ICCJ. Decizia nr. 126/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 126/2014
Dosar nr. 2576/99/2013
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 203 din 29 aprilie 2013 a Tribunalului laşi, s-au hotărât următoarele:
„În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii G.D. şi A.I.A. au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T., ST laşi, din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul G.D., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum.
În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni stabilit potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 863 alin. (1) şi (3) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ la datele fixate şi potrivit programului ce va fi stabilit de acesta;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
e) să se supună unor programe de consiliere şi tratament în scopul renunţării la consumul de droguri.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului că în cazul săvârşirii altei infracţiuni sau al încălcării măsurilor de supraveghere se va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei şi executarea acesteia în întregime.
Pentru a pronunţa sentinţa penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În faţa instanţei de judecată inculpatul G.D. a solicitat, în termen legal, aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cerere încuviinţată de instanţa de judecată după punerea în discuţia contradictorie a părţilor.
Audiat fiind de către instanţa de judecată, după citirea integrală a actului de sesizare a instanţei, inculpatul a declarat că recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare, însă cu altă încadrare juridică, condiţii în care nu a mai fost parcursă etapa cercetării judecătoreşti.
Inculpatul a solicitat administrarea de probe în circumstanţiere, cerere admisă de instanţa de judecată.
La termenul de judecată din data de 15 aprilie 2013 inculpatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanţiere şi a solicitat conform disp. art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimişi în judecată din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) în infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor de instanţa de judecată şi a fost admisă pentru considerentele următoare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în baza probelor administrate pe parcursului urmăririi penale, probe necontestate şi însuşite de inculpaţi, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit declaraţiilor coroborate ale inculpaţilor A.I.A. şi G.D. aceştia se cunosc de mai mult timp şi la data faptelor erau consumatori de droguri, respectiv cannabis, drog obţinut în principal din culturile spontane de cânepă ce apar în jurul unor localităţi.
La data de 15 august 2012 inculpatul A.I.A. se afla în Municipiul Paşcani, ocazie cu care a identificat o cultură spontană de cânepă lângă magazinul L. din oraş. în aceeaşi seară inculpatul a adus la cunoştinţa prietenului său, respectiv inculpatul G.D., cele constatate, luând împreună decizia de a recolta cât mai mult din cultura de cânepă.
Pentru punerea în practică a acestei decizii cei doi inculpaţi s-au deplasat din Târgu Neamţ, locaţie în care se întâlniseră în seara de 15 august 2012, spre Paşcani, localitatea în care au ajuns în jurul orelor 01:30. După ce au rupt cât mai mult din planta de cânepă, atât inflorescenţa, cât şi tulpini, materia vegetală fiind pusă într-un rucsac, cei doi inculpaţi au pornit spre gară pentru a merge la domiciliu.
Conform procesului verbal din data de 16 august 2012, cei doi inculpaţi au fost opriţi, în jurul orelor 02:15, de o patrulă de poliţie care i-a legitimat. La controlul efectuat de poliţişti asupra rucsacului s-a descoperit o pungă în care se afla un produs vegetal de culoare verde cu miros înţepător. Inculpatul G.D., cel care purta rucsacul verificat de poliţişti, a declarat acestora cu privire la locul din care a recoltat planta de cânepă, susţinând că produsul era destinat pentru consum propriu, cum se menţionează expres în procesul verbal întocmit.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 01 noiembrie 2012, fragmentele vegetale ridicate de la inculpaţii A.I.A. şi G.D. (inflorescenţe, frunze şi tulpini) aveau masa netă de 125,2 grame, masa netă a probei după îndepărtarea tulpinilor fiind de 84,0 grame; în proba înaintată s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
Deşi ambii inculpaţi au susţinut în declaraţiile date în data de 16 august 2012 că produsul vegetal recoltat era destinat consumului propriu, abia la data de 04 decembrie 2012, în contextul în care au fost audiaţi de procurorul D.I.I.C.O.T., celor doi inculpaţi li s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii consumului de droguri. Potrivit buletinelor de analiză toxicologică droguri B1 din 07 decembrie 2012 şi nr. B2 din 07 decembrie 2012 în probele prelevate de la cei doi inculpaţi nu s-au pus în evidenţă droguri.
În drept, fapta inculpatului G.D. care la data de 16 august 2012 a fost surprins de organele de poliţie deţinând în vederea consumului propriu cantitatea de 84 grame de cannabis întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Deşi rucsacul în care au fost identificate fragmentele vegetale era transportat de inculpatul G.D., ambii inculpaţi au recunoscut că împreună au recoltat cânepa în vederea pregătirii cannabis - ului, drog ce era destinat consumului ambilor.
Instanţa a reţinut, spre deosebire de procuror, că din probele administrate rezultă dincolo de orice dubiu că inculpaţii au deţinut cantitatea de drog în scop de consum, aşa cum au susţinut aceştia nu doar în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, ci încă de la momentul surprinderii lor de către organele de poliţie în Municipiu Paşcani.
