; pct. 6 - când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezenţa acestuia era obligatorie; pct. 13 - când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 14 - când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 15 - dacă nu s-a constatat graţierea.

Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile instanţa de recurs reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidenţă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârşirii faptei şi la data judecării recursului şi instituţiile incidente în raport cu incriminarea sau sancţiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă).

Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezenţa unei dezincriminări, urmare a abrogării unor texte de lege, precum şi sub aspectul situaţiei premisă pentru analiza, în concret, a consecinţelor privind regimul sancţionator.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, în calitate de administrator al SC E. SRL Gura Humorului, a folosit forţă de muncă în activităţi de construcţii pe şantierul S. Braşov, fără a întocmi forme legale de angajare şi state de plată legale, sustrăgându-se astfel, prin ascunderea sursei impozabile, de la plata sumei de 106.200 RON către bugetul de stat, la care se adaugă majorări de întârziere, reprezentând contribuţiile de asigurări sociale aferente salariaţilor.

În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 13 iunie 2013 şi până la data soluţionării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează înşelăciunea, a fost abrogat Codul penal anterior şi a intrat în vigoare un alt Cod penal.

În aceste condiţii, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpat, Înalta Curte urmează să analizeze:

1. influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică);

2. consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat:

Art. 9 alin. (1) lit. a) Legea nr. 241/2005

Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 din noul C. pen., instanţa de recurs constată că nu au intervenit modificări nici sub aspect incriminator şi nici sancţionator.

Art. 37 C. pen. anterior - Recidiva

Există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri:

a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an;

Art. 41 C. pen. - Recidiva

(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Instanţa de recurs constată că inculpatului i s-a reţinut recidiva postcondamnatorie, în raport de împrejurarea că, prin Sentinţa penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an.

Astfel, se constată că, potrivit noului C. pen. împrejurarea că inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea de 1 an de zile nu atrage starea de recidivă.

Mai mult, din evidenţele cazierului judiciar rezultă că suspendarea condiţionată, de care a beneficiat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, a fost anulată potrivit dispoziţiilor Sentinţei penale nr. 168 din 20 noiembrie 2009 a Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă prin Decizia penală nr. 425 din 8 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava.

Cum fapta din prezentul dosar este concurentă cu cea care pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani prin Sentinţa penală nr. 168 din 20 noiembrie 2009 a Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă prin Decizia penală nr. 425 din 8 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, instanţa constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la recidivă şi va înlătura revocarea suspendării condiţionate aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava.

Cu toate acestea, în stabilirea tratamentului sancţionator, instanţa de recurs nu va avea în vedere dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni, întrucât potrivit Deciziei în interesul legii nr. 70/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie "instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă", inculpatul, având la îndemână, ca şi remediu procesual, posibilitatea să se adreseze instanţei de executare cu o cerere privind contopirea pedepselor.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficienţă şi dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă şi în consecinţă va reduce proporţional şi pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;

c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) b) şi g) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Aşadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 65 C. pen.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 17 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 218 din 28 decembrie 2012 a Tribunalului Suceava, secţia penală şi, în rejudecare, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24.1/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. (prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen.), va condamna inculpatul F.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator de societăţi comerciale).

Conform, art. 65 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator de societăţi comerciale).

Va înlătura revocarea suspendării condiţionate aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Conform art. 275 alin. (cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 17 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 218 din 28 decembrie 2012 a Tribunalului Suceava, secţia penală, şi, rejudecând:

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. (prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen.), condamnă inculpatul F.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator de societăţi comerciale).

Conform art. 65 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator de societăţi comerciale).

Înlătură revocarea suspendării condiţionate aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2014.

#Evaziune Fiscala. Spete

← ICCJ. Decizia nr. 117/2014. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1157/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 1158/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1158/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs