ICCJ. Decizia nr. 1184/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1184/2014
Dosar nr. 311/3/2012
Şedinţa publică din 2 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 528 din 26 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 311/3/2012, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul S.I. din art. 197 alin. (1) - (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) (2 acte materiale) şi art. 198 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) - victimă A.A., în art. 198 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. C. pen. (4 acte materiale - victimă A.A.); din art. 198 alin. (1) - (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (6 infracţiuni - victime N.M.M. - 5 acte materiale, A.M.V. - 7 acte materiale, P.A. - 2 acte materiale, I.G.A. - 7 acte materiale, P.A.P. - 2 acte materiale şi I.A.M. - 4 acte materiale) în art. 198 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracţiuni, victime A.M.V. - 7 acte materiale şi I.G.A. - 7 acte materiale), art. 198 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracţiune, victimă N.M.M. - 5 acte materiale), art. 198 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracţiune, victimă I.A.M. - 4 acte materiale), art. 198 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracţiuni, victime P.A.P. - 2 acte materiale şi P.A. - 2 acte materiale) şi art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (2 infracţiuni, victime P.I.S. şi O.L.); din art. 198 alin. (1) - (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracţiune, victimă F.L.I. - 2 acte materiale) în art. 198 alin. (1) şi (3) şi art. 20 rap. la art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. şi din art. 20 rap. la art. 198 alin. (1) - (3) C. pen. (o infracţiune -victimă A.R.) în art. 20 rap. la art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (o infracţiune - victimă A.R.).
A fost condamnat inculpatul S.I. (fiul lui N. şi N., născut în Bucureşti, sector 5, cu domiciliul în Bucureşti, str. C., sector 1, necunoscut cu antecedente penale) la:
- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracţiuni, victime A.M.V. - 7 acte materiale şi I.G.A. - 7 acte materiale);
- 4 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracţiune, victimă N.M.M. - 5 acte materiale);
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracţiune, victimă A.A. - 4 acte materiale);
- 4 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracţiune, victimă I.A.M. - 4 acte materiale);
- 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracţiuni, victime P.A.P. - 2 acte materiale şi P.A. - 2 acte materiale);
- de câte 4 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (2 infracţiuni, victime P.I.S. şi O.L.);
- 2 pedepse de câte 2 ani şi 1 lună închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (2 infracţiuni, victime F.L.I. şi A.R.).
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe care a sporit-o 1 an, inculpatul având de executat, în final 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A făcut aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a computat prevenţia inculpatului de la 15 iulie 2011 până la 26 iunie 2013.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (victimă F.L.I.).
A respins cererea reprezentantului Ministerului Public privind obligarea inculpatului la plata de daune morale către victimele infracţiunilor deduse judecăţii.
A luat act că părţile vătămate A.M.V. şi P.I.S. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate de la domiciliul acestuia cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare menţionate în procesul-verbal din 14 iulie 2011, respectiv: două telefoane N., un telefon S., un telefon S.A., un aparat foto S., trei agende cu înscrisuri, patru plicuri L. cu înscrisuri şi şase plicuri cu înscrisuri.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească suma de 30.000 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Examinând şi coroborând materialul probator administrat, atât în faza de cercetare penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a reţinut următoarele:
1. În data de 08 octombrie 2008, inculpatul, în timp ce se afla în incinta unei toalete a Hotelului H., situat în Bucureşti, sector 1, a încercat să întreţină acte sexuale cu minorii F.L.I. şi A.R.Ş. (care nu aveau împlinită vârsta de 15 ani), cărora le-a promis că le va da câte 200 de euro.
Vinovăţia inculpatului a fost probată cu certitudine cu declaraţiile constante ale celor doi minori, care se coroborează cu declaraţiile martorilor T.L. şi O.T.P. şi cu menţiunile din procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală cu ocazia consemnării declaraţiilor minorilor, imediat după comiterea faptelor şi efectuării de conduceri în teren şi percheziţiei corporale a inculpatului.
Astfel, din declaraţiile minorului F.L.I., a rezultat că în vara anului 2008, posibil în cursul lunii iunie, a aflat de la un prieten numărul de telefon aparţinând unei persoane care îşi exprimase dorinţa de a fi "sclav sexual" în schimbul sumei de 200 euro, persoană pe care a contactat-o (aceasta prezentându-se "T." - inculpatul din prezenta cauză), cu care s-a întâlnit în Piaţa Romană din Bucureşti, de unde s-au deplasat la Hotelul H., unde acesta i-a promis suma de 200 euro dacă acceptă să întreţină cu ele relaţii sexuale orale, lucru care a fost de acord, relaţiile sexuale consumându-se în incinta unei toalete a hotelului situată la etajul 1, minorul fiind "activul".
Din aceleaşi declaraţii a rezultat, de asemenea, că după consumarea actului sexual, inculpatul a rămas în toaletă, promiţându-i ca va veni să-i aducă suma de bani promisă, solicitându-i să meargă la uşa de acces folosită pentru a intra în hotel, aici aşteptându-l aproximativ 30 - 40 de minute, fără ca acesta să mai vină, după care l-a contactat telefonic, iar pentru că nu a răspuns, a realizat că a fost păcălit şi i-a transmis un mesaj.
Din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că, la data de 08 octombrie 2008, a primit de la inculpat un mesaj, prin care îi solicita o altă întâlnire, în scopul întreţinerii de acte sexuale, propunându-i ca loc de întâlnire Hotelul "H.", promiţându-i că-i va oferi şi banii pentru "data trecută" şi că nu o să-l mai ţepuiască, lucru cu care a fost de acord, comunicându-i că va veni cu un prieten, respectiv cu minorul A.R.Ş. Apoi cei doi minori s-au deplasat la Hotelul H. unde au urcat cu liftul la etajul 1, întâlnindu-se în toaletă cu inculpatul care, după ce a încuiat uşa, a scos din rucsacul pe care îl avea asupra sa o pereche de cătuşe pe care le-a prins la spate, de cureaua pantalonilor, împrejurare atât el, cât şi prietenul său s-au descheiat la pantaloni, pregătindu-se pentru a întreţine relaţii sexuale, această activitate fiind întreruptă de o persoană de sex feminin, respectiv de martora T.L. (angajat al hotelului în funcţia de security shift leader) care a bătut puternic la uşă, solicitându-le să iasă din cabină, moment în care, însoţit fiind de prietenul său, a ieşit din toaletă, afirmând că, în cabină cu ei se mai află o persoană.
În sfârşit, din declaraţiile minorului a mai rezultat că persoana de sex feminin, împreună cu un alt angajat al hotelului, respectiv martorul O.T.P. (director financiar) au verificat toaleta, aici găsindu-l pe inculpat care a motivat că se afla acolo pentru a proba o geacă, după care, toţi trei au fost conduşi cu liftul, la recepţia hotelului, unde erau aşteptaţi de angajaţii "B.G.S." şi de organele de poliţie, de la acestea din urmă aflând identitatea reală a numitului "T.", respectiv S.I.
Declaraţiile minorului F.L.I. s-au coroborat cu declaraţiile minorului A.R.Ş., din care a rezultat că la data de 08 octombrie 2008 prietenul său, cu care s-a întâlnit în curtea şcolii, i-a povestit că în vara acelui an a cunoscut o persoană de sex masculin, care s-a recomandat "T.", cu care a întreţinut relaţii sexuale orale într-o cabină a unei toalete de la etajul I al Hotelul "H.", acesta promiţându-i suma de suma de 200 de euro, pe care, însă, după consumarea actului sexual, nu i-a remis-o.
Din aceleaşi declaraţii a rezultat, de asemenea, că prietenul său i-a povestit că în acea zi a fost contactat de "T.", care i-a solicitat să se întâlnească pentru a întreţine relaţii sexuale, prietenul său propunându-i să-l însoţească la această întâlnire, urmând să întreţină acte sexule, explicându-i că urma să fie "activ", lucru cu care a fost de acord, fiind încântat de câştigul financiar, astfel că s-au deplasat cu mijloacele de transport în comun la Hotelul "H.", în care au intrat pe o intrare secundară, au urcat cu liftul la etajul I, mergând la toaleta bărbaţilor, unde l-au întâlnit pe "T.", care s-a arătat interesat de vârsta sa, spunându-i că are 14 ani, care le-a propus ca, în schimbul a câte 200 de euro, să întreţină relaţii sexuale orale cu el, propunere cu care au fost de acord, iniţiativa rămânând în faza de tentativă, întrucât în momentul în care şi-au descheiat pantalonii s-au auzit bătăi puternice în uşa cabinei şi o voce de femeie care le cerea să iasă din toaletă.
În sfârşit, din aceleaşi declaraţii, a mai rezultat că, ulterior, au fost conduşi toţi trei la recepţia hotelului, unde erau aşteptaţi de angajaţii "B.G.S.", precum şi de organele de poliţie, aici explicând adevăratul motiv pentru care se aflau în toaletă (de a întreţine acte sexuale), lucru pe care "T." I-a negat, acesta afirmând că intenţiona să probeze o geacă.
Declaraţiile minorilor s-au coroborat cu menţiunile din procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală din care rezultă că s-a procedat la efectuarea de conduceri în teren cu martorii F.L.I. şi A.R.Ş., ocazie cu care aceştia au condus organele de poliţie la Hotelul "H.", pe uşa de acces secundară, situată în partea din spate a hotelului, după care au urcat cu liftul la etajul I, unde au indicat toaleta bărbaţilor şi cabina în care au fost depistaţi la data de 08 octombrie 2008 de angajaţii hotelului.
Probele la care s-a făcut referire mai sus, s-au coroborat cu declaraţiile martorei T.L., din care a rezultat că la data de 08 octombrie 2008, în jurul orelor 20:30, a fost sesizată de un angajat al hotelului, rămas neidentificat, cu privire la faptul că, în toaleta bărbaţilor de la etajul I, sunt doi aurolaci, împrejurare în care a anunţat managerul de serviciu, martorul O.T.P., care a sosit de urgenţă la faţa locului, în urma deplasării la locaţie fiind identificate trei persoane, a căror identitate a fost stabilită de organele de poliţie, respectiv: S.I., F.L.I. şi A.R., aceştia din urmă fiind minori.
Din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că, iniţial, minorii F.L.I. Şi A.R.Ş. au afirmat că se aflau în toaletă pentru "satisfacerea nevoilor", în timp ce inculpatul S.I. a declarat că intenţiona să probeze o geacă (aceasta devenind agresiv verbal, reproşând modul în care a fost abordat, afirmând "că a fost în mai multe ţări, printre care şi Germania şi nu i s-a mai întâmplat aşa ceva"), după care împreună cu martorul O.T.P., i-a condus pe cei trei la recepţia hotelului, unde erau aşteptaţi de angajaţii "B.G.S." şi organele de poliţie, împrejurare în care inculpatul era foarte revoltat, iar în timp ce aştepta în faţa liftului a scos din buzunarul gecii o pereche de cătuşe metalice pe care le-a introdus în rucsacul pe care îl purta la spate. La recepţia hotelului minorii au explicat adevăratul motiv pentru care se aflau în toaletă, respectiv că persoana cu care au fost surprinşi le-a propus să întreţină relaţii sexuale urmând ca, în acelaşi timp, cu unul dintre ei să întreţină reiaţii sexuale orale, iar cu celălalt anal, promiţându-le în schimb câte 200 euro, fiind depistaţi înainte de a începe consumarea actelor sexuale, lucru pe care inculpatul l-a negat.
În sfârşit, din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că organele de poliţie au procedat la efectuarea unei percheziţii corporale inculpatului, ocazie cu care asupra acestuia a fost găsită o pereche de cătuşe, iar după plecarea organelor de poliţie, a purtat discuţii cu mai mulţi colegi şi angajaţi, prilej cu care a aflat că inculpatul a mai fost văzut de câteva ori în incinta hotelului, în urma vizionării înregistrărilor camerelor de supraveghere din acea zi, constatându-se că acesta a intrat în hotel pe intrarea principală, trecând pe lângă recepţie, a urcat cu liftul până la etajul I, unde a traversat etajul, mergând către zona cu săli pentru evenimente, de unde a ieşit pe terasă, în timp ce minorii au intrat pe uşa de acces în spatele hotelului, au urcat la etajul I, intrând în toaletă.
Susţinerile minorilor şi martorei T.L. au fost confirmate de martorul O.T.P., care a arătat că la data de 08 octombrie 2008, se afla de serviciu în cadrul Hotelului "H.", iar în jurul orelor 20,00 a fost contactat telefonic de agentul de pază T.L., care l-a anunţat despre producerea unui incident în toaleta bărbaţilor de la etajul I.
Martorul a mai arătat că, s-a deplasat de urgenţă la locaţia indicată, unde a găsit-o pe martora T.L., care era împreună cu trei indivizi, pe care i-au condus la recepţia hotelului unde erau aşteptaţi de angajaţii "B.G.S." şi organele de poliţie.
În sfârşit, probele la care s-a făcut referire s-au coroborat şi cu menţiunile din procesul-verbal încheiat de organele de poliţie, în care au fost consemnate cele declarate de aceste persoane imediat după comiterea activităţii infracţionale.
În condiţiile arătate mai sus, s-a apreciat că susţinerile inculpatului de nerecunoaştere a celor două fapte, sunt nesincere şi au fi înlăturate de tribunal.
În raport cu acelaşi probatoriu tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit cu certitudine că inculpatul, în cursul lunii iulie 2008, a întreţinut acte sexuale cu minorul F.L.I., în incinta toaletei situată la etajul I al aceluiaşi hotel.
Pentru a concluziona astfel, tribunalul a avut în vedere că susţinerile minorului F.L.I., în sensul că, în cursului lunii iulie 2008 a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul într-o cabină a unei toalete de la etajul I al Hotelului H., nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, nefiind astfel răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul.
Pe de altă parte, minorul nu a indicat cu exactitate data săvârşirii faptei, afirmând că, posibil în cursul lunii iulie aceasta a fost comisă, ceea ce conduce la existenţa unui dubiu care profită inculpatului.
2. În cursul lunii august 2010, inculpatul, în timp ce se afla în Parcul T., situat în municipiul Bucureşti, sector 4, a încercat să întreţină acte sexuale, iar în data de 20 septembrie 2010, în timp ce se afla într-un apartament din blocul B2, scara A, situat în Bucureşti, sectorul 4, precum şi, la sfârşitul anului 2010, de două ori, în timp ce se afla în acelaşi parc, a întreţinut acte sexuale, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale cu minorul A.A. (care nu avea împlinită vârsta de 15 ani).
Vinovăţia inculpatului a fost probată cu certitudine cu declaraţiile constante ale minorului, care s-au coroborat cu declaraţiile martorilor A.R., M.E.D., S.D., Ş.D.C. şi B.A.; cu declaraţiile inculpatului, de recunoaştere a acestor fapte şi cu menţiunile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului.
Astfel, din declaraţiile minorului A.A. a rezultat că, în vara anului 2010, l-a cunoscut pe inculpat, prin intermediul reţelei de socializare "x" care s-a recomandat "A." şi care a afirmat că este pasionat de fotografie, cu care s-a întâlnit, iniţial, în faţa Restaurantului "M.D.", situat în Complexul Comercial "U.", Bucureşti, sector 3, de unde, la propunerea acestuia, s-au deplasat la Hotelul "M." pentru a bea un suc, împrejurare în care inculpatul a aflat că este elev în clasa a VIII-a.
Din aceleaşi declaraţii a rezultat, cu ocazia audierilor, că minorul, ulterior, s-a mai întâlnit cu inculpatul în diferite locaţii "Splaiul U." (în apropierea Bibliotecii Naţionale), Parcul "T."), purtând discuţii pe mai multe teme, inclusiv de natură sexuală, cu acest prilej acesta încercând să-i sugereze că "ar fi mai bine să aibă o relaţie cu un alt băiat", afirmând că este "normal", iar după aproximativ o săptămână de la această întâlnire, a fost contactat, prin intermediul "m.", de inculpat, acesta solicitându-i o întâlnire pe care însă, iniţial, a refuzat-o, împrejurare în care l-a ameninţat că le va povesti părinţilor despre orientarea sexuală pe care o are, după care, în cele din urmă, a acceptat întâlnirea, aceasta având loc după câteva zile în Parcul "T.", situat în mun. Bucureşti, sectorul 4, unde au întreţinut raporturi sexuale orale, acelaşi lucru petrecându-se la un interval de două zile.
Din aceleaşi declaraţii a rezultat, de asemenea, că după aproximativ 2 - 3 zile, a fost contactat telefonic de inculpat, care i-a solicitat o nouă întâlnire, comunicându-i că, în cazul în care va refuza, îi va povesti mamei acestuia despre cele petrecute în parc, arătându-i totodată pe "m." o discuţie care ar fi avut loc între ei, din care reieşea că minorul îi solicitase servicii sexuale şi despre care minorul a afirmat că este trucată, împrejurări în care s-a întâlnit cu inculpatul în Parcul "T.", unde s-au plimbat pe alei circulate, în zona fostului debarcader, unde acesta a încercat să-l dezbrace şi prin constrângere să întreţină relaţii sexuale orale, însă prin zonă a trecut un agent de pază, împrejurare în care a reuşit să fugă. Apoi inculpatul i-a transmis pe telefonul mobil mai multe mesaje, ameninţându-l că, în situaţia în care nu era de acord să continue relaţia, le va povesti părinţilor, prietenilor şi colegilor săi despre cele întâmplate, după care "pentru a scăpa" o perioadă de inculpat, ştiind că acesta nu are o locuinţă, i-a comunicat că acceptă să se întâlnească cu acesta doar într-un apartament, după aproximativ 2 - 3 săptămâni inculpatul informându-l despre faptul că "a făcut rost de o locuinţă, în zona U.".
Din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că minorul i-a comunicat inculpatului faptul că nu este de acord să se mai întâlnească, împrejurare în care acesta l-a ameninţat, afirmând că "va veni, împreună cu alţi băieţi, după el, să-l bată şi îl va distruge", motiv pentru care, urmare a ameninţărilor primite, la data de 20 septembrie 2011, a acceptat o întâlnire, care a avut loc în parcul din zona Magazinului "U.", unde după ce s-au plimbat, în timp ce se îndreptau spre zona "Piaţa Naţiunile Unite", unde a fost forţat să intre în scara unui bloc (inculpatul apucându-l cu mâinile de cap), urcat în lift (unde inculpatul "I-a ţinut cu mâinile de gură"), după care a fost condus într-un apartament (garsonieră), aflat pe partea stângă a holului, situat la etajul 3 sau 4, unde i s-a solicitat să se dezbrace şi, urmare a refuzului său, a fost agresat, fiind lovit cu pumnii şi picioarele şi obligat să întreţină relaţii sexuale orale.
În sfârşit, din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că minorul a încercat să opună rezistenţă, însă nu a reuşit, inculpatul lovindu-l cu capul de calorifer, iar după consumarea actului sexual, acesta a contactat o persoană (identificată în persoana martorului A.G.), căreia i-a spus "vino", după care inculpatul l-a condus la parterul blocului, împingându-l pe scări.
Declaraţiile minorului s-au coroborat cu declaraţiile martorului M.E.D., din care a rezultat că acesta l-a cunoscut pe minor la începutul anului 2011, prin intermediul unui site de socializare "f.", fiind contactat de acesta, iar după aproximativ două luni, a fost contactat telefonic de A.A., care i-a solicitat o întâlnire şi care i-a povestit că a fost agresat de un individ, afirmaţie care l-a determinat pe martor să accepte întâlnirea, mergând însoţit de o prietenă, respectiv de martora S.D., care este de profesie consilier psihologic (asistent social).
Din aceleaşi declaraţii a rezultat că, tot cu prilejul acestei întâlniri, A.A. le-a povestit că în urmă cu aproximativ 6 luni, a cunoscut prin intermediul unui site de socializare (y), un individ, care a pretins că este fotograf şi are vârsta de 20 de ani, cu care a întreţinut relaţii sexuale de patru ori, cu precizarea că un act sexual a fost întrerupt de intervenţia unui gardian public, acesta indicându-le celor doi şi locurile în care s-au petrecut abuzurile sexuale, respectiv Parcul "C." şi un apartament situat în zona Piaţa "Naţiunile Unite", în spatele Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.
Din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că A.A. le-a mai povestit că a fost agresat fizic şi verbal de acea persoană, forţat să consume băuturi alcoolice, fotografiat fără acordul lui, că acesta i-a tăiat o şuviţă de păr, că i-a apelat mama de câteva ori, precum şi faptul că l-a căutat şi la şcoală.
Declaraţiile martorului M.E.D. au fost confirmate de declaraţiile martorei S.D.
Declaraţiile minorului s-au coroborat şi cu declaraţiile martorului A.G. din care a rezultat că, l-a cunoscut pe inculpat în cursul anului 2009 şi s-a întâlnit cu acesta, prima oară, în zona Magazinului "U.", lângă Restaurantul "M.", după care în cursul lunii septembrie 2010, posibil în ziua de 19, a fost contactat telefonic de inculpat care i-a solicitat să se întâlnească în zona "U.", cu prilejul întâlnirii acest rugându-l să îi împrumute cheia de la apartament, motivând că trebuie să probeze un joc video pe laptop-ul acestuia, precizând că va veni însoţit de încă o persoană, lucru cu care a fost de acord, la această întâlnire inculpatul venind însoţit de o persoană având vârsta de aproximativ 15 ani şi o înălţime de aproximativ 1,65 m, despre care a aflat că se numeşte "A.", toţi trei deplasându-se către apartamentul său, martorul încuind uşa din exterior şi plecând la magazinul din apropiere pentru a-şi cumpăra o sticlă de suc, aspect pe care l-a comunicat şi celor doi, după care a fost contactat telefonic de inculpat, care i-a comunicat că se poate întoarce la locuinţă, precum şi faptul că "A." a plecat deja, fără a-i preciza motivul, iar după ce a făcut acest lucru, inculpatul i-a spus că a întreţinut relaţii sexuale orale cu prietenul său, "A.", justificând că acesta a fost motivul pentru care i-a spus că îl va suna când "termină", afirmând despre "A." că este "nevastă-sa".
Probele la care s-a făcut referire s-au coroborat şi cu menţiunile din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice intervenite între inculpat şi martorul B.A., precum şi cu declaraţiile acestui martor din care a rezultat că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu o persoană pe care o cheamă "A.".
În raport cu acelaşi probatoriu tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit cu certitudine că inculpatul, în lunile august 2010 şi septembrie 2010 (20 septembrie 2010) a întreţinut actele sexuale, la care s-a făcut referire mai sus, prin constrângerea minorului.
Pentru a concluziona astfel, tribunalul a avut în vedere că, susţinerile minorului au fost confirmate, fără putinţă de tăgadă, de probatoriul analizat, numai în sensul că, inculpatul a întreţinut relaţii sexuale orale cu acesta, în împrejurările relevate, iar nu şi în sensul că această activitate infracţională a fost exercitată de inculpat prin constrângerea sa, aşa cum a susţinut minorul, declaraţiile sale şi menţiunile din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 aprilie 2013 nefiind suficiente pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul şi pentru a reţine comiterea faptei de viol în încadrarea juridică arătată în actul de sesizare.
3. În cursul anului 2011, inculpatul a întreţinut acte sexuale cu minorii I.A.M., P.A.P., P.A., O.L.V., A.M.V., I.G.A., N.M.M. şi P.I.S., oferindu-le diferite sume de bani după cum urmează:
a) în cursul lunilor martie şi aprilie 2011, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la intervale scurte de timp, a întreţinut de patru ori acte sexuale cu minorul I.A.M., oferindu-i sume de bani cuprinse între 50 - 100 de RON, în timp ce se afla în apartamentul 43, situat în Bucureşti, str. C., sector 5, respectiv apartamentul 146, situat în Bucureşti, str. A., sector 5.
b) în cursul lunii martie 2010, a întreţinut acte sexuale cu minorul O.L.V., oferindu-i o sumă de bani, în timp ce se afla în apartamentul nr. 146, situat în municipiul Bucureşti, str. A., sector 5.
c) la sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie şi la începutul lunii iulie 2011, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la intervale scurte de timp, a întreţinut de două ori acte sexuale cu minorul P.A.P., oferindu-i în schimb sume de bani cuprinse între 10 - 20 de RON, în timp ce se afla în apartamentul 43, situat în Bucureşti, str. C., sector 5, respectiv într-un parc situat în apropierea Pieţei C., din municipiul Bucureşti, sector 6.
d) în cursul lunilor mai sau iunie şi la începutul lunii iulie 2011, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la intervale scurte de timp, a întreţinut de două ori acte sexuale cu minorul P.A., oferindu-i în schimb sume de bani cuprinse între 30 - 40 de RON, în timp ce se afla într-un parc situat în apropierea Pieţei C., din municipiul Bucureşti, sector 6.
e) în cursul lunii iunie 2011, la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut de şapte ori acte sexuale (orale şi anale) cu minorul I.G.A., oferindu-i în schimb sume de bani cuprinse între 15 - 35 de RON, în timp ce se afla apartamentul 52, situat în municipiul Bucureşti, str. G.
f) în cursul lunii iunie 2011, la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut de şapte ori acte sexuale (orale şi anale) cu minorul A.M.V. oferindu-i în schimb sume de bani cuprinse între 15 - 35 de RON, în timp ce se afla în apartamentul 52, , situat în municipiul Bucureşti, str. G., sector 6.
g) în cursul lunii iunie 2011, la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut de cinci ori acte sexuale cu minorul N.M.M. oferindu-i în schimb sume de bani - câte 15 de RON, în timp ce se afla în municipiul Bucureşti.
h) în cursul lunii iunie sau iulie 2011, a întreţinut acte sexuale cu minorul P.I.S., oferindu-i în schimb suma de 25 de RON, fapta în timp ce se afla în municipiul Bucureşti.
Vinovăţia inculpatului a fost probată cu certitudine cu declaraţiile constante ale minorilor, care s-au coroborat cu declaraţiile inculpatului de recunoaştere a acestor fapte, cu menţiunile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului, cu procesele-verbale de recunoaştere a inculpatului de pe planşe fotografice şi cu declaraţiile martorilor B.M. şi O.A.M.
Astfel, din declaraţiile minorului I.A.M. a rezultat că la începutul anului 2011, a fost contactat telefonic pe telefonul mobil de o persoană necunoscută, care s-a recomandat "D." şi care l-a întrebat dacă ar vrea să fie "sclavul său dar şi al unor prieteni cu care urma să vină", în schimbul unei sume de bani, căruia i-a spus că are vârsta de 16 ani.
Din aceleaşi declaraţii a rezultat, de asemenea, că minorul a avut discuţii telefonice cu inculpatul aproximativ 2 luni, iar în cele din urmă, împreună cu prietenii săi, minorul O.L.V. şi majorul B.M., au acceptat propunerea inculpatului, sens în care s-au întâlnit cu acesta la domiciliul minorului O.L.V., unde inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu aceştia (inculpatul având un rol pasiv) primind suma de 300 de RON.
Din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că minorul I.A.M. împreună cu minorul O.V. şi majorii B.M. şi O.A.M. s-au întâlnit cu inculpatul la domiciliul minorului O.V. unde au întreţinut relaţii sexuale cu acesta, în schimbul sumei de 60 de RON.
De asemenea, la insistenţele inculpatului, minorul I.A.M. a acceptat o nouă întâlnire cu inculpatul, care a avut loc la domiciliul minorului, unde au fost prezenţi martorul major S.C. zis "O." şi martorul minor P.A.P. zis "C.", unde toţi trei au întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul (acesta fiind pasiv) în schimbul sumei de 50 de RON.
În sfârşit, din declaraţiile minorului a mai rezultat că în urma insistenţelor inculpatului, s-a întâlnit la domiciliul său, din nou, cu acesta, fiind însoţit de martorul minor P.A.P. care a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul, ambii primind suma de 50 de RON.
Minorul l-a recunoscut din planşe fotografice pe inculpat, ca fiind persoana "D." cu care, în cursul lunilor iunie - iulie 2011, a întreţinut acte sexuale (orale şi anale), în schimbul unor sume de bani.
Declaraţiile minorului s-au coroborat cu menţiunile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, care au avut loc la data de 01 iulie 2011, în cursul cărora se poartă discuţii despre o posibilă întâlnire, a minorilor, cu inculpatul şi "favorurile de natură sexuală" aşteptate de la aceştia.
Declaraţiile minorului s-au coroborat şi cu declaraţiile minorului O.L.V., care a arătat că la începutul anului 2011, posibil în luna martie sau aprilie a fost vizitat la domiciliul său de I.A.M., care l-a informat că a întreţinut acte sexuale orale cu inculpatul, în schimbul unor sume de bani, iar ulterior, la domiciliul său, situat în municipiul Bucureşti, str. A., sector 5, fiind împreună cu I.A.M., şi martorii majori S.C. şi B.M. au întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul, primind de la acesta suma de 30 de RON.
Martorul minor O.V. l-a recunoscut din planşe fotografice pe inculpat ca fiind persoana care s-a recomandat "D.", pe care a cunoscut-o în cursul anului 2011 şi cu care, atât el cât şi prietenii săi menţionaţi mai sus, au întreţinut relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani.
Probele la care s-a făcut referire mai sus, s-au coroborat şi cu declaraţiile minorului P.A.P., din care a rezultat că la sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie 2011, a fost contactat telefonic pe telefonul mobil de o persoană necunoscută, care i-a propus să întreţină acte sexuale ("sex oral"), în schimbul unor sume de bani, propunere cu care însă nu a fost de acord. Apoi, după două zile, în timp ce se afla la domiciliul minorului I.A.M., împreună cu S.C., au întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul, în schimbul unor sume de bani.
Din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că, la începutul lunii iulie 2011, acesta şi fratele său, respectiv minorul P.A., împreună cu S.C. s-au întâlnit cu inculpatul într-un parc situat lângă Piaţa C., unde au întreţinut acte sexuale orale cu acesta (minorii fiind cei activi) în schimbul unor sume de bani.
Minorul P.A.P. l-a recunoscut din planşe fotografice pe inculpat ca fiind cel cu care în cursul anului 2011 a întreţinut relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani.
Declaraţiile minorului P.A.P. s-au coroborat cu declaraţiile fratelui său, respectiv P.A., care a arătat că în cursul lunii mai sau iunie 2011, a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul (care, iniţial, s-a recomandat ca fiind "D."), în cursul a două întâlniri diferite, în timp ce se aflau într-un parc, situat în apropierea Pieţei C.
Minorul P.A., l-a recunoscut din planşe fotografice pe inculpat ca fiind, cel cu care în cursul anului 2011, a întreţinut acte sexuale în schimbul unor sume de bani.
Declaraţiile minorilor, sunt susţinute de declaraţiile martorilor B.M. şi S.C.I. (care l-au recunoscut din planşe fotografice pe inculpat, ca fiind cel cu care au întreţinut relaţii sexuale în împrejurările relatate de minori) şi de declaraţiile martorilor O.I. şi O.A.M. (care l-au recunoscut din planşe fotografice pe inculpat ca fiind cel despre care ştiau că întreţine relaţii sexuale orale cu minori în schimbul unor sume de bani.
Din declaraţiile minorului A.M.V. a rezultat că, în iarna anului 2010, prin intermediul aplicaţiei de comunicare messenger l-a cunoscut pe inculpat (care s-a recomandat "N." şi care a afirmat că are vârsta de 27 de ani şi că a procurat ID-ul de messenger de pe profilul pe care minorul îl postase pe site-ul y), care i-a propus să întreţină acte sexuale orale în schimbul sumei de 50 de euro, propunere cu care nu a fost de acord, şi cu care a continuat să comunice până în primăvara anului 2011, interval de timp în care inculpatul a continuat să insiste cu propunerea iniţială.
Din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că, în cursul lunii iunie 2011 a fost contactat telefonic ("cu număr ascuns") de inculpat care i-a solicitat să se întâlnească şi care i-a propus să întreţină acte sexuale în schimbul unor sume de bani, propunere cu care, în cele din urmă a fost de acord. În acest sens minorul, fiind însoţit de minorul I.G.A., s-a întâlnit cu inculpatul în zona Lujerului, unde i-au cerut un timp de gândire pentru a-i comunica acestuia un răspuns la propunerea sa. Ulterior, după ce minorul şi-a manifestat acordul la propunerea inculpatului, în timp ce se afla la domiciliul său împreună cu minorul I.G.A., au întreţinut relaţii sexuale orale cu inculpatul în schimbul sumei de 35 de RON.
Din aceleaşi declaraţii a mai rezultat, de asemenea, că ulterior întâlnirii la care s-a făcut referire mai sus, a mai întreţinut, acte sexuale cu inculpatul la domiciliul minorului, atât acesta cât şi minorul I.G.A., în schimbul sumei de 35 de RON, apoi, la acelaşi domiciliu, împreună cu minorul N.M.M., au întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul, primind amândoi de la inculpat suma de 25 de RON, iar în final, la aceeaşi locaţie, împreună cu N.M.M. şi I.G.A. au întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul, în schimbul unor sume de bani.
În sfârşit, din aceleaşi declaraţii, a rezultat că la domiciliul minorului A.M.V., au mai avut loc trei întâlniri la care a participat minorul N.M.M., în cursul cărora au întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul, în schimbul unor sume de bani.
Minorul l-a recunoscut, din planşe fotografice pe inculpat, ca fiind cel cu care în cursul lunilor iunie - iulie 2011 a întreţinut acte sexuale, în schimbul unor sume de bani.
Declaraţiile minorului s-au coroborat cu menţiunile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice intervenite între inculpat şi alte persoane.
Declaraţiile minorului A.M.V. s-au coroborat cu declaraţiile minorului I.G.A., care a arătat că în cursul lunii iunie 2011 s-a întâlnit cu inculpatul în apartamentul primului minor, unde au întreţinut, de 7 ori, relaţii sexuale cu inculpatul, în schimbul unor sume de bani, cuprinse între 30 şi 40 de RON, care cunoştea vârsta lor.
Minorul l-a recunoscut din planşe fotografice pe inculpat, ca fiind persoana cu care, în cursul lunilor iunie - iulie, a întreţinut relaţii sexuale, în schimbul unor sume de bani.
Probele la care s-a făcut referire s-au coroborat şi cu declaraţiile minorilor N.M.M. şi P.I.S.
Astfel, minorul N.M.M. a arătat că în cursul lunii iunie 2011, prin intermediul minorului A.M.V., l-a cunoscut pe inculpat, cu care, împreună cu minorul P.I.S. au întreţinut acte sexuale, în schimbul a câte 15 RON, în timp ce se aflau în municipiul Bucureşti, zona "L.M.", sector 6.
Minorul l-a recunoscut din planşe fotografice pe inculpat, ca fiind cel cu care a întreţinut relaţii sexuale în împrejurările arătate.
Minorul P.I.S. a confirmat susţinerile minorului N.M.M., arătând că, împreună cu acesta din urmă, a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul în zona "L.M.", în schimbul unor sume de bani.
Minorul l-a recunoscut din planşe fotografice pe inculpat, ca fiind cel cu care, în cursul lunilor iunie - iulie, a întreţinut acte sexuale, în schimbul unor sume de bani.
Prima instanţă a apreciat că faptele săvârşite de inculpat, aşa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:
- act sexual cu un minor săvârşită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte, victime A.M.V. - 7 acte materiale şi I.G.A. - 7 acte materiale);
- act sexual cu un minor săvârşită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracţiune, victimă N.M.M. - 5 acte materiale);
- act sexual cu un minor săvârşită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracţiune, victimă A.A. - 4 acte materiale);
- act sexual cu un minor săvârşită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracţiune, victimă I.A.M. - 4 acte materiale);
- act sexual cu un minor săvârşită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracţiuni, victime P.A.P. - 2 acte materiale şi P.A. - 2 acte materiale);
- act sexual cu un minor săvârşită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracţiuni, victime P.I.S. şi O.L.);
- tentativă de act sexual cu un minor săvârşită, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (2 infracţiuni, victime F.L.I. şi A.R.).
În condiţiile în care, tribunalul a reţinut că faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor arătate mai sus, în baza art. 334 C. proc. pen. va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor arătate în rechizitoriu, în sensul învederat mai sus.
Sub aspectul învederat mai sus, tribunalul a avut în vedere, împrejurarea că prin actul de sesizare în mod greşit s-a reţinut şi incidenţa prevederilor alin. (2) al art. 198, în condiţiile în care inculpatul nu are niciuna dintre calităţile prevăzute în acest text de lege, iar în cauză nu s-a probat că acesta a abuzat de încrederea victimelor sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acestora.
În acelaşi context, tribunalul a avut în vedere şi faptul că, în condiţiile în care nu s-a probat că inculpatul a întreţinut relaţiile sexuale cu minorul A.A. prin constrângere, în cursul lunii august 2010 şi în data de 20 septembrie 2010, aceste fapte constituie 2 acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni de relaţii sexuale cu un minor, comisă în formă continuată, alături de celelalte 2 acte materiale la care s-a făcut referire mai sus şi reţinute în sarcina inculpatului în raport cu aceeaşi victimă.
În sfârşit, tribunalul a avut în vedere şi faptul că, în raport cu minorul F.L.I., în cauză, s-a probat vinovăţia inculpatului numai pentru săvârşirea faptei din 08 octombrie 2008, iar nu şi pentru cea arătată în actul de sesizare ca fiind comisă în cursul lunii iulie 2008, situaţie în care se impune ca faptele să fie încadrate distinct, în prevederile art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (faptă săvârşită la data de 08 octombrie 2008, pentru care inculpatul urmează să fie condamnat) şi art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (faptă arătată în rechizitoriu ca fiind săvârşită în cursul lunii iulie 2008, pentru care inculpatul urmează să fie achitat).
Tribunalul a apreciat că prin schimbarea încadrării juridice a faptelor în raport cu minorul F.L.I. (în sensul reţinerii a unei încadrări juridice distincte pentru fiecare dintre cele două fapte) nu s-a creat o vătămare a dreptului la apărare al inculpatului întrucât acesta şi-a formulat apărările cu privire la aceste fapte, solicitând achitarea.
La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi persoana inculpatului care deşi este necunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine oscilantă negând, iniţial, comiterea tuturor faptelor, iar ulterior recunoscând săvârşirea faptelor de întreţinere de relaţii sexuale cu victimele arătate în rechizitoriu, mai puţin cele reţinute în actul de sesizare ca fiind comise în cursul anului 2008.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a respins cererea reprezentantului Ministerului Public privind obligarea inculpatului la plata de daune morale către victimele infracţiunilor deduse judecăţii, având în vedere, pe de o parte, faptul că victimele P.A., O.L.V., F.L.I. şi A.R. erau majori la data la care au avut loc dezbaterile în fond asupra cauzei, situaţie în care nu sunt aplicabile prevederile art. 17 C. proc. pen. (pentru exercitarea din oficiu a acţiunii civile atunci când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu o capacitate de exerciţiu restrânsă) şi nici prevederile art. 18 alin. (2) C. proc. pen. (pentru susţinerea acţiunii civile de către procuror atunci când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu o capacitate de exerciţiu restrânsă), iar pe de altă parte, împrejurarea că, în cazul victimelor minore I.A.M., A.A., P.A.P., I.G.A., A.M.V., P.I.S. şi N.M.M. nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru acordarea de daune morale nefiind probată existenţa unui prejudiciu cu acest titlu.
Tribunalul a luat act că părţile vătămate A.M.V. şi P.I.S. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Tribunalul a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate de la domiciliul acestuia cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare menţionate în procesul-verbal din 14 iulie 2011, respectiv: două telefoane N., un telefon S., un telefon S.A., un aparat foto S., trei agende cu înscrisuri, patru plicuri L. cu înscrisuri şi şase plicuri cu înscrisuri.
Pentru a dispune restituirea bunurilor tribunalul a avut în vedere că acestea nu fac obiectul infracţiunilor deduse judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Inculpatul a criticat sentinţa pronunţată solicitând:
- reducerea pedepsei de 6 ani închisoare la care a fost condamnat, pedeapsă pe care a considerat-o prea aspră;
- achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., în dauna părţii vătămate F.L.I.;
- reducerea cheltuielilor de judecată, care sunt într-un cuantum deosebit de mare.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa sub următoarele aspecte:
1. Greşita schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în actul de sesizare în sarcina inculpatului S.I., din prevederile art. 197 alin. (1) - (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 198 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale - victimă A.A.).
2. Greşita achitare a inc. S.I. sub aspectul infr. prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., reţinută în actul de sesizare ca fiind săvârşită în dauna părţii vătămate F.L.I.
3. Greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, din prevederile art. 198 alin. (1) - (3) C. pen. în art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen.
4. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului sub aspectul cuantumului, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
5. Omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. e) C. pen.
6. Greşita soluţionare a laturii civile ca urmare a neobligării inculpatului la plata unor sume, cu titlu de daune morale către minorii I.A.M., A.A., P.A.P., I.G.A., A.M.V., P.I.S. şi N.M.M.
Prin Decizia penală nr. 391 din 20 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul S.I. împotriva Sentinţei penale nr. 528 din 26 iunie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi în rejudecare:
A fost majorat sporul de pedeapsă aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare, astfel încât, în temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.I. va executa pedeapsa de 7 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. e) pe o durată de 3 ani, după terminarea executării pedepsei principale a închisorii sau considerarea acesteia ca fiind executată.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţilor vătămate daune morale după cum urmează: - părţii vătămate A.A. - suma de 5000 euro; - părţii vătămate A.M.V. - 5000 euro; - părţii vătămate I.G.A. - 5000 euro; - părţii vătămate N.M.M. - 5000 euro; - I.A.M. - 5000 euro; -P.A.P. - 2000 euro - P.I. -2000 euro.
Au fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul de la 30.000 RON la 15.000 RON.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia de la 15 iulie 2011 la zi - 20 decembrie 2013.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentului apel au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu de 200 RON s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
- Primul motiv de apel, referitor la greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor comise asupra părţii vătămate A.A., Curtea l-a apreciat ca nefondat.
Instanţa de fond a apreciat că actele sexuale cu minorul A.A. au fost consimţite de acesta, că nu a fost dovedită constrângerea minorului în cauză, motiv pentru care, a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de viol în infracţiunea unică continuată de acte sexuale cu un minor.
Criticile parchetului referitoare la această schimbare a încadrării juridice, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.
Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul l-ar fi constrâns pe minorul A.A. pentru a întreţine acte sexuale. Probele care s-au administrat nu fac decât să dovedească întreţinerea de acte sexuale, însă nu şi constrângerea iar cele indirecte care s-au administrat pentru dovedirea constrângerii nu au gradul de certitudine necesar pentru a fundamenta o soluţie de condamnare pentru infracţiunea de viol şi nu pot răsturna prezumţia de nevinovăţie.
Declaraţia mamei minorului, martora A.M., care a arătat că fiul său a fost constrâns de inculpat în vara anului 2010, pentru a întreţine acte sexuale cu acesta, nu este de natură să servească la aflarea adevărului deoarece această mărturie se bazează pe ceea ce martora ştie de la minor, din relatările acestuia, ori relatările minorului nu poate avea o valoare probatorie deosebită, pentru o serie de împrejurări care vor fi expuse ulterior de instanţa de apel.
Declaraţia martorului M.E., invocată de asemenea în acuzare, în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de viol, nu este o probă directă, bazându-se de asemenea, pe relatările minorului A.A., care a povestit martorului faptul că a fost constrâns de inculpat, la întreţinerea de acte sexuale.
Nici declaraţia martorei S.D. nu este o probă care să facă dovada comiterii infracţiunii de viol, întrucât şi această martoră a relatat împrejurări pe care le cunoaşte exclusiv de la minor, fiind prezentă atunci când minorul a discutat cu martorul mai sus menţionat M.E., despre constrângerea exercitată de inculpat.
Declaraţia martorului A.G. care a relatat că i-a dat inculpatului cheile de la garsoniera sa din Piaţa N.U. pentru a merge cu minorul acolo, nu face decât să confirme faptul că inculpatul a întreţinut cu minorul acte sexuale, din această declaraţie invocată în acuzare nerezultând sub nicio formă constrângerea. Este greu de acceptat ipoteza că minorul, în urma discuţiei telefonice cu inculpatul a mers de bună voie până în zona Pieţei N.U., că a urcat în acest apartament iar apoi, că, în interiorul acestui apartament ar fi fost constrâns. Din declaraţia martorului nu a rezultat că ar fi observat vreun semn de împotrivire din partea minorului.
Faptul că potrivit declaraţiilor părinţilor părţii vătămate A.A., acesta şi-ar fi schimbat comportamentul în toamna anului 2010, în sensul că a devenit apatic şi necomunicativ, nu demonstrează de la sine că există şi legătura de cauzalitate dintre această schimbare şi o posibilă faptă de viol a inculpatului, atâta vreme cât nu există dovezi certe, concludente, din care să rezulte fără putinţă de tăgadă acest aspect. Tot astfel sunt şi consideraţiile în legătură cu raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică a minorului întocmit de DGASPC a sectorului 4 Bucureşti, din care a rezultat că minorul prezintă o tensiune în sfera agresivităţii şi o tulburare a dezvoltării sexuale, caracterizată prin incertitudine asupra orientării sexuale.
Din probele administrate în cauză a rezultat că minorul avea astfel de probleme încă înainte de a intra în legătură cu inculpatul, deoarece tocmai datorită acestor tulburări şi lipsei orientării sexuale, minorul s-a apropiat de inculpat, discutând cu aceasta din urmă pe aceste teme.
Din probe mai rezultă şi o posibilă relaţie homosexuală între minor şi martorul M.E. şi pentru aceste considerente, instanţa de apel analizează cu mari rezerve atât declaraţiile minorului cât şi declaraţiile martorului M.E., fiind posibil ca minorul, de teama eventualei represiuni a părinţilor, să fi relatat că a fost constrâns, temându-se de reacţia lor la eventuala depistare a relaţiilor sexuale întreţinute de minor.
Inculpatul S.I. a declarat că încă de la prima întâlnire, care a avut loc la hotelul M., unde au stat de vorbă şi au băut câte un suc, minorul i-a relatat acestuia că se crede bisexual şi că dacă mama lui ar afla despre acest lucru, minorul ar prefera să se sinucidă. Tot la această întâlnire, inculpatul i-a relatat minorului că are experienţe sexuale cu bărbaţi.
Din copiile mesajelor telefonice aflate la dosar de urmărire penală, rezultă faptul că toate întâlnirile dintre inculpat şi partea vătămată A.A. au fost consimţite de minor, minorul trasmiţându-i inculpatului de pe telefon, o serie de mesaje prin care îşi exprima dragostea faţă de inculpat şi dorinţa de a întreţine relaţii sexuale cu acesta.
Deşi minorul a susţinut că aceste mesaje au fost trucate de inculpat, din nicio probă administrată în cauză nu a rezultat trucarea, alterarea conţinutului acestor mesaje.
De asemenea, relevante din punctul de vedere exprimat mai sus sunt discuţiile telefonice dintre minorul A.A. şi martorul M.E., discuţii din care rezultă că cei doi au o relaţie de natură homosexuală, pe care încearcă să o ţină ascunsă de părinţii minorului şi că minorul A.A. folosea o cartelă V. pentru a comunica cu acest martor, în acest sens fiind referatele de redare a convorbirilor telefonice dar şi referatul întocmit la data de 15 iulie 2011 de Poliţia sectorului 4.
Şi martora S.D., căreia minorul i-a relatat, în prezenţa şi a martorului M.E., că a fost constrâns de inculpat, la întreţinerea relaţiilor sexuale, a arătat că, din modul în care minorul şi martorul M. se purtau unul cu altul, a bănuit că aceştia au o relaţie homosexuală.
În opinia instanţei de apel, minorul a relatat părinţilor despre actele sexuale realizate prin constrângere din partea inculpatului, atunci când după ce minorul a încercat ruperea relaţiei cu inculpatul şi acesta l-a şantajat cu faptul că le va povesti părinţilor despre relaţia dintre ei.
Faţă de faptul că nu există probe certe, indubitabile din care să rezulte constrângerea, având în vedere şi faptul că este posibil ca minorul să mai aibă asemenea relaţii de natură homosexuală, având în vedere că toate declaraţiile care vin în acuzarea inculpatului se bazează exclusiv pe relatările minorului şi în fine, având în vedere faptul că minorul, aşa cum s-a dovedit, ar fi putut avea mai multe motive să fie nesincer, Curtea apreciază că în mod corect, legal şi temeinic prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a faptelor în infracţiunea prevăzută de art. 198 C. pen.
În ceea ce priveşte ce de-a doua critică formulată, aceea potrivit căreia, în mod greşit a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea de acte sexuale cu un minor în dauna părţii vătămate F.L., Curtea a apreciat că este neîntemeiată.
S-a susţinut în actul de sesizare al instanţei faptul că, prin plângerea formulată, tatăl minorului F.L., numitul F.C. a sesizat organele de poliţie cu privire la aceea că, în luna iulie a anului 2008, fiul său s-a întâlnit cu inculpatul, în toaleta hotelului H., de la etajul I, pentru a întreţine cu inculpatul acte sexuale, în schimbul promisiunii de a primi de la inculpat 200 euro, sumă pe care inculpatul nu i-a mai dat-o fiului său.
Fiind audiat, minorul a relatat faptul că, în luna iulie a anului 2008, aflând despre inculpat că întreţine acte sexuale în schimbul unor sume de bani, a convenit să se întâlnească cu acesta la hotelul H., aici au avut acte sexuale într-o toaletă, după care inculpatul nu i-a mai dat suma de bani promisă.
Martorul A.R.Ş. a relatat că ştie de la minorul F.L. că în luna iulie a întreţinut acte sexuale cu inculpatul în toaleta hotelului H.
Astfel, Curtea reţine, în legătură cu fapta din luna iulie 2008, că, singurele probe administrate în cauză şi anume declaraţia minorului, declaraţiile martorilor F.C. şi A.R., care tot ceea ce au declarat se bazează pe relatările exclusive ale minorului, nu fac dovada actelor materiale din luna iulie 2008. Nicio altă probă administrată în cauză, în afara celor două declaraţii de martori, la rândul lor indirecte şi bazate pe relatările minorului, nu demonstrează comiterea infracţiunii de acte sexuale cu minorul F.L., în luna iulie a anului 2008.
Faptul că există o similitudine în ceea ce priveşte modul de operare, între infracţiunea presupus comisă în luna iulie şi cea rămasă în faza tentativei în luna octombrie a aceluiaşi an, necoroborat cu alte probe directe, concludente şi pertinente, nu face prin el însuşi dovada comiterii faptei din luna iulie. Prezumţia de nevinovăţie nu poate fi înfrântă decât prin probe certe de vinovăţie ori, probele administrate în legătură cu această faptă, nu au gradul de certitudine necesar răsturnării acestei prezumţii.
Procesul-verbal de conducere în teren, invocat de parchet în susţinerea criticilor, în sensul că se coroborează cu declaraţiile minorului F.L. şi ale martorului A.R., nu prezintă relevanţă în cauză, deoarece, acesta se referă la tentativa de întreţinere a actelor sexuale cu cei doi, F.L. şi A.R., din ziua de 8 octombrie 2008, tentativă pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză nu şi la fapta din luna iulie, cu care de altfel, A.R. nu are nicio legătură, acesta fiind implicat doar în ceea ce priveşte fapta din luna octombrie 2008.