Faptul că potrivit buletinelor de analiză toxicologică aceştia nu apar ca fiind consumatori de droguri nu are relevanţă în cauză, probele biologice fiind recoltate inculpaţilor la aproape patru luni de la surprinderea lor de către organele de poliţie. Or, conform declaraţiei inculpatului A.I.A. de la acel moment inculpatul nu a mai consumat droguri, întrucât s-a speriat şi a conştientizat consecinţele juridice ale faptei comise, aspect perfect credibil din moment ce probele prelevate la patru luni de la acel moment au ieşit negative.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că faptele pentru care inculpaţii A.I.A. şi G.D. au fost trimişi în judecată există, constituie infracţiuni şi au fost comise de inculpaţi în modalitatea şi cu încadrarea juridică anterior descrise, instanţa a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G.D. pentru infracţiunea comisă instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. privind dispoziţiile Părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare din legea specială, limite reduse potrivit disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, relevat de modalitatea de comitere - inculpaţii consumau droguri de mai mult timp, cannabis - ul fiind procurat din culturi spontane de cânepă, nefiind prima dată când recoltau o astfel de plantă, însă cantitatea de drog deţinută pentru consum propriu a fost redusă, 84 grame pentru ambii inculpaţi - dar şi de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală şi rigorile ei.
Totuşi, lipsa antecedentelor penale nu a determinat instanţa de judecată să reţină în favoarea inculpatului disp. art. 74 lit. a) C. pen. „Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii" însemnând mult mai mult decât simpla lipsă a antecedentelor penale, care trebuie să fie o normalitate. Ori, din declaraţiile inculpaţilor a rezultat că aceştia consumă de mai mult timp droguri, începând cu produse weed-shop, iar la data faptelor erau persoane fără ocupaţie (declaraţii olografe din data de 16 august 2012), context în care nu se poate reţine o conduită excepţională anterioară a acestora de natură să atragă o nouă reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Prin raportare la datele ce caracterizează în ansamblu persoana inculpatului G.D., astfel cum sunt ele relevate de probele administrate în cauză (inculpatul a declarat instanţei că a mai consumat droguri de la surprinderea sa de către organele de poliţie şi până în prezent, încă nu are o ocupaţie anume şi un loc de muncă care să-i asigure venituri licite, însă a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost cercetat, s-a supus controlului realizat de agenţii de poliţie cu ocazia surprinderii sale în data de 16 august 2012 având asupra sa droguri şi a recunoscut încă de la acel moment deţinerea drogurilor pentru consum propriu), dar şi la circumstanţele comiterii infracţiunii, instanţa a considerat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea puţin peste minimul de pedeapsă dat de coroborarea disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. corespunde unei juste individualizări a pedepsei.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În raport de prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., instanţa a interzis inculpaţilor doar drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, reţinând că natura faptei săvârşite şi conduita socială generală a acestora conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menţionat.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., instanţa a avut în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 06 octombrie 2005, precum şi Decizia nr. 74/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. De aceea, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu a rezultat o nedemnitate a inculpaţilor în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa nu va interzice exerciţiul acestui drept de natură electorală şi, în consecinţă, nu va face aplicarea art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.
Având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost anterior evidenţiate, şi gravitatea redusă a faptei comise, instanţa a considerat că simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment suficient şi că, chiar fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea aplicate, nu va mai comite alte infracţiuni. Instanţa a avut în vedere şi recunoaşterea comiterii faptei de care este acuzat şi faptul că din toată conduita procesuală pare să fi conştientizat gravitatea faptei comise şi urmările acesteia.
Totuşi, dacă prin raportare la aceste elemente, s-a apreciat în cazul inculpatului G.D. că această modalitate de executare nu pare suficientă pentru asigurarea menţinerii sale pe calea unui comportament licit. De aceea, prin raportare şi la declaraţia inculpatului privind continuarea consumului de droguri şi la lipsa unei ocupaţii şi a unui loc de muncă care să direcţioneze comportamentul inculpatului spre obişnuinţe din sfera licitului, instanţa a considerat că în cazul acestuia se impune ca lăsarea în libertate să fie dublată de impunerea respectării măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 C. pen., măsuri prin intermediul cărora poate fi atins scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Instanţa în baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului că în cazul săvârşirii altei infracţiuni sau al încălcării măsurilor de supraveghere se va dispune revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei şi executarea acesteia în întregime.
