ICCJ. Decizia nr. 124/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 124/2014
Dosar nr. 12879/95/2011
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 117 din data de 22 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 12879/95/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S. la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul B.S. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL Scoarţa prin lichidatorul judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu la despăgubiri materiale în sumă de 212.998 RON către partea civilă D.G.F.P. Gorj, plus majorări şi penalităţi până la data plăţii efective.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.B. la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul B.A.B. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.S. SRL Scoarţa prin lichidatorul judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu la despăgubiri materiale în sumă de 76.471 RON către partea civilă D.G.F.P. Gorj, plus majorări şi penalităţi până la data plăţii efective.
În baza art. 348 C. proc. pen. au fost desfiinţate total înscrisurile falsificate, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei şi chitanţele aferente, respectiv celelalte menţiuni din contabilitatea SC P. SRL şi SC B.S. SRL determinate de efectuarea operaţiunilor financiare constatate a fi nereale.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2005 s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la momentul rămânerii definitive.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 2.800 RON fiecare cheltuieli judiciare statului, din care suma de 2.500 RON pentru fiecare reprezentând cheltuieli efectuate la urmărirea penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 87/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj au fost trimişi în judecată inculpaţii B.S. şi B.A.B. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Ca stare de fapt s-a reţinut că inculpatul B.S. a avut calitatea de administrator şi asociat unic al SC P. SRL Scoarţa, din anul 2002 şi până la 29 decembrie 2009 când societatea comercială a fost preluată de martorul N.C., în prezent societatea aflându-se în procedura insolvenţei, fiind desemnat lichidator judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu, iar inculpatul B.A.B. a avut calitatea de administrator şi asociat unic al SC B.S. SRL Scoarţa, din luna ianuarie 2009 şi până la 11 mai 2009 când societatea comercială a fost preluată de numitul R.M. Şi această societatea se află în procedura insolvenţei, fiind desemnat lichidator judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu.
Ambele societăţi comerciale au avut pe perioada de funcţionare ca principal obiect de activitate efectuarea lucrărilor de silvicultură.
În urma unor controale efectuate de Garda Financiară, secţia Gorj, au fost identificate mai multe facturi fiscale şi chitanţe fictive întocmite în numele aceleiaşi societăţi comerciale SC O.N. SRL Leleşti regăsite ca înregistrate în evidenţele contabile ale unui număr de 6 agenţi economici printre care şi SC P. SRL Scoarţa, administrată la acea vreme de către inculpatul B.S.
Prin procesul-verbal de constatare din 15 decembrie 2009 organele de control au identificat în evidenţele contabile ale SC P. SRL Scoarţa administrată de inculpatul B.S. mai multe facturi şi chitanţe fiscale emise în numele SC O.N. SRL Leleşti în baza contractului de antreprenoriat nr. CC/2008 care nu poartă menţiuni cu privire la persoana care Ie-a întocmit, sunt fracţionate sub pragul de 5.000 RON pentru a fi decontate în numerar şi nu au fost găsite documente justificative care să ateste modul de calcul al acestora, respectiv situaţii lucrări, pontaje, etc, considerându-se că tranzacţiile menţionate de aceste înscrisuri sunt fictive.
La data de 11 iunie 2010 Garda Financiară, secţia Gorj, ca urmare a solicitării organelor de poliţie şi a notei de constatare anterioare din 03 iunie 2009 a efectuat o verificare de specialitate la sediul social declarat al SC P. SRL Scoarţa, la această dată preluată în administrare de către martorul N.C., având însă ca obiect faptele săvârşite în perioada când administrator al acestei societăţi comerciale a fost inculpatul B.S.
Au fost constatate astfel tranzacţii suspecte înregistrate în evidenţa contabilă a SC P. SRL Scoarţa în relaţia cu doi prestatori de servicii respectiv SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea şi SC O.N. SRL Leleşti.
Astfel, în evidenţa contabilă a SC P. SRL Scoarţa au fost identificate un număr de 116 facturi fiscale emise în numele SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea, care apar ca fiind toate întocmite de către martorul V.C.A., deşi scrisul de completare a acestor facturi fiscale este diferit. Facturile fiscale făceau referire la mijloace fixe sau obiecte de inventar folosite în industria silvică, motoferăstrae, motocoase, precum şi la diverse lucrări şi prestaţii silvice, fără a se menţiona în concret despre ce fel de lucrări şi prestaţii este vorba, neexistând documente justificative care să ateste aceste lucrări sau prestaţii.
Toate facturile fiscale înregistrate ce aveau ca obiect de activitate lucrări silvice aveau o valoare sub 5.000 RON, fiind decontate în numerar, cu scopul vădit de a se evita circuitele bancare.
Fiind audiat de către organele de poliţie martorul V.C.A. a declarat că nu are cunoştinţă despre emiterea celor 117 facturi fiscale, că nu cunoaşte societatea SC I.T. SRL Vâlcea sau SC P. SRL Scoarţa şi niciodată nu a efectuat tranzacţii comerciale în numele acestui agent economic.
De asemenea, s-a constatat că SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea este o societate comercială care nu a desfăşurat activitate comercială în industria silvică şi nu a emis astfel de documente fiscale, facturi şi chitanţe fiscale.