În fine şi declaraţiile angajaţilor hotelului H. se referă exclusiv la fapta din luna octombrie 2008 nu şi la cea din luna iulie 2008.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că în mod just că prima instanţă l-a achitat pe inculpat pentru această infracţiune, nefiind dovezi în sensul comiterii ei.
În ceea ce priveşte ce de-a treia critică formulată, aceea privind greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) - (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., Curtea a apreciat că este esenţial nefondată.
Potrivit art. 198 alin. (2) C. pen., cu aceeaşi pedeapsă, de la 3 la 10 ani se sancţionează actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex între 15 - 18 ani, dacă fapta este săvârşită de tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei ori de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia.
Astfel, pentru a fi în prezenţa agravantei de la alin. (2) al textului incriminator, inculpatul trebuie să se afle într-o poziţie din care poate influenţa mult mai uşor victima, are deplină autoritate şi credibilitate în faţa acesteia, aceste calităţi fiind enumerate de legiuitor, fiind cele de profesor, educator, medic curant, supraveghetor, tutore, curator, îngrijitor, sau, inculpatul se poate afla în orice altă situaţie necuprinsă în enumerarea de mai sus, specific aceste situaţii fiind că, inculpatul abuzează de încrederea victimei, de autoritatea sau influenţa sa asupra victimei.
Fiind o infracţiune privitoare la viaţa sexuală, obiectul juridic general al infracţiunii de act sexual cu un minor este reprezentat de relaţiile sociale care se formează şi care se dezvoltă în jurul valorii sociale care este dreptul la libertatea sexuală a persoanei. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la libertatea sexuală a minorului aflat în anumite raporturi de dependenţă faţă de făptuitor. Subiectul activ al actului sexual cu un minor, în condiţiile art. 198 alin. (2) C. pen. este calificat, el neputând fi decât o persoană care se află într-o poziţie de autoritate faţă de minor, respectiv, persoana care are calitatea de tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator al minorului. Subiect pasiv va fi minorul cu vârsta cuprinsă între 15 - 18 ani, care se află sub tutela, curatela, supravegherea, îngrijirea, asistenţa etc. a făptuitorului.
Elementul material se realizează prin săvârşirea unui act sexual de orice natură, aşa cum a fost definit prin decizie de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la care minorul îşi exprimă consimţământul, dar acesta este viciat, întrucât făptuitorul s-a folosit de autoritatea sau influenţa de care se bucură asupra minorului pentru a-l determina pe acesta să participe la actul sexual.
Calităţile de fotograf sau angajat SRI, sub care s-a prezentat unora dintre minori, nu sunt dintre cele de natură a crea o dependenţă a minorului faţă de inculpat sau a-l pune pe inculpat într-o poziţie de autoritate asupra minorilor.
Nici faptul că s-a prezentat unora dintre minori cu vârste mai mici decât cele reale nu îl situează pe inculpat într-o poziţie de autoritate şi influenţă asupra minorilor.
Ca urmare, prima instanţă a schimbat corect încadrarea juridică a faptelor inculpatului, prin eliminarea alin. (2) al art. 198, acesta nefiind incident în cauză.
În ceea ce priveşte al patrulea motiv de apel, şi acesta a fost apreciat ca fiind întemeiat, însă nu pentru pedepsele aplicate fiecărei infracţiuni în parte, care sunt corect individualizate şi reflectă gradul de pericol social concret al faptelor comise dar şi periculozitatea inculpatului, ci pentru tratamentul sancţionator aplicat concursului de infracţiuni, care nu a fost cuantificat corespunzător.
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile comise sunt închisoarea de la 3 la 10 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. şi de la 3 la 12 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. Instanţa i-a aplicat inculpatului pedepse situate deasupra minimului de 3 ani, diferite ca şi cuantum în funcţie de numărul de acte materiale care compun infracţiunile continuate, cea mai mare dintre aceste pedepse, fiind aceea de 5 ani, situată semnificativ deasupra minimului special. În urma contopirii, instanţa a aplicat inculpatului un spor de 1 an la pedeapsa rezultantă de 5 ani, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Instanţa de apel apreciază că sporul de 1 an, faţă de multitudinea de acte materiale, perioada mare de timp în care a comis aceste infracţiuni, persistenţa infracţională deosebită de care a dat dovadă inculpatul, sporul de 1 an este insuficient pentru sancţionarea numărului mare de infracţiuni comise în concurs.
Potrivit art. 34 lit. b) C. pen. atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Curtea apreciază că un spor de 2 ani, aplicat la pedeapsa cea mai grea la care a fost condamnat inculpatul este în măsură să asigure realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei, dar şi funcţia de exemplaritate a acesteia, prin descurajarea şi altor cetăţeni tentaţi să comită fapte asemănătoare.
Inculpatul a dat dovadă de o mare uşurinţă în încălcarea unor principii morale, din conţinutul convorbirilor telefonice dintre acesta şi minori, rezultând o decădere morală cu totul ieşită din comun, a racolat un număr mare de minori în vederea întreţinerii cu aceştia de acte sexuale nefireşti, a profitat de situaţia materială a unor minori, promiţându-le sume de bani în schimbul întreţinerii de acte sexuale, astfel încât pedeapsa rezultantă pentru inculpat trebuie să fie exemplară.
Ca urmare, Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este în măsură să sancţioneze corespunzător activitatea infracţională a inculpatului.
Cea de-a cincea critică a fost apreciată, fiind este de asemenea întemeiată.
Având în vedere multitudinea de acte materiale comise împotriva minorilor, uşurinţa cu care i-a abordat pe aceştia şi i-a atras în această activitate, predispoziţia evidentă a inculpatului către pedofilie, Curtea apreciază că inculpatul creează o stare de pericol pentru minori, astfel încât, acesta nu este în măsură să exercite drepturile părinteşti şi nici dreptul de a fi tutore sau curator.
Ca urmare, va interzice inculpatului, drepturile părinteşti precum şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o perioadă de 3 ani, după terminarea executării pedepsei sau considerarea acesteia ca fiind executată.
În ceea ce priveşte cea de-a şasea critică, acesta a fost apreciată ca întemeiată.
În mod evident, părţile vătămate minore au suferit consecinţe negative în plan fizic şi psihic ca urmare a faptelor inculpatului, asemenea fapte fiind de natură să cauzeze grave dezechilibre în ceea ce priveşte dezvoltarea minorilor, sănătatea lor mentală şi emoţională.
Chiar şi în condiţiile în care minorii au întreţinut aceste acte sexuale de bună voie, fără constrângere, Curtea are în vedere faptul că, aceştia nu au discernământul necesar pentru a-şi asuma consecinţele propriilor activităţi, nu au capacitatea necesară de a adopta un comportament conştient şi asumat, având în vedere şi tentaţia materială cu care au fost ademeniţi de inculpat.
Totodată, Curtea nu poate pierde din vedere nici aspectul că, aceşti minori, s-au dovedit a fi lipsiţi de îndrumare şi supraveghere corespunzătoare din partea părinţilor lor, care au demonstrat o implicare redusă în viaţa de zi cu zi a copiilor lor, numai astfel putându-se explica faptul că minorii - unii dintre ei, au fost cei care l-au căutat pe inculpat, oferindu-şi servicii sexuale pentru bani, că, minorii stabileau întâlniri cu inculpatul prin convorbiri telefonice şi prin messenger-ul calculatorului, fără ca acestea să le fie observate de părinţi şi mai mult, mulţi dintre minori au întreţinut acte sexuale cu inculpatul în propriile lor locuinţe, aspect care dovedeşte în plus lipsa de supraveghere şi îndrumare din partea părinţilor.
Aceste aspecte vor conduce la acordarea unor daune morale într-un cuantum echitabil, care să corespundă atât importanţei valorilor lezate dar şi tuturor împrejurărilor care au făcut posibile aceste fapte şi nivelul standardelor morale în ceea ce îi priveşte pe minori.
Totodată, Curtea are în vedere nu în ultimul rând faptul că aceste daune morale nu au fost solicitate de minori sau reprezentanţii legali ai acestora, acţiunea civilă fiind exercitată din oficiu, în conformitate cu art. 17 C. proc. pen., numai în ceea ce priveşte părţile vătămate minori.
La cuantificarea acestora, va avea în vedere numărul de acte materiale exercitate asupra fiecărui minor în parte, împrejurările concrete ale comiterii acestor fapte. Va acorda astfel daune morale părţilor vătămate A.A., A.M.V., I.G., N.M.M., I.A.M., P.A.P., P.I. Celelalte părţi vătămate au devenit majore şi nu s-au constituit părţi civile.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul Parchetului şi va desfiinţa sentinţa apelată, urmând a pronunţa o soluţie în urma rejudecării potrivit celor expuse.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului S.I., Curtea a apreciat că este întemeiat numai în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul.
