ICCJ. Decizia nr. 125/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 125/2014
Dosar nr. 7399/114/2012
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 69 din 16 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului N.I., pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 27 ianuarie 2009, partea civilă D.G.F.P. Buzău a formulat plângere împotriva inculpatului N.I. sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC C.C.C. SRL Cochirleanca, în perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2008, nu a înregistrat în evidenţa contabilă, facturile emise către mai mulţi clienţi, reprezentând venituri realizate, respectiv nu a calculat, înregistrat şi declarat sumele reprezentând impozit pe profit şi taxă pe valoare adăugată, situaţie ce a determinat sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale în sumă de 619.867 RON (357.970 RON TVA şi 261.897 RON impozit pe profit).
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că persoana juridică a avut ca principal obiect de activitate, comerţul cu ridicata al cerealelor, seminţelor şi furajelor, iar în perioada supusă inspecţiei fiscale, activitatea de administrare a fost exercitată efectiv de inculpat.
Faţă de documentele anexate la plângerea formulată, s-a reţinut că verificările fiscale au început la data de 16 decembrie 2008 şi au vizat modul de calcul, evidenţiere şi virare către bugetul general consolidat al statului, a sumelor reprezentând: impozit pe profit şi impozit pe dividende pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2008; TVA pentru perioada 1 mai 2005 - 31 octombrie 2008 şi contribuţiile la asigurări sociale la termenul din 1 ianuarie 2008.
Inspecţia fiscală s-a efectuat în totalitate, pe baza documentelor puse la dispoziţie de societate, prin reprezentantul său legal, inculpatul N.I., în calitate de administrator al acesteia.
Prin raportul de inspecţie fiscală, înregistrat la 20 ianuarie 2009, s-a stabilit că operaţiunile comerciale aferente unui număr de 28 facturi, reprezentând livrări cereale şi transport cereale către SC A. SA Buzău, în valoare totală 1.298.968 RON şi o factură către SC A.C. SA Buzău în sumă de 35.085 RON, nu se regăsesc ca fiind înregistrate în evidenţele contabile.
Iniţial plângerea penală formulată s-a înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, sub nr. 622/P/2009, dosarul înaintându-se organelor de cercetare penală pentru efectuarea de cercetări şi verificarea aspectelor sesizate.
Cu ocazia audierii inculpatului N.I. s-a stabilit că la data de 25 decembrie 2008 inspecţia fiscală a fost suspendată urmând a fi reluată în data de 23 ianuarie 2009.
Referitor la constatările reţinute în raportul de inspecţie fiscală, acesta a susţinut că cele menţionate nu sunt reale, întrucât la momentul controlului facturile în cauză se regăseau în contabilitatea societăţii, fiind înregistrate anterior momentului declanşării acestuia, respectiv în perioada septembrie - decembrie 2008.
Cât priveşte celelalte documente cu regim special, despre care s-a reţinut că nu le-a putut prezenta şi justifica şi pentru care s-au stabilit venituri prin estimarea bazei impozabile, inculpatul N.I. a învederat că le deţine fizic, dar întrucât în perioada 28 decembrie 2008 - 12 ianuarie 2009 a lipsit din ţară, iar inspecţia fiscală a fost reluată la 9 ianuarie 2009 şi nu în data de 23 ianuarie 2009, cum se stabilise iniţial, astfel că nu s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a îndeplini obligaţia legală, raportul de inspecţie fiscală fiindu-i comunicat cu scrisoare recomandată la data de 29 ianuarie 2009.
Raportat la apărările formulate, pentru clarificarea situaţiei facturilor la care s-a făcut referire organele de cercetare penală au procedat la ridicarea documentelor de evidenţă contabilă, aferente perioadei pentru care s-a realizat inspecţia fiscală.