Organele de poliţie au procedat la identificarea şi audierea martorului B.I., administrator al SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea care a infirmat relaţiile comerciale cu SC P. SRL Scoarţa şi implicit emiterea, semnarea sau completarea celor 116 facturi şi chitanţe fiscale aflate în litigiu şi existente la dosarul cauzei ca fiind emise în numele SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea.
Cu privire la facturile fiscale înregistrate în evidenţele contabile ale SC P. SRL Scoarţa emise în numele SC O.N. SRL Leleşti echipa de control a identificat un număr de 47 facturi fiscale care apar ca fiind întocmite de martorul T.R.N., cu toate că scrisul de completare al unora dintre aceste facturi fiscale este asemănător scrisului de completare de pe facturile fiscale emise în numele SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea.
Fiind audiat de către organele de poliţie martorul T.R.N. a declarat că nu are cunoştinţă despre emiterea celor 47 facturi fiscale, că nu cunoaşte ce obiect de activitate avea SC O.N. SRL Leleşti sau SC P. SRL Scoarţa şi niciodată nu a efectuat tranzacţii comerciale în numele acestui agent economic.
Consecinţa înregistrării în contabilitate a celor 163 facturi fiscale false a fost faptul că TVA-ul înscris în facturi a fost dedus în mod fraudulos de către SC P. SRL Scoarţa, diminuându-se astfel TVA-ul de plată la bugetul de stat care a fost prejudiciat în acest sens cu suma de 115.660 RON.
De asemenea contravaloarea fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv drept cheltuială pentru SC P. SRL Scoarţa, administrată de inculpatul B.S., diminuându-se astfel în mod fraudulos profitul impozabil şi implicit impozitul pe profit datorat bugetului de stat.
S-a constatat producerea unui prejudiciu total bugetului de stat în sumă de 212.998 RON.
La data de 23 martie 2010 Garda Financiară, secţia Gorj a sesizat faptul că în urma unei verificări efectuate la data de 20 ianuarie 2010 la sediul social al SC B.S. SRL Scoarţa administrată de către inculpatul B.A.B., fiul inculpatului B.S. au fost identificate ca fiind înregistrate în contabilitate un număr de 52 facturi fiscale şi 52 chitanţe fiscale.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că inculpatul B.A.B. la data de 15 iulie 2009 a încheiat în mod fictiv contractul de prestări servicii din 15 iulie 2009 cu SC A.C. SRL Caraş-Severin, administrată de M.M.D., cu obiect prestarea unor lucrări silvice pe o durată de 6 luni începând cu data de 15 iulie 2009 până la data de 31 decembrie 2009 în valoare de 200.000 RON fără TVA.
Contractul a fost semnat la rubrica „beneficiar" de către inculpat, iar din partea prestatorului apărea ca fiind semnat de martorul M.M.D., acesta necunoscând în realitate despre operaţiunile comerciale presupus desfăşurate.
În perioada august - decembrie 2009 inculpatul B.A.B. a înregistrat în evidenţele contabile ale acestei societăţi comerciale un număr de 52 facturi fiscale false presupus ca fiind emise în numele SC A.C. SRL Caraş-Severin, în baza contractului fictiv încheiat, documente care atestau că au fost decontate lucrările executate prin această societate către Direcţia Silvică Gorj şi Direcţia Silvică Olt.
Organele de poliţie au procedat la identificarea şi audierea martorului M.M.D., administratorul legal al SC A.C. SRL care a infirmat relaţia comercială cu SC B.S. SRL Scoarţa şi implicit a negat semnarea contractului de prestări servicii din 15 iulie 2009 cu reprezentantul SC B.S.I SRL Scoarţa şi emiterea de facturi fiscale şi chitanţe fiscale către acest agent economic, menţionând că nu a efectuat niciun fel de activităţi silvice către această societate comercială şi că nu a avut niciun angajat sau utilaj în cadrul societăţii pe care a administrat-o.
Acesta a declarat că nu a primit nicio sumă de bani de la SC B.S. SRL şi că nu-l cunoaşte pe inculpatul B.A.B., menţionând că a preluat părţile sociale ale mai multor firme, doar pentru a beneficia de sume de bani.
Consecinţa înregistrării în contabilitate a celor 52 facturi fiscale false a fost faptul că TVA-ul înscris în facturi a fost dedus în mod fraudulos de către SC B.S. SRL Scoarţa, diminuându-se astfel TVA-ul de plată la bugetul de stat care a fost prejudiciat în acest sens cu suma de 41.512,64 RON.
De asemenea contravaloarea fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv drept cheltuială pentru SC B.S. SRL Scoarţa diminuându-se astfel în mod fraudulos profitul impozabil şi implicit impozitul pe profit datorat bugetului de stat, cauzându-se un prejudiciu de 34.958 RON.
Pentru a ascunde operaţiunile comerciale fictive înregistrate în contabilitatea societăţilor pe care le administrau în perioada următoare (2010) inculpaţii au înstrăinat societăţile unor alte persoane.
Cercetările efectuate de către organele de poliţie cu privire la activitatea comercială desfăşurată de către noii administratori ai SC P. SRL şi SC B.S. SRL, respectiv martorul N.C. din comuna H., jud. Satu Mare şi numitul R.M. din municipiul Craiova, judeţul Dolj au stabilit că aceştia nu au desfăşurat nici un fel de activitate după data numirii lor ca administratori, preluarea părţilor sociale având doar un caracter formal.
