ICCJ. Decizia nr. 123/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002), (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 123/2014

Dosar nr. 8602/117/2010

Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 501 din 21 decembrie 2012, Tribunalul Cluj, în baza art. 334 C. proc. pen., ca urmare a extinderii acţiunii penale pentru alte acte materiale comise în dauna persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. şi B.O.A. în temeiul art. 335 C. proc. pen. şi a reunirii pentru indivizibilitate în temeiul art. 33 lit. c) C. proc. pen. a actelor materiale din cuprinsul rechizitoriului nr. 22/D/P/2011, obiect al Dosarului nr. 14443/211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj:

- în sensul introducerii în sintagma „cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen." a infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. şi a actelor materiale referitoare la inducerea în eroare a persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. şi B.O.A.

- în sensul introducerii în sintagma „cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen." a infracţiunii de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 şi a actelor materiale referitoare la introducerea în sistemul informatic al Băncii T. - Agenţia M.V. a datelor informatice necorespunzătoare adevărului cu ocazia inducerii în eroare a persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. şi B.O.A., respectiv a actelor materiale referitoare la conturile numitului C.G. - decedat,

- în sensul introducerii în sintagma „cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen." a infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. a actelor materiale constând în contrafacerea scrierii/subscrierii a două ordine de plată care atestă transferul sumei de 5.992 RON între numitul C.G. şi persoana vătămată P.A., respectiv a documentelor bancare justificative ale operaţiunilor derulate ulterior prin sistemul informatic al băncii referitoare la conturile persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. şi B.O.A.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata P.M.E., specialist marketing în cadrul SC M.T. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, la pedeapsa de 6 ani închisoare şi s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de fals informatic la pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare.

În baza art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 lit. e) teza I C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 2 luni şi 15 zile închisoare.

În baza art. 27 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare în mod continuat de operaţiuni prin utilizarea unui instrument de plată electronică fără consimţământul titularului de către o persoană care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, realizează operaţii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică sau efectuării operaţiunilor cu acestea, la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile de mai sus sunt concurente şi în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., 1 an şi 11 luni închisoare, 2 luni şi 15 zile închisoare şi 2 ani şi 11 luni închisoare şi aplică pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe care o sporeşte cu 3 luni închisoare, în final inculpata urmând să execute în regim de detenţie pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost privată inculpata, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 02 septembrie 2010 şi până la data de 22 decembrie 2011.

S-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată prin încheierea penală din data de 20 decembrie 2011 a Tribunalului Cluj, dată în prezentul dosar, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată asupra imobilului situat în comuna F., str. A.I., jud. Cluj înscris în CF nr. XX, nr. cadastral C1, C2, C3, C4, C5 şi C6, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din data de 12 noiembrie 2010.

În baza art. 348 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. s-au desfiinţat înscrisurile constând în ordine de plată, ordine de cumpărare valută, transfer cont de economii, ordine de vânzare valuta, contract de depozit bancar, solicitare de desfiinţare depozit, extras depozit active, întocmite în numele părţilor vătămate, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.

În baza art. 14 şi urm., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 5 şi art. 103 din Legea nr. 71/2011, art. 998 C. civ. anterior a fost obligată inculpata să plătească în favoarea părţii civile SC Banca T. SA cu sediul în mun. Cluj-Napoca, str. G.B., jud. Cluj prin Sucursala C. cu sediul social în mun. Cluj-Napoca, b-dul E., jud. Cluj sumele de 676.756,14 RON; 4.195,65 dolari SUA şi 3.607,48 euro.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 300 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (avocat A.C.) ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj cu nr. 234/D/P/2010, a fost trimisă în judecată inculpata P.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fals informatic în formă continuată, prev. şi ped. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; efectuarea în mod continuat de operaţiuni prin utilizarea unui instrument de plată electronică fără consimţământul titularului, de către o persoană care, în virtutea atribuţiilor de serviciu, realizează operaţii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică sau efectuării operaţiunilor cu acestea, prev. de art. 27 alin. (1) şi (4) lit. a) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 22/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a fost trimisă în judecată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunilor de: fals informatic în formă continuată, prev. şi ped. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea penală din data de 20 decembrie 2011 instanţa a extins acţiunea penală faţă de inculpată pentru 4 acte materiale de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la inducerea în eroare a părţilor vătămate B.D., C.R., C.F. şi B.O.A., respectiv pentru actele materiale aferente activităţilor referitoare la persoanele de mai sus de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003; actele materiale aferente activităţilor referitoare la persoanele de mai sus de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrebată fiind, atât la debutul procedurilor cât şi la primul termen de judecată cu procedura completă după apariţia O.U.G. nr. 21/2011, inculpata a declarat că nu doreşte să uzeze de procedura de judecată simplificată prev. de art. 320 C. proc. pen., ea nerecunoscând iniţial săvârşirea infracţiunilor. La momentul la care a fost întrebată a recunoscut săvârşirea actelor materiale pentru care s-a extins acţiunea penală însă aplicarea parţială a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., doar pentru unele acte materiale, nu este posibilă. La finalul procedurilor inculpata a recunoscut în întregime toate actele materiale, astfel cum sunt acestea descrise în cele două rechizitorii, emise în Dosarele nr. 234/D/P/2010 şi 22/D/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj.

Având în vedere că inculpata a recunoscut toate actele materiale astfel cum sunt menţionate în rechizitorii, respectiv actele materiale pentru care s-a extins acţiunea penală, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine starea de fapt menţionată în actele de inculpare, respectiv următoarele:

Prin plângerea penală formulată în cauză la data de 16 august 2010, partea vătămată Banca T. a solicitat cercetarea şi tragerea la răspundere penală a inculpatei P.M.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., delapidare, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. şi ped. de art. 288 C. pen., uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art. 246 C. pen.

În conţinutul plângerii penale s-a arătat faptul că începând cu anul 2009, în calitate de administrator de cont la Banca T. - Agenţia M.V., prin metoda „s.", a transferat fără drept prin intermediul sistemului informatic al Băncii T. bani din contul unor clienţi în vârstă sau cu puţine cunoştinţe despre procedurile bancare, în conturile numitelor K.R.V. şi D.M., conturi pe care le controla în totalitate şi ale căror carduri le deţinea. Ulterior, susnumita a procedat şi la extragerea sumelor de bani de la ATM-ul băncii utilizând fără drept cardurile ataşate conturilor deschise pe numele K.R.V., D.M. şi R.l. şi emise fără acordul acestora. În această modalitate a prejudiciat părţile vătămate M.C., R.l., P.V., G.A. şi S.I., suma totală de 520.000 RON şi 33.000 euro, părţi vătămate despăgubite ulterior de partea civilă Banca T.

Ca urmare a faptului că toţi clienţii Băncii T. au fost despăgubiţi de bancă s-a procedat la audierea titularilor de conturi în calitate de martori, întrucât potrivit prevederilor art. 75 şi urm. C. proc. pen., aceştia au arătat că nu înţeleg să participe în procesul penal în calitate de părţi vătămate sau părţi civile.

Pe baza actelor administrate în cauză s-a stabilit următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2006, inculpata P.M.E. a fost angajată în calitate de administrator cont la Banca T. - Sucursala D., însă la data respectivă, întrucât nu era căsătorită, contractul individual de muncă a fost încheiat pe numele pe care inculpata l-a avut înainte de căsătorie, respectiv acela de B. Potrivit fişei postului, inculpata avea printre atribuţiile de serviciu atragerea de clienţi care să îşi deschidă conturi curente la Banca T., conturi care aveau ataşate carduri. Întrucât practica bancară era aceea de a stimula angajaţii să atragă cât mai mulţi clienţi, existau bonificaţii pentru fiecare angajat al băncii, în funcţie de numărul de noi clienţi pe care îi dobândea banca. În aceste condiţii, inculpata a apelat la cunoştinţe şi prieteni care au fost de acord să îşi deschidă conturi la Banca T. şi printre care erau martorele D.M. şi K.R.V. Cele două martore nu erau în relaţii foarte apropiate cu inculpata, ci erau doar simple cunoştinţe, în sensul că martora K.R.V. a fost angajată la o societate comercială administrată de părinţii inculpatei, iar pe martora D.M. a cunoscut-o prin intermediul unor prieteni comuni.

La propunerea inculpatei, cele două martore au fost de acord să îşi deschidă cont la Banca T. - Sucursala D., astfel că pe numele martorei K.R.V. a fost deschis contul nr. RR, care avea ataşat un card Visa Electron Global şi un card Master Card Mondo, iar pe numele martorei D.M. a fost deschis contul nr. HH, care avea ataşat două carduri Visa Electron Global şi Master Card Mondo. Cardurile care au fost emise pe numele celor două martore au fost valabile până în anul 2008, fiind necesar acordul titularului pentru prelungirea perioadei de valabilitate a acestora. Martorele K. şi D. au intrat în posesia celor două tipuri de carduri, iar după expirarea termenului de valabilitate de 2 ani nu au mai solicitat reînnoirea acestora.

La data de 29 iunie 2007 inculpata P.M.E. a fost angajată în baza contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. sub nr. AA/2007, în calitate de administrator cont la Banca T. - Sucursala C.N. - Agenţia M.V. Şefa agenţiei respective era numita P.C.L., iar B.D. avea calitatea de consilier bancar, P.A.M. avea calitatea de administrator cont şi M.D. avea calitatea de casier.

În momentul în care a fost angajată în municipiul Cluj-Napoca, inculpata P.M.E. a transferat de la Sucursala D. a Băncii T. la Agenţia M.V. a aceleiaşi instituţii bancare cele două conturi deschise pe numele martorelor K. şi D. fără ca acestea să aibă cunoştinţă despre acest fapt. Practic, cunoscând faptul că martorele nu efectuează operaţiuni prin conturile respective, inculpata a transferat întreg portofoliul de clienţi pe care îl dobândise în intervalul de timp în care a fost angajată la Sucursala D., în care se încadrau şi cele două martore. În aceste condiţii, la data expirării cardurilor ataşate conturilor martorelor, inculpata, în numele celor două, a solicitat eliberarea unor noi carduri valabile pe o perioadă de încă 2 ani, ataşate aceloraşi numere de conturi - carduri pentru care a semnat personal de ridicare, le-a păstrat fără a le înmâna titularelor.

Inculpata a avut tot calitatea de administrator cont, iar în această calitate avea următoarele atribuţii: asigura interfaţa dintre bancă şi client prin preluarea şi predarea documentelor, asigura asistenţa la completarea formularelor pentru diverse produse şi servicii ale băncii, avea acces la sistemul informatic al băncii în sensul că introducea date referitoare la constituirea şi desfiinţarea de depozite, efectua licitaţii de schimb valutar, opera transferuri dintr-un cont în altul, transferuri care urmau ulterior procedurile bancare.