Din procesul-verbal întocmit de acestea la data de 5 mai 2009, a rezultat că toate facturile emise în perioada 2006 - 2008, reprezentând livrări de cereale şi seminţe către, beneficiarii SC A. SA şi SC A.C. SRL, despre care s-au reţinut în raport că nu se regăsesc înregistrate în contabilitatea agentului economic SC C.C. SRL, au fost identificaţi ca fiind înregistrate în evidenţa contabilă, parte în luna septembrie 2008, parte în luna decembrie 2008.
Cu aceeaşi ocazie au fost identificate faptic şi facturile fiscale necompletate, despre care s-a reţinut în acelaşi raport de inspecţie fiscală că nu pot fi prezentate de agentul economic verificat şi pentru care s-a estimat baza impozabilă.
Întrucât la procesul-verbal menţionat s-au anexat balanţa de verificare şi jurnalul de vânzări, aferente lunii decembrie 2008, s-a considerat că aceste documente contabile dovedesc faptul că la momentul efectuării inspecţiei fiscale în discuţie se regăseau înregistrate în contabilitatea agentului economic.
În aceeaşi fază procesuală, în apărare, inculpatul N.I. a depus la dosarul cauzei şi contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite ca urmare a aceleiaşi inspecţii fiscale, înregistrată la D.G.F.P. Buzău la data de 26 februarie 2009, solicitând reverificarea acesteia, motivat de faptul că inspectorii fiscali nu au avut la dispoziţie toate documentele şi elementele contabile astfel încât baza impozabilă şi obligaţiile fiscale stabilite nu corespund realităţii.
Faţă de probatoriul administrat, confirmând propunerea organelor de cercetare penală, prin rezoluţia din data de 2 decembrie 2010, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva inculpatului N.I., apreciindu-se că fapta de evaziune fiscală sesizată, nu există.
Admiţându-se plângerea formulată conform art. 2781 C. proc. pen., de D.G.F.P. Buzău, prin Sentinţa nr. 65/2001 a Tribunalului Buzău, secţia penală, s-a dispus desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău pentru începerea urmăririi penale faţă de inculpatul N.I., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În aceste condiţii, conform dispoziţiei instanţei de judecată, la data de 16 mai 2011 s-a început urmărirea penală în cauză şi continuându-se cercetările s-a dispus efectuarea unei expertize contabile în cauză, aducându-se la cunoştinţa inculpatului N.I. obligaţia de a pune la dispoziţia expertului desemnat, toate documentele contabile aparţinând SC C.C. SRL.
Prin declaraţia din 16 august 2011, acesta a susţinut că se află în imposibilitatea prezentării acestora, deoarece urmare a contractului de cesiune părţi sociale încheiat la data de 21 iunie 2011, părţile sociale deţinute la SC C.C. SRL au fost cedate martorei M.C. din Bucureşti, care pe aceeaşi dată, conform procesului-verbal de predare-primire, a primit şi toate documentele de evidenţă contabilă din perioada 2003 - 31 mai 2011.
Deşi a semnat respectivul proces-verbal, martora a contestat predarea acestora, condiţii în care constând că se află în imposibilitatea identificării documentelor de evidenţă contabilă aparţinând SC C.C. SRL, organele de cercetare penală au solicitat informaţii de la D.G.F.P. Buzău, cu privire la activitatea economică desfăşurată şi declarată de agentul economic în perioada de referinţă.
Pe baza documentelor primite de la organul fiscal coroborate cu documentele din evidenţă contabilă existente la dosarul cauzei, la data de 7 martie 2012 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv verificarea situaţiei înregistrării în contabilitate a facturilor în litigiu, calcularea şi înregistrarea obligaţiilor fiscale aferente acestor operaţiuni economice, dacă au fost avute în vedere şi cheltuielile determinate de achiziţia de cereale, etc.