Fiind audiat martorul N.C., acesta a declarat faptul că în cursul anului 2010 aflându-se în municipiul Târgu Jiu a preluat părţile sociale ale SC P. SRL Scoarţa fiind abordat de mai multe persoane de etnie rromă care i-au spus să preia această firmă în schimbul sumei de 200 de euro pe care a primit-o de la martorul M.G., fără să aibă reprezentarea asupra sarcinilor pe care le presupune funcţia de administrator al unei societăţi comerciale sau cunoştinţe cu privire la ce înseamnă noţiunile de părţi sociale sau administrator.
Martorul N.C. a infirmat primirea vreunei arhive contabile sau alte documente contabile, recunoscând însă că semnăturile de pe actele notariale încheiate cu B.S. îi aparţin, fiind depuse de către el pe aceste înscrisuri în necunoştinţă de cauză.
Fiind audiat martorul M.G. a precizat că la solicitarea inculpatului B.S. l-a condus cu autoturismul său pe martorul N.C. la notarul public şi Oficiul Registrului Comerţului Gorj pentru ca acesta să preia părţile sociale ale SC P. SRL Scoarţa şi că învinuitul B.S. i-a dat martorului N.C. suma de 200 de euro reprezentând o datorie mai veche.
Prejudiciul total adus bugetului de stat este de 76.471 RON.
Pentru stabilirea cu certitudine a prejudiciului adus bugetului de stat de către cei doi administratori, a împrejurării producerii lui şi a persoanelor responsabile de producerea acestuia, organele de cercetare penală au dispus efectuarea unei expertize contabile prin raportul de expertiză contabilă concluzionându-se în sensul că ambele societăţi comerciale au avut pe perioada de funcţiune ca principal obiect de activitate efectuarea lucrărilor de silvicultură şi erau plătitoare de TVA, că toate facturile fiscale în litigiu au fost înregistrate în contabilitatea celor două societăţi comerciale, însă nu s-au putut examina eventuale note de recepţie sau alte documente de evidenţă contabilă (arhiva contabilă fiind înstrăinată).
Conform aceluiaşi raport de expertiză contabilă, toate facturile fiscale au fost achitate în numerar, pe bază de chitanţă fiscală, lucrările şi prestările de servicii în domeniul silviculturii ce apar facturate nu sunt explicite, nu se evidenţiază despre ce fel de prestaţii în concret fac referire facturile şi nu există documente justificative primare care să justifice aceste lucrări, încălcându-se art. 21 C. fisc. Din concluziile aceluiaşi raport s-a reţinut că prejudiciul adus bugetului de stat de SC P. SRL Scoarţa este de 96.868 RON impozit pe profit şi 115.031 RON TVA iar în cazul SC B.S. SRL Scoarţa prejudiciul adus bugetului de stat este de 34.958 RON impozit pe profit şi 41.513 RON TVA de plată.
În cauză a fost efectuată şi o constatare tehnico-ştiinţifică şi o expertiză grafoscopică ce au concluzionat că persoana care a completat mai mult de două treimi din facturile fiscale false emise în numele SC O.N. SRL Leleşti şi SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea regăsite ca înregistrate în evidenţele contabile ale SC P. SRL Scoarţa administrată de inculpatul B.S. este aceiaşi cu persoana care a completat aproape integral facturile fiscale false emise în numele SC A.C. SRL Caraş-Severin şi care se regăsesc ca înregistrate în evidenţele contabile ale SC B.S. SRL Scoarţa, administrată de către fiul acestuia, inculpatul B.A.B.
Fiind audiaţi inculpaţii B.S. şi B.A.B. nu au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor şi au declarat că tranzacţiile comerciale în litigiu au fost reale şi că ei nu au avut cunoştinţă despre faptul că facturile fiscale au fost false şi că nu provin de la societăţile comerciale menţionate în antetul acestora, aceştia considerându-se de bună-credinţă şi având convingerea că au contractat cu reprezentanţii legali ai SC O.N. SRL Leleşti, SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea şi respectiv SC A.C. SRL Caraş Severin.
Conform întregului probatoriu administrat în cauză scopul înregistrării acestor facturi fiscale fictive în evidenţa contabilă a fost acela de a da o provenienţă aparent legală unor mărfuri şi servicii procurate de către cei doi învinuiţi din alte destinaţii şi de a genera în mod artificial cheltuieli deductibile fiscal şi TVA deductibil, operaţiuni ce au avut ca efect diminuarea profitului impozabil şi a TVA-ului de plată către bugetul de stat, cauzând în acest mod un prejudiciu cumulat de 289.529 RON, nerecuperat până la finalizarea cercetărilor.
Ulterior săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală pentru care sunt cercetaţi, inculpaţii B.S. şi B.A.B. au cesionat în mod formal părţile sociale ale SC P. SRL şi SC B.S. SRL către persoane cu situaţii materiale precare, în schimbul plăţii unor sume de bani, împiedicând astfel accesul organelor de control din cadrul Gărzii Financiare, secţia Gorj şi D.G.F.P. Gorj, a organelor de poliţie şi a expertului contabil la documentele de evidenţă contabilă ale celor două societăţi comerciale, întrucât au motivat că au predat întreaga arhivă contabilă noilor administratori şi că nu mai deţin niciun document, aspecte neadevărate.