Potrivit normelor bancare, în aplicaţia maintainer orice administrator de cont avea posibilitatea ca în urma alocării unui user şi a unei parole să efectueze pe baza documentelor şi a solicitării titularului anumite modificări privind schimbarea numelui, a adresei şi a actului de identitate. Totodată, în această calitate, dar în aplicaţia branch power inculpata avea posibilitatea să efectueze operaţiuni pe cont, însă doar după introducerea user-ului şi a parolei individuale care nu putea fi transmisă sau comunicată altei persoane, motiv pentru care orice fel de operaţiuni efectuate de către un anume angajat al băncii sunt identificate uşor.

În această calitate, inculpata a intrat în contact direct cu mai mulţi clienţi ai Băncii T. - Agenţia M.V., printre care cu persoanele vătămate G.A., R.I., S.I., P.V., P.A. şi M.C.

Întrucât inculpata era foarte amabilă cu clienţii, în scurt timp a captat încrederea acestora, în sensul că de fiecare dată când doreau să facă diverse operaţiuni bancare se adresau doar inculpatei, care îi ajuta să întocmească documentele bancare necesare pentru constituirea şi respectiv desfiinţarea depozitelor, pentru ridicarea sumelor de bani ce reprezentau dobânda aferentă depozitelor constituite, etc. Din momentul în care inculpata a fost angajată la Agenţia M.V. a aflat că persoanele vătămate menţionate sunt persoane în vârstă de aproximativ 70 - 80 de ani, că acestea se prezintă la bancă într-o anumită zi a lunii stabilită ca şi dată scadentă pentru ridicarea dobânzii aferentă sumelor depuse în conturile lor şi că sunt persoane care nu au cunoştinţe despre sistemul bancar. Mai mult, inculpata a observat şi faptul că toate persoanele la care s-a făcut referire aveau constituite depozite pentru sume importante de bani şi că niciodată nu veneau la bancă însoţite de alte persoane.

Profitând de situaţia în care se aflau persoanele vătămate, pe fondul unei situaţii materiale dificile, în cursul lunii decembrie 2007, inculpata a luat hotărârea de a sustrage din conturile persoanelor menţionate diferite sume de bani. Încă de la început inculpata a avut reprezentarea modalităţii concrete în care urma să sustragă sumele de bani din conturile părţilor vătămate, în sensul că având cunoştinţă despre data la care acestea se prezentau la bancă, a început să transfere din conturile lor fie către contul său personal, fie către conturile martorelor K.R.V. şi D.M. diferite sume de bani, pe care ulterior le ridica din contul personal sau de la bancomat cu cardurile emise pe numele celor două martore fără cunoştinţa acestora. În opinia instanţei, metoda nu era necunoscută şi celorlalte persoane care lucrau în bancă, respectiv în alte bănci, dovadă fiind faptul că pe rolul instanţelor clujene mai sunt dosare similare. Tot în opinia instanţei, inculpata nu avea cum să desfăşoare activităţile descrise mai jos fără concursul altor persoane care lucrau în aceeaşi bancă.

În aceste condiţii, activitatea infracţională a inculpatei a implicat conturile deschise pe numele persoanelor vătămate amintite mai sus, în modalitatea „s." şi s-a desfăşurat în felul următor:

Persoana vătămată G.A. este în vârstă de 72 de ani. în cursul anului 2006 a încheiat cu Banca T. - Sucursala C. un contract de depozit, fiind deschis contul cu cod IBAN B1, pentru suma de 150.000 RON. Persoana vătămată G.A. se prezenta la Agenţia M.V. a Băncii T. în data de 28 a fiecărei luni pentru a ridica dobânda aferentă depozitului, având deschis pe numele său, atât un cont de economii, cât şi un cont curent la care avea ataşat un card bancar. În anul 2007 persoana vătămată a cunoscut-o pe inculpată, încă din momentul în care aceasta a fost transferată de la Sucursala D. a Băncii T., iar din acel moment întrucât era foarte amabilă, ori de câte ori se ducea la bancă o contacta doar pe inculpată, care făcea operaţiunile necesare ridicării dobânzii.

Bucurându-se de deplina încredere a persoanei vătămate, inculpata s-a hotărât în luna decembrie 2007 să transfere din contul persoanei vătămate G.A. suma de 147.000 RON în contul ei personal, restul de 3000 RON fiind lăsat în mod intenţionat în contul de economii al clientului pentru ca depozitul să nu fie desfiinţat. Această operaţiune a fost efectuată de inculpată prin introducerea de date nereale în sistemul informatic al băncii, folosind aplicaţiile arătate mai sus, în sensul că au fost operate datele necesare transferului între contul persoanei vătămate G.A. şi contul inculpatei, fiind întocmite în fals şi documentele justificative aferente operaţiunii - operaţiune justificată cu titlu de „cadou" sau „împrumut". Ulterior, inculpata a ridicat suma de bani ce a fost transferată în contul său, o parte de la casieria agenţiei unde lucra, iar restul de la Agenţia B. a Băncii T. Suma respectivă de bani i-a fost oferită soţului inculpatei - numitul P.M.S. care i-a folosit în interesul societăţii comerciale SC P&T T. SRL Cluj, unde era asociat şi administrator.

Inculpata a arătat că nu i-a adus la cunoştinţa soţului său provenienţa banilor.

Ca urmare a faptului că, în cursul lunii decembrie 2007 persoana vătămată G.A. s-a prezentat la Banca T. - Agenţia M.V. la o altă dată decât cea stabilită ca şi dată scadentă a depozitului şi a solicitat ridicarea sumei de 9.000 RON - sumă care nu mai era în cont, inculpata s-a văzut nevoită ca, în aceeaşi modalitate, respectiv prin introducerea în sistemul informatic al băncii de date nereale, să efectueze operaţiuni de transfer a sumei solicitate de persoana vătămată dintr-un alt cont. Corespunzător operaţiunii din sistemul informatic, inculpata a întocmit din nou în fals documentele justificative, respectiv ordinul de plată prin care se atesta transferul din contul IBAN B2 deschis pe numele părţii vătămate P.V., a unei sume de bani către contul deschis pe numele G.A., pentru ca acesta din urmă să nu-şi dea seama că nu mai are banii în cont.

Partea vătămată P.V. este în vârstă de 82 de ani, iar în cursul lunii octombrie 2007 a încheiat cu Banca T. un contract de depozit, pentru echivalentul în RON al sumei de 33.000 euro. Şi persoana vătămată P.V. se prezenta la bancă doar o dată pe lună, la data scadentă pentru ridicarea dobânzii, iar persoana cu care ţinea legătura din cadrul bănci era inculpata P.M.E. În aceste condiţii, inculpata avea de asemenea cunoştinţă despre faptul că, fiind o persoană în vârstă, numita P.V. obişnuieşte să ridice lunar sume mici de bani care echivalau doar cu suma ce reprezenta dobânda aferentă depozitului şi că întotdeauna apelează la ajutorul său. În acest context, în momentul în care persoana vătămată G.A. s-a prezentat intempestiv la bancă pentru a ridica suma de 9.000 RON, inculpata a hotărât să transfere din contul persoanei vătămate P.V., în contul deschis pe numele lui G.A. suma necesară, pentru ca acesta să nu realizeze că banii pe care i-a depus în cont nu mai există.

Din acest moment, întrucât nu a reuşit să restituie suma de bani însuşită iniţial din contul deschis pe numele G.A., inculpata a început o aşa zisă „s." în care a implicat mai multe conturi ale clienţilor amintiţi mai sus.

În continuare, datorită numărului extrem de mare de operaţiuni efectuate de către inculpată, respectiv de transferuri bancare, sunt expuse cu titlu de exemplu câteva operaţiuni care au fost derulate prin conturile deschise pe numele P.M.E., G.A., P.V.

Din analiza extraselor de cont, a rezultat faptul că pe lângă operaţiunile amintite mai sus cu titlu de exemplu, inculpata P.M.E. a procedat şi la folosirea conturilor altor persoane fizice, clienţi ai băncii, însă de la care nu a sustras sume de bani, ci practic a introdus în circuitul de tip „s. " al banilor şi conturile respective. Astfel, din documentele menţionate rezultă faptul că la data scadentă a depozitului, respectiv 28 a fiecărei luni inculpata se asigura că din diferite conturi erau transferate sume modice de bani ce reprezentau dobânda, după care sumele erau retrase de către titularul contului de la ATM. La data de 27 decembrie 2008 din contul lui P.V., inculpata a operat un transfer de 17.557 RON către contul lui G.A., deoarece acesta a intenţionat să ridice suma de 9.000 RON, sumă care depăşea cu mult ceea ce avea în cont, precum şi suma ce reprezenta dobânda lunară. Din extrasul de cont rezultă că în aceeaşi zi s-a făcut o retragere de 9.000 RON de la ATM-ul Băncii T. - Sucursala C. - str. E., după care a fost creditat contul cu titlu de „cadou" cu suma de 350 RON din contul deschis pe numele soţului inculpatei, numitul P.M.S., iar apoi a fost transferată în contul personal al inculpatei suma de 8.884 RON; astfel că la sfârşitul zilei de 27 decembrie 2008 persoana vătămată G.A. a avut în cont suma de 13,71 RON.

S-a precizat de asemenea faptul că după data de 03 septembrie 2009 când din contul lui G.A. s-a făcut un virament cu titlu de „cadou" către numita K.R.V. în cuantum de 700 RON, la datele de 05 septembrie 2009 şi respectiv 08 septembrie 2009 au fost efectuate plăţi de către inculpată cu cardul ataşat contului acesteia la SC G.E. SRL şi respectiv P. România.

Tot din analiza extraselor de cont a rezultat faptul că la data de 06 noiembrie 2007 de pe contul persoanei vătămate G.A., au fost efectuate 13 ridicări de la ATM/POS ale Băncii T. - Agenţia M.V. în valoare totală de 7.800 RON de către inculpată. Din aceleaşi mijloace de probă, a rezultat faptul că după ce întreaga sumă de bani a fost transferată din contul deschis pe numele P.V., periodic inculpata alimenta contul acesteia cu sume de aproximativ 1.400 RON, sume care echivalau cu dobânda lunară şi care erau retrase de la ATM de către titulara contului, cu ajutorul inculpatei. Cu toate că lunar persoana vătămată avea în cont suma respectivă, tocmai pentru a nu bănui ce se întâmplă, din extrasul de cont se poate observa că la finalul zilei ce reprezenta data scadentă, suma din cont varia între 0,27 RON, 0,66 RON, 6,43 RON etc.

În modalitatea descrisă mai sus, inculpata a reuşit o perioadă de timp să acopere contravaloarea dobânzilor, precum şi a sumelor de bani ridicate de către cele două persoane, fără însă a putea restitui suma de bani însuşită.