În urma analizei corelaţiilor dintre rulajele curente ale conturilor în care se înregistrează achiziţiile, respectiv lucrările de mărfuri, potrivit balanţei de verificare contabilă pe luna decembrie 2008, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că există corelaţii la nivel de balanţă sintetică pentru operaţiunile neînregistrate în perioada supusă inspecţiei fiscale 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2008.
S-a stabilit de asemenea, că obligaţiile fiscale rezultate din operaţiunile economice aferente anului 2005 - 2008 au fost înregistrate în contabilitatea agentului economic în balanţa contabilă din luna decembrie 2008 şi în bilanţul contabil la 31 decembrie 2008, dar nu au fost declarate organelor fiscale.
Totodată s-a constatat că, la stabilirea valorii obligaţiilor fiscale sustrase de la plată, conform raportului de inspecţie fiscal, nu s-au avut în vedere cheltuielile cu aprovizionarea de mărfuri în scop de revânzare şi obţinere de profit, iar obligaţiile fiscale corespunzătoare acestor operaţiuni economice sunt impozit pe profit de plată 6.047 RON şi TVA de recuperat 53.152 RON.
Faţă de aceste concluzii, la data de 17 iulie 2012 inculpatul N.I. a procedat la achitarea impozitului pe profit în sumă de 6.064 RON, conform chitanţei din 17 iulie 2012 emisă de A.F.P. Râmnicu Sărat.
S-a constatat şi faptul că inspecţia fiscală a fost suspendată la data de 24 decembrie 2008, pentru prezentarea de către agentul economic a documentelor cu regim special, urmând a fi reluată la data de 23 ianuarie 2009, însă din motive pe care organul fiscal nu le-a explicat, aceasta fost reluată la data de 12 ianuarie 2009, astfel încât apărarea inculpatului privind imposibilitatea prezentării documentelor cu regim special solicitate, respectiv nedepunerea declaraţiilor fiscale aferente operaţiunilor comerciale în cauză, este credibilă.
În consecinţă, faţă de probele menţionate, organele de urmărire penală au reţinut că facturile fiscale aferente operaţiunilor comerciale ce fac obiectul prezentei cauze, chiar dacă au fost emise cu 2 - 3 ani în urmă, întrucât la momentul demarării inspecţiei fiscale se regăseau în contabilitatea agentului, nedepunerea declaraţiilor fiscale nu constituie infracţiune în sensul Legii nr. 241/2005, ci contravenţia prevăzută de art. 219 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc.
Raportat la argumentele de fapt şi de drept anterior menţionate, unite cu faptul că deşi a avut cunoştinţă de efectuarea raportului de expertiză, care i-a fost comunicat, partea civilă D.G.F.P. Buzău nu a formulat obiecţiuni, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., prima instanţă a dispus achitarea inculpatului N.I. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, apreciind că fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat apel partea civilă D.G.F.P. a Judeţului Buzău, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Deşi legal citată, persoana juridică apelantă nu a motivat în scris calea de atac exercitată şi nici nu a fost reprezentată în şedinţă publică pentru a susţine oral aspectele de fapt şi de drept pretins a afecta soluţia adoptată la primul grad de jurisdicţie.
Verificând din oficiu, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, pe baza actelor şi materialului din dosarul cauzei, dar în limitele prev. de art. 371 alin. (2) rap. la art. 372 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut că starea de fapt s-a stabilit corect, iar soluţia de achitare a inculpatului N.I., conform art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., în raport de infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, sesizată de partea civilă D.G.F.P. a Judeţului Buzău, este pe deplin justificată, corespunzând probelor pertinente şi concludente administrate în cauză.
S-au avut astfel în vedere concluziile raportului de inspecţie fiscală încheiat de reprezentanţii apelantei parte civilă la data de 19 ianuarie 2009, coroborate cu documentele de evidenţă contabilă privind activitatea agentului economic SC C.C. SRL Cochirleanca, relaţiile comunicate de D.G.F.P. Buzău, procesul-verbal din 5 mai 2009 încheiat de organele de cercetare penală, raportul de expertiză contabilă efectuat de expert A.A.A., declaraţiile martorilor M.C. şi P.N., precum şi declaraţiile inculpatului N.I.