Starea de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu: actele de control ale Gărzii Financiare, secţia Gorj şi D.G.F.P. Gorj; anexele actelor de control, contractele comerciale de prestări servicii, facturile fiscale în litigiu şi chitanţele fiscale false, verificările privind cele 3 societăţi comerciale ,,furnizoare"; raportul de expertiză contabilă întocmită în cauză; rapoartele de constatare tehnico-ştinţifică R1 şi de expertiză grafoscopică nr. R2 din 06 aprilie 2011; declaraţiile martorilor Ş.G., V.C.A., T.R.N., M.G., N.C., B.l., M.M.C. şi C.M.; declaraţiile inculpaţilor B.S. şi B.A.B., etc.
Faţă de această situaţie de fapt, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor B.S. şi B.A.B. infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 12879/95/2011.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii B.S. şi B.A.B., care nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimişi în judecată, menţionând că tranzacţiile comerciale în litigiu au fost reale, că nu au avut cunoştinţă despre împrejurarea că facturile fiscale au fost false şi că nu provin de la societăţile sus menţionate, respectiv SC O.N. SRL Leleşti, SC l.T. SRL R,. Vâlcea, SC A.C. SRL Caraş Severin.
Au menţionat în acelaşi timp că au achitat personal, în numerar sumele de bani menţionate în facturile şi chitanţele fiscale constatate a fi false, sume ce au fost date administratorilor sau delegaţilor societăţilor comerciale prestatoare şi nu-şi explică în acelaşi timp motivul pentru care majoritatea facturilor fiscale regăsite înregistrate în evidenţele contabile ale societăţilor comerciale pe care le administraseră, facturi emise de cele trei societăţi sus menţionate, sunt scrise de aceeaşi persoană.
Au fost audiaţi martorii Ş.G., V.C.A., M.G., N.C., M.M.D., P.M.M., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
În apărarea inculpaţilor, a fost admisă proba cu martorul I.C. şi proba cu înscrisuri.
În cauză s-a constituit parte civilă în termen legal D.G.F.P. Gorj, solicitându-se obligarea inculpaţilor la plata integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Din analiza coroborată a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut în fapt şi în drept următoarele:
1) În urma unui act de control al Gărzii Financiare, secţia Gorj încheiat prin procesul-verbal de constatare din 04 noiembrie 2008, au fost identificate mai multe facturi fiscale şi chitanţe fictive întocmite în numele SC O.N. SRL Leleşti regăsite ca înregistrate în evidenţele contabile a unui număr de 6 agenţi economici, printre care şi SC P. SRL Scoarţa, administrată de inculpatul B.S.
Ulterior, efectuând un control la societatea administrată de inculpat, în evidenţele contabile au fost identificate mai multe facturi şi chitanţe fiscale emise în numele SC O.N. SRL Leleşti în baza contractului de antreprenoriat nr. CC/2008 care nu purtau menţiuni cu privire la persoana care Ie-a întocmit, fiind fracţionate sub pragul sumei de 5000 RON pentru a putea fi decontate numerar, nefiind găsite nici documente justificative care să ateste modul de calcul al acestora, respectiv situaţii lucrări, pontaje, recepţii, etc.
În aceleaşi împrejurări au fost constatate tranzacţii suspecte înregistrate în evidenţa contabilă a SC P. SRL Scoarţa în relaţia cu un alt prestator de servicii, respectiv SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea.
Astfel, din cele 116 facturi fiscale emise în numele SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea ce apăreau ca fiind întocmite de către martorul V.C.A., se făcea referire la mijloace fixe sau obiecte de inventar folosite în industria silvică, motoferăstraie, motocoase, precum şi la diverse lucrări şi prestaţii silvice, fără a se menţiona în concret despre ce lucrări şi prestaţii este vorba, neexistând documente justificative care să ateste aceste lucrări.
Facturile fiscale înregistrate în contabilitatea SC P. SRL aveau ca obiect de activitate lucrări silvice cu o valoare sub 5000 RON, fiind decontate în numerar cu scopul vădit de a evita circuitele bancare.
Martorul V.C.A. ce apare ca fiind persoana ce a întocmit facturile în numele SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea a menţionat că nu a lucrat niciodată în cadrul societăţii respective, nu îl cunoaşte pe inculpat şi nu poate da alte relaţii cu referire la alte aspecte.
Mai mult, reţine instanţa că societatea comercială din Vâlcea nu a desfăşurat niciodată activităţi comerciale în domeniul silviculturii.
Aceeaşi situaţie s-a constatat în ceea ce priveşte cele 47 de facturi fiscale emise în numele SC O.N. SRL Leleşti, facturi fiscale ce apar ca fiind întocmite de martorul T.R.N. (deşi scrisul de completare al unora dintre acestea este asemănător cu cel privind facturile fiscale emise în numele SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea).
Şi aceste facturi fiscale înregistrate în contabilitate ca având obiect contracte de lucrări silvice au valoare sub 5000 RON, fiind decontate în numerar cu scopul vădit de a evita circuitele bancare.
Şi martorul T.R.N., audiat la urmărire penală, a menţionat că nu are cunoştinţă de emiterea celor 47 de facturi, că nu îl cunoaşte pe inculpatul B.S. şi nu a desfăşurat niciodată tranzacţii comerciale în numele SC O.N. SRL Leleşti.