În aceste condiţii, inculpata a introdus în activitatea sa infracţională şi contul deschis pe numele martorei P.A. În cursul anului 2008, P.A., în vârstă de 45 de ani, a încheiat cu Banca T. un contract de depozit în sumă de 40.000 euro, pentru care dobânda se plătea lunar. Persoana vătămată P.A. nu avea foarte multe cunoştinţe despre sistemul bancar întrucât lucra în Italia de mai mulţi ani. Inculpata a fost cea care s-a ocupat şi de această dată de noul client al băncii, astfel că, după o anumită perioadă de timp a convins-o să îşi constituie un nou depozit în lei, sub pretextul că dobânda era mult mai avantajoasă. Martora P.A. a fost de acord cu propunerea inculpatei, motiv pentru care a schimbat valuta pe care o avea în RON şi a constituit un depozit în RON pentru contul IBAN B3 pe numele fiicei sale M.C., unde martora figura doar ca şi împuternicit.

Ulterior, constituirii depozitului în RON, martora P.A. a transferat din contul pe care îl avea deschis la Banca R. şi echivalentul în RON a sumei de 13.000 euro, astfel că la final în contul deschis pe numele de M.C. era suma de 220.000 RON. Martora P.A. a ridicat din această sumă 20.000 RON, rămânând ca şi sumă constituită cu titlu de depozit 200.000 RON.

După ce a fost constituit depozitul amintit, inculpata a transferat din contul lui M.C. diferite sume de bani către contul lui G.A., pentru a acoperi suma lipsă, dar şi către conturile deschise pe numele martorelor D.M. şi K.R.V., de unde ridica personal sumele de bani cu ajutorul cardurilor celor două martore ce se aflau în posesia sa.

Analizând extrasele de cont depuse la dosarul cauzei a rezultat că, la fiecare transfer de bani din contul persoanei vătămate M.C. către conturile martorelor D.M. şi K.R.V., suma transferată a fost ulterior retrasă de către inculpată de la ATM sau POS-ul Băncii T. - Agenţia M.V. şi Sucursala de pe str. E. sau a fost cheltuită de către inculpată în diferite magazine. Astfel, după transferul sumei de 6.300 RON din data de 21 decembrie 2009, din contul lui M.C. către contul martorei K.R.V., au fost efectuate 4 retrageri de la ATM în cuantum de 5.400 RON, după transferul sumei de 7.721 RON din data de 04 martie 2010, din contul lui M.C. către martora D.M., au fost efectuate 3 plăţi la diferite societăţi comerciale şi 6 retrageri de la ATM-uri, în sumă totală de 6.800 RON.

Inculpata a încercat ca prin folosirea contului persoanei vătămate M.C. să ascundă sustragerea sumei de bani din contul lui G.A., dar deşi iniţial a intenţionat să recupereze suma însuşită, la scurt timp, inculpata a transferat întreaga sumă de bani care exista în contul deschis pe numele M.C., către conturile martorelor D. şi K. de unde a folosit în modalitatea arătată suma de 200.000 RON. În aceste condiţii la paguba iniţial produsă s-a adăugat şi suma pe care inculpata şi-a însuşit-o din contul persoanei vătămate M.C., motiv pentru care „a antrenat în sistemul s." şi alte conturi pentru a ascunde fapta comisă şi pentru ca persoanele vătămate să fie convinse că depozitele constituite iniţial se derulează potrivit clauzelor contractuale.

În cursul anului 2009 în activitatea sa infracţională, inculpata a implicat şi contul deschis pe numele persoanei vătămate S.I., în vârstă de 65 de ani. În luna septembrie 2009, persoana vătămată S.I. a încheiat cu Banca T. - Agenţia M.V. un contract de depozit pentru suma de 100.000 RON, fiind deschis contul B5. Încă de la început, inculpata a fost cea care s-a ocupat de întocmirea documentaţiei necesare deschiderii contului şi constituirii depozitului, astfel că şi de această dată inculpata a cunoscut că persoana vătămată este în vârstă şi că se prezintă la bancă doar o dată pe lună pentru a ridica dobânda aferentă depozitului.

În luna decembrie 2009 persoana vătămată a ridicat din cont suma de 5.000 RON, iar ulterior în luna martie 2010 a ridicat din cont suma de 5.000 RON, rămânând în cont, potrivit contractului de depozit suma de 90.000 RON.

În perioada septembrie 2009 - iulie 2010 inculpata a efectuat mai multe operaţiuni în contul persoanei vătămate S.I., prin introducerea de date nereale în sistemul informatic al băncii şi prin întocmirea în fals a mai multor documente justificative care atestau operaţiunile respective. Astfel, la data de 04 decembrie 2009 contul persoanei vătămate S.I. a fost creditat din contul numitei M.C., cu titlu „contravaloare teren", cu suma de 100.758,44 RON, după care a fost debitat în mod repetat prin mai multe retrageri de la ATM. La data de 08 decembrie 2009 acelaşi cont a fost din nou debitat cu suma de 105.687 RON, cu titlu „contravaloare contract de vânzare-cumpărare" astfel că la finalul zilei respective se mai găseau doar 300,80 RON. Ulterior, la data de 15 februarie 2010 contul respectiv a fost din nou creditat cu suma de 1.200 RON, cu titlu „restituire datorie", transfer efectuat de către P.A. de pe contul persoanei vătămate M.C. De asemenea, la data de 03 mai 2010, contul a fost din nou creditat cu suma de 860 RON din contul inculpatei, cu titlu „cadou".

Analizând operaţiunile efectuate de către inculpată, a rezultat faptul că la fiecare alimentare de cont, există mai multe retrageri de la ATM şi transferuri din contul persoanei vătămate S.I. către conturile celorlalte persoane menţionate mai sus, operaţiuni în urma cărora la data de 30 iulie 2010 în contul persoanei vătămate mai erau doar 503,96 RON.

În activitatea infracţională derulată de către inculpată a fost implicat şi contul deschis pe numele persoanei vătămate R.l. în vârstă de 71 ani. În cursul anului 2007 persoana vătămată R.l. a încheiat un contract de depozit cu Banca T., fiind deschis contul B6, cont în care a fost depusă iniţial suma de 150.000 RON. La scurt timp persoana vătămată a retras suma de 100.000 RON, astfel că a fost constituit un nou depozit pentru diferenţă, respectiv pentru suma de 50.000 RON. Ca urmare, data fixată ca şi dată scadentă pentru ridicarea dobânzii a fost la începutul lunii, respectiv data de 06. Persoana vătămată a cunoscut-o pe inculpata P.M.E. În cursul anului 2009, fiind abordat de către aceasta în momentul în care a văzut că se deplasează lunar la Banca T. - Agenţia M.V. pentru a ridica dobânda. Fiind foarte amabilă inculpata s-a oferit să întocmească documentele necesare pentru prelungirea lunară a depozitului, înţelegându-se cu persoana vătămată că nu este nevoie să se deplaseze de fiecare dată la bancă, ci că îi va prelungi contractul de depozit de fiecare dată, chiar în absenţa lui. Persoana vătămată i-a spus inculpatei că locuieşte în afara municipiului Cluj-Napoca şi acesta este motivul pentru care nu poate să vină în fiecare lună la bancă.

La scurt timp după ce a cunoscut-o pe inculpata P.M.E., persoana vătămată a mai depus în cont şi suma de 8.000 RON, sumă obţinută din economii. Întrucât R.I. nu avea împuternicit pe cont şi i-a spus inculpatei că întreaga sumă de bani constituită ca şi depozit nu are nici o destinaţie specială, inculpata s-a hotărât să folosească în derularea activităţii sale infracţionale şi contul acestuia.

Mai mult, inculpata a întocmit în numele persoanei vătămate R.I. o cerere de emitere a unui card ataşat contului respectiv, după care a început să efectueze operaţiuni prin cont - operaţiuni în urma cărora a retras şi suma de bani ce se afla în contul acestuia cu ajutorul cardului.

În acest context, contul deschis pe numele R.I. a fost implicat în metoda de tip „s." folosită de inculpată aşa cum s-a arătat şi mai înainte pentru obţinerea unui profit material.

Din operaţiunile descrise mai sus şi din extrasele de cont, a rezultat faptul că după fiecare alimentare a conturilor martorelor K.R.V. şi D.M. există mai multe retrageri de la ATM-ul sau POS-ul Băncii T. - Agenţia M.V., retrageri efectuate de către inculpată cu cardurile celor două persoane. De asemenea, din analiza extrasului de cont emis pe numele R.I. a rezultat că după creditarea contului de card, respectiv a contului curent, au fost efectuate 13 retrageri în perioada 26 aprilie 2010 - 04 mai 2010, cu cardul emis pe numele acestuia fără cunoştinţa sa. Totodată, în perioada 06 mai 2010 - 31 mai 2010 au fost efectuate retrageri şi plăţi către diferiţi comercianţi ca şi SC L. SRL, SC Z.P. SRL, SC C.R. SA, SC C.P. SRL, SC B.P., SC C.R. SA, SC O.M. SRL, în sumă totală de 66.069,67 RON.

Ulterior operaţiunilor efectuate de către inculpată în contul persoanei vătămate R.I. nu a mai rămas nici o sumă de bani, soldul fiind zero.

În activitatea infracţională desfăşurată, inculpata P.M.E. a implicat şi contul persoanei vătămate B.D., în vârstă de 50 de ani. Persoana vătămată B.D. a cunoscut-o pe inculpata P.M.E., astfel că în cursul anului 2009 a încheiat un contract de depozit în RON şi în valută cu Banca T. - Agenţia M.V. Potrivit contractului de depozit în RON, pe numele persoanei vătămate a fost depusă suma de 4.600 RON, iar potrivit clauzelor contractuale ale depozitului în valută, pe numele persoanei vătămate a fost depusă suma de 4.180 dolari SUA. De precizat este faptul că inculpata ştia despre persoana vătămată că este fosta soţie a actualului soţ al mamei sale, astfel că discuţiile dintre cele două nu erau referitoare strict la relaţia profesională. În baza relaţiei dintre cele două, inculpata ştia şi despre persoana vătămată B.D. că nu ridică bani din contul său şi că vine foarte rar la bancă.

În aceste condiţii, pentru a acoperi sumele de bani sustrase din celelalte conturi a folosit şi contul persoanei vătămate B.D. Astfel, la data de 28 februarie 2009 a transferat din contul persoanei vătămate în contul lui G.A. suma de 2.996 RON, cu titlu de „împrumut" pentru că la data respectivă era data scadentă a dobânzii aferentă contului acestuia din urmă. Manopera folosită de inculpată a fost comisă cu scopul ca numitul G.A. să nu realizeze la data la care se prezenta la bancă pentru ridicarea dobânzii, că în cont nu mai există suma pentru care a încheiat contractul de depozit. Ulterior, la data de 05 martie 2009 inculpata a transferat din contul lui G.A. către contul lui B.D. suma de 1.470 RON, cu titlu de „restituire".