Deşi apărarea a solicitat şi în cazul inculpatului G.D. ca pedeapsa ce va fi aplicată să fie suspendată condiţionat şi nu sub supraveghere, instanţa a reţinut că datele ce caracterizează persoana inculpatului anterior relevate şi specificul infracţiunii de care acesta este acuzat constituie elemente de natură a determina aprecierea instanţei că numai prin supravegherea specializată a comportamentului inculpatului poate fi atins scopul pedepsei şi se poate asigura reinserţia socială a inculpatului. S-a avut în vedere faptul că inculpatul este consumator de droguri, conform propriilor declaraţii, că nu are ocupaţie sau un loc de muncă, aspecte care-l diferenţiază de inculpatul A.I.A., motiv pentru care doar prin supravegherea comportamentului inculpatului pentru o perioadă de timp de către specialiştii din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ şi prin obligarea acestuia să se supună unor programe de consiliere şi tratament în scopul renunţării la consumul de droguri se poate asigura reinserţia socială a inculpatului şi prevenirea reiterării comportamentului ilicit.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 83,6 g cannabis rămasă după efectuarea analizelor de laborator, bunuri preluate de B.C.C.O. laşi potrivit procesului verbal din 02 noiembrie 2012.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul G.D., criticând-o pentru netemeinicie în sensul reducerii pedepsei aplicată de instanţa de fond având în vedere poziţia procesuală şi faptul că a recunoscut fapta săvârşită.
Prin decizia penală nr. 128 din 27 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
S-a reţinut că instanţa de fond a judecat cauza în cadrul procedurii simplificată, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., stabilind şi reţinând situaţia de fapt corespunzător probelor administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declaraţiile de recunoaştere a vinovăţiei date de inculpaţi în cursul cercetării judecătoreşti şi proba cu înscrisuri administrată, care au fost complet şi just apreciate, iar faptele şi împrejurările reţinute sunt în acord cu probele cauzei şi reprezintă adevărul.
Fapta şi vinovăţia inculpatului sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă. Încadrarea juridică dată faptei este legală.
Fapta inculpatului G.D., care, la data de 16 august 2012, a fost surprins de organele de poliţie deţinând în vederea consumului propriu cantitatea de 84 grame de cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Pedeapsa aplicată a fost just individualizată, instanţa de fond având în vedere, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. şi art. 52 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu 1/3 ca efect al dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al infracţiunii comise, modalităţi de săvârşire, precum şi împrejurări ce ţin de persoana inculpatului constând în lipsa antecedentelor penale, pedeapsa fiind stabilită spre minimul special prevăzut de lege.
S-a mai reţinut că nu există temeiuri invocate în apel care să fie de natură să conducă la reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de instanţa de fond, iar pedeapsa este proporţională cu fapta şi persoana inculpatului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul G.D. şi petenta C.D.
Recurentul inculpat G.D. a motivat în scris recursul, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Prin recursul declarat, recurentul inculpat a invocat temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege şi reevaluarea modalităţii de executare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 861 C. pen., ca urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., având în vedere conduita bună anterior săvârşirii faptei.
Prin recursul declarat de petenta C.D., aceasta a solicitat admiterea cererii de scutire de la plata amenzii, motivând că la termenul din 13 iunie 2012 a fost bolnavă, ataşând adeverinţă medicală doveditoare.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpatul G.D. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Motivul de recurs invocat de recurentul inculpat G.D., subsumat cazului de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., se circumscria unui caz de casare care a fost modificat în mod expres de Legea nr. 2/2013.
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, textul art. 3859 C. proc. pen. are următorul cuprins: "pct. 14 - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 172 - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii."
Raportat la conţinutul temeiului de casare invocat, instanţa de recurs constată că, la acest moment procesual, criticile recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se doar la chestiuni de drept.
O reevaluare a pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante şi a modalităţii de executare, ar presupune o evaluare a situaţiei de fapt şi o reapreciere a cauzei pe fondul acesteia, prin reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii, ceea ce ar fi imposibil, în condiţiile în care, ţinând cont de regulile stricte care reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a examina această critică în cadrul cazului de casare menţionat.
Analizând critica în mod strict prin raportare la cazul de casare invocat, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor legale, în limitele rezultate în urma aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Referitor la recursul declarat de petenta C.D.:
Apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat scutirea de plata amenzii judiciare aplicată prin încheierea de şedinţă din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel laşi, cu motivarea că s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în instanţă pentru a acorda asistenţă juridică, întrucât era bolnavă.
Analizând actele depuse de petenta avocat în susţinerea cererii sale, instanţa de recurs constată că adeverinţa medicală depusă la dosar, emisă cu 3 zile înaintea termenului de judecată nu face dovada imposibilităţii de prezentare a acesteia în faţa instanţei, în sensul că intervalul de timp nu acoperă şi ziua de 13 iunie 2013, iar, raportat la data actului medical, apărătorul era în măsură să îşi asigure substituirea pentru termenul de judecată fixat, conform dispoziţiilor legale, art. 198 lit. i1) C. proc. pen.
Constatând că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul G.D. şi petenta C.D. împotriva deciziei penale nr. 128 din 27 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul G.D. şi petenta C.D. împotriva deciziei penale nr. 128 din 27 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta C.D. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 128/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 125/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