Scopul inculpatului B.S. în sensul înregistrării acestor facturi fiscale în evidenţa contabilă era acela de a da o provenienţă aparent legală a unor mărfuri şi servicii procurate şi de a genera în mod artificial cheltuieli deductibile fiscal şi TVA .
Se constată în acest sens că facturile fiscale identificate în evidenţele SC P. SRL Scoarţa nu atestă tranzacţii reale între societăţile implicate, consecinţa înregistrării în contabilitate constând în aceea că TVA-ul înscris în facturi a fost dedus în mod fraudulos de către inculpatul B.S., în calitate de administrator al SC P. SRL Scoarţa, diminuându-se astfel TVA- ul de plată la bugetul de stat.
De asemenea, contravaloarea fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv drept cheltuială pentru SC P. SRL Scoarţa, diminuându-se în mod fraudulos profitul impozabil şi implicit impozitul pe profit datorat bugetului de stat, prejudiciul produs fiind în sumă de 212.998 RON (96.868 RON impozit pe profit şi 115.031 RON TVA de plată).
2) La 23 martie 2010 Garda Financiară, secţia Gorj în urma unor verificări efectuate la sediul social al SC B.S. SRL Scoarţa, administrată de inculpatul B.A.B., a constatat aceleaşi neregularităţi ca în cazul SC P. SRL administrată de tatăl său, B.S., respectiv înregistrarea în contabilitate a unui număr de 52 facturi fiscale şi 52 chitanţe, atestând operaţiuni fictive, înscrisuri emise de SC A.C. SRL Caraş Severin, toate în sumă de 5000 RON, figurând ca fiind achitate în numerar şi având ca obiect prestarea de lucrări în domeniul silviculturii în baza unui contractat încheiat la 15 iulie 2009.
S-a constatat că în perioada august 2009 - decembrie 2009, inculpatul B.A.B., în calitate de administrator al SC B.S. SRL Scoarţa a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii un număr de 52 facturi fiscale false emis în numele SC A.C. SRL Caraş Severin în baza unui contract fictiv, documente ce ar sta la baza decontării contravalorii lucrărilor executate de către Direcţia Silvică Gorj şi Direcţia Silvică Olt, fără a avea la bază operaţiuni reale.
Că încheierea unui contract de prestări servicii cu firma administrată de inculpat nu era posibilă, este susţinută chiar de martorul M.M.D., administrator la SC A.C. SRL, acesta negând desfăşurarea unor relaţii comerciale cu SC B. SRL Scoarţa, mai mult, susţinând că nu a desfăşurat niciodată activităţi în domeniul silvic, că nu a avut angajaţi sau utilaje în cadrul societăţii pe care a administrat-o.
În cursul cercetării judecătoreşti, martorul M.M.D. a precizat că a preluat societatea respectivă de la o altă persoană, respectiv C.P.A., în 2009, primind în schimb suma de 1000 RON, nu ştie ce activităţi desfăşurase înainte, iar în momentul semnării la notariat a documentelor de preluare a firmei SC A.C. SRL nu i-a fost predată arhiva, ştampila sau alte documente.
Consecinţa înregistrării în contabilitate a celor 52 facturi fiscale false de către inculpat, a fost aceea că TVA-ul înscris în facturi a fost dedus în mod fraudulos, diminuându-se astfel TVA-ul de plată la bugetul de stat.
De asemenea, contravaloarea fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv ca fiind cheltuială pentru SC B.S. SRL Scoarţa, diminuându-se astfel în mod fraudulos profitul impozabil şi implicit impozitul pe profit, fiind produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 76.471 RON (34.958 RON impozit pe profit şi 41.513 RON TVA de plată).
În sensul ascunderii operaţiunilor fiscale fictive pe care le înregistraseră în contabilităţile societăţilor comerciale pe care le administraseră, inculpaţii au căutat ulterior şi au reuşit să înstrăineze societăţile unor persoane din alte localităţi în schimbul unor sume de bani.
Astfel, prin intermediul unor alte persoane de etnie rromă, în speţă M.G., inculpatul l-a determinat pe martorul N.C. din comuna H., judeţul Satu Mare, stabilit temporar în judeţul Gorj, să preia SC P. SRL Scoarţa în schimbul unei sume de bani.
Martorul N.C. nu a cunoscut ce activităţi comerciale a desfăşurat anterior societatea pe care a preluat-o, menţionând că la notariat nu i-au fost predate arhiva societăţii sau alte documente, ci a fost pus efectiv să semneze, dar nu a cunoscut ce.
La fel a procedat şi inculpatul B.A.B., acesta înstrăinând societatea în schimbul unei sume de bani, numitului R.M. din Craiova.
Susţinerile inculpaţilor, în sensul că tranzacţiile comerciale efectuate au fost reale, că au achitat personal administratorilor sau delegaţilor societăţilor comerciale prestatoare sumele de bani menţionate în facturi, s-a reţinut că sunt înlăturate de probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, de unde s-a reţinut vinovăţia acestora privind săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Astfel, cele trei societăţi comerciale furnizoare sau prestatoare de servicii, s-a reţinut că au alt obiect de activitate decât cel din domeniul silviculturii şi nu au avut nici un moment relaţii comerciale cu societăţile administrate de inculpaţi.