În modalitatea arătată până în cursul anului 2010 în contul în RON al persoanei vătămate B.D. a rămas suma de 1,33 RON.

Fiind audiată în faţa organelor de urmărire penală inculpata P.M.E. nu a recunoscut iniţial faptele reţinute în sarcina sa, şi a precizat că toate operaţiunile prin care a fost cauzat prejudiciul părţilor vătămate s-au datorat numitei P.A., care le cunoştea pe celelalte persoane vătămate şi pe martorele D.M. şi K.R.V. Inculpata P.M.E. a susţinut că P.A. a înscenat toată fapta, deoarece dorea să ascundă faptul că, în calitate de împuternicită pe contul fiicei sale M.C. a cheltuit toţi banii. Ulterior, inculpata a revenit asupra declaraţiei date şi a recunoscut că pe fondul situaţiei materiale pe care o avea, a fost nevoită să-şi însuşească din contul persoanei vătămate G.A. suma de 147.000 RON, pe care ulterior nu a mai restituit-o, iar din acel moment, prin metoda „s." a sustras banii din conturile celorlalte persoane vătămate, folosindu-se de cardurile emise pe numele D.M., K.R.V. şi R l. Inculpata a recunoscut şi faptul că personal a introdus date nereale în sistemul informatic al băncii, după care a întocmit în fals documente justificative, care atestau operaţiunile efectuate în vederea sustragerii banilor. În prima fază, inculpata a arătat că în întreaga activitate infracţională pe care a desfăşurat-o au fost implicate şi numitele P.C.L., B.D., P.A.M. şi M.D. Inculpata a precizat că toate cele 4, în baza atribuţiilor de serviciu pe care le aveau, potrivit postului pe care îl ocupau, au ajutat-o, fie prin confirmarea operaţiunilor de transfer a sumelor de bani dintr-un cont în altul, fie prin eliberarea sumelor de bani de la casierie, în condiţiile în care clientul sau titularul cardului nu era de faţă. Inculpata a menţionat că cea care a coordonat întreaga activitate infracţională desfăşurată cu complicitatea tuturor, a fost numita P.C.L., care era în relaţii de prietenie cu numita P.A. În urma cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală nu s-a putut stabili vinovăţia persoanelor menţionate, iar inculpata a revenit asupra declaraţiilor sale acuzatoare la adresa colegelor ei menţionând că acestea nu au participat la infracţiuni.

În faza de judecată inculpata a fost audiată de 3 ori, în prima declaraţie ea contestând suma de 33.000 euro pe care ar fi sustras-o din contul persoanei vătămate P.V., susţinând că aceasta avea contul în RON, contestând de asemenea diverse sume menţionate în rechizitoriul nr. 234/D/P/2010 cu precizarea că a plătit parte din dobânzile aferente conturilor persoanelor vătămate, inclusiv din contul personal. Este real faptul că persoana vătămată P.V. a avut contul deschis în RON şi nu în euro, însă celelalte susţineri nu sunt fondate deoarece banii din conturile inculpatei proveneau din sustragerile de bani din celelalte conturi, deci practic nu erau bani personali, iar plata dobânzilor s-a făcut din celelalte conturi ale persoanelor vătămate, prin metoda s., această modalitate de achitare a dobânzilor fiind de esenţa metodei precizate.

Faptele inculpatei au fost descoperite la data de 19 iulie 2010 când numita P.A., în calitate de împuternicită a fiicei sale M.C. s-a prezentat la Agenţia l.M. a Băncii T., unde i-a solicitat martorei P.S., casier la agenţia respectivă, un extras de cont. Cu acea ocazie a constatat faptul că în cont nu mai este suma de bani pentru care era constituit depozitul, astfel că prin şefa Agenţiei l.M. - martora P.C.I. a încercat să verifice care este situaţia contului fiicei sale. Martora P.A. a constatat că avea în contul curent suma de aproximativ 900 - 1000 RON şi atât ea cât şi fiica ei apăreau împuternicite pe contul martorei D.M., persoană pe care nu o cunoştea. În acest context, martora P.C.I. a luat legătura telefonic cu inculpata P.M.E. pentru a lămuri situaţia, astfel că inculpata pentru a împiedica descoperirea faptelor sale, a contactat-o imediat pe martora P.A. Discuţia telefonică purtată între cele două a fost auzită şi de martora P.C.I. deoarece telefonul martorei P.A. a fost pus pe speaker. Cu prilejul acelei convorbiri, inculpata a încercat să o liniştească pe martora P.A. cerându-i să meargă la Agenţia M.V. a Băncii T. pentru a verifica împreună ce s-a întâmplat. Totodată, inculpata i-a spus cu prilejul aceleiaşi convorbiri că martora D.M. este o verişoară de-a ei şi că totul este în regulă.

La scurt timp după discuţia respectivă, la sediul Agenţiei l.M. a venit şi persoana vătămată M.C., în prezenţa căreia martora P.C.I. a mai verificat încă o dată situaţia contului. Cu această ocazie s-a constatat faptul că pe numele M.C. era constituit la data de 19 iulie 2010 un depozit de 47.000 euro, depozit pentru care martora P.A. nu apărea împuternicită. În aceste condiţii, martora P.C.I. i-a sugerat martorei P.A. să facă o sesizare către conducerea Băncii T., sesizare pe care personal a înregistrat-o şi a înmânat-o directorului de operaţiuni.

În aceeaşi perioadă, la Agenţia M.V. se efectua un control de către martora V.M.L. - şef serviciu control şi monitorizare riscuri operaţionale în cadrul instituţiei bancare amintite. Martora V.M.L. se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu la Agenţia M.V. în momentul în care a fost formulată sesizarea de către martora P.A. Pe fondul acestei sesizări, martora V.M.L. a procedat la efectuarea controlului operaţiunilor desfăşurate de către inculpata P.M.E. în calitate de administrator cont. În urma analizei efectuate, martora V.M.L. a sesizat din primul moment că toate documentele justificative pentru operaţiunile efectuate de inculpată pe contul martorei P.A. şi a persoanei vătămate M.C. erau întocmite de către inculpata P.M.E. şi semnate tot de către aceasta. Din declaraţia martorei V.M.L. rezultă că după ce a constatat cele precizate mai înainte, a efectuat verificări cu privire la întreaga activitate a inculpatei, pe o perioadă de aproximativ 3 ani. În acest context, a stabilit faptul că în momentul în care inculpata a fost angajată la Banca T. - Agenţia M.V., a transferat de la Sucursala D. a aceleiaşi instituţii bancare 2 conturi deschise pe numele martorelor D.M. şi K.R. - conturi care aveau ataşate carduri, iar pe cererea de eliberare a acestora nu exista semnătura titularului care să ateste ridicarea cardului şi a codului PIN, cardurile nu se găseau în agenţie şi nici nu exista dovada distrugerii acestora cum se procedează potrivit normelor bancare în caz de neridicare. Din depoziţia testimonială a rezultat că inculpata a efectuat operaţiuni fără cunoştinţa titularilor care au implicat aproximativ 25 de conturi, în sensul că din conturile unor persoane în vârstă sau fără cunoştinţe bancare erau transferate sume de bani, direct sau prin intermediul altor conturi spre conturile martorelor K. şi D. În acest context, o parte dintre conturile folosite de către inculpată nu au fost „golite", ci au fost folosite ca şi mijloace în întreaga „s.", printre titularii acestor conturi fiind numiţii C.R., M.C., I.N., M.M., O.l., B.N., D.D., etc. - o parte dintre aceste persoane fiind în relaţii apropiate cu inculpata, aspect care îi asigura o dată în plus acesteia clandestinitatea activităţii pe care o desfăşura. Martora V.M.L. a constatat în urma analizării tuturor operaţiunilor efectuate de inculpată, că apăreau în mod frecvent, transferuri cu justificarea „restituire împrumut", între contul martorei P.A. şi contul personal al inculpatei - operaţiune care a fost contestată de către martora P.A. În plus, martora V.M.L. a precizat că a constatat şi faptul că în memoria unităţii centrale pe care o folosea inculpata în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au fost identificate modele de extrase de cont diferite de cele folosite în mod obişnuit de bancă şi modele de contracte de depozit şi că numitele P.A. şi M.C. apăreau împuternicite pe contul unei persoane M.V. şi pe conturile martorelor D.M. şi K.R.

Aceleaşi aspecte au fost confirmate şi de către martorul B.C.H., angajat în calitate de director regional de operaţiuni la Banca T. În această calitate, martorul B.C.H. a participat la ancheta internă care a fost efectuată cu privire la activitatea infracţională a inculpatei, ocazie cu care a constatat aceleaşi nereguli ca şi martora V.M.L. În plus, martorul B.C.H. a luat legătura şi cu titularii conturilor din care inculpata şi-a însuşit sumele de bani şi a preluat sesizările formulate de către aceştia.

În cauză au fost audiaţi titularii conturilor „golite" de inculpată, ocazie cu care s-a stabilit faptul că aceştia nu se cunoşteau între ei şi că efectuau operaţiunile bancare, în special de ridicare a dobânzii lunare cu ajutorul inculpatei pe care o cunoşteau şi pe care au caracterizat-o ca fiind foarte amabilă. Din depoziţiile acestora, rezultă faptul că inculpata avea acelaşi comportament raportat la fiecare în parte, în sensul că profitând de faptul că sunt fie persoane în vârstă, fie persoane cu foarte puţine cunoştinţe despre sistemul bancar, le prezenta o situaţie nereală cu privire la suma de bani existentă în contul lor, precum şi cu privire la cuantumul dobânzii lunare. Întrucât toate aceste persoane nu se prezentau la bancă decât la data scadentă a depozitului, nu veneau însoţite de alte persoane mai tinere sau cu mai multe cunoştinţe bancare, inculpata a depus în mod facil manopere pentru a le menţine în eroare cu prilejul derulării contractelor de depozite încheiate anterior. Titularii conturilor au fost reaudiaţi de instanţă şi au confirmat cele declarate în faza de urmărire penală.

În cursul cercetărilor efectuate în cauză au fost audiate martorele K.R.V. şi D.M. (căsătorită B.), ambele cu domiciliul în Dej, jud. Cluj. Din declaraţia celor două martore, rezultă faptul că au cunoscut-o pe inculpată în urmă cu mai mulţi ani, în perioada în care aceasta era angajata Băncii T. - Sucursala D. Cele două martore au confirmat faptul că la propunerea inculpatei au fost de acord să solicite eliberarea unor carduri de tipul Master Card Forte, carduri în posesia cărora au intrat, dar care au expirat după doi ani de zile, fără ca acestea să solicite eliberarea altora. Martora K.R.V. a precizat că în anul 2008, deşi cardul său expirase, pe adresa de domiciliu îi erau comunicate extrase de cont care atestau efectuarea unor operaţiuni cu ajutorul cardului respectiv. Deoarece i s-a părut suspect, a încercat să ia legătura cu inculpata P.M.E. pentru a lămuri acest aspect, însă nu a reuşit să o contacteze direct pe aceasta, ci doar pe sora ei căreia i-a explicat situaţia. Martora a precizat că ulterior momentului respectiv nu a mai primit extrase de cont la domiciliu, însă nici nu s-a mai întâlnit cu inculpata P.M.E. Martorele au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală şi cu ocazia audierii lor de către instanţă.