Analiza sistematică a acestor dispoziţii legale determină concluzia că sub raport obiectiv şi subiectiv conţinutul legal este realizat atunci când se face dovada că în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului şi în calitate de reprezentant sau administrator al unei persoane juridice, cu intenţie, inculpatul a omis, în tot sau în parte, evidenţierea, în actele contabile ori alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau veniturilor realizate, pe perioada supusă controlului inspecţiei fiscale.
În speţă, prin plângerea înregistrată la data de 27 ianuarie 2009, apelanta D.G.F.P. Buzău a sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări penale faţă de intimatul N.I. sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, incriminată în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, susţinându-se că la finalizarea controlului fiscal efectuat asupra activităţii SC C.C. SRL Cochirleanca, a rezultat că în perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2008, nu au fost înregistrate în evidenţele contabile facturile emise către mai mulţi beneficiari, între care şi SC A. S.A. şi SC A.C. SRL.
Ca urmare, faţă de veniturile realizate nu s-a calculat, înregistrat şi declarat sumele reprezentând impozit pe profit şi taxă pe valoare adăugat, situaţie ce a determinat sustragerea agentului economic de la plata impozitului pe profit în sumă de 261.897 RON şi a TVA în sumă de 357.970 RON.
Din actele procedurale efectuate de Parchetele de pe lângă Judecătoria Buzău şi respectiv Tribunalul Buzău (sesizate succesiv, consecinţă a desfiinţării Rezoluţiei nr. 622/P/2009, respectiv nr. 456/P/2011, privind neînceperea urmăririi penale faţă de inculpatul N.I., conform Sentinţei penale nr. 65 din 5 mai 2011 a Tribunalului Buzău şi încheierii de şedinţă din 4 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 6566/114/2012 al aceleiaşi instanţe), rezultă cu certitudine că inspecţia fiscală finalizată prin raportul încheiat la data de 19 ianuarie 2009, ce a stat la baza sesizării penale obiect al prezentei cauze, s-a desfăşurat în perioada 16 decembrie 2008 - 24 decembrie 2008, respectiv 12 ianuarie 2009 - 19 ianuarie 2009.
Pe de altă parte, din expertiza contabilă efectuată de expertul A.A.A., pe baza documentelor de evidenţă contabilă ridicate prin procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală la data de 5 mai 2009 (conţinând facturi emise în perioada 2006 - 2008 reprezentând livrări de cereale şi seminţe către SC A. SA şi SC A.C. SRL, menţionate de organul fiscal ca neregăsindu-se la data controlului în contabilitatea SC C.C.) precum şi a informaţiilor transmise de D.G.F.P. Buzău cu privire la activitatea economică desfăşurată de agentul economic în perioada 2005 - 2008, s-au confirmat apărările invocate în mod constant de inculpatul N.I., stabilindu-se că:
- în urma analizei corelaţiilor dintre rulajele curente ale conturilor în care se înregistrează achiziţiile şi livrările de mărfuri, potrivit balanţei de verificare contabilă pe luna decembrie 2008, există corelaţii la nivel de balanţă sintetică pentru operaţiunile economice înregistrate în perioada supusă inspecţiei fiscale, respectiv 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2008;
- obligaţiile fiscale rezultate din operaţiuni economice aferente perioadei 2005 - 2008 au fost înregistrate în contabilitatea agentului economic în balanţa contabilă din luna decembrie 2008 (un număr de patru facturi la data de 1 septembrie 2008, celelalte facturi la datele de 1, 2, 3 şi 4 decembrie 2008), deci anterior datei de 16 decembrie 2008, când a început efectuarea inspecţiei fiscale de către partea civilă apelantă, precum şi în bilanţul contabil întocmit la data de 31decembrie 2008, însă nu au fost declarate organelor fiscale astfel cum impun dispoziţiile legale;
- în raportul de inspecţie fiscală, la stabilirea valorii obligaţiilor fiscale sustrase de la plată nu s-au avut în vedere cheltuielile cu aprovizionarea de mărfuri în scop de revânzare şi obţinere de profit aferente facturilor de livrări de mărfuri neînregistrate în contabilitatea agentului economic privind achiziţiile din perioada 1 iunie 2005 - 31 octombrie 2005, acestea fiind înregistrate în balanţa de verificare pentru luna decembrie 2008;
- obligaţiile fiscale înregistrate de agentul economic SC C.C. SRL, administrat de inculpatul N.I. pe perioada 2005 - 2008, conform balanţei de verificare, (inclusiv operaţiunile economice derulate prin facturile întocmite în urmă cu 2 - 3 ani şi neînregistrate până în luna septembrie, respectiv decembrie 2008), constau în impozit pe profit de plată în sumă de 647.000 RON şi TVA de recuperat în sumă 53.152 RON.