Relaţiile comerciale susţinute ca fiind reale de către inculpaţi nu au fost confirmate de nici unul din martorii Ş.G., B.l., M.M.D., V.C.A. sau T.R.N., aceştia menţionând că nu au emis, semnat sau completat nici una din facturile fiscale aflate în litigiu şi nici nu au primit sumele de bani menţionate în chitanţele fiscale.
S-a reţinut în acelaşi timp că toate facturile fiscale au fost emise sub pragul de 5000 RON, evitându-se astfel circuitele bancare tocmai datorită faptului că societăţile comerciale respective nu cunoşteau de existenţa operaţiunilor în cauză, plăţile prin bancă presupunând existenţa efectivă a acestor sume de bani, precum şi legitimarea persoanelor care depuneau sau ridicau sume de bani în conturile acestor agenţi economici, inculpaţii urmărind numai crearea unei aparenţe de plată a facturilor fiscale fictive.
Mai mult, prima instanţă a constatat că nici una din cele trei societăţi comerciale ce au emis facturile fiscale în perioada 2008 - 2009, nu au avut angajaţi salariaţi şi nu au desfăşurat nici o activitate economică.
În sensul vinovăţiei celor doi inculpaţi, s-a reţinut că pledează atât concluziile expertizei contabile efectuate cât şi constatarea tehnico-ştiinţifică privind scrisul de completare din spaţiile liniate ale facturilor fiscale.
S-a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul B.S. care, în calitate de administrator al SC P. SRL Scoarţa, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada aprilie - decembrie 2008 a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii un număr de 62 facturi şi chitanţe false emise în numele SC O.N. SRL Leleşti şi SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea atestând cheltuieli fictive prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 212.998 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a apreciat de asemenea că fapta săvârşită de inculpatul B.A.B., care în calitate de administrator al SC B.S. SRL Scoarţa, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în perioada august - decembrie 2009 a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii un număr de 52 facturi şi chitanţe fiscale false emise în numele SC A.C. SRL Caraş Severin, atestând cheltuieli fictive prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 76.471 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Cu privire la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaţilor, trebuie reţinut că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea şi aplicarea acestor sancţiuni, precum şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea făptuitorului.
Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere pe care o exercită, îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a făptuitorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile comise, au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală caracterizată prin lipsa de sinceritate, modul în care au fost comise infracţiunile, caracterul continuat al acestora şi prejudiciul produs, apreciind că în raport de aceste elemente, prin aplicarea unor pedepse orientate spre jumătatea maximului prevăzut de lege, respectiv 4 ani pentru inculpatul B.S. şi 3 ani pentru inculpatul B.A.B., privind săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se ating scopurile prev. de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.S. şi B.A.B.
Prin motivele de apel formulate în scris, prin avocat ales, inculpaţii au criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a arătat că societăţile comerciale ai căror administratori sunt au participat la licitaţii publice organizate de diferite direcţii silvice iar faptul că executarea lucrărilor astfel câştigate a fost încredinţată altor societăţi nu contrazice cu nimic realitatea lucrărilor desfăşurate. S-a mai arătat că lucrările în cauză au fost executate în totalitate iar prima instanţă trebuia să ţină cont de faptul că efectuarea lor a presupus implicit cheltuieli. Or, în raport de aceste considerente, înlăturarea în totalitate a acestor cheltuieli, în condiţiile în care lucrările s-au efectuat, apare ca fiind nelegală.
Inculpatul B.S. a arătat că toate tranzacţiile efectuate de SC P. SRL cu SC O.N. SRL Leleşti au fost reale iar pentru faptul că facturile fiscale nu poartă menţiuni cu privire la persoana care Ie-a întocmit sau că plăţile sunt fracţionate sub pragul de 5.000 RON, la solicitarea SC O.N. SRL Leleşti şi nu au fost găsite documente justificative care să ateste modul de calcul al acestora trebuie să răspundă SC O.N. SRL Leleşti. Cât priveşte facturile emise de SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea, nu aveau cum să existe alte documente justificative în afara facturilor deoarece vizau mijloace fixe sau obiecte de inventar folosite în industria silvică.
Inculpatul B.A.B. a arătat că SC B.S. SRL a încheiat legal contractul de prestări servicii cu SC A.C. SRL Caraş Severin iar cele 52 de facturi fiscale emise de această societate au reprezentat plata lucrărilor efectuate de societate respectivă pentru SC B.S. SRL, având ca beneficiar Direcţia Silvică Gorj şi Direcţia Silvică Olt.
Într-o teză subsidiară inculpaţii au criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul omisiunii reţinerii circumstanţelor atenuante deduse din aceea că sunt la primul conflict cu legea penală şi nu au avut intenţia de a înregistra în contabilitate facturi fictive. A fost criticată şi modalitatea de individualizare a executării pedepsei cei doi inculpaţi susţinând în acest sens că instanţa de judecată trebuia să examineze oportunitatea executării pedepsei cu aplicarea art. 81 C. pen.
Analizând apelurile declarate de inculpaţi Curtea de apel a constatat că sunt întemeiate numai sub aspectul individualizării modalităţii de executare a pedepselor iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.S. şi cu privire la cuantumul prejudiciul cauzat bugetului de stat. Criticile referitoare la conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi cei doi inculpaţi au fost respinse, ca nefondate, situaţia de fapt reţinută de prima instanţă fiind corectă iar faptele pe care le-au comis întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, examinând la rândul său întregul material probatoriu administrat în cauză, instanţa de apel a reţinut sub aspectul situaţiei de fapt că inculpatul B.S., în calitate de administrator al SC P. SRL Scoarţa, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada aprilie - decembrie 2008 a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii un număr de 162 facturi şi chitanţe false emise în numele SC O.N. SRL Leleşti şi SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea iar inculpatul B.A.B., în calitate de administrator al SC B.S. SRL Scoarţa, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în perioada august - decembrie 2009 a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii un număr de 52 facturi şi chitanţe fiscale false emise în numele SC A.C. SRL Caraş Severin. înregistrarea cheltuielilor fictive în evidenţa contabilă a celor două societăţi comerciale a avut drept scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale respectiv de la plata TVA-ului datorat bugetului de stat şi plata impozitului pe profit.
În tot cursul procesului penal inculpaţii au susţinut că tranzacţiile comerciale au fost reale, nu a avut cunoştinţă că facturile fiscale au fost false şi au fost induşi în eroare de administratorii societăţilor cu care au încheiat tranzacţiile comerciale.
Apărările formulate de cei doi inculpaţi au fost corect respinse de prima instanţă, faţă de materialul probator administrat în cauză din care rezultă că cele trei societăţi comerciale cu care s-au încheiat tranzacţiile, respectiv SC O.N. SRL Leleşti - care a avut ca obiect de activitate reparaţii IT, SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea şi SC A.C. SRL Caraş Severin sunt societăţi de tip fantomă sau cu un alt obiect de activitate decât prestarea de servicii în domeniul silviculturii. În acest sens sunt reţinute menţiunile procesului-verbal de control încheiat de Garda Financiară, secţia Gorj la data de 14 decembrie 2009, prin care s-a stabilit că în perioada 2005-2008, SC O.N. SRL Leleşti nu a desfăşurat nici un fel de activitate, menţiunile procesului - verbal de constatare încheiat de Garda Financiară, secţia Gorj la 11 iunie 2010 din care rezultă că, în urma consultării bazei de date a reieşit că SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea este o societate cu comportament de firmă fantomă, care nu funcţionează la sediul social declarat, adresa Gărzii Financiare Caraş - Severin din care rezultă că în perioada în care SC B.S. SRL ar fi derulat operaţiuni comerciale (01 august 2009 – 31 decembrie 2009) SC A.C. SRL Caraş Severin acţiona ca o societate de tip fantomă, al cărei sediu social era expirat. Toate aceste date conferă credibilitate declaraţiilor administratorilor sau persoanelor care figurau că au întocmit facturile fiscale în cauză audiaţi în calitate de martori (Ş.G., B.l., M.M.D., V.C.A., T.R.N.) care au declarat că nu au avut relaţii comerciale cu societăţile inculpaţilor, nu au emis, completat sau semnat vreuna din facturile fiscale în litigiu şi nu au primit sumele de bani menţionate în chitanţele fiscale. Deşi inculpaţii s-au apărat susţinând că martorii au declarat mincinos, faptul că declaraţiile acestora reflectă realitatea este confirmat şi de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică şi concluziile expertizei grafoscopice efectuate în faza urmăririi penale din care rezultă că persoana care a completat aproape integral facturile fiscale emise în numele SC A.C. SRL Caraş Severin, înregistrate în evidenţele contabile ale SC B.S. SRL este aceeaşi persoană care a completat mai mult de două treimi din facturile fiscale emise în numele SC O.N. SRL Leleşti şi SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea, înregistrate în evidenţele contabile ale SC SC P. SRL Scoarţa. Or, acest aspect este de natură prin el însuşi să facă dovada fictivităţii operaţiunilor comerciale care au stat la baza emiterii facturilor fiscale atâta timp cât, din declaraţiile date de inculpaţi pe parcursul procesului penal rezultă că facturile fiscale în cauză le erau aduse de reprezentanţii celor trei societăţi emitente - societăţi comerciale din judeţe diferite respectiv Caraş Severin, Gorj, Vâlcea şi erau „deja completate, semnate şi ştampilate", aspect care exclude posibilitatea completării lor de aceeaşi persoană.
În acest context probatoriu, corect prima instanţă a reţinut că fictivitatea operaţiunilor comerciale rezultă şi din aceea că facturile fiscale au fost emise sub pragul de 5.000 RON nu ca urmare a rugăminţii administratorilor societăţilor care apar ca fiind emitente ale facturilor fiscale ci în scopul evitării circuitelor bancare, cunoscut fiind faptul că aceasta este una dintre modalităţile de a crea aparenţa de plată pentru facturi fiscale fictive întrucât plăţile mai mari de 5.000 RON nu pot fi efectuate decât prin circuit bancar şi presupun existenţa efectivă a sumelor de bani care urmează a fi plătite.
Fictivitatea operaţiunilor comerciale a rezultat, cu titlu de prezumţie judiciară şi din aceea că, în cazul facturilor fiscale ce vizează lucrări şi prestaţii silvice, nu se explică în concret despre ce lucrări şi prestaţii este vorba, în contextul materialului probatoriu examinat mai sus, apărarea inculpaţilor conform căreia nu sunt ţinuţi să răspundă de modalitatea în care reprezentanţii firmelor cocontractante au înţeles să completeze aceste facturi neputând fi primită. În acelaşi sens, s-a reţinut şi faptul că, deşi inculpaţii au plătit în numerar sume foarte mari de bani (peste 720.000 RON inculpatul B.S. şi peste 250.000 RON inculpatul B.A.B.) nu au făcut demersuri pentru a afla identitatea persoanelor cărora le-au plătit aceste sume de bani susţinând doar că ei au avut convingerea că sunt administratorii firmelor care emiteau facturile fiscale.
Întrucât din materialul probatoriu administrat în cauză a reieşit că operaţiunile comerciale pentru care s-au emis facturile fiscale în litigiu nu sunt reale, împrejurarea că lucrările contractate de inculpaţi cu direcţiile silvice au fost efectuate, fără a se putea stabili cu ce mijloace, care este contravaloarea reală a acestora şi dacă au fost efectuate de „o persoană impozabilă" în înţelesul art. 127 alin. (1) C. fisc. pentru a da drept de deducere a TVA-ului, nu prezintă relevanţă juridică atâta timp cât s-a dovedit cu certitudine că nu au fost efectuate în condiţiile susţinute de inculpaţi respectiv de către societăţile în numele cărora s-au emis facturile fiscale în litigiu.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, ţinând seama de fapta comisă, urmarea produsă şi persoana inculpaţilor care, deşi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale au avut o atitudine procesuală nesinceră încercând să inducă în eroare organele judiciare şi să se sustragă de la stabilirea răspunderii penale, în pofida probelor de vinovăţie care existau împotriva lor.
Criticile inculpaţilor au fost apreciate însă fondate în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei întrucât inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi s-au prezentat aproape la toate termenele de judecată, atât în faţa primei instanţe cât şi în apel, aspecte în raport de care s-a apreciat că pronunţarea hotărârii de condamnare va constitui un avertisment serios iar scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen. şi anume prevenirea comiterii unor noi infracţiuni va fi atins şi în condiţiile în care nu vor fi executate în regim de detenţie ci în condiţiile art. 86 C. proc. pen.
Apelul declarat de inculpatul B.S. a fost considerat întemeiat şi sub aspectul laturii civile deoarece în condiţiile în care sumele datorate de acesta sunt de 96.868 RON impozit pe profit şi 115.031 RON TVA, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, suma totală datorată bugetului de stat este mai mică decât aceea la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare respectiv este în cuantum de 211.899 RON.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B.S. şi B.A.B., desfiinţată în parte sentinţa, pe latură penală şi pe latură civilă.
În urma rejudecării cauzei, în baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate apelanţilor inculpaţi de prima instanţă. S-a făcut aplicarea art. 863 C. pen. lit. a) – d) C. pen. şi s-a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 864 C. pen. şi art. 863 alin. ultim C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., aplicate inculpaţilor prin sentinţa apelată, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale.
A fost redus cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul B.S. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL Scoarţa prin lichidatorul judiciar SC S. SPRL Tg. Jiu către partea civilă D.G.F.P. Gorj, de la 212.998 RON, plus majorări şi întârzieri până la data plăţii efective, la 211.899 RON, plus majorări şi întârzieri până la data plăţii efective.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.S. şi B.A.B.
Recursul a fost motivat în scris, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen., de către inculpatul B.S., invocând temeiul art. 3859 pct. 172 şi pct. 12 C. proc. pen.
În motivele de recurs, inculpatul a susţinut că probele nu au confirmat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, făcând trimitere la obiectivele 4 şi 8 din raportul de expertiză.
Cu privire la al doilea caz de casare invocat, a susţinut că lipseşte intenţia de a falsifica, actele îndeplinind condiţiile de fond şi de formă.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Recurentul inculpat B.A.B. nu a depus motive scrise de recurs, iar în şedinţa publică, apărătorul desemnat din oficiu a precizat că invocă temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei şi reevaluarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului, cu aplicarea art. 81 C. pen.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Verificând îndeplinirea condiţiilor legale impuse de textul de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. de lege, se observă că recursul nu a fost motivat de recurentul inculpat B.A.B., acesta încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nu va proceda la examinarea criticilor formulate oral de apărătorul desemnat din oficiu, care nu pot fi valorificate în recursul declarat, nefiind îndeplinite condiţiile legale subsumate art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În ce priveşte motivele de recurs invocate de recurentul inculpat B.S., subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 3859 alin. (1) pct. 172 şi pct. 12 C. proc. pen., instanţa de recurs constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, textul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. are în vedere situaţia când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, iar pct. 12, situaţia când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337.
Raportat la conţinutul temeiurilor de casare invocate, instanţa de recurs constată că, la acest moment procesual, criticile recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se doar la chestiuni de drept.
O reevaluare a conţinutului juridic şi constitutiv al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului sau a modalităţii de executare, ar presupune o evaluare a situaţiei de fapt şi o reapreciere a cauzei pe fondul acesteia, prin reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii, ceea ce ar fi imposibil, în condiţiile în care, ţinând cont de regulile stricte care reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a examina această critică în cadrul cazului de casare menţionat.
Constatând că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.S. şl B.A.B. împotriva deciziei penale nr. 103 din 28 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.S. şi B.A.B. împotriva deciziei penale nr. 103 din 28 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 125/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 123/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