La dosarul cauzei au fost depuse imaginile înregistrate de camerele de supraveghere montate la ATM-urile Băncii T. - Agenţia M.V. şi Agenţia H. Din analizarea imaginilor respective, a rezultat că persoana care a efectuat retragerile în perioada imediat următoare efectuării transferurilor către conturile unde erau ataşate cardurile emise pe numele R.l., D.M. şi K.R.V., este inculpata. Astfel, imaginile surprinse de camerele de supraveghere se coroborează cu data şi ora operaţiunilor de transfer efectuate de către inculpată, prin conturile la care s-a făcut referire mai sus.

Pe baza declaraţiei de recunoaştere a faptelor, dată de către inculpată în faţa organelor de urmărire penală, coroborată şi cu declaraţia martorei V.M.L., precum şi cu cele ale persoanelor vătămate, s-a stabilit că toate documentele justificative care atestau operaţiunile derulate prin conturile implicate, au fost întocmite de către inculpată. În acest context, a fost dispusă în faza de urmărire penală efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice pentru a se stabili dacă scrisul şi semnăturile depuse pe un număr de 224 de documente bancare, reprezentând ordine de plată, dispoziţii de transfer, solicitări de desfiinţare a depozitelor, contracte de depozit bancar, contracte de cont economii, extras de depozite şi ordine de vânzare, au fost sau nu executate de către inculpată. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 05 noiembrie 2010, întocmit de către I.P.J. Cluj - Serviciul Criminalistic - Biroul de Expertize şi Constatări Tehnico - Ştiinţifice, a rezultat faptul că pe un număr de 47 de documente bancare, reprezentând ordine de plată şi dispoziţii de transfer, întocmite pe numele M.C., R.l., P.A., G.A., P.V., B.D. şi S.I., a fost identificat un scris care prezintă caracteristici grafice ca şi cel al inculpatei. În conţinutul aceluiaşi script, s-a precizat faptul că semnăturile depuse la rubrica „titular" pe 224 de documente supuse examinării, prezintă o variabilitate mare, atât în privinţa unor caracteristici generale (aspect general construcţie, viteză de execuţie, dimensiuni, continuitate), cât şi a modalităţii de redare a unor grafisme (atacuri, finaluri, legarea grafismelor). Raportat la acest aspect, specialiştii au menţionat că astfel de deosebiri existente între semnăturile date în numele aceleiaşi persoane sunt nefireşti, atunci când intră în componenţa unor semnături în nume propriu, neputând fi puse pe seama influenţei unor factori obiectivi sau subiectivi. În concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică s-a arătat că semnăturile de pe cele 224 de documente aparţinând Băncii T. - Agenţia M.V. se constituie în imitaţii din fantezie, nu au fost executate de către titularii rubricilor respective şi datorită numărului mic de elemente de comparaţie nu se poate stabili, în mod cert, autorul grafic al acestora.

Având în vedere concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică care se coroborează cu declaraţia inculpatei, precum şi cu declaraţiile celorlalte persoane audiate în cauză, instanţa a constatat că este dovedită săvârşirea de către inculpată a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în latura obiectivă a acesteia fiind incluse cele 224 de acte materiale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pe baza probelor analizate mai sus, instanţa a constatat la rândul ei că inculpata P.M.E. a procedat la menţinerea în eroare, în mod continuat a persoanelor vătămate M.C., R.l., P.V., G.A., S.I. şi B.D., pe timpul derulării contractelor de depozit sau de cont curent, pe care le aveau încheiate cu Banca T. - Agenţia M.V. Astfel, sub aspectul laturii obiective, pentru început, inculpata câştiga încrederea persoanelor vătămate (care erau în vârstă sau care aveau puţine cunoştinţe despre procedurile bancare), în sensul că manifesta o deosebită solicitudine faţă de aceştia. Ulterior, după ce persoanele vătămate constituiau depozite, având astfel deosebită încredere în probitatea morală a inculpatei, aceasta efectua fără drept operaţiunile de transferuri succesive a sumelor de bani (prin completarea de ordine de plată fictive) către conturile martorilor K.R.V., D.M. (căsătorită B.), R.l., prejudiciind astfel persoanele vătămate care rămâneau cu conturile „golite". Un alt element relevant pentru latura obiectivă a infracţiunii, respectiv modalitatea concretă de inducere în eroare a persoanelor vătămate este faptul că inculpata se asigura că acestea se prezintă lunar pentru a-şi ridica dobânda conform depozitului şi depunea în conturile acestora doar suma de bani care, după calculele sale, reprezenta dobânda, sumă pe care tot ea o elibera personal de la casieria agenţiei. În această situaţie persoanele vătămate erau menţinute în eroare cu privire la existenţa şi derularea în mod corespunzător a contractelor pe care le aveau încheiate cu banca.

Infracţiunea de fals informatic în formă continuată, prev. şi ped. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., se desprinde din aceea că inculpata P.M.E., conform fişei postului, avea acces la sistemul informatic al Băncii T. - Agenţia M.V. Astfel, în calitatea sa de administrator de cont la instituţia amintită avea acces pe baza unui user şi a unei parole la două tipuri de aplicaţi, respectiv maintainer şi branch power, în baza cărora putea să înfiinţeze noi conturi unor clienţi şi să facă modificări privind schimbarea numelui, a adresei şi a actului de identitate al titularului; operând în sistemul informatic al băncii diferite operaţiuni prin conturi. Potrivit celor două aplicaţii, inculpata era abilitată să efectueze modificări în sistemul informatic al băncii cu privire la conturile clienţilor, care interveneau ulterior momentului deschiderii acestora şi care vizau exclusiv date de stare civilă, nume, adresă şi puteau fi efectuate numai în baza unei cereri exprese scrise de către titular şi însuşită pe bază de semnătură.

Nerespectând normele bancare care prohibeau alte tipuri de modificări în conturile clienţilor sau transferuri de sume de bani fără acordul acestora, inculpata a introdus în sistemul informatic al băncii date nereale (nesolicitate de titular) şi a modificat datele existente (cu privire la sumele de bani din conturile persoanelor vătămate, numele împuterniciţilor - aşa cum s-a întâmplat cu contul deschis pe numele titularului M.V. unde au fost în mod nereal menţionate ca şi împuterniciţi P.A. şi M.C.). Prin introducerea de date nereale în sistemul informatic al băncii, inculpata a efectuat transferurile de bani fără drept către conturile pe care le controla.

Raportat la modalitatea concretă în care funcţionează sistemul informatic bancar, toate datele introduse de către inculpată potrivit atribuţiilor sale de serviciu, sunt date informatice în sensul definit de art. 35 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Infracţiunea de efectuare în mod continuat de operaţiuni prin utilizarea unui instrument de plată electronică fără consimţământul titularului de către o persoană care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, realizează operaţii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică sau efectuării operaţiunilor cu acestea, părţi vătămate K.R.V., D. (fostă B.) M. şi R.l., prev. şi ped. de art. 27 alin. (1) şi (4) lit. a) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este dovedită pe de o parte prin declaraţiile martorilor K.R.V., D.M. şi R.l., iar pe de altă parte prin înregistrările camerelor de supraveghere montate pe ATM-urile Băncii T. Inculpata P.M.E., conform fişei postului, avea calitatea de administrator de cont la Banca T. - Agenţia M.V., iar în această calitate era abilitată să deschidă conturi noi clienţilor, putând ca, la solicitarea expresă a clientului (în sensul completării unei cereri scrise), să emită, în numele băncii un card ataşat contului. Ca atare, din fişa postului inculpatei, rezultă că aceasta realiza în cadrul băncii, operaţiuni tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică. Astfel, inculpata a deţinut şi utilizat fără drept, respectiv fără acordul titularului, cardurile ataşate conturilor deschise pe numele martorilor amintiţi mai sus.

În această calitate, inculpata Ie-a convins pe martorele K.R.V., D.M., încă din anul 2007, când era angajată la Sucursala D. a Băncii T., să accepte să-şi deschidă cont la bancă şi să solicite emiterea de carduri. Totodată, inculpata a prelungit fără consimţământul titularilor valabilitatea cardurilor de tipul Master Card Forte, iar ulterior a transferat conturile susnumitelor la Banca T. - Agenţia M.V. Începând cu anul 2009, inculpata a utilizat fără drept cardurile respective, extrăgând diferite sume de bani de la ATM - ul băncii, sume pe care Ie-a însuşit.

În urma încheierii contractului de depozit între persoana vătămată R.l. şi Banca T., acestuia i s-a eliberat un card ataşat contului, fără cunoştinţa sa şi fără a exista o cerere expresă în acest sens. Inculpata a efectuat toate manoperele în acest sens, a deţinut şi utilizat fără drept cardul respectiv, extrăgând diferite sume de bani de la ATM - ul băncii, sume pe care de asemenea Ie-a însuşit.

Faptele descrise mai sus au fost probate prin: Volumul I.- plângerea penală formulată de Banca T. şi actele anexă; Volumul II - declaraţiile inculpatei P.M.E.; - declaraţia învinuitei P.C.L.; - copia contractului individual de muncă şi fişa postului; - copiile documentelor depuse în probaţiune de învinuita P.C.L.; - declaraţia martorei P.A.M.; - copia contractului individual de muncă şi fişa postului; - declaraţia martorei M.D.M.; - copia contractului individual de muncă şi fişa postului; - declaraţia martorei B.D.R.; - copia contractului individual de muncă şi fişa postului; - acte depuse în probaţiune de învinuita P.C.L.; Volumul III. - acte medicale; - documente găsite în memoria calculatorului inculpatei P.M.E.; - procese-verbale verificare imagini din data de 02 septembrie 2010; - raport de constatare tehnico ştiinţifică din 05 noiembrie 2010; - schema tranzacţiilor bancare; - declaraţiile persoanelor vătămate - G.A., R.l., P.V., M.C., S.I., B.D.; - declaraţiile martorilor P.A., K.R.V., D. (fostă B.) M., V.M.L., B.C.H., D.H., U.G., P.C.I., M.L., S.A.Ş., B.L.V., M.G., B.G., P.A.M., P.S.A.; - procese-verbale de confruntare; - ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător din 12 noiembrie 2010; - acte privind dovedirea bunurilor aflate în proprietatea inculpatei; - procese-verbale de ridicare a probelor de scris;

- probele de scris ridicate; - un plic conţinând un CD ce reprezintă înregistrările camerelor de supraveghere de la ATM-ul şi POS-ul Băncii T. - Agenţia M.V.;- un plic conţinând 3 CD-uri cu extrasele de cont puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către Banca T.; Volumul IV- extrase de cont puse la dispoziţie de Banca T. pentru inculpata P.M.E.