Celelalte motive sunt apreciate ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul, Curtea a examinat deja această pedeapsă cu ocazia examinării apelului Parchetului, apreciind că nu corespunde ansamblului activităţii infracţionale a inculpatului, aplicând încă 1 an la sporul de 1 an fixat de prima instanţă. Pentru aceste considerente, această critică nu va mai fi examinată de instanţa de apel.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) şi (3) săvârşită asupra părţii vătămate F.L.I., Curtea a constatat nefondată această critică, deoarece inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. referitoare la partea vătămată F.L. - fapta din luna iulie 2008, fiind condamnat doar pentru tentativă la această infracţiune, cu referire la partea vătămată F.L.I. -fapta din luna octombrie 2008.
În ceea ce priveşte a treia critică formulată, aceea privind cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat, Curtea a apreciat că este întemeiată.
Instanţa de judecată l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 30.000 RON, o sumă deosebit de mare, fără nicio motivare referitoare la cuantumul acestei sume, fără a se arăta ce anume cheltuieli s-au avansat de stat în vederea instrumentării acestui dosar. O asemenea motivare era necesară deoarece nu este vorba despre o sumă obişnuită în procesele penale ci despre o sumă neobişnuit de mare.
Această sumă a fost preluată probabil din rechizitoriul parchetului, unde se arată de asemenea, că, aceste cheltuieli sunt în sumă de 30.000 RON, fără o justificare a acesteia, un decont, un mod de calcul sau orice altă justificare a acestui cuantum neobişnuit.
Împotriva acestei decizii inculpatul S.I. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care a solicitat, invocând ca temei legal cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 172 şi art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 5 noul C. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, în raport cu prevederile art. 74 - 76 C. pen. să se procedeze la o reindividualizare a pedepselor iar pedeapsa rezultată să fi orientată către minimul special, în aşa fel încât aceasta să fie suspendată în condiţiile art. 81 sau 861 C. pen.; referitor la latura civilă a cauzei s-a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor băneşti.
Totodată la termenul de judecată din 5 martie 2014, la interpelarea instanţei, apărătorul a arătat că, în raport cu modificările aduse Codului penal, se impune, pentru infracţiunile ale căror victime au fost minorii mai mici de 15 ani, schimbarea încadrării juridice în art. 220 alin. (1), iar pentru minorii a căror vârste sunt mai mari de 15 ani apărarea a solicitat să fie avut în vedere art. 5 din C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.
Examinând recursul declarat de inculpatul S.I. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Preliminar, observă cele ce urmează:
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la 20 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluţiei recursului - reglementat ca a doua cale de atac ordinară - în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate iar altele au fost substanţial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (din 1969 care este legea penală aplicabilă recursului de faţă) toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).
Calitatea tratamentului sancţionator aplicat inculpatului - care reprezintă neîndoielnic, o chestiune de (ne) temeinicie - nu mai poate fi examinată în recurs, pe de o parte, pentru că pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, mărgineşte controlul judiciar în recurs la ipoteza în care s-ar fi aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (ceea ce, evident, nu este cazul), iar pe de altă parte, pentru că - aşa cum s-a arătat şi mai sus - cazul de casare prevăzut de pct. 172 nu poate fi incident.
Nici cererea de reducere a cuantumului despăgubirilor băneşti formulată de inculpat nu poate fi examinată în recurs întrucât aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., cuantumul acestor despăgubiri fiind rezultatul aprecierii de către instanţă a prejudiciului moral cauzat prin infracţiunea săvârşită de către inculpat.
În consecinţă, obiecţiunile formulate în recursul de faţă, subsumate - potrivit motivelor scrise şi susţinerilor orale ale apărării cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., pct. 172 şi pct. 14 se apreciază a fi neîntemeiate.
Cu toate acestea, odată cu intrarea în vigoare, la 1 februarie 2014, a noilor coduri - penal şi de procedură penală - instanţa, în vederea aplicării, din oficiu, a prevederilor art. 5 C. pen. potrivit cu care "în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă", text de lege ale cărui cerinţe sunt îndeplinite, va admite recursul declarat de inculpatul S.I., va casa în parte decizia penală recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 528 din 26 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi, în rejudecare:
Se va proceda la descontopirea pedeapsei rezultante de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., în pedepsele componente, precum şi sporul de 2 ani închisoare. Cu privire la aplicarea art. 4 C. pen.
Art. 4 C. pen. prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Înalta Curte constată că inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea a trei infracţiuni prev. de art. 198 alin. (1) şi (3), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate I.G.A., P.A.P. şi P.A.), a unei infracţiuni prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată O.L.) şi a unei infracţiuni în forma tentativei, prev. de art. 20, rap. la art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., (parte vătămată F.L.I.).
În noul C. pen. - art. 220 încriminează actul sexual cu un minor:
1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13 şi 18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea ori influenţa sa asupra victimei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
4) Fapta prevăzută în alin. (1) - (3) se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(5) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.
Or, în art. 220 C. pen. (2014) nu mai este încriminată distinct, ca formă agravată a infracţiunii, ipoteza în care actul sexual a fost determinat de oferirea sau darea de bani sau alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei.
Fapta prevăzută în alin. (1) comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13 şi 18 ani este încriminată, conform art. 3 al art. 220 C. pen., numai în ipoteza în care majorul a abuzat de autoritatea ori influenţa sa asupra victimei.
Cum această circumstanţă nu se mai regăseşte în cauză Înalta Curte constată că unii dintre minorii care au întreţinut raporturi sexuale avea vârsta mai mare de 15 ani iar această faptă nu mai este prevăzută de legea penală.
În speţă, minorii I.G.A., P.A.P., P.A. O.L. şi F.L.I. aveau la data săvârşirii faptei vârste mai mari de 15 ani.
În aceste circumstanţe se va face aplicarea art. 4 C. pen. şi în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. se va proceda la achitarea inculpatului S.I. pentru săvârşirea pentru săvârşirea a trei infracţiuni prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate I.G.A., P.A.P. şi P.A.), a unei infracţiuni prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată O.L.) şi a unei infracţiuni în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., (parte vătămată F.L.I.).
Totodată va fi înlăturată şi obligarea inculpatului S.I. la plata daunelor morale în sumă de 5000 euro către partea vătămată I.G.A. şi 2000 euro către partea vătămată P.A.P.
Referitor la incidenţa art. 5 C. pen. text de lege ale cărui cerinţe sunt îndeplinite, cu consecinţa, pe de o parte a schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.I. din infracţiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) în infracţiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată, prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la următoarele pedepse:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate A.M.V. (7 acte materiale);
- pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate I.A.M. (4 acte materiale);
- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate A.A. (4 acte materiale);
- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate N.M.M. (5 acte materiale);
- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate N.M.M. (5 acte materiale).
În temeiul art. 386 C. proc. pen. se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului S.I. din infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1), (3) C. pen. (anterior) în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate P.I.S.
În temeiul art. 386 C. proc. pen. se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului S.I. din tentativă la infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1), (3) C. pen. (anterior) în tentativă la infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de 32 C. pen. rap. la art. 220 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat pe la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate A.R.Ş.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (anterior), vor fi contopite pedepsele aplicate inculpatului S.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen., la care se va adaugă un spor de 1 an, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev, de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. se va aplica inculpatului S.I. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen.
Va fi dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2011 la 2 aprilie 2014.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 300 RON urmează a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 391/A din 20 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează în parte decizia penală recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 528 din 26 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. în pedepsele componente, precum şi sporul de 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 4 C. pen. şi în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achită pe inculpatul S.I. pentru săvârşirea a trei infracţiuni prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate I.G.A., P.A.P. şi P.A.), a unei infracţiuni prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată O.L.) şi a unei infracţiuni în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., (parte vătămată F.L.I.).
Reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:
În temeiul art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.I. din infracţiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) în infracţiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată, prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la următoarele pedepse:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate A.M.V. (7 acte materiale);
- pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate I.A.M. (4 acte materiale);
- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate A.A. (4 acte materiale);
- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate N.M.M. (5 acte materiale);
- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate N.M.M. (5 acte materiale).
În temeiul art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S.I. din infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1), (3) C. pen. (anterior) în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate P.I.S.
În temeiul art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S.I. din tentativă la infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1), (3) C. pen. (anterior) în tentativă la infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de 32 C. pen. rap. la art. 220 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate A.R.Ş.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (anterior), contopeşte pedepsele aplicate inculpatului S.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) şi f) C. pen., la care adaugă un spor de 1 an, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului S.I. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen.
Înlătură obligarea inculpatului S.I. la plata daunelor morale în sumă de 5000 euro către partea vătămată I.G.A. şi 2000 euro către partea vătămată P.A.P.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2011 la 2 aprilie 2014.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 300 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 118/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 119/2014. Penal → |
|---|