Faţă de aceste concluzii, susţinute prin documentaţia financiar contabilă şi relaţiile obţinute de către poliţia judiciară după reluarea urmăririi penale conform art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., la exercitarea controlului jurisdicţional s-a constatat că, în mod justificat, prin hotărârea adoptată tribunalul a stabilit că facturile fiscale aferente operaţiunilor comerciale, obiect al sesizării penale formulate de apelanta D.G.F.P. Buzău la data de 27 ianuarie 2009, chiar dacă au fost emise cu 2 - 3 ani în urmă, la momentul demarării inspecţiei fiscale se regăseau în contabilitatea persoanei juridice, iar culpa inculpatului N.I. constă în neîndeplinirea obligaţiei de a depune obligaţiile fiscale, în termenele şi condiţiile prevăzute de legislaţia specială în materie.
În mod corect s-a reţinut şi faptul că neprezentarea documentelor cu regim fiscal solicitată anterior datei de 24 decembrie 2008, de către corpul de control fiscal, până la finalizarea acestuia, nu poate atrage răspunderea penală a inculpatului în sensul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 241/2005, atâta timp cât organul fiscal nu a fost în măsură să dea explicaţii privind reluarea verificărilor la 12 ianuarie 2009, dată la care acesta nu se afla în ţară, deşi se stabilise iniţial continuarea acestora începând cu data de 23 ianuarie 2009.
Rezultând aşadar, că în calitate de administrator al agentului economic SC C.C. SRL, în perioada 2005 - 2008, inculpatul N.I. nu a respectat dispoziţiile legale privind depunerea declaraţiilor fiscale privind toate facturile fiscale aferente operaţiilor comerciale derulate, faptele acestuia constituie contravenţia prevăzută de art. 219 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, republicată - C. proc. fisc. iar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, este legală.
Pentru considerentele expuse, prin Decizia penală nr. 125 din 17 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Buzău, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău, acesta fiind motivat în scris la data de 14 ianuarie 2014, cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs, recurenta parte civilă nu a invocat niciunul din temeiurile de casare prevăzute de lege.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate, nu şi de temeinicie.
Verificând îndeplinirea condiţiilor legale impuse de textul de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. de lege, instanţa constată că recursul a fost motivat tardiv, recurenta parte civilă încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Raportat la tardivitatea motivării recursului declarat, în conformitate cu prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de recurs poate avea în vedere doar cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu.
Analizând motivele de recurs invocate de partea civilă, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, iar criticile scrise nu pot fi valorificate, întrucât se referă la aspecte ce ţin de netemeinicia hotărârii, iar nu de nelegalitatea acesteia.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău împotriva Deciziei penale nr. 125 din 17 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat N.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău împotriva Deciziei penale nr. 125 din 17 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat N.I.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 126/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 124/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