În faza de judecată au fost administrate următoarele probe şi mijloace de probă: declaraţia inculpatei, declaraţiile martorilor P.C.L., B.C.H., V.M.L., P.V., R.l., S.I., K.R.V., D.M. (fostă B.), M.C., P.A., P.C.I., B.D., G.A., caracterizări ale inculpatei, referat de evaluare, raport de expertiză tehnică extrajudiciară ce atestă valoarea apartamentului inculpatei, caracterizarea comportamentului în detenţie al inculpatei, raportul de expertiză contabilă judiciară.

Pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca s-a înregistrat Dosarul nr. 14443/211/2011 având ca obiect săvârşirea de către inculpata P.M.E. a infracţiunilor de fals informatic în formă continuată, prev. şi ped. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin încheierea din data de 05 iulie 2011 dosarul fiind trimis Tribunalului Cluj în vederea reunirii pentru cauză de indivizibilitate în temeiul art. 33 lit. c) C. proc. pen. la dosarul penal mai sus menţionat. Cele două dosare au fost reunite de către Tribunalul Cluj prin încheierea penală din 05 iulie 2011, constatându-se că actele materiale descrise în rechizitoriul nr. 22/D/P/2011 au legătură cu cele descrise în rechizitoriul nr. 234/D/P/2010, ambele ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, activitatea infracţională fiind similară.

Analizând actele şi lucrările dosarului, având în vedere că inculpata a recunoscut şi această activitate infracţională, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 23 noiembrie 2010 a fost formulată o plângere de către Banca T. - Sucursala C. cu privire la efectuarea unor operaţiuni similare şi prin contul numitului C.G., cont pe care inculpata P.M.E. l-a folosit în derularea activităţii infracţionale ce a format obiectul dosarului de urmărire penală anterior descris.

În concret, contul B7 a fost deschis pe numele martorului C.G. la data de 21 septembrie 2004 urmare a cererii formulate de acesta. Deoarece şi martorul C.G. era o persoană în vârstă care venea la Agenţia M.V. a Băncii T. doar la datele stabilite ca şi date de scadenţă, iar inculpata avea cunoştinţă despre acest fapt, în cursul anului 2010 aceasta s-a hotărât ca în activitatea sa infracţională să fie implicat şi contul martorului C.G., însă nu cu scopul de a sustrage banii acestuia, ci doar cu scopul de a se folosi de contul martorului pentru a ascunde sustragerea banilor din celelalte conturi la care am făcut referire mai înainte.

Astfel, inculpata la data de 29 mai 2011 a completat un ordin de plată care atesta transferul sumei de 4.600 RON din contul martorului C.G. către contul numitei P.A. cu titlu „restituire datorie". Transferul atestat scriptic a fost ulterior introdus şi în sistemul informatic al Băncii T., la aceeaşi dată, pentru că în lipsa operării acestuia în sistem, transferul nu ar fi fost valabil. Motivul pentru care inculpata a completat ordinul de plată respectiv şi apoi l-a introdus în sistemul băncii a fost acela că în jurul datei respective numita P.A. se prezenta la bancă pentru a verifica situaţia contului şi pentru a ridica dobânda. La scurt timp însă suma respectivă de bani transferată din contul martorului a fost redirecţionată către acesta, astfel că martorul nu a fost păgubit.

La data de 12 iunie 2010 inculpata a completat un alt ordin de plată care atesta transferul sumei de 1.392 RON, din contul martorului C.G., către contul numitei P.A. cu titlu „325 euro chirie mai"; transfer care ulterior a fost operat în sistemul informatic al Băncii T. tot cu scopul de a ascunde sustragerea sumelor de bani din contul numitei P.A. La scurt timp însă suma respectivă de bani transferată din contul martorului a fost redirecţionată către acesta, astfel că martorul nu a fost păgubit. Din extrasul de cont aparţinând martorului C.G., pus la dispoziţia organelor de urmărire penală de Banca T. a rezultat faptul că la datele de 29 mai 2010 şi 12 iunie 2010 au fost operate efectiv în sistemul informatic al băncii cele două operaţiuni.

Fiind audiat în faţa organelor de urmărire penală, martorul C.G. a arătat că a deschis contul respectiv la Banca T. - Agenţia M.V., întrucât în contul respectiv îi era virată pensia lunar. Martorul a precizat că întotdeauna a ridicat sume de bani din contul respectiv prin folosirea cardului ataşat contului şi că niciodată nu a ridicat numerar din contul amintit. În acest context martorul a susţinut că suma de 5.992 RON, transferată din contul său către contul numitei P.A. deşi a fost ulterior redirectionată către contul său, au fost făcute mai multe ridicări de numerar de la ghişeul băncii, astfel că a fost efectiv păgubit cu suma respectivă. De precizat este faptul că martorul a contestat cinci ridicări de numerar în valoare totală de 6.299 RON, care au avut loc la datele de 24 noiembrie 2008, 23 februarie 2009, 08 iulie 2009, 23 iulie 2009 şi 10 mai 2010.

Ca urmare a faptului că martorul a contestat practic cele cinci chitanţe care atestau ridicările de numerar de la datele respective şi ca urmare a faptului că nu a recunoscut nici cele două transferuri efectuate la 29 mai 2010 şi 12 iunie 2010 între contul său şi contul numitei P.A., s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice pentru a se stabili dacă semnăturile de pe cele cinci chitanţe îi aparţin şi dacă scrisul de pe cele două ordine de plată a fost sau nu executat de către martor.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la data de 08 aprilie 2011 de către I.P.J. Cluj - Serviciul Criminalistic - Biroul de Expertize şi Constatări Tehnico - Ştiinţifice a rezultat faptul că scrisul olograf cifric depus pe ordinele de plată din datele de 29 mai 2010 şi 12 iunie 2010 nu a fost executat de martorul C.G., iar scrisul olograf realizat din majuscule şi minuscule de pe aceleaşi documente nu s-a putut stabili dacă a fost sau nu executat de către martor. În concluziile aceluiaşi înscris s-a precizat faptul că semnătura depusă la rubrica „semnătura plătitorului" de pe cele două ordine de plată nu a fost executată de către martorul C.G.. În aceleaşi concluzii s-a precizat şi că semnăturile depuse la rubrica „semnătura clientului" de pe chitanţele de ridicare numerar din datele de 24 noiembrie 2008, 23 februarie 2009, 08 iulie 2009, 23 iulie 2009 şi 10 mai 2010 au fost executate de martorul C.G.

Din adresa din 13 aprilie 2011 a Băncii T. a rezultat faptul că martorul C.G. nu a fost despăgubit pentru tranzacţiile contestate, întrucât ridicările de numerar au fost confirmate de către doi casieri ai băncii, respectiv martorii B.L.V. şi L.D., motiv pentru care banca nu s-a constituit parte civilă în cauză. Din depoziţiile celor doi martori a rezultat faptul că martorul C. a ridicat de la casierie numerar, fapt care contrazice susţinerile martorului care a precizat că nu obişnuia să ridice sume de bani numerar, ci doar folosind cardul.

Fiind audiată în faţa organelor de urmărire penală inculpata P.M.E. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, şi a precizat că într-adevăr a întocmit cele două ordine de plată din datele de 29 mai 2010 şi 12 iunie 2010, menţionând că îşi recunoaşte scrisul, semnătura şi ştampila pe care o folosea în calitate de angajat al băncii. Mai mult, inculpata a recunoscut şi că a introdus în sistemul informatic al băncii datele menţionate în conţinutul ordinelor de plată, fapt care rezultă şi din user-ul personal ce se regăseşte pe ambele ordine de plată în ordine crescătoare. Cu toate acestea inculpata nu a recunoscut că şi-a însuşit vreo sumă de bani din contul numitului C.G.

Având în vedere concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică care se coroborează cu declaraţia inculpatei, precum şi cu declaraţiile persoanelor audiate în cauză şi cu extrasul de cont depus la dosar, în sarcina inculpatei va fi reţinută comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în latura obiectivă a acesteia fiind incluse cele două acte materiale. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză, s-a stabilit faptul că cele două ordine de plată nu au fost întocmite de către titularul contului, respectiv de martorul C.G., iar inculpata a recunoscut atât scrisul cât şi semnătura ca fiind ale ei.

Astfel, în calitatea sa de administrator de cont la instituţia amintită avea acces pe baza unui user şi a unei parole la două tipuri de aplicaţii, respectiv maintainer şi branch power, în baza cărora putea să înfiinţeze noi conturi unor clienţi şi să facă modificări privind schimbarea numelui, a adresei şi a actului de identitate al titularului; operând în sistemul informatic al băncii diferite operaţiuni prin conturi. Potrivit celor două aplicaţii, inculpata era abilitată să efectueze modificări în sistemul informatic al băncii cu privire la conturile clienţilor, care interveneau ulterior momentului deschiderii acestora şi care vizau exclusiv date de stare civilă, nume, adresă şi puteau fi efectuate numai în baza unei cereri exprese scrise de către titular şi însuşită pe bază de semnătură.

Nerespectând normele bancare care prohibeau alte tipuri de modificări în conturile clienţilor sau transferuri de sume de bani fără acordul acestora, inculpata P.M.E. a introdus în sistemul informatic al băncii date nereale (nesolicitate de titular) şi a modificat datele existente (cu privire la sumele de bani existente în contul numitului C.G.).

Raportat la modalitatea concretă în care funcţionează sistemul informatic bancar, datele introduse de către inculpată potrivit atribuţiilor sale de serviciu, sunt date informatice în sensul definit de art. 35 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, iar scopul întregii conduite a învinuitei sub acest aspect a fost acela de a ascunde sustragerea sumelor de bani din celelalte conturi la care ne-am referit în prezentul act de sesizare.

Faţă de cele expuse mai sus, s-a considerat că vinovăţia inculpatei P.M.E. a fost dovedită fără nici un dubiu, cu privire la săvârşirea celor două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Faptele descrise mai sus au fost probate prin: adresa din 01 octombrie 2010 a Băncii T.; - sesizarea formulată de numitul C.G. şi copia cărţii de identitate şi a ordinelor de plată contestate; - proces-verbal de verificări; - ordonanţe de delegare; - declaraţia martorului C.G.; extras de cont pus la dispoziţie de Banca T.; - adresa din 13 aprilie 2011 a Băncii T. şi actele anexă; - rezoluţie motivată din 28 februarie 2011; - adresa şi raport de constatare tehnico ştiinţifică din 08 aprilie 2011; - procese-verbale de ridicare a probelor de scris şi probele de scris ridicate; documentele în original contestate de martorul C.G. şi supuse constatării tehnico-ştiinţifică; - declaraţia martorului B.L.V.; - declaraţia martorei L.D.; - declaraţia învinuitei P.M.E.

