ICCJ. Decizia nr. 1176/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1176/2014
Dosar nr. 5612/86/2013
Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 128 din data de 10 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava, în baza disp. art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.G. cu privire la Sentinţa penală nr. 136 din data de 07 mai 2009 a Tribunalului Suceava, modificată în parte prin Decizia penală nr. 8 din data de 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3043 din data de 13 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.
În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Referatul nr. 409/III/6 din data de 08 mai 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a sesizat această instanţă, conform art. 399 alin. ultim C. proc. pen., cu cererea de revizuire formulată de numitul B.G., deţinut în Penitenciarul Botoşani, a Sentinţei penale nr. 136 din 07 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1848/86/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3042 din data de 13 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu propunerea de a fi respinsă, ca inadmisibilă în raport de disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen. şi Decizia nr. XVII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre "nedreaptă" bazată pe înscrisuri, respectiv facturi false. De asemenea, a arătat că şi fila C.E.C. pentru care a fost condamnat era falsă, motiv pentru care aceasta ar fi fost refuzată la plată. Totodată, a arătat că adevăratul autor al infracţiunii a fost numitul O.D., care a completat fila C.E.C. cu o sumă imensă, a ştampilat-o cu o ştampilă confecţionată de el şi a semnat-o în fals.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe preved. art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Analizând cererea de revizuire formulată corelativ la dispoziţiile legale care reglementează această instituţie şi în raport de actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 136 din data de 07 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1848/86/2008, modificată în parte prin Decizia penală nr. 8 din data 26 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3043 din data de 13 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul B.G. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului B.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-au emis mandatul de executare al pedepsei închisorii şi ordinul de interzicere a părăsirii ţării nr. 173/2009 de Tribunalul Suceava la data de 14 septembrie 2011.
S-a reţinut că din economia dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul judiciar.
Din aceleaşi dispoziţii, rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.
În condiţiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în norma legală precizată, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Tribunalul, raportându-se la aspectele invocate de către revizuent, prin relaţionare la consideraţiile de ordin juridic expuse, a constatat că revizuentul a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. şi, analizând aceste dispoziţii, a constatat că cererea de revizuire întemeiată în drept pe acest text de lege este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data soluţionării cauzei, iar aceste fapte şi împrejurări noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Or, instanţa de fond a reţinut că cel în cauză nu face trimitere la alte elemente noi ce nu au fost cunoscute cu ocazia judecării pricinii, de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, aşa cum este cerinţa temeiului legal, ci, susţinându-şi nevinovăţia, pentru a dovedi că nu este autorul infracţiunilor, petentul a invocat o serie de motive care au fost analizate pe parcursul căilor de atac exercitate în cauză. Nemulţumirile legate de administrarea probatoriului administrat şi concludenta mijloacelor de probă avute în vedere la soluţionarea fondului pot fi supuse analizei doar instanţelor de control judiciar în căile de atac promovate, fiind atributul acestora de a se pronunţa asupra unor atari motive, în limita în care au fost investite. Or, în speţă, s-a constatat că toate motivele invocate de către petent în cererea sa de revizuire au fost analizate atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Prin urmare, în condiţiile în care demersul legal al revizuentului nu s-a circumscris cazurilor prev. de art. 394 C. proc. pen., ţinând cont în aceeaşi măsură şi de dispoziţiile Deciziei nr. LX pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, obligatorii pentru instanţe în conformitate cu disp. art. 4142 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 394 C. proc. pen., a respins cererea de revizuire cu care a fost învestit, ca inadmisibilă.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 112 din data de 9 septembrie 2013 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul B.G. împotriva Sentinţei penale nr. 128 din 10 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în Dosarul nr. 5612/86/2013 şi a obligat revizuentul la cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, susţinerile revizuentului în sensul că hotărârea este nedreaptă, el fiind nevinovat, că a fost condamnat în mod abuziv datorită unor influenţe politice, nu se circumscriu motivelor de revizuire expres prevăzute de lege, iar criticile formulate care vizează judecata cauzei, modul de administrare a probatoriului, concludenţa mijloacelor de probă, aspecte ce au mai fost invocate şi au fost avute în vedere de către instanţele de fond, apel, recurs.
De asemenea s-a reţinut că revizuentul cu ocazia dezbaterilor în calea de atac a apelului, a invocat ca temei al revizuirii şi art. 394 lit. c) C. proc. pen., susţinând că la baza hotărârii de condamnare stau înscrisuri false, că a formulat împotriva procurorului de caz plângere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, fals şi uz de fals deoarece nu a administrat probatoriul complet. A mai susţinut că este bolnav de hepatita C, iar în penitenciar nu sunt condiţii pentru tratarea acestei afecţiuni.
Raportat la aceste critici s-a constatat că, potrivit art. 395 C. proc. pen., situaţiile de revizuire prev. de art. 394 lit. c) şi d) C. proc. pen. se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului, lucru care nu s-a făcut în cauză, iar motivele de natură medicală nu sunt prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul condamnat B.G. Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, apărătorul recurentului revizuent condamnat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând recursul declarat de recurentul revizuent condamnat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
În speţă, Înalta Curte a constatat că recurentul revizuent condamnat deşi a dezvoltat anumite critici nu au fost circumscrise niciunui caz de casare şi nici nu se identifică incidenţa vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.
Totodată, se reţine că recurentul revizuent condamnat deşi a făcut referire la cazurile prevăzute de art. 394 lit. a), c) şi d) C. proc. pen. criticile formulate privind nevinovăţia sa, modul de administrare a probatoriului, concludenta mijloacelor de probă, că la baza hotărârii de condamnare stau înscrisuri false şi că este bolnav de hepatita C, iar în penitenciar nu sunt condiţii pentru tratarea acestei afecţiuni, au fost susţinute cu ocazia, judecării cauzei în fond şi în căile de atac şi care au fost avute în vedere de instanţe.
De altfel, prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esenţă la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de instanţele de fond şi recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuentului şi, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care şi le-a făcut cu acea ocazie.
Or, acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca şi cale extraordinară de atac, motivele invocate de către recurentul revizuent condamnat nu se încadrează în niciunul din motivele de revizuire limitativ şi expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât în mod legal şi temeinic cererea condamnatului a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.G. împotriva Deciziei penale nr. 112 din data de 9 septembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.G. împotriva Deciziei penale nr. 112 din data de 9 septembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1177/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