În faza de judecată a fost audiată inculpata care a recunoscut în totalitate actele materiale anterior descrise, martorii L.D., B.L.V.

Martorul C.G. nu a putut fi audiat de către instanţă întrucât potrivit extrasului din registrul de naştere, acesta a decedat, declaraţia lui din faza de urmărire penală fiind luată de instanţă în considerare potrivit art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

La data de 21 noiembrie 2011 partea vătămată Banca T. a sesizat instanţa cu privire la faptul că prejudiciul produs acesteia este mai mare cu sumele de 115.960,44 RON, 4195,65 dolari SUA şi 3607,48 euro deoarece activitatea inculpatei a fost mai extinsă decât s-a crezut iniţial, persoane păgubite fiind şi B.D. pentru suma de 4178 dolari SUA (pentru care Banca a achitat 4195.65 dolari SUA), C.R. pentru 80.799 RON (pentru care Banca a achitat 99.367,22 RON), B.O.A. pentru suma de 10684 RON (pentru care Banca a achitat acestuia 11.262,98 RON) şi C.F. pentru 3500 euro (pe care Banca l-a despăgubit cu suma de 3607,48 euro).

Cererea părţii vătămate de constituire de parte civilă şi cu sumele de mai sus a fost interpretată de instanţă ca fiind o cerere de extindere a acţiunii penale şi pentru actele de înşelăciune comise în dauna celor 4 persoane vătămate, motiv pentru care, prin încheierea penală din data de 20 decembrie 2011 instanţa a extins acţiunea penală cu 4 acte materiale noi de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi actele materiale aferente de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals informatic.

În probaţiune a fost audiată inculpata, martorii C.C., C.R., B.O.A. şi B.D. şi s-a dispus efectuarea unui raport suplimentar de expertiză contabilă judiciară, la care s-au formulat obiecţiuni, fiind ulterior depus răspunsul la obiecţiunile apărătorului inculpatei.

Din probele administrate în cauză a rezultat următoarea stare de fapt:

B.D. este fosta soţie a actualului soţ al mamei inculpatei, aşa cum am arătat mai sus şi o cunoştea pe inculpată cu care era în relaţii bune. A avut un cont în RON deschis la o altă bancă, însă a transferat banii în contul deschis la Agenţia M.V. a Băncii T., unde lucra şi inculpata, pe care martora a întrebat-o dacă Banca T. percepea comisionul de administrare cont a cărui plată o deranja pe martoră la banca iniţială. Urmare a discuţiilor cu inculpata, martora a deschis un cont la agenţia bancară unde lucra inculpata constituind un depozit pentru suma de cca. 5.000 RON pe care inculpata i-a transferat apoi în contul lui G.A. cu două ocazii în cursul lunii februarie 2009, astfel încât la un moment dat martora a verificat suma de bani pe care o avea pe cardul aferent contului şi a constatat că acesta îi arăta o sumă infimă, dar nu s-a alarmat din cauză că, necunoscând ATM-urile şi modul în care acestea funcţionează a crezut că a greşit ea ceva la introducerea datelor în bancomat. În cursul lunii septembrie 2010 martora a fost despăgubită de Bancă. Acest act material este descris în rechizitoriul nr. 234/D/P/2010, respectiv la punctul I din prezenta hotărâre.

La aceeaşi agenţie martora a depus la casierie suma de 4178 dolari SUA pe care la data de 17 mai 2010 inculpata a transferat-o într-un cont de depozit iar apoi în contul curent personal al acesteia cu explicaţia „cadou". La data de 06 septembrie 2010 Banca a despăgubit martora cu suma de 4.195,65 dolari SUA.

B.O.A. lucra la salonul de coafură pe care îl frecventa inculpata şi a comunicat acesteia la un moment dat că va pleca în străinătate pentru o perioadă mai lungă de timp. Acesta a constituit la data de 05 mai 2010 un depozit la agenţia unde lucra inculpata pentru suma de 10.682 RON, bani pe care inculpata de asemenea i-a transferat în alte conturi sau a cumpărat obligaţiuni având în vedere că ştia că martorul este plecat din ţară. La întoarcerea în ţară a constatat că nu mai are nici un leu în cont, însă ulterior, în cursul lunii martie 2011 a fost despăgubit de către Bancă.

C.C. este un fost coleg de muncă de-al tatălui inculpatei, care o cunoaşte pe inculpată de mică, el având contul de salarii deschis la Banca T. În contul de salarii al acestuia a fost transferată la un moment dat suma de 20.000 euro de către C.F., fratele martorului aflat în Portugalia. Suma aparţinea fratelui şi trebuia păstrată de C.C. până când fratele revenea în ţară. Întrucât nu a dorit ca banii fratelui să se amestece cu salariul lui (martorul fiind poliţist), martorul a cerut inculpatei, pe care o cunoştea, aşa cum am menţionat, să deschidă un cont pe numele soţiei sale C.R. în care să fie transferaţi banii lui C.F. şi, deşi martora nu s-a aflat în bancă, s-a comunicat inculpatei CNP-ul acesteia şi s-a transferat contravaloarea a 20.000 euro (84.900 RON) în contul deschis pe numele lui C.R., constituindu-se un depozit pe o perioadă de o lună. La expirarea termenului, întrucât C.F. nu s-a întors în ţară, depozitul a fost prelungit de către inculpată după care sumele de bani au fost transferate în contul de card deschis pe numele lui D.M. şi P.M., cheltuiţi la POS-urile diverselor magazine, transferaţi în contul personal al inculpatei etc., fiind în fapt însuşite de inculpată. La data de 02 noiembrie 2010 Banca a despăgubit martora cu suma de 99.367,22 RON.

C.F. a constituit personal la rândul său un depozit bancar pentru suma totală de 3500 euro pe care a depus-o în două tranşe în datele de 28 septembrie 2009 şi 14 aprilie 2010, depozite care au fost desfiinţate de inculpată fără acordul titularului de cont la data de 08 octombrie 2009, banii fiind transferaţi în conturi ale altor persoane din „grupul P.", respectiv în contul personal al inculpatei. La data de 26 octombrie 2010 Banca a despăgubit martorul cu suma de 3.607,48 euro.

La termenul de judecată din data de 11 decembrie 2012 s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice în sensul includerii în sintagma cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a actelor materiale descrise la punctele II şi III. Astfel, în baza art. 334 C. proc. pen., ca urmare a extinderii acţiunii penale pentru alte acte materiale comise în dauna persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. şi B.O.A. în temeiul art. 335 C. proc. pen. şi a reunirii pentru indivizibilitate în temeiul art. 33 lit. c) C. proc. pen. a actelor materiale din cuprinsul rechizitoriului nr. 22/D/P/2011, obiect al Dosarului nr. 14443/211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, se va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj.

Având în vedere schimbarea de încadrare juridică:

1. În drept, fapta inculpatei P.M.E. care începând cu anul 2007 şi până la data de 19 iulie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator cont la Banca T. - Agenţia M.V. prin manoperele depuse, respectiv prin remiterea unor sume de bani calculate de către ea ca fiind suma ce reprezenta dobânda aferentă contractelor de depozit şi prin eliberarea unor extrase de cont fictive, a indus şi menţinut în eroare persoanele vătămate G.A., R.l., M.C. (P.A.), P.V., S.I., B.D., C.R., C.F. şi B.O.A. (persoane despăgubite ulterior de partea civilă Banca T.), cu prilejul derulării clauzelor contractului de depozit bancar, sustrăgând sumele de bani existente în conturile acestora, cu scopul obţinerii unui folos material injust şi cauzând o pagubă de 676.756,14 RON, 4.195,65 dolari SUA şi 3.607,48 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Fapta inculpatei P.M.E. care începând cu anul 2007 şi până la data de 19 iulie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator cont la Banca T. - Agenţia M.V., având acces la sistemul informatic al băncii, respectiv la aplicaţiile mainteinar şi branch power a introdus date informatice necorespunzătoare adevărului care atestau operaţiuni fictive între mai multe conturi sau o situaţie de fapt nereală (în sensul că pe contul numitei M.V. au fost trecute ca şi împuternicite P.A. şi M.C.), în scopul de a fi utilizate pentru producerea unei consecinţe juridice, respectiv aceea de obţinere a unui folos material injust, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals informatic, prev. şi ped. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Fapta inculpatei P.M.E. care începând cu anul 2008 şi până la data de 19 iulie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator cont la Banca T. - Agenţia M.V., având printre atribuţiile de serviciu realizarea de operaţii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică sau efectuării operaţiunilor cu acestea, a solicitat în numele titularului emiterea cardului de tipul Master Card Forte pentru R.l., a prelungit cardurile de tipul Master Card Forte expirate şi eliberate iniţial pe numele K.R.V. şi D.M., fără consimţământul acestora şi a efectuat în mod continuat operaţiuni prin utilizarea instrumentelor de plată electronică amintite fără consimţământul titularilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. şi ped. de art. 27 alin. (1) şi (4) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Fapta inculpatei P.M.E. care începând cu anul 2007 şi până la data de 19 iulie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator cont la Banca T. - Agenţia M.V., a întocmit în mod fictiv, prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii a 226 de documente bancare justificative ale operaţiunilor derulate ulterior prin intermediul sistemului informatic al băncii (descrise în cele două rechizitorii), precum şi alte asemenea documente bancare cu ocazia inducerii şi menţinerii în eroare a persoanelor vătămate B.D. (pentru suma în valută), C.R., C.F. şi B.O.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că în final inculpata a recunoscut săvârşirea tuturor actelor materiale ale tuturor infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată sau pentru care s-a extins acţiunea penală, precum şi rapoartele de expertiză contabilă, declaraţiile persoanelor iniţial păgubite şi celelalte probe administrate în cauză, instanţa, constatând că vinovăţia inculpatei a fost dovedită dincolo de orice dubiu, o va condamna pe inculpată pentru fiecare infracţiune comisă la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepselor, în temeiul art. 72 C. pen. s-a ţinut cont de dispoziţiile Părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. şi legile speciale: de la 10 la 20 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, de la 2 la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de fals informatic, de la 3 la 15 ani închisoare pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, de la 3 luni la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, de numărul ridicat de acte materiale şi persoane vătămate, de prejudiciul uriaş pe care inculpata l-a produs în final băncii, de „curajul" pe care aceasta l-a manifestat atunci când a iniţiat şi perpetuat sustragerile sumelor de bani din conturile unor persoane în vârstă, nepricepute în ceea ce priveşte tranzacţiile bancare sau pur şi simplu plecate sau aflate în altă ţară, care au avut o încredere deplină în inculpată în virtutea relaţiilor de familie sau a simpatiei manifestate faţă de aceasta, de activitatea laborioasă pe care a întreprins-o inculpata pentru a putea să obţină sumele de bani pe care le dorea, de faptul că aceste sume de bani nu au fost folosite pentru rezolvarea vreunei probleme stringente a inculpatei sau a familiei ei ci pentru cumpărarea a tot felul de obiecte de îmbrăcăminte, etc. (B., Z., C., P., C., C.R., etc), de faptul că inculpata a reuşit să şubrezească renumele Băncii T., încrederea populaţiei în aceasta, cel puţin la nivelul mun. Cluj-Napoca, scăzând, dar şi de faptul că nu are antecedente penale, a avut un comportament desăvârşit pe parcursul procesului penal, atât în detenţie cât şi după eliberare, de sinceritatea manifestată până la urmă şi de dorinţa de a înlătura urmările faptei sale, motiv pentru care vor fi reţinute circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. De asemenea, este important de reţinut faptul că aceste fapte penale nu ar fi putut avea loc fără concursul altor persoane din bancă şi fără debandada deplorabilă din cadrul agenţiei bancare în care s-au petrecut evenimentele, coroborată cu lipsa oricărui control bancar eficient din partea forurilor superioare.

Dorinţa inculpatei de a despăgubi Banca, manifestată şi prin necontestarea sechestrului asigurător instituit pe apartamentul aflat pe numele altei persoane şi efectuarea expertizei extrajudiciare de evaluare a acestuia, au fost luate în considerare la individualizarea pedepselor, însă instanţa a considerat că aceasta nu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 74 lit. b) C. pen. cât timp inculpata nu a recuperat vreun ban din prejudiciul produs. Din acelaşi motiv instanţa nu a coborât pedeapsa până la o limită ce să permită suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În concluzie, urmare a reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege ca efect al aplicării circumstanţelor atenuante, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, la pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare pentru infracţiunea de fals informatic, la pedeapsa de 2 luni şi 15 zile închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni bancare în mod fraudulos.

Întrucât infracţiunile au fost comise înainte de rămânerea definitivă a vreunei sentinţe, ele fiind concurente potrivit art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 33 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea acestora, se va aplica pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă care va fi sporită cu 3 luni închisoare, în final 6 ani şi 3 luni închisoare cu executare în detenţie şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. care se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. instanţa a privat pe inculpată, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen.

Latura civilă

În vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului produs de inculpată, la cererea acesteia, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare achitate de inculpată, iar ulterior, dată fiind cererea de extindere a acţiunii penale formulate de partea civilă, s-a dispus completarea acesteia şi cu privire la actele materiale comise în dauna persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. şi B.O.A., completare achitată de partea civilă Banca T.

Iniţial partea vătămată Banca T., care a despăgubit persoanele vătămate prin bonificarea depozitelor la scadenţă cu dobândă, precum şi prin restituirea la solicitarea clienţilor a soldurilor depozitelor acestora şi s-a subrogat astfel în drepturile lor, s-a constituit parte civilă cu sumele de 520.000 RON şi 33.000 euro. Ulterior, odată cu depunerea cererii de extindere a acţiunii penale, s-a constituit parte civilă cu sumele de 115.960,44 RON, 4.195, 65 dolari SUA şi 3607,48 euro, totalul calculat de Bancă fiind de 677.291,96 RON, 4195,65 dolari SUA şi 3607,48 euro. Se observă aşadar că a renunţat la pretenţiile de 33.000 euro întrucât din cercetarea judecătorească şi expertiza iniţială a reieşit faptul că suma pe care persoana vătămată P.V. o avea în cont era în RON şi nu în valută. La suma în RON partea civilă a adăugat şi suma de 26.465,79 RON provizioane constituite la data de 17 noiembrie 2011 pentru debite înregistrate la carduri Master Card Forte.

Provizioanele, calculate potrivit scriptului se referă însă la cardurile unor persoane pentru care nu s-a extins acţiunea penală sau care nu au fost considerate vătămate în cele două rechizitorii, respectiv P.M., K.R.V. şi O.l., motiv pentru care suma de 26.465,79 RON nu va fi avută în vedere la soluţionarea laturii civile.

Potrivit raportului de expertiză contabilă şi suplimentului la acesta - astfel cum a fost acesta precizat urmare a răspunsului la obiecţiunile apărătorului inculpatei, prejudiciul produs părţii civile este de:

- 76.420,23 RON pentru contul lui G.A.

- 111.673,10 RON pentru contul lui P.V.

- 200.000,00 RON pentru contul lui M.C.

- 90.000,00 RON pentru contul lui S.I.

- 83.238,19 RON pentru contul lui R.l.

- 5329,74 RON şi 4195,65 dolari SUA pentru conturile lui B.D.

- 98.252,92 RON pentru contul lui C.R.

- 11.841,96 RON pentru contul lui B.O.A.

- 3607,48 euro pentru contul lui C.F.

TOTAL: 676.756,14 RON, 4195,65 dolari SUA, 3607,48 euro sume la plata cărora a fost obligată inculpata în favoarea părţii civile Banca T.

Prin ordonanţa de sechestru din data de 12 noiembrie 2010 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în comuna F., str. A.l., jud. Cluj, imobil care în fapt aparţine inculpatei aşa cum s-a stabilit pe baza probelor de la dosar; în vederea recuperării prejudiciului cauzat. Dată fiind condamnarea inculpatei şi obligarea acestea la plata despăgubirilor civile în cuantumul mai sus indicat, în vederea recuperării prejudiciului, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată asupra imobilului situat în comuna F., str. A.l., jud. Cluj înscris în CF nr. XX, nr. cadastral C1, C2, C3, C4, C5 şi C6, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din data de 12 noiembrie 2010.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească în favoarea statului suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (4.000 RON în faza de urmărire penală, 500 RON în faza de judecată), sumă ce include şi onorariul apărătorului din oficiu din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal, inculpata P.M. solicitând desfiinţarea în parte a sentinţei atacate în ceea ce priveşte pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi judecând, să se dispună condamnarea inculpatei la o pedeapsă mai redusă ca şi cuantum, iar ca modalitate de executare a pedepsei, solicită ca în temeiul art. 86¹ alin. (2) C. pen. să se dispună suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.

În motivarea apelului s-a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune reprezintă o sancţiune mult prea severă, raportat la faptele săvârşite de inculpată, împrejurările în care au fost comise, comportamentul inculpatei din cursul procesului penal şi factorii ce au făcut ca acest prejudiciu să nu poată fi recuperat, până în acest moment.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare, s-a susţinut că privarea inculpatei de drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. nu este necesară, solicitând să se dispună înlăturarea acestor dispoziţii. Pe de altă parte, s-a arătat că dacă se reţin circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a), c), d), e) C. pen. aplicarea acestor pedepse nu este obligatorie, conform art. 76 alin. (3) C. pen.

Prin decizia penală nr. 63/A din 03 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatei, reţinându-se următoarele:

Instanţa de fond a stabilit în mod corespunzător starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească şi încadrarea juridică dată faptei, reţinând vinovăţia inculpatei şi dispunând condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals informatic, prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) şi (4) lit. a) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., sporită cu 3 luni închisoare, în final inculpata urmând să execute în regim de detenţie pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Prin calea de atac promovată de inculpată, aceasta a criticat doar cuantumul pedepsei aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune, solicitând reducerea acesteia, înlăturarea sporului de 3 luni închisoare şi a pedepselor complementare, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune, instanţa de fond a avut în vedere în mod just criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, ce rezultă din modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită - aceasta a sustras sume mari de bani din conturile unor persoane în vârstă, nepricepute în ceea ce priveşte tranzacţiile bancare sau care erau plecate din ţară - numărul mare de acte materiale şi persoane vătămate, perioada îndelungată de timp în care s-a derulat activitatea infracţională, persoana inculpatei, care este în vârstă de 31 ani, cu studii superioare, nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat comiterea faptei, dar şi valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului cauzat părţii vătămate în sumă de 676.756,14 RON, 4195,65 dolari SUA şi 3607,48 euro, ce nu a fost recuperat până în prezent nici măcar în parte.

Pedeapsa aplicată de instanţa de fond pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, respectiv de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., în condiţiile în care minimul special prevăzut de lege este de 10 ani închisoare, a fost just individualizată. De altfel, o pedeapsă cu executare este în măsură să asigure reeducarea inculpatei şi corespunde scopului prev. de art. 52 C. pen.

Prin prisma celor de mai sus, nu se justifică a se da o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatei.

Urmare a reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege ca efect al aplicării circumstanţelor atenuante, inculpata a fost condamnată şi la pedepsele de 1 an şi 11 luni închisoare pentru infracţiunea de fals informatic, la 2 luni şi 15 zile închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată şi la 2 ani şi 11 luni pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni bancare în mod fraudulos, însă prin calea de atac promovată, inculpata nu a criticat şi cuantumul acestora.

În ceea ce priveşte sporul de 3 luni închisoare aplicat la pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, acesta a fost corect aplicat de prima instanţă şi nu se impune a fi înlăturat, având în vedere că inculpata a comis alte trei infracţiuni pe lângă cea de înşelăciune, astfel cum s-a arătat mai sus, fiind reţinute disp. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen.

Având în vedere că nu se impune reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune, în speţă, nu poate fi primită nici solicitarea inculpatei, în sensul de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, nefiind îndeplinită condiţia prev. de art. 86¹ alin. (2) C. pen. şi anume ca pedeapsa aplicată în cazul concursului de infracţiuni să nu fie mai mare de 3 ani închisoare.

Referitor la pedepsele complementare aplicate de instanţa de fond, Curtea reţine că în mod corect Tribunalul Cluj a aplicat inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se va executa după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Pe de altă parte, conform alin. (2) al art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

În privinţa infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

Chiar dacă, în conformitate cu disp. art. 76 alin. (3) C. pen. când se reţin circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi poate fi înlăturată, în mod corect prima instanţă a apreciat că este necesară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., având în vedere că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. este de 6 ani închisoare, dar şi faţă de natura şi gravitatea deosebită a infracţiunii comise, împrejurările cauzei şi persoana inculpatei, aşa cum au fost arătate mai sus.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata P.M.E., acesta nefiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată a invocat în susţinerea recursului cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate inculpatei.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpata P.M.E. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Temeiul de casare invocat de apărare a fost menţinut prin Legea nr. 2/2013 şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea fi examinat fiind necesară respectarea condiţiilor legale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe impuse de textul de lege, se observă, însă, că recursul a fost motivat numai oral în ziua judecăţii, de către apărătorul desemnat din oficiu, inculpata încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, text care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea şi valorificarea în cadrul acestei căi de atac a criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile legale subsumate art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Constatând că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.M.E. împotriva deciziei penale nr. 63/A din 03 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P.M.E. împotriva deciziei penale nr. 63/A din 03 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2014.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 124/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 122/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 123/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002), (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs